Pierdut, ofer recompensa!

Cumva youtube-ul mi-a recomandat melodia asta

  Si m-a pus putin, mai mult, pe ganduri. Doua dintre versuri suna cam asa:

“Și te tot minți că pe chipul tău

Anii n-or să se vadă”

Oh da, la mine chiar e asta! Arat exact la fel, si nu imi da nimeni varsta pe care o am, bine, unii au inceput sa imi dea undeva la 18 20, ca cica riduri, cearcane si din astea, dar exagereaza ei, adica helloooo cine nu are cearcane, cine are timp sa doarma suficient?

Dar tot melodia asta m-a dus cu gandul la faptul ca bai timpul trece mult prea repede... adica serios acum.. “Copilărie,

Nu știu când ai trecut

Unde sunt anii de demult

Zi-mi când ai trecut”

Si da, am ascultat melodia asta de vreo 10 ori pana acum, nu pot spune ca imi place, nu sigur nici cine este tipa care canta, adica e ceva 'cunoscuta' ca eu nu cred ca am mai auzit de ea, dar nici nu imi displace, evident, dar nici wow nu mi se pare, dar imi da o stare dubioasa, de bine si de rau in acelasi timp. Si de cand o tot ascult pe fundal nu imi pot scoate din minte niste intrebari absurde, ca de exemplu:

- Ce ar crede copilul ce ai fost despre persoana care ai devenit? Ar fi mandru sau dezamagit? Ai avea curajul sa te uiti in ochiii lui( sau ma rog, ai tai) si sa ii spui ca totul o sa fie bine, ai avea curajul sa te uiti in ochiii lui si sa ii spui orice? Si daca da, ce i-ai spune? Si mai ales cum te-ar privi cand ii spui orice i-ai spune? Daca te-ar vedea random pe strada s-ar gandi ca esti a good person sau a bad person, in ce ‘tabara’ te-ar clasa?

Eu nu am raspuns la intrebarile astea si tare as vrea sa le gasesc, si mai ales tare as vrea sa fie ‘pozitive’.

Dar totusi stiu ceva, stiu ca imi e dor de copilarie, sau de fapt... e prea mult sa spun ca imi e dor de mine din copilarie, sau macar de momentele mele de copil? Adica da, inca ma mai alint din cand in cand, dar nu, nu cum o faceam candva, copilul ala mare care ma credeam si care consideram ca nu o sa dispara niciodata aparent a inceput sa intre in umbra din ce in ce mai mult, treptat, nu brusc, asta e clar, pentru ca sincer, cel mai trist mi se pare faptul ca, nu stiu sigur cand am pierdut copilul ala din mine, dar sper sa il regasesc intr-o zi...

5 efecte NEASTEPTATE ale alaptarii la sugari

Fara indoiala laptele matern joaca un rol important in dezvoltarea armonioasa a unui bebelus. El contribuie la imbunatatirea imunitatii copilului, il protejeaza de infectii, reduce riscul mortii subite, pe cel al aparitiei alergiilor si al astmului. Cu toate acestea, medicii au identificat mici diferente privind sanatatea copiilor hraniti cu laptele matern si cei hraniti cu formula de lapte. Chiar daca ele nu pun probleme semnificative, merita sa fie mentionate, astfel incat fiecare mamica sa ia propriile decizii privind hranirea sugrarului.

Iata care sunt efectele neasteptate ale alaptarii sugarului:

1. Cu siguranta, laptele matern este un aliment unic si foarte bun pentru sanatatea bebelusilor, insa acesta are un continut foarte mic de vitamina D. In schimb, formulele de lapte sunt imbogatite cu vitamine care ofera unui copil doza recomandata la fiecare masa, astfel incat el sa creasca sanatos si puternic. Pentru a se asigura ca sugarul nu are un deficit de vitamina D, o mamica se poate orienta catre formula de lapte praf disponibila la Elaptepraf.ro, intrucat poate alege dintr-o gama larga de produse. De altfel, poate opta pentru o formula cu gust de banane sau chiar una care are scopul de reducere a colicilor. Unele formule pot fi folosite in combinatie cu laptele matern, atunci cand bebelusul nu se satura.

2. De asemenea, medicii au observat ca unii bebelusi cate sunt hrainiti la san au presiunea arteriala mica, chiar mai mica decat media normala in primii lor ani comparativ cu bebelusii hraniti cu laptele praf.

3. Pe langa acestea, pana si circumferinta capului copiilor alaptati la san este mai mare decat a celor care sunt hraniti cu formula de lapte praf cu maximum 0.5 centimetri. In schimb, in ceea ce priveste inaltimea si greutatea nu au fost descoperite niciun fel de diferente.

4. Tot studiile efectuate arata ca sugarii alaptati au un nivel mai mic de insulina in sange in prima saptamana fata de cei hraniti cu lapte praf, insa acesta se regleaza pana cand ei implinesc un an.  

5. Alaptarea are un efect negativ asupra sugarului si atunci cand mama consuma o cantitate insemnata de cafeina pe zi. Acesta devine irascibil, agitat si nu doarme deloc bine. De aceea, o mamica trebuie sa reduca sau chiar sa renunte la alimentele bogate in cafeina. De altfel, este recomandata alaptarea inainte de consumul de cafea, dulciuri si alte alimente bogate in cafeina.

Toate aceste modificari in sanatatea copilului nu au fost catalogate de medici ca fiind grave, intrucat nu se cunosc efectele pe termen lung. De altfel, nu se poate spune cu exactitate daca se vor agrava sau vor disparea cu totul.

Asadar, alaptarea sugarilor poate avea cateva efecte neasteptate asupra copiilor. Cei care au facut studii in acest domeniu au remarcat faptul ca laptele matern nu este la fel de bogat in vitamina D, dar si ca laptele praf poate fi un substitut extraordinar de bun, datorita formulelor imbogatite in vitamine. De asemenea, se pare ca presiunea arteriala a bebelusilor hraniti la san este mai mica, iar insulina la fel. Apoi, circumferinta capului unui sugar poate fi mai mare cu pana la 0.5cm. In timpul alaptarii, consumul de cafeina trebuie redus, deoarece bebelusul devine agitat si are tulburari ale somnului.

6 produse obligatorii in bagajul de calatorie

Excursiile sunt binevenite pentru orice persoana care isi doreste relaxare si evadare din cotidianul plin de probleme la serviciu, de griji familiale si de stresul inevitabil care tinde sa acapareze tot mai mult societatea secolului al XXI-lea. Fiecare isi doreste ca macar o data pe an sa beneficieze de razele stralucitoare ale soarelui, de binefacerile apei marine, de moliciunea nisipului plajelor din orice colt de lume.

Pentru ca nivelul de trai al romanilor a inceput sa creasca in ultima vreme, in aceeasi masura s-a dezvoltat si apetitul pentru realizarea unor concedii cu adevarat exotice. Peisajele inedite provoaca la excursii de vara cu rucsacul in spinare, monumentele istorice de oriunde invita turistii sa invete cate un pic din trecutul omenirii, sporturile extreme arunca provocari curajosilor, astfel incat agentiile de turism din tara de abia reusesc sa faca fata cererilor pentru vacante.

Ce trebuie sa contina bagajul unui turist?

