Tu oare mai crezi in basme?

Sper ca nu este nici o noutate pentru nimeni faptul ca sambata noapte spre duminca s-a trecut la ora de iarna. Cineva mi-a spus, indirect, o teorie foarte interesanta despre treaba asta, si o sa o relatez o parte din ce mi s-a spus ca un citat:

“Da-mi o ora din timpul tau si nu, nu spune ca nu ai timp, stiu, ai multe pe cap, ai programul incarcat, si eu la fel, si aproape oricine de altfel, dar in noaptea asta timpul ne ofera timp. Stiu, ti se pare ilogic, dar asa este, in noaptea asta ai o ora in plus. Nu, nu primesti o ora inapoi, nu, nu trebuie sa cumperi o ora, pur si simplu ai o ora in plus, un bonus. Da-mi mie ora ta! Desi este impropriu sa spun ora ta pentru ca nu este a ta, nu este nici a mea, nu este a nimanui, este ora care nu exista, dar care este traiata la maxim, este ora in care nu esti nimeni, dar in care esti cine ti-ai dorit mereu sa fii. Este ora de care nu iti vei aminti, dar pe care o vei trai cel mai intens. Hai sa o traim intens impreuna! Este la fel ca ziua de 29 februarie, iti mai amintesti tu oare ce ai facut in ziua aia?

-Spune-mi ce zi a fost pe 29 februarie si o sa iti pot spune ca am facut.

Nu, nu rutina ta zilnica, nu ce ai facut in ziua aia la facultate, nu ce ai facut la munca, nu, ce ai facut diferit, ce a fost iesit din tipar? Iti amintesti ce ai mai facut in ziua aia dupa munca si facultate? Tind sa cred ca nu, pentru ca la fel ca ora asta, aia este o zi a nimanui si totusi ziua tuturor. Este modul in care timpul te rasplateste o data la 4 ani, iti ofera o zi in plus in care sa incerci, in care sa faci ceea ce nu ai timp in general sa faci, este o zi in care poti sa fii cine vrei sa fii si sa traiesti asa cum vrei sa traiesti pentru ca sunt sanse de 90% sa nu iti amintesti ce s-a intamplat. Asa este si cu ora asta. Este ora ta, este ora mea, este ora tuturor si in acelasi timp ora nimanui.

Este o ora moarta, hai sa intalnim la ora 4:00 in dimineata asta si cand ceasul telefonului v-a indica din nou ora 4:00 in loc de ora 5:00 sa ne despartim, este o ora practic inexistenta, este o ora moarta, hai sa ii dam noi viata. Nu imi spune ca nu ai timp, nu atunci cand timpul iti ofera timp. Da, iti ofera o noua sansa, poti sa traiesti aceiasi ora de 2 ori in noaptea asta, primesti o a doua sansa in caz ca nu ti-a iesit din prima. Poti alege sa ii spui experiment esuat si sa consideri ca nu a existat niciodata, ne intalnim cand ceasul arata 4:01 si ne despartim cand indica 4:00 in aceiasi noapte. Ce spui? Imi oferi ora ta moarta, imi oferi mie ora ta inexistenta, imi oferi sansa de a fi nimeni impreuna cu tine si totusi sa fim tot ce ne-am dorit vreodata, imi dai sansa sa am singura ora din timpul tau pe care o poti retrai daca nu o sa fie bine? Te astept la ora 4:01 sa ne putem desparti din nou, in aceiasi noapte, la ora 4:00.”

Da, stiu, e ilogic, si faza cu 29 februarie si faza cu ora, exista explicatii perfect logice pentru ambele, dar nu o sa le spun, pentru ca mi s-a parut o ‘filozofeala’ interesanta, mi se pare interesant sa crezi in astfel de basme, se spune ca niciodata nu esti suficient de matur ca sa nu mai crezi in basme, probabil d-asta am si ales sa scriu despre asta.

Paste Fericit!

