Bucurestiul la pas

Cine ma are la prieteni pe facebook sau urmareste pagina de facebook a blogului o observat probabil ca am tot postat niste poze si chestii cu hastagul #bucurestiullapas. Cum a pornit... nebunia asta. Intr-o pauza la munca vorbeam cu E. ca eu nu am fost de mult intr-un parc, E. imi spune ca nici ea si ca ar fi o treaba sa mergem in cismigiu dupa munca, dar ca nu prea are bani si ca sa mergem pe jos, ca oricum nu e asa departe. Si cum ne plimbam noi prin parc ne-am gandit ca suntem in bucuresti de 2 ani si noi inca nu am vazut tot bucurestiul, ca nu ne-am plimbat, ca nu am facut multe chestii. Dupa ne-am oprit pe o banca prin parc si ne-am gandit la anul asta, la ‘varsta de 21 de ani’ si am ajuns la concluzia ca si pentru mine si pentru ea varsta asta a fost cea mai faina, ca am facut cele mai multe lucruri interesante, nebune, noi si tot asa, si am zis ca sa continuam, cu un fel de mini ‘bucket list’. Am plecat dupa din cismigiu pe calea victoriei si dupa inapoi in regie, si unul din obiectivele de pe bucket list a fost: sa luam bucurestiul la pas. Si in 3 zile am ajuns sa facem 26km pe jos. In prima zi am fost regie-cismigiu-calea victoriei-regie, in a doua zi am fost regie- parc drumul taberie- regie si in a 3-a zi am fost regie-strada xenofon- regie. Insumand, cum am spus si mai sus 26km de mers pe jos. O sa las si niste poze, normal selfie-uri pentru ca E. a facut multe si inca nu stie ca am pus toate pozele astea, asa ca...daca nu mai auziti de mine sa stiti de ce...

Dupa cum am spus, a fost cel mai intens an si pentru mine si pentru E., am facut foarte multe lucruri noi, iar eu personal am pe bucket list un lucru in plus. Pana anul asta am evitat pe cat de mult posibil sa merg in costinesti, anul asta inevitabil am ajuns acolo 3 zile, mi-a placut, m-am distrat, a fost ok, am zis ca am rezistat vitejeste pana acum, acum am facut-o si pe asta, am scapat de ea, mai imi ramane doar sa vad titanicul si am promis, dar mai ales mi-am promis ca o sa vad titanicul pana la sfarsitul anului sau macar pana la sfarsitul lu' ianuarie, la 21 de ani o sa fac cele 2 lucruri pe care le-am evitat in ultimii multi ani: sa merg in costinesti si sa vad titanicul, unul e deja bifat, mai ramane unul si cum am zis...o sa o fac si pe asta, o sa va anunt cand o sa se intample. 

Last minute with M.

Vara s-a terminat oficial, septembrie e aici, toamna e aici cu alte cuvinte, pe de-o parte e ‘yeeey’ pe de alta e destul de foarte ‘s-a terminat vara’, dar privind partea interesanta: vara s-a terminat si eu am destul de multe povesti sa va spun. Nu ati mai auzit nimic de mult de A. sau de C., nu? Da, stiu, nici de mine nu ati mai auzit de mult, dar de mine ati tot auzit pana acum, de A. si C. ati mai auzit cate ceva si de ei, dar de M. ati auzit un singur lucru, despre cat de ‘ingineri’ suntem noi si cum ne-a facut un copil de cativa anisor la construirea de lego, dar nu ne amintim de asta. Si cum am zis, a venit toamna, eu am destule povesti de spus din vara si o sa vina treptat, nu cum s-au intamplat cronologic, complet aleatoriu, dar o sa incepem astazi cu o poveste despre M.

