Locuiesti cu cea mai buna prietena? 3 activitati pe care TREBUIE sa le faceti IMPREUNA!

Daca tu si cea mai buna prietena a ta ati decis sa va mutati impreuna, in mod evident, va veti distra pe cinste. Atunci cand ai drept colega de apartament o persoana draga, timpul trece mai repede si intr-un mod mult mai placut. Totodata, puteti profita de context pentru a va apropia si mai mult, construind o relatie puternica, bazata pe incredere si, nu in ultimul rand, multa distractie.

Iata 3 activitati SIMPLE, dar care va vor uni mai mult decat ati putea crede!

1. Shopping online

O sesiune de shopping online, intr-o dupa-amiaza de weekend, poate fi o activitate perfecta pentru voi. Aveti nevoie doar de unul sau doua laptopuri, site-urile preferate si cateva ore libere. Indiferent de ce aveti nevoie, va puteti consulta si oferi sfaturi reciproce. Puteti intra pe site la Ochelari Vintage, pentru a adauga un plus de stil tinutelor voastre, cat si pe alte magazine virtuale. De asemenea, o idee buna este si sa verificati adresele web ale revistelor de moda, pentru a va pune la curent cu trendurile actuale. Cu siguranta, va veti simti ca niste adevarate fashioniste!

2. Treburile casnice

Banalele si plictisitoarele treburi casnice, precum stersul prafului, spalarea vaselor, calcatul sau spalatul rufelor pot deveni mult mai distractive, alaturi de persoana potrivita. Tu si prietena ta puteti transforma sarcinile stresante intr-un adevarat prilej de petrecere. Daca v-ati mutat recent, intrati pe https://www.badabum.ro/masini-de-spalat-rufe/ si achizitionati-va o masina de spalat, apoi faceti cumparaturile necesare curateniei generale. Creati un playlist cu muzica preferata, dati volumul la maximum si impartiti-va sarcinile. Cu siguranta, in acest mod, treburile casnice vor fi mult mai placute!

3. Gatiti impreuna!

Se spune, adesea, ca dragostea trece prin stomac. Ei bine, si distractia poate urma acelasi traseu! Stabiliti, de comun acord, o seara in care sa gatiti impreuna cateva preparate sofisticate. Ati visat intotdeauna sa mancati macarons delicioase? V-ati gandit sa iesiti in oras pentru o portie de paste pregatite ca la carte? Este timpul sa va puneti sortul, sa deschideti cartea de bucate sau site-urile culinare si sa va apucati chiar voi inseva de treaba! O sa va distrati pe cinste, o sa petreceti timp de calitate impreuna si, drept bonus, va veti rasfata cu mancaruri sau dulciuri savuroase, create chiar de voi!

Asadar, daca te-ai mutat de curand cu prietena ta cea mai buna, puneti imediat in aplicare aceste idei. In mod cert, va vor aduce un prilej de bucurie!

Review cu recomandare

Sa ai o afacere de marketing in online e destul de greu in momentul de fata. Dar sa ai o astfel de afacere de 10 ani si sa fie si una de succes este si mai greu. Am avut si am onoarea de a colabora cu o astfel de compania: Danco Vision. Si recent si-au updatat site-ul(http://www.dancovision.ro/), acum acesta este si mai usor de folosit, desi este unul foarte complex este in acelasi timp ingenios si interactiv, este foarte user-friendly.

Adica normal cand intri pe un site care ti se blocheaza din 5 in 5 secunde si dureaza 20 minute pana se incarca pagina pe care vrei tu sa ajungi nu este chiar o ‘experienta’ placuta, nu? Stiu ca pentru mine clar nu este, si nici daca este nevoie sa trec de 5’spe mii de alte pagini ca sa ajung unde vreau. Un site ca sa fie unul bun, profesionist, dar mai ales practic dupa pararea mea trebuia sa indeplineasca anumite criterii, o sa enumar doar cateva, pe care le consider eu extrem de importante:

·         Sa fie cat mai usor de navigat, sa poti sa ajungi cat mai usori pe toate paginile principale, dar la fel de usor si pe cele secundare

·         Sa fie totusi profesionist, adica nu poti sa faci un site si gata, e site-ul unei companii, nu, trebuie sa arate profesionalismul pentru ca pana la urma este oglinda afacerii si oglinda modului in care acestia lucreaza.