In perioada sarbatorilor, atat iarna, cat si primavara, mai mult involuntar foarte multe persoane folosesc expresia "de sarbatori sa fim mai buni". Consider ca trebuie sa fim asa cum pretindem ca suntem de sarbatori in orice zi, dar tot involuntar o folosesc si eu, destul de des chiar daca sa ma gandesc bine. Mesaje pe net sunt foarte multe, si mai sentimentale, si mai religioase, si mai amuzante. Mi-am exprimat parerea despre religie cand am spus ca ar trebui sa ramana in scoala, cine nu a citit articolul sau nu a vazut mesaje in saptamana mare si de paste din anii precedenti, eu sunt o persoana care crede si care considera ca trebuie sa fim buni in fiecare zi din an, ca trebuie sa ne bucuram si sa ne simtim bine in fiecare zi din an, dar toate astea sa fie cu putin mai mult cu ocazia sarbatorilor. Asa ca o sa fac o urare scurta si simpla: Paste fericit alaturi de cei dragi si voie buna, sa nu uitam ca adevarata fericire vin din lucrurile mici, dar mai ales ca vine din lumina, iar lumina vine din interiorul fiecaruia. Paste fericit!

Poate ca se poate

Recent am stat si am citit niste lucruri, niste lucruri scrise de mine, niste conversatii, si mi-am dat seama ca m-am schimbat intr-o oarecare masura, ca mi-am schimbat modul in care ma exprim, mi-am modificat gradul de subiectivitate pe care il folosesc, ca imi dozez altfel temperamentul in discutii sau diferite situatii, ca aleg sa cedez in loc sa ma enervez mai tare in anumite situatii. Mi se pare foarte dubioasa treaba asta. De ce? Pentru ca la un moment dat, de mai multe ori chiar, mi-am propus sa ma schimb, dar niciodata nu am reusit, sau cel putin nu am sesizat, si nici altii, iar acum "schimbarea" asta s-a produs foarte lent pentru ca se vedea diferenta de la zi la zi, de la saptamana la saptamana, aparea cate ceva nou, ceva subtil, dar era acolo, nu suficient cat sa il sesizez pe moment, dar acum, privind obiectiv si in acelasi timp subiectiv le-am observat. Doar ca acum nu stiu daca e de bine sau de rau. Acum am ajuns la un punct in care imi pot bloca sentimentele, defapt nu, nu ma exprim corect, le pot suprima, le pot ascunde, pot sa le tin doar pentru mine, doar in mine. Si treaba asta este foarte nasoala pe de-o parte, dar bine, intr-o forma sau alta le redau, fie prin blog, fie prin vorbitul cu anumite persoane pe care le consider speciale, fie prin dialoguri nebune pe care le aud doar eu pentru ca au loc in mintea mea.

Uneori imi este dor, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca nu e asa, ca e mai bine acum, pentru ca pot sa evaluez altfel lucrurile, pot sa “incasez lovituri” fara sa mai arat ca ma afecteaza, fara sa mai cedez. Chiar recent au fost doua faze, la interval de cateva zile si cu persoane diferite ca protagonisti, carora inainte le cedam relativ usor, acum m-am controlat, mi-am facut metaforic un dus rece si am lasat telefonul si facebookul de-o parte si nu am sunat, nu am dat mesaj, nu am dat niciun semn, chiar daca in interior simteam cum ma arde ceva, simteam caldura in mana dreapta, simteam cum vrea sa ia telefonul si sa scrie un mesaj sau mai grav, sa sune, dar am stins “focul” ala cumva si imi ziceam “nu, e ok, acum, asa cum e, e ok” si incercam sa ma gandesc la altceva, nu imi venea nimic in minte, ramaneam tot pe subiectul ala, dar cum le-am invins. Si asta ma face sa cred ca se poate, cred ca ... nu imi vine sa cred ca spun asta...cred ca....e greu, dar o sa o spun, cred ca am inceput sa ma maturizez in anumite privinte.