M. nu este tocmai genul de persoana cu care sa iti poti face planuri, chiar deloc. Adica este la modul ca nu conteaza cine planifica orice, iesire, concediu, plimbare, orice, nu conteaza ca el face aranjamentele, el face propunerea sau altcineva, chiar deloc, pentru ca in proportie de 80% planurile astea care il includ si pe el nu ajung sa se realzieze, ba intervine munca, ba ceva personal, ba uita( da, s-a intamplat si asta o data), dar ideea este ca nu este o persoana cu care sa iti faci planuri care sa se intample in mai mult de maximul maximului o ora. In schimb, este extrem de spontan. Spontan la modul acum vorbesti cu el la telefon ca s-a trezit si intra sa faca un dus, nimic anormal pana aici, dar in... nu stiu, sa zicem jumatate de ora ca sa fie rotund desi e cam mult, primesti mesaj de la M. ca e in masina se duce la munte/mare/pleaca din tara sa isi bea cafeaua. Interesant este cand pe langa spontan este si generos, si vrea sa ia si pe altii cu el. Ultima data, weekendul trecut mai exact, l-am intrebat eu miercuri sau joi daca facem ceva in weekend, mi-a spus ca nu stie, ca vedem, ca nu stie cu munca, bla bla bla, nu a ramas nimic stabilit, mi-am zis ca e ok, stau acasa ca pensionarii si ma odihnesc. Sambata dimineata, extrem de dimienata pentru o zi de sambata( 7 juma dimineata), primesc un apel de la el “Sunt la tine la scara, cand esti gata poti sa cobori” Normal ca eu dormeam de puteai sa tai lemne pe mine si nu am inteles exact ce vrea de la mine si am crezut ca glumeste, dar m-am uitat pe geam si am vazut ca el chiar avea masina parcata la mine la scara si statea sprijinit de masina vorbind la telefon. L-am intrebat de ce sa cobor, unde mergem la ora aia, la care el foarte calm “nu ai spus ca vrei sa facem ceva in weekend? Hai coboara, plecam la Sinaia”.

Dar o poveste extrem de funny cu M. este alta, cea la care voiam de fapt sa ajung. La fel de spontan ca intotdeauna iesim intr-o seara in oras, la modul ca mai sus, ‘am ajuns, poti sa cobori cand vrei, mergem la *nu mai stiu ce local*” Am zis ok, am facut rapid un dus, m-am imbracat si am coborat, de fiecare data ii spun ca are mare noroc ca mie nu imi ia mult sa fiu gata, adica eu in maxim 20 minute sunt gata sa merg oriunde, si de fiecare data este de acord cu mine, dar sa continuam. Mergem la local, toate bune si frumoase, aveam rezervare chiar, deci era ceva planuit, trecem peste, ajungem la masa, o masa mai retrasa, atmosfera era foarte ok, chiar imi pare rau ca imi scapa acum numele localului, dar sa continuam. Stam cateva minute doar noi 2 si ne trezim cu inca 2 cupluri la masa noastra, prieteni de-ai lui, totul ok pana aici. Seara decurge foarte frumos, vorbim, glumim, radem toate bune si frumoase pana la un moment dat cand unul dintre baieti devine foarte serios. Incepe si ne povesteste despre relatia lor, se uita cand la iubita lui, cand la noi restu, si isi continua povestea, dar la modul ala extrem de pasionat de ceea ce spune, traia fiecare cuvant pe care il spunea, noi eram captivati de poveste, prietena lui nu intelegea ce se intampla, dar se vedea ca s-a emotionat si retraia si ea toate momentele povestite atat de pasional. M. si celalalt baiat radeau pe sub mustati, mai vorbeau intre ei, nu erau foarte atenti la toata treaba asta, eu si cu cealalata fata am fost captivate de moment si normal ca le mai dadeam si celor 2 ai nostrii ca brazii cate un ghiont sa asculte si sa invete, sa lase prostiile. La un moment dat, mai in gluma sau mai in serios, baiatul scoate din buzunar o cutie, o pune pe masa, si spune atat “Nu vreau ca povestile astea sa se termine vreodata, tu?” Liniste mormantala la masa, M. si celalalt baiat au ramas mai socati decat fata in cauza care trebuia sa dea un raspuns. Normal, raspunsul a fost pozitiv, si a fost inainte sa deschida cutia, cutie in care se afla o bratara nu un inel, asa ca fapt divers. Trecem cu totii peste moment, se comanda in continuare, ne continuam seara extrem de fericiti pentru cei doi. Partea funny vine cand il vad pe M. langa mine ca nu mai lasa telefonul din mana si statea cu el doar pe sub masa. Ce facea el acolo? Organiza o petrecere de logodna pentru cei 2. Dadea mesaje gen invitatii, sa vina la el acasa in 2 ore bla bla bla. L-am intrebat mai discret, ca sa nu ii dezvalui ‘petrecerea surpriza’ daca a facut si altceva in afara de a chema lumea la el. Se uita la mine, ma pupa pe frunte si spune usor ‘D-asta te am pe tine cu mine mereu’ Si incepe sa caute pe google sa comande mancare si dulciuri, foarte original ce pot spune ‘comanda prajituri’ intra pe fiecare site, gasea doar cofetari, nu pot spune nu, dar niciuna care sa faca livrari cum avea el nevoie, a gasit si ceva funny cu un joculet unde erai cofetar si trebuia sa servesti toti clientii care comandau prajituri. Se uita dezamagit la mine, ii iau telefonul din mana pentru ca deja toata lumea de la masa observase ca al meu ca bradul statea doar pe telefon de juma de ora, incerc si eu, nu gasesc nimic special, sau de fapt ba da, am gasit ceva special, am gasit ca “Prajitura este un fel de paine”. Adica aveau poza asta: 