Nu conteaza unde pleaca persoana, poate fi intr-un colt minunat al tarii, poate fi pe o plaja luminoasa din Grecia si Spania sau poate fi o croaziera pe ocean, acesta insa va fi obligat sa care dupa el anumite lucruri fara de care nu poate trai. Bagajul de calatorie devine un prieten de seama al oricui, asa ca acesta trebuie organizat cum se cuvine. Nu trebuie uitate: documentele, biletele de calatorie, rezervarea, actele masinii si portofelul cu bani si carduri.

Lista produselor care vor intra in geamantanul turistului este compusa din:

1. Indiferent ca este vorba despre mare sau munte, despre Londra sau Paris, costumul de baie p nu trebuie uitat sub nicio pentru ca hotelurile au inceput sa aiba in ofertele lor si piscina sau servicii de spa, iar lipsa acestui produs din bagaj ar putea duce la un disconfort vadit. De unde ar putea cumpara pe loc un costum pe plac? Asadar, descopera si tu costumele de baie cu push up de la Atmosphere Fashion si achizitioneaza-l din timp, pe cel preferat!

2. Incarcatoarele pentru telefon, laptop, tableta sunt importante intr-o lume in care tehnologia a devenit de nelipsit in orice imprejurare. De multe ori, acestea sunt folosite inclusiv in scopul de a realiza fotografii interesante, prin care vor fi memorate clipele petrecute in vacanta;

3. Hainele necesare (subtiri si groase pentru zile racoroase, o rochie eleganta sau un pantalon chic pentru o iesire la un restaurant), lenjeria de corp, sosetele si incaltamintea adecvata locului vizitat trebuie sa fie impaturite si asezate frumos in geamantan;

4. O trusa cu medicamente va fi de ajutor, mai ales daca apar evenimente neprevazute si va fi nevoie de un plasture, de un analgezic, de un antibiotic. Atunci cand turistul se afla intr-o tara straina ii va fi destul de dificil sa explice farmacistei ce anume doreste, iar a juca ”Mim” in fata acesteia nu surade nimanui;

5. O trusa pentru cosmetice este necesara pentru ca ea contine produse de igiena obligatorii (pasta de dinti, periuta, sapun, gel de dus, sampon), dar si crema cu protectie solara, lotiunea impotriva arsurilor, o crema hidratanta, servetele umede si uscate etc;

6. Un spatiu gol in bagaj nu ar trebui sa lipseasca pentru ca intotdeauna turistii se intorc cu o gramada de suveniruri din tarile sau locurile pe care le viziteaza, asa ca este necesar sa existe un loc si pentru ele.

3 modalitati prin care se rasfata o femeie!

Este bine de stiut ca, desi au programul supraincarcat neavand timp suficient sa mai faca si altceva in afara de job si atributiile casnice, inca mai exista femei care, oricate task-uri ar avea de indeplinit, vor gasi intotdeauna macar o ora doar pentru ele. Vorbim despre reprezentantele sexului feminin care au inteles ca este foarte important sa acorde atentie si acelor lucruri menite sa contribuie la bunastarea lor, nu doar a celor din jur.

Astfel, daca esti curioasa sa afli cum se rasfata doamnele si domnisoarele constiente de efectul pe care il poate avea o singura ora de rasfat, citeste, in continuare, 3 dintre cele mai frecvente activitati in urma carora poti primi un boost considerabil de energie si voie bune.

3 lucruri pe care sa le faci doar pentru tine!

In functie de bugetul si disponibilitatea pe care doresti sa le aloci astfel incat sa ai parte de momente de respiro doar tu cu tine, urmareste propunerile de mai jos si alege ceea ce ti se potriveste cel mai bine. Cu siguranta, nu vei regreta alegerea facuta si te vei convinge de una singura ca merita, din plin, sa iti organizezi programul asa incat sa ai timp si pentru ceea ce iti face bine.

Iata 3 idei inedite pentru tine:    

    1. Orice femeie se confrunta cu cel putin un complex vizavi de modul in care arata. Ce-ar fi sa faci un prim pas in aceasta directie si sa investesti mai mult in imaginea ta? Apeleaza la o clinica de chirurgie estetica din Bucuresti si alege una dintre procedurile prin intermediul careia stima ta de sine poate avea de castigat. Fie ca alegi sa iti ajustezi sanii, fie ca iti doresti sa maschezi ridurile inestetice, cert este ca poti obtine rezultatul dorit doar apeland la ajutorul profesionistilor in chirurgie estetica.

  

     2. Daca bugetul nu iti permite sa participi la 2-3 sedinte reconfortante intr-un salon de Spa, sa stii ca nu te opreste nimeni sa iti amenajezi un colt de relaxare chiar la tine acasa. Nu ai nevoie decat de lumanari si betisoare parfumate, muzica relaxanta, pernute decorative si, bineinteles, un parfum de camera pentru a crea o atmosfera de neuitat. Gasesti o paleta larga de arome de camera pe Sabon.ro ca sa te asiguri ca alegi esentele favorite pentru coltul tau de respiro. Acum poti sa citesti, sa asculti muzica ori sa vizualizezi serialul preferat intr-un spatiu destinat doar pentru tine.

  

    3. Nu ai nevoie decat de 30 de minute pentru a te elibera de stresul acumulat intreaga zi. Cum? Propune-ti sa faci jogging in fiecare seara in parc. Ai fi surprinsa sa vezi cate persoane fac acest lucru zilnic. Si, acum ca sezonul cald si-a intrat in drepturile depline, nu mai ai nicio scuza sa stai sa lenevesti in casa. Nu ai idee cat de mult poate insemna o astfel de activitate pentru o femeie ocupata ca si tine. In plus, gandeste-te ca in acest fel iti mentii silueta pentru vara.

Iata 3 activitati pe care sa le incerci in cel mai scurt timp. Cu siguranta, merita sa strecori in programul tau o ora pe care sa o petreci dupa bunul plac!

Camera adolescentului: ce lucruri NU trebuie sa lipseasca?

Adolescentii traverseaza o perioada de tranzitie, de-a lungul careia isi formeaza caracterul si isi contureaza personalitatea. Acesta este intervalul in care isi schimba interesele, imbratiseaza alte valori si principii.

Odata cu schimbarile de natura intrinseca, adolescentii simt nevoia ca si mediul extern sa se muleze pe noua gandire si pe noul stil de viata. De aceea, reamenajarea camerei va juca un rol cheie in trecerea de la copilarie la maturitate. Aceasta schimbare va marca un punct de turnura in viata adolescentului, care se va simti mai confortabil in pielea lui.

Iata cateva idei de reamenajare a camerei adolescentului, astfel incat acesta sa se regaseasca in noul decor:

·     ·       Un birou complet. Adolescentii sunt foarte solicitati de catre profesorii de liceu. Zilnic, sunt asaltati de teme, proiecte si prezentari, la care trebuie sa lucreze, cateodata, simultan. De aceea, ei au nevoie de un birou modern, cu multe spatii de depozitare: sertare si rafturi unde isi pot tine multitudinea de caiete si carti. Produsele de birotica si papetarie nu trebuie sa lipseasca nici ele, desi majoritatea tinerilor lucreaza mai mult pe laptop, in ziua de azi. Asigura-te ca laptopul lui este in stare buna, iar daca nu, intra pe www.laptopstrong.ro , de unde vei putea achizitiona componente de schimb la preturi modice. Daca tanarul nu detine inca un laptop, iti sugeram sa-i cumperi unul, pentru ca va avea mare nevoie de el! Opteaza pentru un laptop modern si performant, care sa reziste in timp. Daca nu ai bani, solicita un imprumut nebancar la CreditFIX, pe care il vei putea obtine rapid si simplu, fara prea multe batai de cap.

