Blue Whale Challenge

Acum ceva timp am citit o carte, ‘Nerve’, si apoi am vazut si filmul facut dupa ea, intitulat tot ‘Nerve’. Filmul si cartea nu au foarte mare legatura, sunt comune doar numele jocului si cateva nume de personaje, nici macar ideea jocului in sine nu este aceiasi. Dar de ce spun asta acum? Pentru ca recent, astazi chiar, am dat de o stire care spunea ceva de genul ca o tanara statea prin diferite locatii in Alba-Iulia in fata unor institutii de stat legata la ochi si nu vorbea cu nimeni, nu spunea absolut nimic. Aparent cineva s-a gandit sa sune la politie si sa o ‘reclame’ pe fata respectiva sub pretextul ca juca ‘Balena Albastra’. Recunosc, am mai vazut poze pe ici-colo cu o balena albastra desenata pe maini, am mai vazut poze pe ici-colo sub forma de meme, amuzante sau nu, dar nu m-a captivat suficient cat sa ma interesez ce inseamna, ei bine, pana la articolul asta, adica cineva a sunat la politie pentru un joc? Am intrat sa citesc despre acest joc, despre care aparent stie cam toata lumea, dar asta e, se intampla des sa fiu ultimul din curtea scolii care afla, nu e bai. Si revenind la legatura cu cartea, bai seamana in proportie de 90% cu jocul din carte, iar cu cel din film un 50%. In caz ca mai sunt din astia ca mine, care nu stiu despre jocul asta, va zic eu: este un joc retardat, idiot si mai ales....sinucigas, la propriu. Adica tu intrii pe un grup( sa-mi bag picioarele de l-am gasit, ca l-am cautat juma de ora, am inteles intr-un final ca s-ar gasii pe site-ul vk.com, stiam site-ul, este o varianta de facebook a rusilor, dar nu am gasit grupul respectiv), un admin te accepta si primesti o ‘calauza’. Calauza asta iti atribuie 50 de provacari timp de 50 de zile, adica ziua si provocarea. Primele sunt ceva mai light asa, sa te tai cu lama in forma de F57, sa te tai cu lama in forma de balena, sa te uiti la nu stiu ce filme extra-ultra scarry, sa ‘donezi’ din lucrurile tale si asa mai departe, iar ultima provocare este: sa mori! Muhahahaha, da, ultima provocare este sa te sinucizi, iar ‘calauza’ ta te incuajeaza, in caz ca vrei sa renunti pe parcurs te ameninta ca detine informatii despre tine si familia ta si ca acestea vor devenii publice, sau daca refuzi ultima provocare, la fel, nu te teme, calauza ta este langa tine si iti spune ca daca nu o sa reusesti tu sa indeplinesti ultima provocare, o sa o faca el pentru tine.

Nu stiu cine ar fi suficient de retardat sa se ‘inscrie’ intr-un asemenea joc, dar hei, amatori de senzatii tari aparent sunt suficienti. “Jocul” a pornit in rusia, dar aparent a ajuns si al noi de ceva timp, avem deja 5 victime care au reusit sa castige ‘blue whale challenge’, da, daca reusesti sa duci la indeplinire ultima provocare, sa te sinucizi, esti castigator.

Mie, personal, mi se pare foarte ingenios omul care a reusit sa faca asa ceva, adica a transpus o carte, in realitate, nu stiu daca din carte s-a inspirat sau nu, dar eu tind sa cred ca da, ca prea seamana da-l naibii, dar zau ca eu il felicit pe omul asta. Da, da, da, face oamenii sa se omoare si bla bla bla, dar cine se ‘inscrie’ stie de la inceput ce presupune si ce o sa se intample, adica stie ca in 50 de zile o sa moara. Am citit pe undeva, nu mai stiu ca sa pun site-ul( am citit foarte multe articole despre asta in ultima jumatate de ora) ca s-au luat niste interviuri de la ‘viitori jucatori’, ca odata intrat in joc, nu ai voie sa vorbesti despre asta. Si erau 2 interviuri acolo, ma rog, 2 replici, un tip de 18 ani care spunea ca maica-sa e plecata din tara, taica-su e un betiv si nu are nimic de pierdut, si a doua era o tipad e 19 ani care spunea ca vrea sa moara. Bai si pe ei ii apreciez, oameni sinceri domle. Dar daca tot vrei sa mori, de ce nu o faci direct? Adica serios acum, jocul asta te amana 50 de zile, te chinuie in astea 50 de zile, ca asta este scopul, sa te puna sa comiti lucururi care te ranesc fizic, pshic si sa comiti infractiuni, de ce ai vrea sa faci asta? Daca tot vrei sa mori, fa-o direct, nu astepta 50 de zile, nu te tortura 50 de zile. Pentru ca spre deosebire de jocul ‘Nerve’ aici nu primesti nici o recompensa. Da, in carte, si in film, participantii dupa ce trimiteau dovada ca au realizat provocarea( si la balena albastra functioneaza la fel, am uitat sa specific, trebuie sa trimiti poza sau video cu dovada ca ai realizat provocarea) primeau o suma de bani, sau alte recompense, pentru ca ‘moderatorii jocului’ stiau exact de ce ai tu nevoie si asta iti ofereau, dar la ‘balena albastra’ nu primesti nimic, deci din nou, de ce sa te torturezi 50 de zile inainte sa mori?