Si primele cuvinte din articol erau cele citate mai sus, dar mie prajitura asta nu imi seamana deloc a paine ca altfel as manca paine la fiecare masa garantat. Trecem peste, am incercat sa nu incep sa rad isteric pe acolo ca sa nu fie nevoie sa le explic si celorlalti ce este atat de funny, si am incercat sa caut altfel, adica tot inginerul sa scoata avocatul din probleme, vorba aia: inginerul se cunoastea orice i-ai face, si incerc “comanda deserturi online” primul site, perfect, livrari, gama larga, prajitura preferata a ‘viitoarei mirese’, da repede M. comanda plecam cu totii la el acasa, ca sa mai stam si noi putin in linsite, ca era prea galagie in local[ muzica in surdina, dar pentru M. era prea galagios]. Am ajuns, invitatii au venit si ei la cateva minute dupa noi si a fost o noapte haos. Daca aveti vreodata nevoie de cineva sa va organizeze orice in ultimul minut, puteti apela cu incredere la M., dar doar pentru chestii de ultimul minut, nu pentru a doua zi sau mai mult. Normal ca toata seara s-a ras de spontaneitatea lui M., pentru ca baiatul in cauza avea si el ceva planificat, dar pentru weekendul viitor dupa ce era sigur ca primeste un raspuns pozitiv si chestii. 

Sesiune off, summer on

Vara a venit de o luna calendaristic, daca ne luam dupa temperaturi a venit de ceva timp, nu chiar o luna, ca ne-a mai si plouat, dar pentru mine vara a venit abia saptamana asta pentru ca in sesiune nu se poate spune ca era vara, sau se poate, dar doar asa ca sa ma oftice, dar acum, oficial este vara si pentru mine de o saptamana. Am vazut deja marea weekendul trecut, nu aveti idee de cand asteptam weekendul ala, iar de facultate si invatat si orice pe acest subiect nu vreau sa aud nimic pana la toamna. Vara asta vreau sa fie o vara pentru mine. Da, ma duc la munca, dar hei, vara asta am concediu, gata, nu mai sunt in primele luni de munca sa nu imi permit asa ceva, si vreau sa ma distrez vara asta. Da, acum o sa spuneti si voi cum am mai auzit “daca vrei sa te distrezi trebuie sa iti dai intai demisia, nu ai cum sa te distrezi vara daca muncesti”. Daca va ganditi la asta va scutesc de un efort si va spun ca ba da. Muncesc 8h pe zi nu 12, dupa ora 5, maxim 6( depinde cum ma trezesc sa ajung la munca) am liber, noaptea e lunga si tanara, da, eu nu ma mai simt chiar asa in tinereti, dar mai am nevoie de inca maxim 1-2 saptamani sa imi revin cu oboseala de dupa sesiune si cu cheful de distractii. Si acum o sa vina iar altii sa imi spuna ca “da, cum sa nu, daca vrei sa te distrezi seara/noaptea ar trebui sa te intorci in regie”, din nou va scutesc de un efort, metroul merge pana la ora 23 si dupa exista taxi-uri si mai exista si prietenii care inca stau in regie si care garantat o sa aiba un pat in care sa lesin si eu cateva ore. Deci nu, nimic nu poate sa ma convinga ca vara asta nu o sa fie o vara foarte smechera pentru mine, mai ales ca o sa o fac sa fie o vara pentru mine si despre mine. Singura mea problema vara este purtatul de haine scurte...de ce? Pentru ca epilat mereu! Ma enerveaza mereu aceasta activitate pentru ca pierd mult timp cu epilatorul, cu ceara nu am mereu rabdarea necesara, iar lama incerc sa o evit pe cat de mult posibil. M-am gandit sa incerc epilare definitiva, am auzit multe parere pro pentru treaba asta, dar inca sunt putin in dubii, dar daca cineva o sa imi garanteze ca ma scapa vara asta de o grija, zau ca acum iau telefonul in mana si sun sa imi fac programare. Niciodata nu am fost genul cu mers la saloane de infrumusetare, cu tratamente corporale, cu solare si altele de genul asta, mi se par o pierdere de timp, sincer. Dar da, stiu, sunt o peroana ciudata si dubioasa cand vine vorba de treburile astea. Dar daca anul asta tot am facut o gramada de lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac vreodata, si le-am facut fara sa imi propun, adica a durat ceva pana m-am simtit in largul meu, dar surprinzator, da, pentru mine a fost foarte surprinzator, la un moment dat m-am obisnuit si chiar ma simteam in largul meu facand toate acele lucruri pentru care puteam sa ma bat cu pumnul in piept oricand ca nu o sa le fac niciodata. De ce sa nu incerc si asta? Poate o sa imi placa, ma indoiesc ca o sa pot sa apreciez la adevarata lui valoare un salon de tratemente corporale sau faciale sau de orice natura, la solar nu ma duc nici sa ma pici cu ceara, inca “ma bat” cu arsurile de duminica trecuta de la plaja, cand nici macar nu am stat la soare, dar cum a spus cineva foarte bine cand inca eram acolo “soarele nu te intreaba, te prinde si te ia pe unde vrea el”.