·         Cum am spus si mai sus, sa se miste bine, sa fie rapid si resposiv, nu sa stai 2 ore pana se incarca si sa iti mai si blocheze eventual browser-ul de 4 ori pana deschide o pagina

Cei de la Danco Vision indeplinesc aceste criterii, pe langa asta design-ul noului site arata foarte bine, nu este foarte incarcat, dar nici simplist, nu este obositor vizual, imbina bine culorile, continutul este bine structurat astfel incat este usor sa navighezi si sa ajungi direct la elementele care te intereseaza. Si dupa experienta mea avuta cu ei, site-ul lor arata exact ceea ce trebuie stiut despre ei din punct de vedere profesional: sunt seriosi, foarte responzivi si dau dovada de profesionalism pe tot parcursul colaborarii, raspund promt la mesaje si ofera toate detaliile necesare. Sincer faptul ca au ajuns sa sarbatoreasca 10 ani de prezenta la nivel de online in domeniul de web design si marketing digital avand la activ peste 400 de clienti atat nationali, cat si internationali nu ma surprinde deloc. Nu pot decat sa le urez la cat mai multi ani inainte, cat mai multe colaborari. Ah si sa nu uit, in cazul in care aveti ocazia sa colaborati cu ei sa nu stati deloc pe ganduri, ii recomand cu toata increderea, pentru mine au fost si sunt cea mai serioasa colaborare din acest domeniu. 

Vrea, dar nu vrea!

Va mai amintiti de povestea cu M si spontaneitatea lui in privinta logodnei prietenilor nostri? Haideti sa va spun si continuarea, sau poate ar trebui sa spun inceputul? Personajul principal[ cel care a facut propunerea] ne-a povestit cum s-a decis sa ii cumpere bratara in loc de inel. Intai sa le dam si lor 2 initiale ca sa nu mai spun el si ea, nu? O sa ii spunem lui G. si ei I.

Incepe G. si ne povesteste foarte pasionat despre marea lui decizie, dupa cum a caracterizat-o el: “cea mai grea decizie in toti cei 25 de ani pe care i-am traiat”. S-a gandit de mult sa faca pasul asta, dar nu gasea obiectul principal din cerere: inelul, bata-l vina de inel. Stia ca I. este innebunita dupa bijuterii, dar in acelasi timp foarte extrem de ultra pretentioasa. Vrea sa fie unicate, vrea sa fie pretentioase, dar nu prea pretentioasa, vrea sa fie noi, dar in acelasi timp vechi. Din nou un citat din G. “ca orice femeie, vrea, dar nu stie ce vrea si oricum o dai nu e bine ca voia fix invers”. Si s-a gandit sa impace si capra si varza, sa incerce cu niste bijuterii pietre semipretioase. Dar ce face daca nu ii place, dar ce face daca nu ii vine inelul? Adica avea totul pregatit, locul, prietenii, atmosfera, discursul, si daca zicea da, normal trebuia sa ii puna inelul pe deget, daca nu o incapea? Nu se ducea totul pea pa sambetei si din romantic si frumos totul devenea penibil si jenant? Sau daca voia sa zica da, dar cand vedea inelul si nu ii placea spunea nu? Nu devenea si mai penibil si jenant? A stat 3 ore prin magazine, muuuulte alte ore pe site-uri de bijuterii si nu putea sa se decida si pana la urma a zis ca el renunta, dar nu voia sa renunte, si atunci i-a venit idea, ii cumpara o bratara si a rezolvat problema, asa e unicat, si taie macar o problema de pe lista, o bratare o sa ii vina orice ar fi, ramane doar problema “daca nu o sa ii placa?”. Si o ia de la capat, da-I iar cu statul prin magazine, pe site-uri, innebunise deja, nu mai stia ce si cum sa faca. Dupa isi aminteste ca multe prietene o tachineaza pe I. ca sufera de ‘bijuterism’ si singurul tratament prin ‘cristaloterapie’. Si bam, ii vine ideea geniala lui G. sa ii cumperre o brtara cu cristale.

Dar cum am spus si prima data, I. nici macar nu a deschis cutia cand a primit intrebarea soc, putea sa fie orice acolo pentru ea, putea sa fie si goala ca tot DA spunea. Si eu cred ca e regula generala asta, asa ca baieti, daca vreti sa faceti pasul cel mare fiti siguri ca fata e ce trebuie si ce vreti cu adevarat, cumparati un inel nici prea pretentios nici prea simplu, jos in genunchi, un discurs care sa o emotioneze pana aproape sau chiar pana la lacrimi si aveti da-ul asigurat  

Last minute with M.