Bine, dar poate ca totusi nu s-au facut modificari chiar atat de mari la mine, pentru ca in anumite situatii totusi am cedat, poate ca e bine sau nu, nu pot sa cataloghez inca treaba asta dat fiind ca s-a intamplat foarte recent, totusi am realizat prin asta ca sunt o persoana inca relativ slaba, dar poate in timp o sa se modifice si treaba asta.

Diferenta se vede

Pentru o persoana care vrea sa para stabila emotional, care nu isi arata mereu emotiile, e greu sa recunoasca ca exista ceva care o sensibilizeaza. Cam asa sunt si eu dupa cum s-a observat pana acum. Insa cineva mi-a spus ca a recunoaste astfel de lucruri face parte din natura umana, ca este ceva firesc, asa ca m-am decis sa va arat ce ma sensibilizeaza pe mine:

Da, ma sensibilizeaza astfel de videouri. Nu imi imaginez sincer cum ar putea cineva sa ramana indiferent la un astfel de videoclip? Se vede clar pasiunea, iubirea, dintre cei doi, se citeste pe fetele lor, in ochii lor, iar muzica de pe fundal completeaza atmosfera aia romantica, perfecta. Dar evident ca nu orice filmulet de genul ma emotioneaza, trebuie sa fie facut bine, sa aiba calitate, iar cameramanul sa stie ce sa faca cu camera aia. In prezent facebookul este plin de fotografi, dar sa fim seriosi, daca ai un aparat foto profesionist si faci 2-3 poze artistice, iti pui semnatura pe ele si apoi le incarci pe facebook pe o pagina cu numele tau si cu terminatia “photography” nu inseamna ca esti fotograf, nu, inseamna ca ai un aparat foto bun, pe care il lasi setat pe automat si in mod normal o sa iti iasa niste poze ok, dar nu perfecte. Diferentele ies imediat la iveala. Trebuie sa stii sa focalizezi, sa setezi contrast, lumina, sa incadrezi, sa alegi unghiul optim si asa mai departe, nici eu nu ma pricep, nu sunt fotograf si nici nu vreau sa pretind ca sunt, dar diferentele sunt sesizabile cu ochiul liber. De exemplu, nu imi spuneti ca o fotografie ca cea facuta de cei de la Chipurici poate fi facuta si de un amator:

Pe langa faptul ca surprinde un moment extrem de sensibil, de emotionant, da, este sensibil si emotionant pentru toti, chiar si pentru cei care nu au legatura directa cu evenimentul respectiv, ca mine de exemplu, pentru cei implicati direct nici mai spun, este exact asa cum trebuie sa fie, focalizata pe elemntele centrale ale fotografiei, luminozitatea si contrastul sunt in perfect balans si asa mai departe.

Si exista momente in viata pe care chiar vrei sa le pastrezi etern. Da, normal ca o sa le pastrezi etern “proaspete” in amintirea ta, dar le vrei si fizic cumva, sa le poti arata si altora, sa le poti arata copiilor de exemplu. Da, o sa le povestesti, o sa le explici, dar altfel isi vor imagina daca vor vedea si o imagine a ceea ce tu povestesti cu atata inflacarare, cu atata pasiune si cu atat entuziasm, si daca acele fotografii nu sunt facute bine, normal ca o parte din farmec se pierde. Mentine amintirile vii in mintea ta si reamintesteti-le prin intermediul fotografiilor de calitate.

Prietenie

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.

Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.

Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.

Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.

Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

Recomand(5)

Pentru weekendul asta “am pregatit” tot o drama romantica. Ideea filmului m’a imprsionat foarte tare, m’a impresioant cat de mult se pot iubi doua persoane incat si dupa ce treci in nefiinta sa’i arati asta si sa’i fii alaturi sa’ti depaseasca moartea, la fel de tare m’a impresionat cat de bine poti ajunge sa cunosti persoana de langa tine incat sa planifici in avans un an intreg si cat de tare poti iubii pe cineva incat sa ai incredere in el chiar si atunci cand nu mai e…

Filmul despre care vorbesc se numeste “PS: I Love You” 

Recomand(4)

Pentru weekendul asta am ceva "lacrimogen".. Sweet november...o drama romantica. Personal ideea fimului mi se pare geniala, dar pacat ca are sfarsitul trist. Este vorba despre cum o persoana poate schimba alta intr'o luna, Noiembrie. Initial actorul principal masculin este un afacerist extraordinar care trateaza oamenii ca pe niste obiecte, inclusiv pe iubita lui. Dar lucrurile se schimba cand o intalneste pe Ea, personajul principal feminin, si de aici incepe toata distractia.