·         O canapea extensibila. Aceasta este o piesa de baza in camera unui adolescent, fiind extrem de utila. Avantajul pe care il aduce o canapea extensibila este faptul ca are dubla functionalitate: noaptea poate fi folosita pe post de pat, iar ziua poate fi pliata pentru a salva spatiu in incapere. In plus, o canapea este ideala pentru musafiri! Adolescentii primesc, deseori, vizite din partea prietenilor, care pot fi poftiti sa ia loc pe canapea. Astfel, in timpul zilei, camera nu va mai fi la fel de intima, asa cum devine in timpul noptii.

     ·        Un cuier. Dupa cum bine stii, adolescentii sunt cele mai dezordonate persoane din lume! Atunci cand patrunzi in dormitorul unui adolescent, aproape ca te socheaza haosul care predomina in incapere: asternuturile de pat nu sunt aranjate, ci zac pe saltea, rostogolite, hainele sunt aruncate peste tot prin camera, adidasii sunt “parcati” la baza patului, impreuna cu alte zeci de perechi de sosete, unele mai murdare decat altele. De aceea, nu i-ar strica sa aiba un cuier in dormitor, astfel incat sa-si poata tine hainele intr-un singur loc si sa nu le mai arunce peste tot. In plus, asezate frumos in cuier, articolele vestimentare nu se vor mai sifona, putand fi purtate si a doua oara.

      ·          Un cos de gunoi. Acesta este indispensabil! Aminteste-ti ca adolescentului ii e greu, aproape imposibil, sa pastreze curatenia in camera lui. De aceea, el se descotoroseste de ambalajele de la mancare, de hartiile facute rotocoale si de alte deseuri menajere – direct pe podea. Este indicat sa aiba un cos de gunoi sub birou, unde sa stranga toate gunoaiele. O data la cateva zile, va putea inlocui cu usurinta punga, pastrand astfel, curatenia.

Iata, asadar, ce dotari NU trebuie sa lipseasca din camera fiului tau adolescent. Pentru a completa lista, poarta o conversatie detaliata cu el si vei afla ce lucruri i-ar mai putea fi utile. 

Blue Whale Challenge

Acum ceva timp am citit o carte, ‘Nerve’, si apoi am vazut si filmul facut dupa ea, intitulat tot ‘Nerve’. Filmul si cartea nu au foarte mare legatura, sunt comune doar numele jocului si cateva nume de personaje, nici macar ideea jocului in sine nu este aceiasi. Dar de ce spun asta acum? Pentru ca recent, astazi chiar, am dat de o stire care spunea ceva de genul ca o tanara statea prin diferite locatii in Alba-Iulia in fata unor institutii de stat legata la ochi si nu vorbea cu nimeni, nu spunea absolut nimic. Aparent cineva s-a gandit sa sune la politie si sa o ‘reclame’ pe fata respectiva sub pretextul ca juca ‘Balena Albastra’. Recunosc, am mai vazut poze pe ici-colo cu o balena albastra desenata pe maini, am mai vazut poze pe ici-colo sub forma de meme, amuzante sau nu, dar nu m-a captivat suficient cat sa ma interesez ce inseamna, ei bine, pana la articolul asta, adica cineva a sunat la politie pentru un joc? Am intrat sa citesc despre acest joc, despre care aparent stie cam toata lumea, dar asta e, se intampla des sa fiu ultimul din curtea scolii care afla, nu e bai. Si revenind la legatura cu cartea, bai seamana in proportie de 90% cu jocul din carte, iar cu cel din film un 50%. In caz ca mai sunt din astia ca mine, care nu stiu despre jocul asta, va zic eu: este un joc retardat, idiot si mai ales....sinucigas, la propriu. Adica tu intrii pe un grup( sa-mi bag picioarele de l-am gasit, ca l-am cautat juma de ora, am inteles intr-un final ca s-ar gasii pe site-ul vk.com, stiam site-ul, este o varianta de facebook a rusilor, dar nu am gasit grupul respectiv), un admin te accepta si primesti o ‘calauza’. Calauza asta iti atribuie 50 de provacari timp de 50 de zile, adica ziua si provocarea. Primele sunt ceva mai light asa, sa te tai cu lama in forma de F57, sa te tai cu lama in forma de balena, sa te uiti la nu stiu ce filme extra-ultra scarry, sa ‘donezi’ din lucrurile tale si asa mai departe, iar ultima provocare este: sa mori! Muhahahaha, da, ultima provocare este sa te sinucizi, iar ‘calauza’ ta te incuajeaza, in caz ca vrei sa renunti pe parcurs te ameninta ca detine informatii despre tine si familia ta si ca acestea vor devenii publice, sau daca refuzi ultima provocare, la fel, nu te teme, calauza ta este langa tine si iti spune ca daca nu o sa reusesti tu sa indeplinesti ultima provocare, o sa o faca el pentru tine.

Nu stiu cine ar fi suficient de retardat sa se ‘inscrie’ intr-un asemenea joc, dar hei, amatori de senzatii tari aparent sunt suficienti. “Jocul” a pornit in rusia, dar aparent a ajuns si al noi de ceva timp, avem deja 5 victime care au reusit sa castige ‘blue whale challenge’, da, daca reusesti sa duci la indeplinire ultima provocare, sa te sinucizi, esti castigator.

Mie, personal, mi se pare foarte ingenios omul care a reusit sa faca asa ceva, adica a transpus o carte, in realitate, nu stiu daca din carte s-a inspirat sau nu, dar eu tind sa cred ca da, ca prea seamana da-l naibii, dar zau ca eu il felicit pe omul asta. Da, da, da, face oamenii sa se omoare si bla bla bla, dar cine se ‘inscrie’ stie de la inceput ce presupune si ce o sa se intample, adica stie ca in 50 de zile o sa moara. Am citit pe undeva, nu mai stiu ca sa pun site-ul( am citit foarte multe articole despre asta in ultima jumatate de ora) ca s-au luat niste interviuri de la ‘viitori jucatori’, ca odata intrat in joc, nu ai voie sa vorbesti despre asta. Si erau 2 interviuri acolo, ma rog, 2 replici, un tip de 18 ani care spunea ca maica-sa e plecata din tara, taica-su e un betiv si nu are nimic de pierdut, si a doua era o tipad e 19 ani care spunea ca vrea sa moara. Bai si pe ei ii apreciez, oameni sinceri domle. Dar daca tot vrei sa mori, de ce nu o faci direct? Adica serios acum, jocul asta te amana 50 de zile, te chinuie in astea 50 de zile, ca asta este scopul, sa te puna sa comiti lucururi care te ranesc fizic, pshic si sa comiti infractiuni, de ce ai vrea sa faci asta? Daca tot vrei sa mori, fa-o direct, nu astepta 50 de zile, nu te tortura 50 de zile. Pentru ca spre deosebire de jocul ‘Nerve’ aici nu primesti nici o recompensa. Da, in carte, si in film, participantii dupa ce trimiteau dovada ca au realizat provocarea( si la balena albastra functioneaza la fel, am uitat sa specific, trebuie sa trimiti poza sau video cu dovada ca ai realizat provocarea) primeau o suma de bani, sau alte recompense, pentru ca ‘moderatorii jocului’ stiau exact de ce ai tu nevoie si asta iti ofereau, dar la ‘balena albastra’ nu primesti nimic, deci din nou, de ce sa te torturezi 50 de zile inainte sa mori?