Vara s-a terminat oficial, septembrie e aici, toamna e aici cu alte cuvinte, pe de-o parte e ‘yeeey’ pe de alta e destul de foarte ‘s-a terminat vara’, dar privind partea interesanta: vara s-a terminat si eu am destul de multe povesti sa va spun. Nu ati mai auzit nimic de mult de A. sau de C., nu? Da, stiu, nici de mine nu ati mai auzit de mult, dar de mine ati tot auzit pana acum, de A. si C. ati mai auzit cate ceva si de ei, dar de M. ati auzit un singur lucru, despre cat de ‘ingineri’ suntem noi si cum ne-a facut un copil de cativa anisor la construirea de lego, dar nu ne amintim de asta. Si cum am zis, a venit toamna, eu am destule povesti de spus din vara si o sa vina treptat, nu cum s-au intamplat cronologic, complet aleatoriu, dar o sa incepem astazi cu o poveste despre M.

M. nu este tocmai genul de persoana cu care sa iti poti face planuri, chiar deloc. Adica este la modul ca nu conteaza cine planifica orice, iesire, concediu, plimbare, orice, nu conteaza ca el face aranjamentele, el face propunerea sau altcineva, chiar deloc, pentru ca in proportie de 80% planurile astea care il includ si pe el nu ajung sa se realzieze, ba intervine munca, ba ceva personal, ba uita( da, s-a intamplat si asta o data), dar ideea este ca nu este o persoana cu care sa iti faci planuri care sa se intample in mai mult de maximul maximului o ora. In schimb, este extrem de spontan. Spontan la modul acum vorbesti cu el la telefon ca s-a trezit si intra sa faca un dus, nimic anormal pana aici, dar in... nu stiu, sa zicem jumatate de ora ca sa fie rotund desi e cam mult, primesti mesaj de la M. ca e in masina se duce la munte/mare/pleaca din tara sa isi bea cafeaua. Interesant este cand pe langa spontan este si generos, si vrea sa ia si pe altii cu el. Ultima data, weekendul trecut mai exact, l-am intrebat eu miercuri sau joi daca facem ceva in weekend, mi-a spus ca nu stie, ca vedem, ca nu stie cu munca, bla bla bla, nu a ramas nimic stabilit, mi-am zis ca e ok, stau acasa ca pensionarii si ma odihnesc. Sambata dimineata, extrem de dimienata pentru o zi de sambata( 7 juma dimineata), primesc un apel de la el “Sunt la tine la scara, cand esti gata poti sa cobori” Normal ca eu dormeam de puteai sa tai lemne pe mine si nu am inteles exact ce vrea de la mine si am crezut ca glumeste, dar m-am uitat pe geam si am vazut ca el chiar avea masina parcata la mine la scara si statea sprijinit de masina vorbind la telefon. L-am intrebat de ce sa cobor, unde mergem la ora aia, la care el foarte calm “nu ai spus ca vrei sa facem ceva in weekend? Hai coboara, plecam la Sinaia”.