Concluzia: omul care a reusit sa faca atatia oamenii sa se sinucida (in rusia, unde a pornit, numarul este de peste 100 de morti) doar printr-o platforma online este nebun, clar, are probleme grave la mansarda, dar l-a dus mintea foarte mult, iar cei care se inscriu sa ‘joace’, la fel ca si creatorul sunt nebuni, au probleme grave la mansarda, singura diferenta dintre ei si initiator este ca pe ei nu ii duce mintea deloc.

PS: daca stie cineva platforma aia ‘de joc’ sa imi trimita si mie link, chiar vreau sa vad si eu cum arata interfata acestui joc, ma roade foarte tare curiozitatea daca este la fel ca cea din filmul ‘Nerve’

Si totusi sunt cam multe

Ce e mult e mult, nu? Si cand e prea mult trebuie sa mai taiem din ele(vorba unui “mare” om celebru), corect?

De cand mi’am facut blogul…bine, nu imediat, dar a fost o trecere rapida....am renuntat la prescurtari. Nu le mai folosesc nici pe mess, nici in mesaje, nici deloc…scriu cuvantul intreg si sincer cred ca e mai ok asa…adica inainte scriam atat de multe prescurtari incat daca citeam un mesaj dupa 2-3 saptamani trebuia sa ma gandesc putin in unele situatii ce am vrut sa spun exact pentru ca puteau fi multe cuvinte care sa se potriveasca prescurtarii respective(nu erau multe situatiile de genul, dar cand scriam un mesaj de 10 pagini(adica 10 mesaje in unul sigur) incercam sa scriu cat mai multe si cat mai repede si nu vreti sa stiti ce “codate” erau unele mesaje de genul)…si scriu oricum relativ destul de repede…de ce sa ma mai complic cu prescurtari cand e mult mai ok asa? Am vrut sa incerc si cu diacritice, dar aici e mai greu si procesul cu siguranta ar dura mult prea mult…pentru ca nu am tastatura in romana (ma refer la design) ca sa ma ajute simbolurile si ma pierd in momentul in care vreau sa adaug semne de ortografie premcum , . ? : ; ) .  Si asta imi ingreuneaza si formarea emoticoanelor…si asa am ajuns si la subiectul central: emoticoanele! Folosesc prea multe emoticoane…si am avut o perioada in care am incercat (perioada e mult spus…a fost o singura zi) sa mai reduc din ele si multe persoane ma tot intrebau ce am patit crezand ca am o problema, o suparare de nu mai folosesc atat de multe simboluri.

De ce folosesc eu atatea emoticoane? Simplu…asa m’am invatat…si mi se pare ca asa pot sa “arat” persoanei respective starea mea…pot sa o fac sa inteleaga ironia unei situatii (si situatiile astea sunt dese) …adica de exemplu daca primesc o intrebare cam asa “vrei sa mergem in locul x? ” si eu o sa raspund ceva de genul “clar! Ma duc sa ma imbrac. Cand mergem?”  nu toata lumea o sa’si dea seama ca este un raspuns ironic…unii o sa o ia ca si cum chiar as vrea sa merg si o sa imi spuna ora, loc de intalnire si asa mai departe…ei bine eu nu vreau asta…asa ca raspunsul meu real seamana mai mult cu “clar:)) deja m’am imbracat:))...cand ne intalnim?:>” si zic eu ca asa isi da mai repede lumea seama de caracterul complet ironic, nu? Dar totusi sunt prea multe emoticoane!!! Trebuie sa le mai triez…si trebuie sa invat cum sa fac asta astfel incat sa nu mai exagerez cu ele, dar totusi sa le mai folosesc din cand in cand si cel mai important persoana cu care vorbesc sa inteleaga la ce m’am referit, sa inteleaga ironia, aluzia, seriozitatea si asa mai departe.

Ooohhh, dar clar a nu se intlege ca folosesc emoticoane gen cel despre care am vorbit in articolul anterior, NU!!!! Asta clar nu…le folosesc pe cele care exprima stari, emotii , cele de pe mess standard si nici alea toate, evident!

Si asta este prima mea “provocare” pe 2013: sa mai scap din emoticoane …sper sa si reusesc

Challenge accepted

Lulu m’a provocat sa scriu un articol …a dat de ales intre 3 teme…as scrie despre vacanta mea, dar am scris deja aici…despre diferenta dintre a iubi si a fi indragostit m’as lungi prea mult…asa ca ramane sa scriu despre o zi din viata mea.