Dar pana una alta...summer on baby, let’s start the fun!

Leapsaaaa

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:

1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?

In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?

Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?

Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?

Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?

Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?

Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?

Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?

Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?

Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?

Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:

1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?

2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?

3. Prietenie sau interes?

4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?

5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?

6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?

7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?

8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?

9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

Nu mi se pare corect

Fara sa vrea, aud in jurul meu tot mai des barfe, critici, vorbe rautacioase si jigniri referitoare la dimensiuni, la greutate. Fetele refuza sa poarte anumite obiecte vestimentare care chiar le plac si care le vin bine din simplu motiv ca pe eticheta sunt trecuti doi de x si un l, ce e asa rusinos sa porti rochii marimi mari, da, ai vazut o rochie, ai probatat-o, iti place cum iti vine, dar nu o cumperi pentru ca este o rochie xxl si nu se poate sa porti asa ceva pentru ca o sa iti auzi vorbe in ceafa la tot pasul.

Nu e ok sa judeci un om dupa aspectul fizic, poate exista motive pentru kg in plus, daca persoana respectiva se simte bine in pielea ei, de ce sa comenteze altcineva din afara si sa ii strice imaginea despre sine? Ma deranjeaza foarte tare treaba asta si nu ii inteleg deloc rostul.

Da, mergi la o ocazie? Foarte bine, rochii de ocazie nu se gasesc doar in marimea s sau xs, se gasesc si rochii xxl foarte dragute, si daca se gasesc inseamna ca sunt facute tocmai pentru ca lumea sa le poarte si sa se simta bina in ele. Eu nu am o treaba cu rochiile in general, nici ca sunt xs nici ca sunt alte marimi, doar in situatii extreme, dar am fost cu o prietena si m-a deranjat foarte tare faptul ca si-a pierdut increderea in ea si o vedeam cum se schimba la fata de fiecare data cand trebuia sa caute in raionul de rochii marimi mari, de ce nu se gasesc si rochii xxl langa cele xs sau s sau l? De ce trebuie sa fie puse undeva in spate, separat? I se pare cuiva normala treaba asta? Inteleg impartirea pe rochii office, rochii de ocazie, rochii casual si asa mai departe, dar impartirea pe marimi nu mi se pare ok, sau ma rog, e ok, ca sa nu stai sa iei fiecare rochie si sa verifici marimea, dar sa fie puse in acelasi raion toate marimile, nu complet separat, ca si cand ti-ar pune cineva un semn imens pe spate “vreau sa cumpar o rochie xxl”.