Dar o poveste extrem de funny cu M. este alta, cea la care voiam de fapt sa ajung. La fel de spontan ca intotdeauna iesim intr-o seara in oras, la modul ca mai sus, ‘am ajuns, poti sa cobori cand vrei, mergem la *nu mai stiu ce local*” Am zis ok, am facut rapid un dus, m-am imbracat si am coborat, de fiecare data ii spun ca are mare noroc ca mie nu imi ia mult sa fiu gata, adica eu in maxim 20 minute sunt gata sa merg oriunde, si de fiecare data este de acord cu mine, dar sa continuam. Mergem la local, toate bune si frumoase, aveam rezervare chiar, deci era ceva planuit, trecem peste, ajungem la masa, o masa mai retrasa, atmosfera era foarte ok, chiar imi pare rau ca imi scapa acum numele localului, dar sa continuam. Stam cateva minute doar noi 2 si ne trezim cu inca 2 cupluri la masa noastra, prieteni de-ai lui, totul ok pana aici. Seara decurge foarte frumos, vorbim, glumim, radem toate bune si frumoase pana la un moment dat cand unul dintre baieti devine foarte serios. Incepe si ne povesteste despre relatia lor, se uita cand la iubita lui, cand la noi restu, si isi continua povestea, dar la modul ala extrem de pasionat de ceea ce spune, traia fiecare cuvant pe care il spunea, noi eram captivati de poveste, prietena lui nu intelegea ce se intampla, dar se vedea ca s-a emotionat si retraia si ea toate momentele povestite atat de pasional. M. si celalalt baiat radeau pe sub mustati, mai vorbeau intre ei, nu erau foarte atenti la toata treaba asta, eu si cu cealalata fata am fost captivate de moment si normal ca le mai dadeam si celor 2 ai nostrii ca brazii cate un ghiont sa asculte si sa invete, sa lase prostiile. La un moment dat, mai in gluma sau mai in serios, baiatul scoate din buzunar o cutie, o pune pe masa, si spune atat “Nu vreau ca povestile astea sa se termine vreodata, tu?” Liniste mormantala la masa, M. si celalalt baiat au ramas mai socati decat fata in cauza care trebuia sa dea un raspuns. Normal, raspunsul a fost pozitiv, si a fost inainte sa deschida cutia, cutie in care se afla o bratara nu un inel, asa ca fapt divers. Trecem cu totii peste moment, se comanda in continuare, ne continuam seara extrem de fericiti pentru cei doi. Partea funny vine cand il vad pe M. langa mine ca nu mai lasa telefonul din mana si statea cu el doar pe sub masa. Ce facea el acolo? Organiza o petrecere de logodna pentru cei 2. Dadea mesaje gen invitatii, sa vina la el acasa in 2 ore bla bla bla. L-am intrebat mai discret, ca sa nu ii dezvalui ‘petrecerea surpriza’ daca a facut si altceva in afara de a chema lumea la el. Se uita la mine, ma pupa pe frunte si spune usor ‘D-asta te am pe tine cu mine mereu’ Si incepe sa caute pe google sa comande mancare si dulciuri, foarte original ce pot spune ‘comanda prajituri’ intra pe fiecare site, gasea doar cofetari, nu pot spune nu, dar niciuna care sa faca livrari cum avea el nevoie, a gasit si ceva funny cu un joculet unde erai cofetar si trebuia sa servesti toti clientii care comandau prajituri. Se uita dezamagit la mine, ii iau telefonul din mana pentru ca deja toata lumea de la masa observase ca al meu ca bradul statea doar pe telefon de juma de ora, incerc si eu, nu gasesc nimic special, sau de fapt ba da, am gasit ceva special, am gasit ca “Prajitura este un fel de paine”. Adica aveau poza asta: 

Si primele cuvinte din articol erau cele citate mai sus, dar mie prajitura asta nu imi seamana deloc a paine ca altfel as manca paine la fiecare masa garantat. Trecem peste, am incercat sa nu incep sa rad isteric pe acolo ca sa nu fie nevoie sa le explic si celorlalti ce este atat de funny, si am incercat sa caut altfel, adica tot inginerul sa scoata avocatul din probleme, vorba aia: inginerul se cunoastea orice i-ai face, si incerc “comanda deserturi online” primul site, perfect, livrari, gama larga, prajitura preferata a ‘viitoarei mirese’, da repede M. comanda plecam cu totii la el acasa, ca sa mai stam si noi putin in linsite, ca era prea galagie in local[ muzica in surdina, dar pentru M. era prea galagios]. Am ajuns, invitatii au venit si ei la cateva minute dupa noi si a fost o noapte haos. Daca aveti vreodata nevoie de cineva sa va organizeze orice in ultimul minut, puteti apela cu incredere la M., dar doar pentru chestii de ultimul minut, nu pentru a doua zi sau mai mult. Normal ca toata seara s-a ras de spontaneitatea lui M., pentru ca baiatul in cauza avea si el ceva planificat, dar pentru weekendul viitor dupa ce era sigur ca primeste un raspuns pozitiv si chestii. 