Concluzia: omul care a reusit sa faca atatia oamenii sa se sinucida (in rusia, unde a pornit, numarul este de peste 100 de morti) doar printr-o platforma online este nebun, clar, are probleme grave la mansarda, dar l-a dus mintea foarte mult, iar cei care se inscriu sa ‘joace’, la fel ca si creatorul sunt nebuni, au probleme grave la mansarda, singura diferenta dintre ei si initiator este ca pe ei nu ii duce mintea deloc.

PS: daca stie cineva platforma aia ‘de joc’ sa imi trimita si mie link, chiar vreau sa vad si eu cum arata interfata acestui joc, ma roade foarte tare curiozitatea daca este la fel ca cea din filmul ‘Nerve’

Lectie de seara/weekend

In seara asta mi s-a intamplat ceva care nu stiu daca sa spun ca a fost interesant, educational sau amuzant, cred ca este o combinatie intre cele 3. Sa va explic. Eram afara cu M. care fuma si vine un copil de nu stiu, maxim 5 ani? La noi, mai exact la M.:

Copil: -Nenea nenea nenea stiti ca nu e bine sa fumati? O sa muriti de la fumat

M[socat]: -Ai dreptate, nu este bine sa fumezi, chiar poti sa mori din cauza tigarilor, sa nu te apuci de fumat pentru ca nu este bine si o sa ajungi ca mine, sa fi dependent de ele, sa nu poti sa renunti.

Copil: -Si mai stiti ca daca fumati langa doamna o sa o imbolnaviti si pe ea? Nu este bine sa fumati, o sa muriti amandoi din cauza ca dumneavoastra fumati

In momentul ala M. extrem de socat si uimit si lasat fara cuvinte arunca tigara si ii multumeste copilului pentru lectie si ii sugereaza din nou sa nu se apuce si el de fumat cand o sa creasca.

Copil: -Nu o sa fumez, nu este bine sa fumezi, fumatul te omoara si ii omoara si pe cei din jur, nu vreau sa fiu un criminal.

Si apoi fuge inapoi la mama lui care era putin mai in fata si avea o expresie nu stiu daca uimita sau rusinata chiar nu stiu, a dat din cap la noi in semn de ‘scuze de deranj’ si a plecat mai departe. Iar M. era inca in stare de soc si fara cuvinte, statea si se uita, asa, in gol, spre copil si mama lui cum se indepartau. Dupa cateva minute:

- Mda, un copil de 5 ani m-a facut sinucigas si criminal, mda, nu o sa mai fumez in aer liber, macar sa fiu doar sinucigas, nu?

Si incepe sa rada isteric, dar totusi avea o privire ganditoare. Hmmm, un copil a reusit sa-l puna pe ganduri si sa ia in calcul posibilitatea de a se lasa de fumat. Din nou...nu stiu exact cum ar trebui sa consider intamplarea asta, dar a fost cel putin foarte interesanta, iar expresia lui M. a fost memorabila si extrem de amuzanta.

Review cu recomandare

Sa ai o afacere de marketing in online e destul de greu in momentul de fata. Dar sa ai o astfel de afacere de 10 ani si sa fie si una de succes este si mai greu. Am avut si am onoarea de a colabora cu o astfel de compania: Danco Vision. Si recent si-au updatat site-ul(http://www.dancovision.ro/), acum acesta este si mai usor de folosit, desi este unul foarte complex este in acelasi timp ingenios si interactiv, este foarte user-friendly.

Adica normal cand intri pe un site care ti se blocheaza din 5 in 5 secunde si dureaza 20 minute pana se incarca pagina pe care vrei tu sa ajungi nu este chiar o ‘experienta’ placuta, nu? Stiu ca pentru mine clar nu este, si nici daca este nevoie sa trec de 5’spe mii de alte pagini ca sa ajung unde vreau. Un site ca sa fie unul bun, profesionist, dar mai ales practic dupa pararea mea trebuia sa indeplineasca anumite criterii, o sa enumar doar cateva, pe care le consider eu extrem de importante:

·         Sa fie cat mai usor de navigat, sa poti sa ajungi cat mai usori pe toate paginile principale, dar la fel de usor si pe cele secundare

·         Sa fie totusi profesionist, adica nu poti sa faci un site si gata, e site-ul unei companii, nu, trebuie sa arate profesionalismul pentru ca pana la urma este oglinda afacerii si oglinda modului in care acestia lucreaza.

·         Cum am spus si mai sus, sa se miste bine, sa fie rapid si resposiv, nu sa stai 2 ore pana se incarca si sa iti mai si blocheze eventual browser-ul de 4 ori pana deschide o pagina

Cei de la Danco Vision indeplinesc aceste criterii, pe langa asta design-ul noului site arata foarte bine, nu este foarte incarcat, dar nici simplist, nu este obositor vizual, imbina bine culorile, continutul este bine structurat astfel incat este usor sa navighezi si sa ajungi direct la elementele care te intereseaza. Si dupa experienta mea avuta cu ei, site-ul lor arata exact ceea ce trebuie stiut despre ei din punct de vedere profesional: sunt seriosi, foarte responzivi si dau dovada de profesionalism pe tot parcursul colaborarii, raspund promt la mesaje si ofera toate detaliile necesare. Sincer faptul ca au ajuns sa sarbatoreasca 10 ani de prezenta la nivel de online in domeniul de web design si marketing digital avand la activ peste 400 de clienti atat nationali, cat si internationali nu ma surprinde deloc. Nu pot decat sa le urez la cat mai multi ani inainte, cat mai multe colaborari. Ah si sa nu uit, in cazul in care aveti ocazia sa colaborati cu ei sa nu stati deloc pe ganduri, ii recomand cu toata increderea, pentru mine au fost si sunt cea mai serioasa colaborare din acest domeniu. 

Tu oare mai crezi in basme?

Sper ca nu este nici o noutate pentru nimeni faptul ca sambata noapte spre duminca s-a trecut la ora de iarna. Cineva mi-a spus, indirect, o teorie foarte interesanta despre treaba asta, si o sa o relatez o parte din ce mi s-a spus ca un citat:

“Da-mi o ora din timpul tau si nu, nu spune ca nu ai timp, stiu, ai multe pe cap, ai programul incarcat, si eu la fel, si aproape oricine de altfel, dar in noaptea asta timpul ne ofera timp. Stiu, ti se pare ilogic, dar asa este, in noaptea asta ai o ora in plus. Nu, nu primesti o ora inapoi, nu, nu trebuie sa cumperi o ora, pur si simplu ai o ora in plus, un bonus. Da-mi mie ora ta! Desi este impropriu sa spun ora ta pentru ca nu este a ta, nu este nici a mea, nu este a nimanui, este ora care nu exista, dar care este traiata la maxim, este ora in care nu esti nimeni, dar in care esti cine ti-ai dorit mereu sa fii. Este ora de care nu iti vei aminti, dar pe care o vei trai cel mai intens. Hai sa o traim intens impreuna! Este la fel ca ziua de 29 februarie, iti mai amintesti tu oare ce ai facut in ziua aia?