Chiar daca este o drama...pentru mine filmul asta intra in categoria clasicelor si clar ocupa un loc in topul meu perosnal

Challenge accepted

Lulu m’a provocat sa scriu un articol …a dat de ales intre 3 teme…as scrie despre vacanta mea, dar am scris deja aici…despre diferenta dintre a iubi si a fi indragostit m’as lungi prea mult…asa ca ramane sa scriu despre o zi din viata mea.

Viata mea este atat de banala si plictisitoare incat toate zilele mele seamana intre ele…asa ca o sa va povestesc o zi mai diferita, dar am tot stat si m’am gandit ce zi mai importanta sa povestesc? Pai sa va povestesc despe ziua in care m’am decis sa’mi fac blogul…e ok? Sper sa da…

Paai…era o zi de 7 mai 2011, o zi de sambata. O zi in care lenea era la ea acasa. In perioada aia si cu ceva timp in urma tot desenam diverse chestii pe caiete si scriam tot felul de “filozofii” mai putin sau mai mult ciudate…si cineva imi zicea sa’mi fac blog…ca e true si la moda…si am zis “NU!”…asta era pe la sfarsitul lu’ 2010 …revenim mai aproape de ziua in care am facut blogul…vineri…6 mai…sau pe acolo oricum vad ca si’a facut o prietena blog…si dupa ma tot impingea de la spate sa’mi fac si eu blog…si am zis “ok, mah imi fac si eu blog”…si uite asa sambata, 7 mai 2011 am intrat pe blogspot si mi’am facut  blogul…cont de google nu aveam , mi’am facut si din ala…dupa ce nume ii pun blogului meu? Trebuia sa fie ceva cu zdwub asta era sigur, dar dupa m’am gandit ca e prea narcisist asa ca nu…nu trebuie sa aibe zdwub…dupa m’am gandit sa fie ceva in engleza ca e mai pompos asa, dar cum eu stau varza cu engleza ce nume in engleza pompos sa’i pun? Ma hotarasem sa renut la idee…adica de ce imi tot bat eu capul pentru niste cuvinte aruncate aici pe care oricum nu le’ar citi nimeni? Si dupa mi s’a aprins beculetul….doar niste cuvinte, dar e cam lung…doar cuvinte…nu suna prea bine…Just Words…parca suna mai bine…si uite asa a aparut numele blogului meu.

Devotamentul animalelor

De foarte multe ori animalele m’au surprins. M’au surprins prin devotamentul lor fata de spani.

Am vazut cazuri in care animalul era agresat destul de urat de stapan, poate chiar izgonit din gospodarie, dar cu toate astea animalul se intorcea acasa si se bucura [de exemplu cainele dadea din coada]. Da am zis acum de caine pentru ca este cel mai bun prieten al omului dupa cum spune o vorba veche…si am vazut mai demult si din pacate nu am timp acum sa caut imaginile sau povestioarele respective, dar ca un rezumat : stapanul moare, iar cainele isi pietrece restul vietii la mormantul respectivului. Sincer pe mine treaba asta m’a induiosat…pentur ca este un gest care dezvaluie multe: devotament, iubire si noblete. S’a facut si un film cam pe acelasi subiect, film insprat din realitate…"Hachiko, a dog story" se numeste filmul si chiar il recomad…avand in vedere subiectul se subintelege ca este o drama, dar dupa parerea mea chiar merita.