Inginerul se cunoaste

Exista anumite momente in care sunt o persoana atat de lenesa incat nu vreau sa ma dau jos din pat nici macar sa ies pe modul si sa mananc sau sa ma duc la toaleta. Partea nasoala este cand vine o zi in care este o ocazie speciala, gen o zi aniversara, si trebuie sa ma duc sa cumpar flori ca altfel nu mai am cand, dar eu nu m-as ridica din pat nici sa ma platesti. Si ce face inginerul in asemenea momente? Cauta solutii lenese, cum ar fi, intra pe google, la fel ca in urma cu o ora cand a intrat sa caute “cat poate rezista un om fara sa bea apa sau sa manance” pentru ca ii era si foame si sete, dar nu voia sa se dea jos din pat, intra din nou pe prietenul lenesilor google si cauta “cea mai apropiata florarie” si gaseste “floraria online” primul link, ehehe, stai asa ca se poate si altfel. Adica de ce sa ma mai deplasez sa iau flori cand exista florarie online, nu? Care mai face si aranjamente. Intra inginerul lenes din mine si cauta “buchete de flori” si da comanda acolo frumos. Si cand apasa pe “comanda” simte cum ii bazaie piciorul si normal ca se uita stramb la picior, dupa realizeaza ca e ok, e doar telefonul din buzunar care face piciorul sa bazaie. Se uita la telefon, suna, sa raspunda sa nu raspunda, hai ca raspunde. Si ce aude? O alta persoana care era prieten comun cu persoana pentru care eu voiam sa cumpar flori imi spune ca a gasit nu stiu ce genti de designer si ca daca nu vreau sa ne combinam la cadou. Si eu eram ceva de genul “pai, eu ma gandeam sa ii iau niste buchete de flori”, dar reuseste intr-un final sa ma convinga sa renunt la floraria online gasita si sa alegem una din cele 2 genti de designer gasite de el. Eu am zis ca daca tot am gasit florarie online si am dat si comanda aproape, hai sa ii luam si flori si ca sa ramanem in tema sa alegem una din cele 3 genti de designer cu model florar de pe siteul pe care le gasise el pe celelalte 2, ca na, sa aducem primavara in sufletul persoanei respectiva, si pentru ca stiam ca ii plac foarte tare florile, ca d-asta am si vrut de la inceput sa ii iau flori, pentru ca stiam ca o sa ii placa garantat. Si asta am facut, si toate astea ghici cum: fara sa ma ridic din pat.

Dar acum ma gandesc ca totusi ar trebui sa ma ridic sa ma duc sa mananc sau macar sa beau apa, dar nu, mai bine sa mananc, ca daca beau apa o sa trebuiasca sa ma ridic iar sa ma duc si la toaleta, dar poate mai tarziu, momentan mai stau aici putin ca e bine, nici macar nu mai simt arcul sarit fix in coaste, aproape am devenit un intreg.

Nu mi se pare corect

Fara sa vrea, aud in jurul meu tot mai des barfe, critici, vorbe rautacioase si jigniri referitoare la dimensiuni, la greutate. Fetele refuza sa poarte anumite obiecte vestimentare care chiar le plac si care le vin bine din simplu motiv ca pe eticheta sunt trecuti doi de x si un l, ce e asa rusinos sa porti rochii marimi mari, da, ai vazut o rochie, ai probatat-o, iti place cum iti vine, dar nu o cumperi pentru ca este o rochie xxl si nu se poate sa porti asa ceva pentru ca o sa iti auzi vorbe in ceafa la tot pasul.

Nu e ok sa judeci un om dupa aspectul fizic, poate exista motive pentru kg in plus, daca persoana respectiva se simte bine in pielea ei, de ce sa comenteze altcineva din afara si sa ii strice imaginea despre sine? Ma deranjeaza foarte tare treaba asta si nu ii inteleg deloc rostul.

Da, mergi la o ocazie? Foarte bine, rochii de ocazie nu se gasesc doar in marimea s sau xs, se gasesc si rochii xxl foarte dragute, si daca se gasesc inseamna ca sunt facute tocmai pentru ca lumea sa le poarte si sa se simta bina in ele. Eu nu am o treaba cu rochiile in general, nici ca sunt xs nici ca sunt alte marimi, doar in situatii extreme, dar am fost cu o prietena si m-a deranjat foarte tare faptul ca si-a pierdut increderea in ea si o vedeam cum se schimba la fata de fiecare data cand trebuia sa caute in raionul de rochii marimi mari, de ce nu se gasesc si rochii xxl langa cele xs sau s sau l? De ce trebuie sa fie puse undeva in spate, separat? I se pare cuiva normala treaba asta? Inteleg impartirea pe rochii office, rochii de ocazie, rochii casual si asa mai departe, dar impartirea pe marimi nu mi se pare ok, sau ma rog, e ok, ca sa nu stai sa iei fiecare rochie si sa verifici marimea, dar sa fie puse in acelasi raion toate marimile, nu complet separat, ca si cand ti-ar pune cineva un semn imens pe spate “vreau sa cumpar o rochie xxl”.