Da, pana la urma prietena mea si-a luat de pe net pentru ca pana si vanzatoarele se uitau dubios, si atunci eu m-am enervat maxim in unul din magazine la cabina de proba, motiv pentru care persoana respectiva a zis ca nu mai merge cu mine la cumparaturi si ca hai acasa ca intra pe un site, pe www.depochic.ro si isi alege ceva de acolo ca daca mai intram intr-un magazin ma iau la cearta cu personalul de acolo. Dar pe buna dreptate acum, nu? Doar mie nu mi se pare normal asa ceva?

Oh, si rochia pe care si-a luat-o pana la urma, online pentru ca nu a mai vrut sa mearga in magazine cu mine, a spus ca nu mai vrea sa repete experienta, si nu a mai vrut sa mearga nici ea dupa singura:

Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe detalii la Carmen

Am nevoie de update/upgrade?

Asa dor imi era de o heitereala si daca tot am prins ocazia, am zis sa incep in forta. Zilele trecute am auzit cea mai tampita chestie posibila. Cum poti numi un serviciu eficient sau un program de credit bun cand ca si “Acte” ti se cere un selfie cu tine si cu buletinul in mana.

Da, e ceva real. Totul s-a intamplat la telefon, si nu, nu este vorba de o firma noname, ci din contra una foarte cunoscuta in online. Vorbea la telefon cu un reprezentant si i-a cerut o poza cu buletinul, normal persoana in cauza, sa ii spunem X, i-a sugerat sa ii trimita un scan pentru o calitate mai buna, dar persoana de la capatul celalalt al telefonul i-a replicat “nu, nu m-ati inteles, avem nevoie de o poza cu dumneavoastra in timp ce tineti buletinul in mana”. Pe moment am inceput sa rad, inca mai rad putin, mi se pare aberant de idiot acest “sistem”.

Ce e drept este destul de recent implantat acest sitem de plata in rate pe site-ul respectiv, nu, nu vreau sa le fac reclama, dar tot mi se pare destul de aiurea gandit. Adica imi ceri ca documente niste poze, ba chiar la buletin vrei selfie.

Da, iar am inceput sa rad in fata paginii asteia aproape goale de word in care scriu, dar cum ma sa iti spuna “nu, nu m-ati inteles, avem nevoie de o poza cu dumneavoastra in timp ce tineti telefonul”. Cum? Mi se pare penibil. La asemenea nivel s-a ajuns cu nebunia numita “era selfie”. Inainte cand iti faceai poza singur incercai sa maschezi asta, sau erai cocalar/pitipoanca, de ceva timp este o moda internationala foarte bine vazuta. Nu spun nu, ca si eu imi mai fac, asa din an in paste, dar imi mai fac si eu. Aaa, asta asa, ca o paranteza, era saptamana trecuta A. la mine si instalese un program idiot de editat, cu pus tot felul de idiotenii pe fata, si am stat ceva pana sa gasesc o poza cu mine, adica, in galerie la mine gasesti orice, numai poze cu mine nu prea, gaseste o gramada de poze la foi, poze cu alte persoane, selfie facute de alte persoane de pe telefonul meu, dar ca sa gasesti o poza cu mine in telefonul meu trebuie sa sapi dupa ea. Si revenind. Inteleg ca lucrurile evolueaza foarte mult si extrem de repede, mai repede decat pot percepe anumite persoane, si poate sunt si eu in situatia asta, mintea mea ramane in urma iar probabil, chiar atat de departe am ajuns cu nebunia selfie? Ne facem selfie cu un document oficial ca sa putem sa cumparam ceva online in rate.

Dar asa, doar ca o curiozitate nevinovata, ce ma impiedica pe mine sa iau buletinul altcuiva, imi fac un selfie “asa la caterinca”, si dupa il editez, pun o poza cu mine in buletinul respectiv si apoi trimit selfiul si imi cumpar ceva, irelevant, orice, mai scump sau mai ieftin, dupa cine plateste? Ala care are CNP-ul la ei, adica ce? Aia e fata mea acolo, aia e o poza cu mine? E editata clar, nu sunt eu acolo.

Ce ma impiedica sa fac asta? Ma rog, eu am gandit-o la un nivel foarte simplist si plin de greseli, normal, dar ceva asemanator, gandit mai in detaliu.