Dar cainii nu sunt singurele exemple. Papagalii mei…am 4 si unul foarte mic[doar scos din ou de 1-2 zile]. Dintre ei unul sta la mine din dormitor de foarte mic si am mai vorbit de el…este vorba de Miky. Cand plec de acasa este singurul moment in care el sta inchis in cusca…nu ca ar face prostioare daca e singur, dar daca se intuneca el nu mai intra in cusca si ramane afara toata noaptea si nici nu mai mananca…asa daca e in cusca si incepe sa se intunece se duce si mananca. Buun…deci e singurul moment in care el sta inchis…iar in toata perioada asta el sta suparat, insa cand ajungem acasa si ne vede sare in sus facand tumbe de fericire si cand ii dau drumul iese imediat afara si daca ramai in camera vine pe tine. Dimineata vine in pat pe mine sau langa mine si dormim amandoi…da, inca face asta chiar daca anul trecut cand a venit o data a venit direct pe perna, iar eu nu l’am simtit si aproape m’am intors cu capul pe el. Si sunt multe multe exemple pe care pot sa le dau legate numai de Miky.

Dar mai sunt si alte animale…de exemplu calul…am vazut ultima data cand am fost la tara un cal care statea la poarta nepriponit si complet singur si nu se misca de acolo…statea cu capul peste poarta si astepta cuminte si linistit sa vina stapanul sa’i dea drumu…stapanul nu s’a grabit deloc…a stat o perioada destul de lunga acolo, dar nu a scos un sunet deranjant, nu a inceput sa sara sau sa faca urat…treceau persoane pe langa care evident vazandu’l nepriponit il ocoleau, dar el nu se misca 1 cm spre ei.

Sunt multe cazuri in care devotamentul animalelor ma uimeste, dar sunt si cazuri in care animalele [cainii mai exact] ma deranjeza

...(41)

True

Monday Seven!

Alege şi publică într-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult în săptămâna ce tocmai a trecut, ataşează câte un cuvânt pentru fiecare fotografie publicată în funcţie de ceea ce-ţi sugerează ţie fotografiile în cauză şi înscrie articolul la Monday Seven!

Acceptat

confuz

Evadare

Monday Seven! - Flori

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

 Superior

 Inceput

Tristete

Exotic

Fericire

Iubire

Varietate

Schema e simpla:

7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte

Leapsa calatoriei in timp

Am primit aceasta leapsa de la Anyela, mersi frumos >:d<

Pfff ce buna ar fi o masina care sa poata sa dea timpul inapoi…daca as putea sa calatoresc in timp…cel mai probabil…m’as intoarce cativa ani buni…cand imi doream cu fiecare particica din mine sa fiu la tara nu acasa. Da...atunci eram doar un copilas (nu ca acum sunt prea mare) care nu avea in minte decat joaca si distractie!!!

Imi amintesc ca atunci supararea nu tine mai mult de cateva minute…hai fie maxim o ora…dar dupa totul era ca inainte, parca nimic nu se intamplase. Nu’mi pasa de nimeni si de nimic, tot ce imi trebuia era sa ma joc si sa ma simt bine.

Imi amintesc ca din ultima zi de scoala, imediat dupa ore fugeam la tara si stateam acolo toata vacanta fara sa am macar intentia de ma intoarce mai devreme. Ajungeam acolo…luam bicicleta si fugeam …ma duceam sa ma joc cu prietenii mei.

Nu ma simteam nicaieri mai bine ca acolo, cu ei. Imi amintesc si acum de o faza cand o prietena(don't kill me) a umblat cu o cioara moarta…era legata cu o sarma si o tragea dupa ea ca sa ne arate ca nu ii mai e frica de mortaciuni. Saream garduri si ne urcam in pomi, ne rupeam blugii si alergam sa nu ne prinda proprietarii.

Am intrat intr’o scoala veche…inintial pentru ca era o masa de ping-pong acolo si voiam sa ne jucam, dar dupa joc am inceput sa cotrobaim prin “clase” si sa scoatem diverse lucruri de acolo, sa sperie persoane care treceau pe acolo, dar dupa  am fost prinsi si a trebuit sa bagam tot inapoi.