Da, pana la urma prietena mea si-a luat de pe net pentru ca pana si vanzatoarele se uitau dubios, si atunci eu m-am enervat maxim in unul din magazine la cabina de proba, motiv pentru care persoana respectiva a zis ca nu mai merge cu mine la cumparaturi si ca hai acasa ca intra pe un site, pe www.depochic.ro si isi alege ceva de acolo ca daca mai intram intr-un magazin ma iau la cearta cu personalul de acolo. Dar pe buna dreptate acum, nu? Doar mie nu mi se pare normal asa ceva?

Oh, si rochia pe care si-a luat-o pana la urma, online pentru ca nu a mai vrut sa mearga in magazine cu mine, a spus ca nu mai vrea sa repete experienta, si nu a mai vrut sa mearga nici ea dupa singura:

In interior inca sunt...

Revenind acasa am avut ocazia de a “pierde timpul” cu anumite persoane pe care, o data cu plecarea la facultate, nu am mai avut ocazia sa le vad asa des. Si imi place sa profit de treaba asta, imi place sa exploatez timpul pe care il am la dispozitie langa aceste persoane. Recent, aseara sau acum doua seri, am “intrat” intr-un fel de maraton al amintirilor. A fost foarte dragut sa imi amintesc toate tampeniile pe care le faceam impreuna cand eram mai mici, pentru ca eu fac dintr-o generatie de mijloc, in copilarie si in prima parte a adolescentei am stat in fata blocului si intram in casa cand strigau dupa noi de pe balcon, si ne jucam tot felul de jocuri din alea clasice, cum imi place mie sa le spun. A daua parte a adolescentei a fost si la noi cu telefoane, cu iesiri, cu pc-uri, si lucrurile s-au schimbat si pentru noi, normal, dar chiar si asa tot ieseam afara si inca iesim, diferit, normal, dar si noi ne-am schimbat si vremurile s-au schimbat. Si cum eu, cel putin, nu o sa recunosc niciodata ca nu mai sunt copil, inca imi place sa ma joc si afara si in fata blocului si intr-un parc sa ma dau in leagan si pe telefon sau pe orice alt device. Dar chiar daca ma joc pe telefon sau pe diverse device-uri, ceea ce este foarte rar, dar este, imi place sa ma joc ceva interactiv, ceva ce se poate juca in mai multi jucatori, sau ceva strategic, dar da, am momentele mele cand ma joc online, si desigur nu o sa refuz niciodata un joc cu mingea afara sau un tenis, chiar daca nu prea stiu, sau un badminton sau orice, bine, nu o sa ma joc prea mult niciunul din jocurile ce implica efort fizic pentru ca rezistenta mea este cu mult sub orice limita, este practic inexistenta, dar ma fortez 15-30 minute, ca a doua zi nu ma mai ridic din pat, e partea a doua, dar copilul din mine are energie chiar daca eu sunt o lepra si nu fac nimic toata ziua, si uneori las acel copil sa iasa la suprafata cu tot cu energia lui. 

Maturitate

Cand ajungi la facultate si mai ales daca nu e in orasul tau si pleci de acasa, deja se considera ca esti matur, ce cuvant urat, “matur”, si se presupune ca ar trebui sa iti porti singur de grija, sa te duci la facultate chiar daca nu te mai streseaza nimeni dimineata sa te trezesti, sa nu umblii toata noaptea si sa dormi toata ziua, sa iti impui niste limite, sa gestionezi banii pe care ii primesti, eventual sa ii si castigi. Cat de nasol poate sa sune, nu? Da, stiu, foarte, dar faza si mai nasoala? Sunt in situatia asta. Ce e si mai rau de atat? Ca ma gandesc sa ma angajez pe vara, sa produc si eu ceva, nu doar sa cheltui. M-am uitat pe cateva locuri de munca la Aptjob, am gasit un job interesant acolo si apoi am aflat ca au un concurs interesant pe pagina lor de Facebook, ofera o tableta celor care isi finalizeaza sau isi fac de la 0 CV-ul in perioada 4-27 mai. Castigatorul se va desemna printr-un program random si am zis sa aplic si eu.