Sunt eu de vina? Raman iar in urma cu noutatile? Am nevoie de lumina, trebuie sa ma upgradez neaparat daca eu sunt de vina si asta este considerat ceva normal si foarte firesc si logic in ziua de astazi.

Cea mai mare insulta

Nu stiu cum se face, dar si semestrul trecut am avut si niste profi foarte interesanti, dar astia de semestrul asta de la o materie(spun in privat detalii, nu fac publice nume) zau ca uimesc. Si ca sa rezum introducerea spun doar un citat “noi nu suntem aici sa va invatam”.

Normal, adica cine isi poate imagina ca un profesor este la catedra sa invete niste nimeni de studenti? Auzi tu, asta cred ca este cea mai mare insulta pe care i-ar putea sa i-o aduca cineva, sa spuna, defapt sa se gandeasca, ca el este acolo sa invete. NU, el este acolo doar sa evalueze, si colegii lui de la laboratoare la fel, sunt acolo doar sa evalueze, nu sa invete ceva pe cineva.

Nu mai continui, nu de alta, dar e saptamana mare si nu as vrea sa revin cu heitereala chiar in perioada asta. 

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe gasiti la Carmen

Reflexii in oglinda

Detalii gasiti la Sorin

Goodbye summer

A venit si ultima zi de vara si cred ca este primul an in care ma bucur ca vine toamna. Dupa cum sitti vara asta a fost destul de urata pentru mine, mult stres, durere, pierderi, dezamagiri, resemnari si cu un nod permanent in gad noi planuri de viitor, dar mai ales noi sperante, noi obiective principale de atins cu orice pret. Dar sa trecem peste capitolul asta pentru ca m-am resemnat cu el, sunt ok.

Cand am vrut sa scriu articolul asta am crezu ca as avea mai multe de spus despre vara mea, dar realizez ca vara mea a inseamna doar luna august defapt, in iunie si iulie am stat cu stresul dupa mine si in prima parte a lunii august eram cu moralul la pamant, o dezamagire constanta ma bantuia, dar am trecut peste ea si m-am bucurat cat am putut si de ultima luna de vara. Am ajuns si la mare anul asta 2-3 zile si a fost destul de ok, am iesit in oras, m-am simtit bine, m-am distrat...se poate spune ca a fost totusi o luna destul de ok, dar cam asta a fost toata vara mea...nu am nimic cu care sa ma mandresc, nu am nimic sa povestesc, asta a fost tot...

Toamna, te rog sa fi mai buna decat vara asta!

Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe la Carmen

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe la Carmen

Si totusi se poate

Cred ca toata lumea a fredonat sau a auzit macar o data “vine vara, bine-mi pare” . Iti da o stare din aia euforica sintagma asta, dar apare sentimentul nasol cand stii ca vine vara, dar nu-ti pare bine. De ce nu-mi pare mie bine? Pentru ca nu o sa am vara, o sa trebuiasca sa invat si sa ma plimb dupa hartii si bla-bla-bla’uri din astea. Dar sa fim seriosi, nu sunt chiar cea mai silitoare persoana, sunt o lepra si normal ca nu o sa invat continuu, sa fim seriosi acum. Si de ce sa astept? De ce sa astept sa vina vara sa aud in stanga si in dreapta sau sa citesc pe facebook despre cat de frumos e la mare sau la munte sau la piscina cand afara este extrem de frumos si acum, mai am ceva timp pana la examene, adica nu e chiar agitatia aia de “mai am 2 saptamani si nu stiu nimic” … acum e mai mult “mai am 2 luni si nu stiu nimic”. E ceva mai rezonabil acum asa ca de ce sa nu profit? De ce sa nu merg la o piscina descoperita fix in ziua deschiderii, adica vineri, pe 9 mai?  Acum e momentul oportun … adica nu e nici stresul foarte mare, cum am spus mai sus, normal ca e stres, dar nu este asa mare, afara este frumos, cald, soare, numai bine pentru facut plaja si o prima balaceala pe 2014.