Viata mea este atat de banala si plictisitoare incat toate zilele mele seamana intre ele…asa ca o sa va povestesc o zi mai diferita, dar am tot stat si m’am gandit ce zi mai importanta sa povestesc? Pai sa va povestesc despe ziua in care m’am decis sa’mi fac blogul…e ok? Sper sa da…

Paai…era o zi de 7 mai 2011, o zi de sambata. O zi in care lenea era la ea acasa. In perioada aia si cu ceva timp in urma tot desenam diverse chestii pe caiete si scriam tot felul de “filozofii” mai putin sau mai mult ciudate…si cineva imi zicea sa’mi fac blog…ca e true si la moda…si am zis “NU!”…asta era pe la sfarsitul lu’ 2010 …revenim mai aproape de ziua in care am facut blogul…vineri…6 mai…sau pe acolo oricum vad ca si’a facut o prietena blog…si dupa ma tot impingea de la spate sa’mi fac si eu blog…si am zis “ok, mah imi fac si eu blog”…si uite asa sambata, 7 mai 2011 am intrat pe blogspot si mi’am facut  blogul…cont de google nu aveam , mi’am facut si din ala…dupa ce nume ii pun blogului meu? Trebuia sa fie ceva cu zdwub asta era sigur, dar dupa m’am gandit ca e prea narcisist asa ca nu…nu trebuie sa aibe zdwub…dupa m’am gandit sa fie ceva in engleza ca e mai pompos asa, dar cum eu stau varza cu engleza ce nume in engleza pompos sa’i pun? Ma hotarasem sa renut la idee…adica de ce imi tot bat eu capul pentru niste cuvinte aruncate aici pe care oricum nu le’ar citi nimeni? Si dupa mi s’a aprins beculetul….doar niste cuvinte, dar e cam lung…doar cuvinte…nu suna prea bine…Just Words…parca suna mai bine…si uite asa a aparut numele blogului meu.

Monday Seven!

Alege şi publică într-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult în săptămâna ce tocmai a trecut, ataşează câte un cuvânt pentru fiecare fotografie publicată în funcţie de ceea ce-ţi sugerează ţie fotografiile în cauză şi înscrie articolul la Monday Seven!

Acceptat

confuz

Evadare

Provocare

Am primit o provocare de la B.D sa fac un cadou facut de mine cuiva si sa scriu despre asta…iti multumesc frumos de provocare si imi pare rau ca a durat asa mult pana cand am facut’o.

Avand in vedere ca nu prea ma pricep sa confectionez eu obiecte am ales sa’i fac cadou unui prieten mai de la distanta. In ce consta acest cadou? Pai i’am facut un filmulet cu majoritatea glumelor dintre noi si a amintirilor noastre atat din momentele in care eram efectiv unul langa altul, cat si din momentele in care am fost la distanta, si 2 desene. Filmuletul nu o sa’l urc aici pentru ca asa cum am spus mai devreme cuprinde lucruri destul de private si nu cred ca acea persoana ar fii de acord, dar desenele da.

Cum m’am simtit eu cand am facut acest cadou? Foarte bine. Este un prieten destul de vechi, un prieten foarte bun, cu care am avut parte si de bune si de rele (ca orice oameni ne mai certam si noi, dar din fericire ne impcam destul de repede). De la el am invatat multe, nu stiu daca si el de la mine, dar eu cu siguranta am invatat multe de la el…am invatat sa vad partea buna si din rau, nu doar din bine.

Cum s’a simtit el? I’am dat acest cadou aseara in jurul orei 21 si putin…iar el a ras pana cand am iesit eu pe la 1 si putin. A fost fericit si de la acel filmulet a pornit un mini maraton al amintirilor daca il pot numi asa. In filmulet eu am folosit doar anumite replici semnificative si memorabile, insa in privat am dezvoltat dupa fiecare replica + multe altele. Stau acum si ma gandesc…la cate intamplari si amintiri am spus numai aseara…am impresia ca il cunosc de o viata nu doar de 4-5 ani.

De ce l’am ales pe el? Pentru ca el ma face sa rad cel mai tare cu povestile lui, cu glumele si mistourile pe care le scoate pe moment, asa cum spune el “din buzunar”, pentru ca este unul dintre prietenii mei vechi, pentru ca este special pentru mine si poate cel mai important…pentru ca a stiut sa fie mereu langa mine cand am avut nevoie de asta.

De ce am facut cadoul asta? Cum am spus si la inceput…nu ma pricep la confectionat obiecte…si pentru ca mi s’a parut distractiv si reprezentativ…in desene este el, iar in filmulet sunt o parte amintirile noastre memorabile