-Spune-mi ce zi a fost pe 29 februarie si o sa iti pot spune ca am facut.

Nu, nu rutina ta zilnica, nu ce ai facut in ziua aia la facultate, nu ce ai facut la munca, nu, ce ai facut diferit, ce a fost iesit din tipar? Iti amintesti ce ai mai facut in ziua aia dupa munca si facultate? Tind sa cred ca nu, pentru ca la fel ca ora asta, aia este o zi a nimanui si totusi ziua tuturor. Este modul in care timpul te rasplateste o data la 4 ani, iti ofera o zi in plus in care sa incerci, in care sa faci ceea ce nu ai timp in general sa faci, este o zi in care poti sa fii cine vrei sa fii si sa traiesti asa cum vrei sa traiesti pentru ca sunt sanse de 90% sa nu iti amintesti ce s-a intamplat. Asa este si cu ora asta. Este ora ta, este ora mea, este ora tuturor si in acelasi timp ora nimanui.

Este o ora moarta, hai sa intalnim la ora 4:00 in dimineata asta si cand ceasul telefonului v-a indica din nou ora 4:00 in loc de ora 5:00 sa ne despartim, este o ora practic inexistenta, este o ora moarta, hai sa ii dam noi viata. Nu imi spune ca nu ai timp, nu atunci cand timpul iti ofera timp. Da, iti ofera o noua sansa, poti sa traiesti aceiasi ora de 2 ori in noaptea asta, primesti o a doua sansa in caz ca nu ti-a iesit din prima. Poti alege sa ii spui experiment esuat si sa consideri ca nu a existat niciodata, ne intalnim cand ceasul arata 4:01 si ne despartim cand indica 4:00 in aceiasi noapte. Ce spui? Imi oferi ora ta moarta, imi oferi mie ora ta inexistenta, imi oferi sansa de a fi nimeni impreuna cu tine si totusi sa fim tot ce ne-am dorit vreodata, imi dai sansa sa am singura ora din timpul tau pe care o poti retrai daca nu o sa fie bine? Te astept la ora 4:01 sa ne putem desparti din nou, in aceiasi noapte, la ora 4:00.”

Da, stiu, e ilogic, si faza cu 29 februarie si faza cu ora, exista explicatii perfect logice pentru ambele, dar nu o sa le spun, pentru ca mi s-a parut o ‘filozofeala’ interesanta, mi se pare interesant sa crezi in astfel de basme, se spune ca niciodata nu esti suficient de matur ca sa nu mai crezi in basme, probabil d-asta am si ales sa scriu despre asta.

Ce iti lipseste cel mai mult din copilarie?

Aseara cineva mi-a pus o intrebare foarte...interesanta, care m-a pus mult pe ganduri. Intrebarea este aparent simpla, suna cam asa: “ce iti lipseste cel mai mult din trecut, din copilarie?”

Intrebarea asta m-a blocat pe moment. Normal, m-am gandit ca imi lipsesc prietenii pe care ii aveam atunci, dupa m-am gandit ca imi lipsesc eu, eu din copilarie, as da orice sa mai pot scoate copilul ala la iveala mereu si sa nu para dubios. Dar apoi mi-am dat seama ca nu asta este raspunsul, raspunsul este altul defapt... unul poate banal pentru multi, dar semnificativ pentru mine: cel mai mult imi lipseste sa privesc cerul instelat noaptea tarziu. Da, suna banal, dar mereu cand eram la bunici ma duceam undeva la poarta, pe un gardulet, si ma uitam la stele si in fiecare seara in acelasi loc era o stea, imi placea sa ii spun steaua mea, era cea mai luminoasa stea de pe cer si ma fascina mereu, nu stiu de ce, dar pierdeam minute bune privind spre acea stea. Si la un moment dat, acum vreo 6 ani si ceva poate chiar 7 aveam un fel de pact...vorbeam cu cineva din alt oras si pentru ca ne vedeam foarte rar aveam treaba asta...in fiecare seara ne uitam la steaua aia si asa mai trecea putin din dor, era un lucru pe care il aveam in comun. Desi ce e drept nici acasa nu se vedea chiar asa bine, dar totusi se vedea. In bucuresti, am incercat in seara asta sa ma uit dupa steaua mea si nu am reusit sa vad nici macar o stea, d’apoi pe aia care trebuie...

Si da, suna dibios, dar de asta imi este cel mai dor din copilarie, de noptile la bunici in care puteam sa stau si sa privesc cerul instelat....era un sentiment pe care incerc sa il descriu acum in cuvinte, dar zau ca nu reusesc, era linistitor, era fascinant, era placut, era perfect, desi practic nu era nimic, da, exact, era nimic, dar in acelasi timp era totul....nu are nici un pic de logica, nu? Poate e doar in capul meu logica, dar stiu ca exista undeva acolo, pentru ca sentimentul ala era real, era acolo... si chiar imi lipseste, mi-am dat seama acum ca as vrea sa pot sa vad din nou cerul instelat cum il vedeam acum 9-10 ani cand am descoperit pentru prima data cum ma poate fascina ‘steaua mea’ ....

Bucurestiul la pas

Cine ma are la prieteni pe facebook sau urmareste pagina de facebook a blogului o observat probabil ca am tot postat niste poze si chestii cu hastagul #bucurestiullapas. Cum a pornit... nebunia asta. Intr-o pauza la munca vorbeam cu E. ca eu nu am fost de mult intr-un parc, E. imi spune ca nici ea si ca ar fi o treaba sa mergem in cismigiu dupa munca, dar ca nu prea are bani si ca sa mergem pe jos, ca oricum nu e asa departe. Si cum ne plimbam noi prin parc ne-am gandit ca suntem in bucuresti de 2 ani si noi inca nu am vazut tot bucurestiul, ca nu ne-am plimbat, ca nu am facut multe chestii. Dupa ne-am oprit pe o banca prin parc si ne-am gandit la anul asta, la ‘varsta de 21 de ani’ si am ajuns la concluzia ca si pentru mine si pentru ea varsta asta a fost cea mai faina, ca am facut cele mai multe lucruri interesante, nebune, noi si tot asa, si am zis ca sa continuam, cu un fel de mini ‘bucket list’. Am plecat dupa din cismigiu pe calea victoriei si dupa inapoi in regie, si unul din obiectivele de pe bucket list a fost: sa luam bucurestiul la pas. Si in 3 zile am ajuns sa facem 26km pe jos. In prima zi am fost regie-cismigiu-calea victoriei-regie, in a doua zi am fost regie- parc drumul taberie- regie si in a 3-a zi am fost regie-strada xenofon- regie. Insumand, cum am spus si mai sus 26km de mers pe jos. O sa las si niste poze, normal selfie-uri pentru ca E. a facut multe si inca nu stie ca am pus toate pozele astea, asa ca...daca nu mai auziti de mine sa stiti de ce...

Dupa cum am spus, a fost cel mai intens an si pentru mine si pentru E., am facut foarte multe lucruri noi, iar eu personal am pe bucket list un lucru in plus. Pana anul asta am evitat pe cat de mult posibil sa merg in costinesti, anul asta inevitabil am ajuns acolo 3 zile, mi-a placut, m-am distrat, a fost ok, am zis ca am rezistat vitejeste pana acum, acum am facut-o si pe asta, am scapat de ea, mai imi ramane doar sa vad titanicul si am promis, dar mai ales mi-am promis ca o sa vad titanicul pana la sfarsitul anului sau macar pana la sfarsitul lu' ianuarie, la 21 de ani o sa fac cele 2 lucruri pe care le-am evitat in ultimii multi ani: sa merg in costinesti si sa vad titanicul, unul e deja bifat, mai ramane unul si cum am zis...o sa o fac si pe asta, o sa va anunt cand o sa se intample. 