Sau daca nu pot sa ma intorc atat de mult…atunci as alege sa ma intorc doar 1-2 ani…in momentele in care exista o persoana deosebita cu care ma simteam foarte bine si aducea soarele in viata mea.  As vrea sa retraiesc unele momente  si de atunci…cand eram doar noi doi…si ne plimbam…glumeam si toate “nimicurile” alea de atunci care pareau importante.

Imi place adolescenta , dar pot sa zic…cu toata inima…ca parca tot cand eram mici era mai bine, ne distram mai bine parca, era mai linistiti….acum ne strasam si facem din orice nimic o maaare problema[ehehe specific varstei nu?].

Nu stiu daca o sa primesc vreodata un bilet pentru calatoria asta in timp…dar pana atunci…aleg sa raman un copil mare, sa imi pastrez vesnic sufletul de copil [cine ma cunoaste stie si poate sa aprobe…iar cine nu, dar vrea…nu e timpul pierdut:) ] 

Nu am poze cu noi de cand eram mici, dar am prieteni de cand eram mici si acum :)  

Leapsa merge mai departe la oricine doreste sa o preia:)

Monday Seven! - Realitate

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Fericire

                                                   

Prietenie

Indiferenta

                                                             

Ingrijorare

Iubire

Inceput

Speranta

Schema e simpla:

7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte

Inceputul(cap I)

S’a terminat si ziua asta..merci Doamne, ce bine ca maine stam acasa…pot sa dorm si eu bine fara sa ma trezeasca alarma aia idioata.

Ajung acasa si devorez ce mi’a pregatit mama, obisnuita fiind ca atunci cand eu vin de la scoala pot sa mananc si un cal. Nu termin de mancat ca deja simt telefonul cum vibreaza …il las in buzunar considerand ca e mesaj…dar nu..continua sa vibreze…ma suna…”cine ma suna cand eu mananc?” …Cata!! Raspund cu o voce care sa’l faca sa’si dea seama ca nu e cel mai bun moment

-Eu!!

-Stiu ca esti tu…hai afara.

-Mananc…doar am venit de la scoala nu prea am chef ..iesim maine, oricum avem liber

-Mananca si hai afara..am vorbit si cu restu’…si am inteles ca Leo vine cu un prieten..un tip  Marius.

-Nu cred ca’l stiu…in fine oke…termin de mancat si te  sun sa pleci de acasa sa vi la mine la colt..e bine asa?

-Perfect..hai grabestete.

-Aha..cum zici tu.

Am mancat…m’am schimbat…l’am sunat pe Cata sa plece de acasa si el…si pana am coborat eu a ajuns si el. Am mers destul …dar intr’un final am ajuns unde erau si restu’. Avea dreptate…e un tip nou aici…dar

Cum reactioneaza zodiile dupa o iubire

BERBEC- Nativii Berbec se afla poate printre cei mai sensibili nativi ai horoscopului, insa se refac si se recompun destul de repede dupa o despartire. Iubesc intens, insa nu stiu sa urasca. Daca i-ai ranit, cel mai probabil ca se vor retrage in carapacea lor, vor suferi o perioada de timp, dupa care isi vor dori sa se indragosteasca din nou. Daca se si indragostesc din nou, atunci chiar pot sa spuna ca te-au iertat. Nu pot insa sa-si uite fostele iubiri, rezervand fiecareia in parte un dosar special pe care scrie “Amintiri eterne”.

TAUR- Taurul nu are decat 3 variante dupa o despartire: sa urasca si sa se razbune, sa uite si atat sau sa intrerupa toate legaturile cu persoana respective. Dintre toate variantele, ultima este cea mai plauzibila. In momentul in care a incheiat o relatie, Taurul isi spune ca asa a fost sa fie si nimic mai mult. Sterge toate urmele fostei iubiri, anihileaza toate amintirile si merge mai departe. Fara resentimente, fara ura, fara regrete, incercand doar ca de acum inainte sa-i fie mai bine. Daca ajunge sa urasca pe cel pe care l-a iubit si inca mentin legaturile, va incerca sa se razbune in maniere grosolane si urate.