Este ciudat cand ma gandesc ca am facut asta. Adica, serios, eu sa lucrez? Mi se pare un gand foarte straniu, sincer. Nu stiu daca o sa ajung sa lucrez la jobul pentur care am aplicat pe Aptjob.ro sau la altul, sau daca o sa lucrez pana la urma, dar si doar gandul mi se pare ceva dubios. Nu prea ma vad lucrand, este ceva nou pentru mine, ceva ce as vrea sa incerc, dar ceva cu care nu stiu daca m-as descurca inca.

Bine, este o gama foarte larga de joburi pe site-ul respectiv, dar mi-e greu sa ma consider

Pentru un loc de munca. Da, pot sa gasesc program flexibil, pot sa lucrez in mai multe judete, adica pot sa imi gasesc ceva acasa, sa nu trebuiasca sa raman neaparat in Bucuresti, dar totusi... este ciudat cand ma gandesc la asta, si este si mai ciudat ca totusi iau asta in calcul ca pe o varianta foarte plauzibila de a-mi petrece vara. Si da, stiu, este prima vara de cand sunt la facultate si da, ar trebui sa ma distrez ca am suficient timp sa lucrez, dar parca as vrea sa vad cum e. Plus ca normal ca o sa ma si distrez, nu o sa ma duc pe un job de vara care sa ma solicite 20 de ore din 24 6 zile din 7, ma duc si eu pe ceva cu 8 ore pe zi sau poate chiar cu 4.

Ramane de vazut ce o sa iasa, ideea este ca de ceva timp ma bate gandul asta si nu reusesc sa scap de el, dar inca este doar un gand, mai este pana devine sau nu realitate.

Am nevoie de update/upgrade?

Asa dor imi era de o heitereala si daca tot am prins ocazia, am zis sa incep in forta. Zilele trecute am auzit cea mai tampita chestie posibila. Cum poti numi un serviciu eficient sau un program de credit bun cand ca si “Acte” ti se cere un selfie cu tine si cu buletinul in mana.

Da, e ceva real. Totul s-a intamplat la telefon, si nu, nu este vorba de o firma noname, ci din contra una foarte cunoscuta in online. Vorbea la telefon cu un reprezentant si i-a cerut o poza cu buletinul, normal persoana in cauza, sa ii spunem X, i-a sugerat sa ii trimita un scan pentru o calitate mai buna, dar persoana de la capatul celalalt al telefonul i-a replicat “nu, nu m-ati inteles, avem nevoie de o poza cu dumneavoastra in timp ce tineti buletinul in mana”. Pe moment am inceput sa rad, inca mai rad putin, mi se pare aberant de idiot acest “sistem”.

Ce e drept este destul de recent implantat acest sitem de plata in rate pe site-ul respectiv, nu, nu vreau sa le fac reclama, dar tot mi se pare destul de aiurea gandit. Adica imi ceri ca documente niste poze, ba chiar la buletin vrei selfie.

Da, iar am inceput sa rad in fata paginii asteia aproape goale de word in care scriu, dar cum ma sa iti spuna “nu, nu m-ati inteles, avem nevoie de o poza cu dumneavoastra in timp ce tineti telefonul”. Cum? Mi se pare penibil. La asemenea nivel s-a ajuns cu nebunia numita “era selfie”. Inainte cand iti faceai poza singur incercai sa maschezi asta, sau erai cocalar/pitipoanca, de ceva timp este o moda internationala foarte bine vazuta. Nu spun nu, ca si eu imi mai fac, asa din an in paste, dar imi mai fac si eu. Aaa, asta asa, ca o paranteza, era saptamana trecuta A. la mine si instalese un program idiot de editat, cu pus tot felul de idiotenii pe fata, si am stat ceva pana sa gasesc o poza cu mine, adica, in galerie la mine gasesti orice, numai poze cu mine nu prea, gaseste o gramada de poze la foi, poze cu alte persoane, selfie facute de alte persoane de pe telefonul meu, dar ca sa gasesti o poza cu mine in telefonul meu trebuie sa sapi dupa ea. Si revenind. Inteleg ca lucrurile evolueaza foarte mult si extrem de repede, mai repede decat pot percepe anumite persoane, si poate sunt si eu in situatia asta, mintea mea ramane in urma iar probabil, chiar atat de departe am ajuns cu nebunia selfie? Ne facem selfie cu un document oficial ca sa putem sa cumparam ceva online in rate.