Ar fi pacat

Va mai amintiti ca eu aveam candva un prieten C.? Da, inca traieste, si da, inca are o mie de idei idioate sau geniale, depinde cum le privesti. Spre exemplu ultima lui idee geniala, dupa mintea lui, a fost sa isi deschida singur o firma de avocatura, ca aparent s-a plictisit sa lucreze in una, vrea una a lui si punct. Dar e dezamagit de faptul ca multe persoane ca si el au idei bune de afaceri, dar nimeni nu ii ajuta sa le indeplineasca, pentru ca ce, cumva credeati ca nu s-a interesat? Ba da, dar a aflat ca ai nevoie de prea multe chestii de care el nu are habar, managementul nu este chiar punctul lui forte. A incercat sa afle ce si cate harhogarii ii trebuiesc pentru o firma de consultanta achizitii publice, dar a renuntat, aparent este destul de greu sa deschizi o afacere noua pentru ca ai nevoie de mult prea multe hartii, de mult prea multe aprobari, de mult prea multe chestii de care nu iti spune nimeni nimic. E ca la facultate, toata lumea iti spune ‘hai la facultate, e smecher aici, bem, ne distram, fete/baieti, petreceri, iesiri, distractie, nebunie’, dar nimeni nu iti spune ‘cursuri obligatorii/ seminarii obligatorii/ laboratoare obligatorii/ teme obligatorii/ sesiune/ examene/ partiale/ teste’, exact la fel e si aici, toata lumea spune ca ‘da, ia si infiinteaza-ti propria afacere, o sa fie bine’, dar nimeni nu spune ca ai nevoie de n acte, de n aprobari, ca ai de facut n drumuri, ca nimeni nu iti spune nimic, ca o sa depui n dosare la n ghisee si n asociatii ca sa primesti o amarata de hartie sa mergi mai departe, nimeni nu iti spune ca fara hartia aia nu faci nimic, nimeni nu iti spune cum poti sa obtii hartia aia, nimeni nu iti spune nimic, tot ce ti se spune e ca o sa fie bine dupa ce ai afacerea ta, ca o sa fi propriul tau sef. Nu e chiar asa. C. a inceput sa renunte la gandul lui, desi eu sper sa nu o faca, pentru ca a stat la ... nici el nu mai stie cate cozi ca sa incerce sa faca rost de o adeverinta sa poata sta la alte multe cozi infernal de lungi sa poata obtine o aprobare si sa mearga la alta coada si tot asa.

La inceput il auzeam foarte entuziasmat, foarte incantat de ideea asta, de dorinta lui, de initiativa lui, dar acum il aud tot mai descurajat, tot mai hotarat sa renunte la visul si ideea lui. La inceput imi spunea despre tot felul de chestii, despre licitatii, dosare licitatii, proiecte, viitori asociati, chiar si planuri de afaceri. Si chiar imi pare rau sa il aud acum asa dezamagit, sincer chiar as vrea sa il ajut, dar domeniul asta este unul complet strain mie, il pot ajuta doar incercand sa il incurajez si sa il conving sa nu renunte la ideea si la visul lui, de foarte mult timp isi doreste asta si cand in sfarsit a inceput sa faca ceva in acest sens sistemul il da inapoi, cel mai urat lucru posibil...

Dezamagitor

Dupa ce v-am povestit despre mini experimentul meu din metrou o sa va mai povestesc un altul. In prima jumatate a anului sa spunem ca am iesit mai des in oras decat de obicei, plus ca am avut cea mini chestie cu colega de camera dat fiind ca nu prea aveam timp de stat acasa, daca va mai amintiti am ajuns la un acord si aveam ‘iar e luni’ si in fiecare luni ieseam, dupa era si marti si miercuri si joi si tot asa. Si uneori observam persoane iesite singure in oras, sa manance sau sa bea un suc/bere ceva. Si mereu ma intrebam cum e treaba asta, niciodata nu am facut asta, adica da, uneori se intampla sa ajung cu cateva minute mai devreme, dar asta nu se pune. Si m-am decis intr-o zi dupa sala sa merg sa mananc inainte sa ma intorc la munca, doar eu. Cum a fost? Interesant. As repeta? Cel mai probabil nu. Adica da, mi s-a parut interesant, dar trebuie sa recunosc ca m-am cam foarte plictisit. Adica am stat continuu pe telefon pana mi-a venit comanda, asta dupa ce chelnerul s-a uitat dubios de cateva ori la mine, am mancat si dupa am continuat sa stau continuu pe telefon pana mi-am terminat bautura si mi-a adus nota. De ce mi s-a parut interesant? Pentru ca a fost ceva nou pentru mine, dar cam atat, nu mi s-a parut ceva suficient de interesant incat sa repet experienta asta, e chiar destul de plictisitor, si nu, nu recomand altora sa incerce asta...adica nu e nimic fun, nu e nimic intrigant, nu e nimic interesant la a sta singur la o masa, mai ales daca nu aveti baterie la telefon ca sa aveti totusi un mod de a umple timpul clar un mare nu.

So... rezultatul experimentului: o dezamagire totala clar de nerepetat.

Da, da, da...e semn de independenta si bla bla bla, dar mie personal mi s-a parut foarte plictisitor si clar nu ceva pentru mine, poate altii apreciaza acest lucru altfel, eu am ajuns la concluzia ca daca vreau sa mananc in oras si nu am cu cine sa ies mai bine comand si stau acasa, m-as plictisi mai putin. 

Cat noroc sa ai?

Fara discutii toata lumea are un prieten sau macar o cunostinta care are un noroc inimaginabil. Daca raspunsul o sa fie nu, probabil sunteti chiar voi acea persoana. Nu sunt nici eu exceptie, normal ca si eu cunosc o astfel de persoana, am cunoscut-o la facultate si in fiecare sesiune, la fiecare examen persoana asta avea cel mai mare noroc, ii picau fix subiectele pe care le invata sau daca nu, scria aberatiile pe care si le-a amintea vag de la subiectele pe care le stia si cumva trecea, la probleme nici nu mai are rost sa le aducem in discutie, normal ca nu invata formulele sau ceva, dar cumva pica fix pe subiect si acolo si luand-o pe numai ea stie ce principii si metode nimerea cumva sa ajunga la un rezultat si trecea examenul. Are atat de mult noroc incat de fiecare data intrebam daca a calcat in ceva pe drum spre facultate sau spre examen si dupa ii spuneam ca ar trebui sa isi ia bilete la loto romania. Adica... daca tot are atat de mult noroc, macar sa il expluateze, nu?

Serios acum, cum poate cineva sa aiba chiar atat de mult noroc? Cum sa inveti doar... mai putin de jumatate din subiectele de examen, cam o treime sa spunem, si sa iti pice fix din subiectele alea? Sau cum sa nu inveti deloc teorie, sa mergi doar pe probleme si sa pici fix pe cele 2 tipuri de probleme din 5 pe care le-ai invatat, si implicit din nou, sa treci examenul? Cum? Cine poate sa aiba atata noroc?