GEMENI- Gemenii sunt orgoliosi si extrem de ranchiunosi cu cei care le-au gresit, mai ales daca i-au si iubit. Pentru ca nu poate sa accepte pur si simplu (chiar daca afirma exact contrariul),va incerca sa denigreze, sa lanseze barfe, sa arunce cu noroi in tot ceea ce a fost frumos. Cu siguranta, nu te va uita o viata intreaga pentru ceea ce i-ai facut.

Ura si Iubire

Am auzit destul de des ca de la ura pana la iubire e doar un pas. Dar ma gandesc…daca de la ura la iubire e doar un pas, matematic, aritmetic, geometric cum vreti voi nu ar trebui sa fie tot doar un pas si de la iubire la ura? Ciudat este ca am auzit de cazuri reale care erau gen “te urasc pentru ca te iubesc”…deci DA! de la ura la iubire se pare ca e doar un pas…dar mie mi se pare ca de la iubire la ura e mult mai mult decat un simplu pas…de ce? Adica nu ar trebui sa fie exact acelasi lucru?Daca te gandesti matematic da e acelasi lucru, distanta dintre x si y= dinstanta dintre y si x. Dar  de ce e atat de greu sa urasti pe cineva pe care iubesti? Daca pe cineva pe care urasti e asa simplu sa iubesti…de ce invers e atat de greu? Mie asa mi se pare…ca e foarte greu…poate nu e legat de mate cu distanta…poate e ca la chimie la reactiile alea ireversibile.

As vrea sa pot sa inventez eu o formula daca e ca la chimie ca sa pot sa fac asta posibil. Sa nu fie un pas intre iubire si ura sa fie un mm . De ce trebuie sa fie asta legea firii? De ce trebuie sa fie atat de greu?? Vreau sa pot sa trec de la iubire la ura la fel de usor cum trec de la ura la iubire L .

De ce daca te iubesc imi e atat de greu sa’ti spun “te urasc”? De ce nu pot sa te urasc pentru ca te iubesc? DE CE?  Nu inteleg!! Vreau sa se termine odata! Vreau sa schimb eu legea firii vreau sa fiu eu The King Of the World pentru o zi si sa schimb legea asta tampita a firii. Vreau sa fac sa fie mult mai usoara trecerea de la iubire la ura decat de la ura la iubire.

De ce trebuie sa suferi mereu daca iubesti? De ce? Nu e normal! Daca iubesti inseamna ca trebuie sa fi fericit..dar tu suferi…pentru ca tu iubesti si celalalt se plictiseste si incepe sa rada…dupa tu esti in postura de idiot/a si ea/el rade in continuare. Tu iubesti in continuare pentru ca nu poti sa urasti persoana care o iubesti….ce e asa normal la asta?? De ce e asta legea firii??? DE CE??!!

In memoria celor care au avut aceleasi trairi si sentimente ca si mine...

Era o dimineata insorita,soarele imi batea in geam deranjadu.mi somnul .Cu greu am vrut sa ma trezesc caci stiam deja ca acea zi imi va oferi numai nefericiri,dar nevoita de anumite circumstante ma trezesc.Natura simtea durerea din sufletul meu ,dar cu toate acestea ea se desfasura ca si cum nimic nu s.ar fi intamplat.
Dezamagita ca visele mele au fost spulberate,ma ridic domol din pat pregatita sa infrunt greutatile vietii si sa ma avant in acestea.
Nostalgia ma cuprinde in momentul in care imi privesc telefonul ,asupra caruia nu gasesc nici un mesaj sau vrun semn ca cineva sa gandit la mine sau ar fi avut nevoie de mine.
Invaluita de fiorul dragostei si regretelor,imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute cu el:imbratisarile lui,vorbele calde care si acum ma fac sa tresar cand ma gandesc la ele,saruturile patimase si toate gesturile frumoase si alintarile care imi incalzeau sufletul si ma faceau sa ma simt in al noulea cer.
Trezita la realitate de bunica mea ,incep sa ma pregatesc pentru o zi noua la fel de dificila, plina de coborasuri ca si pana acum.
Toata ziua mam simtit obosita si suferinda ca si cum ceva imi ingreuna respiratia si imi incetinea pulsul.Simteam ca numai are rost sa traiesc!Intr-o lume atat de haina,in care ai parte numai de neimpliniri.Ma simteam de parca ar fi capatul lumii.Numai aveam nici o putere asupra mea;numai iubirea lui mi.o putea reda.
Uneori ma intreb pe mine insami,de ce el este alesul?De ce el este cel care trebuie sa.i port iubirea?
Oare el este sufletul meu pereche?Oare sentimentele sunt reciproce..Sau sunt doar in van?