Ce? De ce pareti surprinsi? Ador marea, ador bazinele, ador piscinele, ador balaceala si in special ador vara! Si stiti care este culmea? Ca desi vara asta este aproape inexistenta, zau ca o astept, normal ca sunt motive sa o detest si sa vreau sa treaca la fel de repede cum a trecut tot anul, dar cu toate astea exista si motive sa o ador. Adica ok, poate nu o sa ajung la mare sa stau o saptamana sau nu o sa ma duc de 2-3 ori pe luna cate 2-3 zile, dar pot sa ies in oras, pot sa ma distrez in weekenduri, pot sa dau fuga la cate o piscina si mai mult decat atat pot sa fac plaja si sa invat in acelasi timp, da, stiu, ar fi cam aiurea sa fac mate si fizica la piscina, dar pot sa camuflez comentariile la romana in dosare si sa le citesc ca pe o lectura obisnuita, fireasca si banala de plaja, nu?

In orice caz…ma intalnesc cu cinva vineri la piscina? Astept un telefon daca da.

Miercurea fara cuvinte(19)

Detalii gasiti la Carmen

Tabara vietii 2.1

Continuarea am zis ca o reprezinta timpul liber din saptamana petrecuta la mare, da?

Hai sa vedem cum sa incep. Incep si eu cu ziua de marti, nu? Sau hai sa nu le iau chiar pe zile ca nu’mi mai amintesc exact ordinea, dar incerc. Ideea e asa, in prima seara am plecat la o teresa sa manacam pentru ca nu aveam mancare de la cantina in seara respectiva, am mancat, ne’am dat in TIRIBOMBE, cum se spune in teleorman, la mine li se spune comedii, ne’am uitat putin la meci, si apoi in jurul orei 11 cred, a inceput sa ploua, ca ne’a picurat putin pana in tabara. Ploaia s’a oprit undeva in jurul orei 2. Cum de unde stiu? Pentru ca nu, nu dormeam la ora aia…toata tabara am dormit in jur de 4-5h/noapte, iar in ultima seara mi se pare ca am dormit undeva in jur de 3h juma si alea in 2 schimburi, dar mai e pana la ultima seara. Asaaa…revenim la prima, dupa ce s’a oprit ploaia am mai stat, ne’am facut prieteni noi din mai multe zone si undeva in jur de 3 juma ne’am dus la somn. Pana atunci, am fost pana pe plaja cu D. pe la 2 si ceva, batea vantu’ al naibii de tare acolo, ne’am jucat la aparatele de fitness de acolo, noi la 2 si ceva dimineata dadeam jos caloriile si dupa ne’am intors la restu’ si am stat pana in jur de 3 juma cum am mai spus. A 2’a zi a fost cum a fost cu trezirea, ideea e ca ne’am trezit. Dupa amiaza am plecat impreuna cu A. sa ne plimbam prin Eforie Sud, in timp ce le’am lasat pe D. si I. impreuna cu profa la plaja. In plimbarea noastra ne’am oprit la vreo 2 terase pentru cate o bere, ne’am uitat de suveniruri, am mancat gogosi, am gasit o teresa cu o priveliste de milioane, am facut si cateva poze, am plecat pe la 2 si ne’am intors undeva pe la 5 juma. Mai departe, noaptea asta a fost una interesanta. De ce? Pentru ca normal nu ne’am bagat la somn devreme, iesisem pe afara, ne’am dus la noii nostri prieteni si am pierdut vremea pe acolo. Pe la 2 si ceva ne luase un frig teribil si ne’am dus si am ciordit cateva cearsafuri din camera baietilor si ne’am invelit cu ele afara, pe bancute.

Miercurea fara cuvinte(35)

Nu stiu sa inot, dar stiu sa plutesc 

Mai multe gasiti la Carmen

Ultima saptamana de vara, zici?

Ieri va spuneam ca nu vreau sa va spun ce fac eu in ultima saptamana de vara, dar dupa m’am corectat si am spus ca va povestesc astazi. Ei bine, ca si anul trecut, plec la mare, in aceiasi tabara. Pentru asta trebuie sa va multumesc si unora dintre voi pentru ca intr’o oarecare masura, cu acel articol scris pentru proiectul nostru ne’ati ajutat sa ajugem aici.