Zau ca daca isi ia bilet la loto sau daca doar spune numerele asa doar pe foaie, nu sa le si joace, o sa ma uit sau o sa caut rezultate loto si nu stiu de ce, dar am un sentiment foarte puternic ca o sa nimereasca numerele sau daca nu pe toate.... nu stiu, sa spunem ca o sa le nimereasca in proportie de... minim 90%, ca sa nu zic 95% sau 99% desi este mult mai probabil asa.

Dar presupun ca in primii 2 ani de facultate a functionat treaba asta: eu cel mai mare ghinion posibil, iar ea cel mai mare noroc posibil. Lucrurile frunctionau foarte simplu si frumos si elegant, la toate examenele stateam in banci apropiate, ne descurcam cum ne descurcam, doar ca norocul asta al ei nu se transmitea si la mine sub nici o forma. Sa vedem ce urmeaza in urmatorii 2 ani de facultate acum ca ne-am separat pe specializari si nu mai suntem in aceiasi grupa. 

La metrou

Dat fiind ca toata vara eu am stat in dristor si munceam in grozavesti in fiecare dimineata si in fiecare dupa-amiaza trebuia sa folosesc metroul, cam un drum de 30-35 de minute cu totul, cu mers pe jos si mersul efectiv cu metroul. Cam 2 saptamani am facut un fel de mini experiment sa ii spun asa. Nu aveti idee cat de aglomerat poate sa fie, este dezastruos la cel mai propriu mod cu putinta. In unele dimineti abia aveam loc sa intru in metrou efectiv si stateam atat de inghesuiti incat putea soferul sa puna cate frane vrea el, sa ia cute curbe vrea, ca nu se misca absolut nimeni nici macar cu un centimetru, atat de unul in altul stateam. Pe la 5 juma sau 7 cand ieseam eu( in functie daca ma duceam la sala sau nu) era ceva mai acceptabil, era normal tot foarte aglomerat, dar mai aveai loc sa te misti cat de cat. Eu de obicei uit sa imi scot castile din ghiozdan ca sa ascult muzica si in metrou nu mai stau sa le caut si raman asa, ma joc de obicei sau ma uit pe 9gag. Vreo 2 saptamani cam asa, am stat in metrou cu telefonul in buzunar si fara casti.

Mi s-a parut extrem de interesant cate lucruri am observat despre comportamentul oamenilor in aglomeratie sau nu. In cele aproape 40 de minute merse zilnic cu metroul( dus-intors) am observat fata care isi bifeaza in carnetel task-urile indeplinite in ziua respectiva, doamna stresata ca intarzie la munca, biatul emotionat de probabil prima intalnire sau una din primele intalniri care isi verifica parul si barba si gulerul de la camasa o data la cateva minute si ceasul si mai des ca nu cumva sa intarzie, fata care tine in mana un trandafir ca si cand ar fi cel mai important lucru din viata ei, fata care aproape plange in timp ce scrie mesaje, baiatul stresat in asteptarea unui apel sau a unui mesaj care isi verifica telefonul la cateva secunde si care bate insistent si stresat din picior, parintii foarte extrem de mega ultra rabdatori care explica de fiecare data copiilor de ce o voce anunta de fiecare data ‘atentie se inchid usile’ sau ‘urmeaza statia x’ si de ce de fiecare data urmeaza o alta statie, de ce se opreste metroul si ei nu coboara, parintii rusinati de comentariile copiilor lor la adresa altor persoane din metrou, dar in acelasi timp rabdatori le explica situatia. Da, poate nu a fost frumos din partea mea sa ma uit la toate lucrurile astea, dar mi s-a parut foarte interesant cum toata lumea este in filmul lor si stau cu ochii in telefon sau cu muzica in urechi si ignora totul in jurul lor. Dar in acelasi timp mi s-a parut interesant cum toata lumea observa semnele distinctive. Din cauza anumitor circumstante intamplate in aceasta vara pentru o perioada am purtat un semn distinctiv pe haine( nu dam detalii aici) dar in acea perioada am observat cum 70% din persoanele din jurul meu observau si imi aruncau pe furis priviri pline de mila si apoi isi mutau rusinati privirea, din nou mi s-a parut foarte interesant acest comportament al oamenilor, deranjat pentru mine personal, dar foarte interesant. Cred ca o sa mai repet acest experiment. 

Cu mandrie

Zilele trecute ma uitam prin telefon, sa mai fac putin ‘curatenie’ ca era aproape plin si incepea sa mearga greut, si mie nu imi place sa se miste telefonul greu, dar cu peste 4000 de poze si filmulete cum ar putea sa mearga? Asta doar asa, in galerie, fara sa iau in calcul si aplicatiile din telefon si restul. Si de ceva timp mi-am facut foldere in galerie, si 2 dintre aceste foldere, si cele mai importante de altfel, sunt ‘Miky’ si ‘Cutu mic’. Folderele astea nu le sterg din telefon orice ar fi, paote sa mearga cu spatele si tot nu le sterg, dar normal nu aceste 2 foldere erau problema, ca am aproximativ putin peste 400 de poze si filmulete, deci nu astea erau problema ca reprezinta un maxim 10% din tot ce era in galeria mea. Dar normal ca am dat-o usor in nostalgie cand am vazut toate pozele si toate filmuletele cu ei 2. Da, a trecut destul de mult timp de atunci, inca urasc luna iulie, inca imi lipsesc si asa o sa fie mereu, dar a fost foarte dragut sa revad pozele pe care recunosc, le-am evitat in ultima perioada pentru ca inca doare, dar anumite poze le vad zilnic pentru ca am foarte multe poze cu ei pe peretele din camin. De ce va spun si voua asta? Pentru ca mi-am amintit de o situatie funny. Mamaia acum are o alta potaie( cum il alint eu, el nu ma place, eu nu il plac, este ceva reciproc) si el este un fitos figurant si enervant( sau poate asa mi se pare mie ca na, cum am spus nu prea ne placem). Cutu mic era foarte alintata, dar mereu mandra de zarda ei, la un moment dat avea o zgarda antipurici rosie si mergea foarte mandra sa i se vada zgarda, a avut si maro si alba si neagra, dar de aia rosie era cea mai fericita, mergea foarte cu capul pe sus sa i se vada zgarda, facea asa cu toate cand erau noi, dar aparent ii placea foarte mult culoarea rosu, la un moment dat avea si zgarda normala si zgarda antipurici, aia rosie, nu ma lasa sa i-o dau jos sa ramana doar cu aia normala, nu voia si nu voia. 

Potaia asta noua, Max pe numele lui, cum am spus este un figurant, cand l-a adus tata la tara l-a adus cu zgarda, nu atipurici, zgarda normala, una chiar foarte simpatica, din asta de ‘caine smecher’, desi el este un juma de cemetru de caine. Dar na, cum sta la tara si se plimba peste tot prin curte, mamaia mai are si niste pisici pe acolo, mai are si alti caini( legati, in spate, din aia clasici de curte) si na, inevitabil ar lua purici si na, mai bine preventiv decat sa ajungi mai tarziu sa te chinui cu ‘bestia’ in cada sa il speli sa scape de purici. Dar nu domle, nu si nu, cum adica? El sa stea fara zgarda lui pretentioasa? Sa stea cu una banala antipurici? Nu! Sa stea cu amandoua? Dar ce e el? Si dai si alearga dupa caine peste tot ca sa poti sa ii pui o zgarda amarata. Am stat si am cautat farmacie veterinara online ca sa vad poate gasesc mai multe modele de zgarda sa ii convina figurantului una sa nu o mai rupa.