*post'ul nu'mi apartine dar mi s'a parut chiar interesant J deci trebuie sa precizez by dani J*

Scrisoare(II)

*pentru a intelege trebuie citit postul anterior[scrisoare(I)]*

Draga iubitule,

            Iti multumesc ca mi’ai amintit cat de importanta sunt si cat de neimportant esti tu.Da, imi amintesc cum tu ai adormit la film si m’ai lovit in somn atat de tare incat mi’au dat lacrimile, iar tu nu puteai sa ti ochii deschisi de somn. Filmul a fost o alegere grozava de fapt, insa eu am evitat sa stau la mai putin de 2m de tine in timp ce dormi ca nu cumva sa te mai intorci ca taranii dand din maini si picioare ca nebunii.

            Ma bucur ca niciunul nu ne simtim lipsa. Da in fiecare noapte te duceam in brate pana la pat si te aruncam in el pentru ca tu erai prea beat sa’l nimeresti, iar in brate te tineam pentru ca imi era frica sa nu te ridici si sa incerci sa pleci iar pe drum sa nu cumva sa spargi ceva. Da dimineata iti spuneam ca ai dormit 2 zile si jumatate si 3nopti pentru ca atat dormeai si nu ma lasai nici pe mine sa plec pentru ca ma tineai prea strans in brate, daca tu considerai “in sfarsit te’ai trezit betivule?” un alint, atunci da imi amintesc cum te alintam dimineata.

            Ai lacrimi in ochi pentru ca iar ai venit beat aseara si nu ai putut sa dormi si ai stat mai mult in baie decat in dormitor, cu capul in wc incercand sa scoti toata bautra din tine. Da, imi amintesc, dar sunt asa defapt pentru ca tu erai prea beat si nu te puteai tine pe picioarele tale in niciuna si trebuia sa te sprijini de mine.

            Asa credeai tu iubitule ca ma ti in puf pentru ca nu apucam niciodata sa fac curatenie intr’o camera pentru ca veneai tu imediat si o intorceai pe dos, iar mancarea nu apucam sa o iau de pe aragaz ca tu deja o mancai. Da, iti cadeau pentru ca tu nu ai inteles niciodata ca tricourile tale nu sunt ascunse printre lenjeria mea si ca nu trebuie sa intorci totul pe dos incercand sa le gasesti.

            Da iubitule stiu ca esti romantic si imi aratai si aici sunt de acord cu tine, nu cred ca o sa mai gasesc pe cineva atat de romantic ca tine. Nu o sa uiti niciodata romantismul din vocea si privirea ta cand te uitai la filme porno si spuneai “ce ti’as face si eu tie asta…sau si mai rau”. Nu mai ai cuvinte sa’mi scri pentru ca niciodata nu ai stiut, acum chiar m’ai uimit ca ai reusit sa’mi scri atat. O sa avem si copii, eu cu siguranta o sa am, dar o sa’i am pe ai mei, iar tu pe ai tai. Eu o sa’i am cu un barbat adevarat, tu nu stiu sigur.

            Asteapta’ma iubitule in continuare, o sa vin intr’o zi sa’mi iau restul lucrurilor, stai linistit am sa te anunt inainte sa ma asigur ca nu o sa fi acasa.

                                                                                             Nu te saruta deloc,

                                                                                                       Ex-Iubita ta