Sa va spun prea multe nu am ce acum asa ca va las cu o melodie pentru ca eu la ora asta sunt in drum spre maaare. O sa ne “vedem” pe facebook, o sa pun acolo poze si statusuri poate si un filmulet-2 nu stiu sigur, poate o sa fac un video pe malul marii si o sa’l pun aici cand ma intorc, dar nu pot sa zic sigur ca fac asta pentru ca inca nu stiu daca o sa reusesc sa’l fac si nu vreau sa fac promisiuni aiurea. Plus ca n’am in minte niciun subiect anume despre care as putea vorbi pe malul marii, dar daca ma decid sa’l fac si conving pe cineva sa ma filmeze o sa’mi vina mie si subiect, nu? Daca nu, fac ce fac mereu, ce fac si acum si ce fac in toate articolele…aberez pana va fac sa uitati de unde ati plecat. 

Articole o sa mai apara pe blog, am programat cateva, asa ca…ne citim aici, pentru ca o sa intru sa vad, dar nu stiu daca o sa reusesc sa raspund la comm’uri si va citesc si eu, dar recuperez cand ma intorc, si ne citim si vedem si pe facebook, atat pe pagina mea persoanala, cine ma are la prieteni, cat si pe pagina blogului, cei ce au dat like, desigur, daca nu ati facut’o inca si considerati ca merita, in partea dreapta gasiti pagina. 

Planuri, planuri, planuri

Uite ca a venit si ultima saptamana de vara, cel putin calendaristic. Si fiind ultima saptamana unii aleg sa nu stea acasa, unii se duc la mare, altii incearca sa plece la munte, altii prefera sa ramana linistiti in confortul propriei locuinte.

Ce aleg eu sa fac in ultima saptamana de vara? Hmmm buna intrebare, dar de ce vreti voi sa stiti tot? Uite ca nu vreau sa va spun ce fac, glumesc, evident, o sa va povestesc maine ce si cum, astazi vreau sa va poveste despre fratele meu si niste prieteni.

Vor si ei sa plece din aglomeratia Bucurestiului, desi unii dintre ei doar ce s’au intors, si se tot gandesc: sa mearga la mare, sa mearga la munte, sa mearga in Vama, sa mearga pe Transalpina. Si s’au decis baietii sa plece la munte, nu au destinatie exacta, pleaca in munti si gata, s’au hotarat. Si nu doar atat…sunt hotarati sa faca drumetii, sa escaladeze poteci deja indicate ca fiind trasee, dar nu numai, vor sa exploreze ei.

Dupa ce s’au decis asupra “planului de atac”, facut duminica, au decis ca pleaca in 2 masini, unii au plecat de azi, iar ceilalti pleaca maine, dupa cum e serviciul fiecaruia, ca unii trebuie sa tina cont si de asta. Si uite asa cei care au plecat deja s’au cazat, au vorbit sa aiba si ceilalti camera cand ajung si au plecat sa faca ce si’au propus de acasa, nu au mai asteptat o zi, nici macar vremea nu i’a intimidate, au plecat sa exploreze muntele, au sperat ca poate-poate gasesc si ei ursul.

N’au gasit ursul, dar au gasit un traseu extrem de abrupt si alunecos. Nu s’au lasat, au incercat si au tot incercat, au urcat si au tot urcat pana n’au mai putut de oboseala, apoi s’au uitat inapoi…drum lung pana jos, energie nu mai aveau…ce era de facut? Au stat si s’au odihnit putin apoi au inceput sa coboare, doar ca daca la urcare era greu, abrupt fiind, la coborare s’au gandit ca ar fi floare la ureche, doar ca nu era chiar asa si majoritatea au ajuns jos ca pe topogan. Au reusit intr’un final, au ajuns toti inapoi la cabana doar ca echipamentul lor sportiv nu arata foarte bine si ce erau sa faca? Sa stai la munte fara trening si adidasi nu prea ai cum, mai ales daca ti’ai pus in cap sa fac drumetii. Au pus mana pe telefon si i’au sunat pe cei care vor pleca maine si i’au pus sa le mai aduca niste perechi de adidasi, adidasi barbati si rezistenti pentru ca ei nu renunta. Desigur, au aparut deja si glumele cu “v’a alergat ursul sau a incercat sa’i probeze si erau prea mici si i’au iesit ghearele afara?”

Acum nu stiu ce o sa mai faca, astept sa aflu mai multe detalii cand se vor intoarce, ma intreb dupa cate tentative de explorare a padurii si a muntelui vor renunta. 

Reflexii in oglinda

Detaliile le gasiti la Sorin