De ce nu poate sa fie si el cum era cutu mic? Era extrem de fericita cand primea o zgarda noua, chiar si cand a trebuit sa i-o schimb pe cea rosie cu una alba( nu am mai gasit rosie atunci) nu a avut nici o problema, era chiar foarte fericita ca are zgarda noua.  

Vrea, dar nu vrea!

Va mai amintiti de povestea cu M si spontaneitatea lui in privinta logodnei prietenilor nostri? Haideti sa va spun si continuarea, sau poate ar trebui sa spun inceputul? Personajul principal[ cel care a facut propunerea] ne-a povestit cum s-a decis sa ii cumpere bratara in loc de inel. Intai sa le dam si lor 2 initiale ca sa nu mai spun el si ea, nu? O sa ii spunem lui G. si ei I.

Incepe G. si ne povesteste foarte pasionat despre marea lui decizie, dupa cum a caracterizat-o el: “cea mai grea decizie in toti cei 25 de ani pe care i-am traiat”. S-a gandit de mult sa faca pasul asta, dar nu gasea obiectul principal din cerere: inelul, bata-l vina de inel. Stia ca I. este innebunita dupa bijuterii, dar in acelasi timp foarte extrem de ultra pretentioasa. Vrea sa fie unicate, vrea sa fie pretentioase, dar nu prea pretentioasa, vrea sa fie noi, dar in acelasi timp vechi. Din nou un citat din G. “ca orice femeie, vrea, dar nu stie ce vrea si oricum o dai nu e bine ca voia fix invers”. Si s-a gandit sa impace si capra si varza, sa incerce cu niste bijuterii pietre semipretioase. Dar ce face daca nu ii place, dar ce face daca nu ii vine inelul? Adica avea totul pregatit, locul, prietenii, atmosfera, discursul, si daca zicea da, normal trebuia sa ii puna inelul pe deget, daca nu o incapea? Nu se ducea totul pea pa sambetei si din romantic si frumos totul devenea penibil si jenant? Sau daca voia sa zica da, dar cand vedea inelul si nu ii placea spunea nu? Nu devenea si mai penibil si jenant? A stat 3 ore prin magazine, muuuulte alte ore pe site-uri de bijuterii si nu putea sa se decida si pana la urma a zis ca el renunta, dar nu voia sa renunte, si atunci i-a venit idea, ii cumpara o bratara si a rezolvat problema, asa e unicat, si taie macar o problema de pe lista, o bratare o sa ii vina orice ar fi, ramane doar problema “daca nu o sa ii placa?”. Si o ia de la capat, da-I iar cu statul prin magazine, pe site-uri, innebunise deja, nu mai stia ce si cum sa faca. Dupa isi aminteste ca multe prietene o tachineaza pe I. ca sufera de ‘bijuterism’ si singurul tratament prin ‘cristaloterapie’. Si bam, ii vine ideea geniala lui G. sa ii cumperre o brtara cu cristale.

Dar cum am spus si prima data, I. nici macar nu a deschis cutia cand a primit intrebarea soc, putea sa fie orice acolo pentru ea, putea sa fie si goala ca tot DA spunea. Si eu cred ca e regula generala asta, asa ca baieti, daca vreti sa faceti pasul cel mare fiti siguri ca fata e ce trebuie si ce vreti cu adevarat, cumparati un inel nici prea pretentios nici prea simplu, jos in genunchi, un discurs care sa o emotioneze pana aproape sau chiar pana la lacrimi si aveti da-ul asigurat  

Una din doua sau amandoua

Incep articolul o intrebre de 20p: Cat de des ma razgandesc eu? Hai sa raspund tot eu: extrem, prea des, exagerat. Cum am spus, am multe de povestit de vara asta, incep cu faptul ca am fost la sala, am luat o pauza de o luna din diverse motive, o sa reiau de luni 3 octombrie, dar nu asta este principalul. De ce am vrut eu sa merg la sala? Pentru ca am vrut sa cresc in masa musculara, parca prea ma zbura vantul pe strada si puteai sa te scarpini intre dinti cu bratele mele. M-am hotarat, m-am dus frumos, mi-am luat echipament de sala, fitness forta tot ce trebuie, imi fac si abonament la sala, totul ideal si perfect.

Si cand zic ca mi-am luat echipament de sala ma refer ca m-am urcat frumos in masina, m-am dus la un magazin cu din astea sportive si m-am intors de acolo cu tot ce tine de echipament de sala de la pantaloni si tricouri/maieuri la sosete adidasi si manusi de sala, urmeaza manusile de box saptamana viitoare cand imi fac din nou abonament. Dar normal ca na, fiind vara cand am inceput mersul la sala ( nu ca acum ar fi prea iarna) mi-am luat pantaloni scurti si pantaloni trei sferturi. Si a inceput prima parte din chinul cu mersul la sala: da-i si epileaza-te la 2-3 zile. Dupa ce ca ajungeam acasa tarziu ca ma duceam la sala in pauza de masa de la munca ajungeam de nu voiam sa vad decat pat in fata ochilor nuu, normal ca nu. Am ajuns sa am mereu blande/bubite pe picioare de la epilator pana cand m-am enervat, dupa 2 saptamani m-am apuca sa caut unde pot sa imi fac epilare definitiva bucuresti ca deja era prea mult, nu mai suportam sa am atatea bubite de la epilator.

Asta a fost doar prima problema, urmeaza a doua, care are legatura cu intrebarea de la inceputul articolului. M-am hotarat ca trebuie sa mananc bine daca tot ma duc la sala, nu? Si i-am dat o luna juma cu sala si cu mancare fara numar, 3-4 mese pe zi, toate sa contina carne evident. Am reusit sa ma ingras si sa ma ingras muscular nu in burta, am pus 3kg intr-o luna, am ajuns la frumosul si rotundul numar de 50kg pe care il tinteam. Acum ce fac? Dupa ce am facut pauza o luna de la sala din cauza unor factori externi m-am decis ca ‘bai parca m-am cam ingrasat, hai sa trecem la slabit”. Si i-am dat eu asa usor cu din ce in ce mai putina mancare, dar mesele tot mai consistente daca sunt mai rare. Cineva mi-a spus ca am innebunit, ca pana acum le ziceam ca vreau sa ma ingras si nu discut nimic, acum le zic ca vreau sa slabesc, mi-au zis chiar sa incerc si chestii de genul LPG Cellu M6 Bucuresti,  ca scap si de celulita fara sala si de toate, dar normal ca nu, eu o zi vreau sa ma ingras o zi vreau sa slabesc, ce e asa anormal aici nu inteleg. Aparatul arata interesant ce e drept, nu pot spune nimic.

Si da, as vrea sa stau asa si totul sa se rezlve, dar nuuu, normal ca nu. Eu merg pe principiul: nu tin diete, nu fac nimic, eu doar vreau. Partea cu sa ma ingras am tinut dieta defapt, carne asezonata cu carne si niste garnitura de carne cu desert de carne. Acum la slabit, ei bine sunt doar la ideea e de vreau sa slabesc.

Maine cred ca o sa vreau iar sa ma ingras, dar ma mai gandesc pana atunci.