Dar asa, doar ca o curiozitate nevinovata, ce ma impiedica pe mine sa iau buletinul altcuiva, imi fac un selfie “asa la caterinca”, si dupa il editez, pun o poza cu mine in buletinul respectiv si apoi trimit selfiul si imi cumpar ceva, irelevant, orice, mai scump sau mai ieftin, dupa cine plateste? Ala care are CNP-ul la ei, adica ce? Aia e fata mea acolo, aia e o poza cu mine? E editata clar, nu sunt eu acolo.

Ce ma impiedica sa fac asta? Ma rog, eu am gandit-o la un nivel foarte simplist si plin de greseli, normal, dar ceva asemanator, gandit mai in detaliu.

Sunt eu de vina? Raman iar in urma cu noutatile? Am nevoie de lumina, trebuie sa ma upgradez neaparat daca eu sunt de vina si asta este considerat ceva normal si foarte firesc si logic in ziua de astazi.

Comoditate

Nu sunt o persoana foarte priceputa la cadouri, de aceea prefer sa mai iau pe cineva cu mine la cumparaturi sau pur si simplu intreb direct persoana ce isi doreste. Si da, chiar merge, in general oamenii imi spun ce isi doresc de ziua lor si in functie de buget, sau nu, le iau cadoul respectiv sau ceva foarte apropiat.

Partea grea? Cand trebuie sa iau cadou unui copil. Nu il pot intreba pe el ce isi doreste, sigur ar spune lego, dar cred ca are deja aproape toate modelele de lego posibile din domeniul care il intereseaza. M-am gandit sa ii iau altceva, tot o jucarie, dar o jucarie educativa, sa fie ceva diferit. Mie de exemplu mereu mi-a placut sa ma joc cu yo-yo, dar in acelasi timp mereu mi-am dorit un microscop, poate acum eram in alta parte, nu mai ajungeam inginer, nu regret chiar deloc, dar ma gandesc ca poate lui o sa ii placa un astfel de cadou. 

Arata bine, are toate accesoriile care ii sunt utile la varsta de 9 ani, nu ii trebuiesc cine stie ce lupe de diferite dimensiuni si diverse solutii pentru dizolvari si alte cele. Plus ca l-am gasit online la cei de la educlass la un pret bun, sunt o persoana lenesa, dar de data asta intervine si facultatea, 4 zile din 5, dar alea 4 sunt foarte aglomerate, de la 8-10 dimineata pana la 6-8 seara stau in facultate, deci nu prea am timp de umblat prin magazine. A fost destul de dificil sa aleg cadoul, nu de alta, dar educlass are peste 1000 produse pe stoc, mare parte sunt disponibile si in showroom pentru cine are timp si drum se afla pe strada Matei Voievod 15 in sectorul 2. Eu cum am spus, sunt o persoana lenesa cu program incarcat asa ca prefer sa dau comanda online si sa imi vina acasa cadoul si eu doar sa il impachetez frumos si apoi sa il “livrez” personal sarbatoritului. 

Aproape acolo

A venit momentul sa va spun de ce am tot amanat “intoarcere” mea aici. De ce acum? Pentru ca acum e aproape de finisare ideea mea. Unii dintre voi poate va mai amintiti ca acum ceva timp adaugasem pe acest blog o pagina numita “shop online” pe care aveam 3-4 produse, 2 cabluri de date si 1-2 ceasuri. Da, blogul asta nu m-a ajutat foarte tare sa le vand, dar am gasit o metoda de a o face pana la urma, si apoi am mai adaugat produse, treptat, putine, rand pe rand, si cand le vindeam aduceam altele. Nu pot spune ca am iesit cu adevarat pe profit pentru ca nu am analizat niciodata situatia din punctul asta de vedere, toti banii optinuti din vanzare ii reinvesteam si tot asa pana prin noiembrie luna trecuta. Atunci m-am decis sa duc treaba asta la nivel, la unul mai profesional, mai oficial. Am inceput si am facut investitii reale, adica mai semnificative decat pana in prezent, am achizitionat mai multa marfa, marfa pe care am de gand sa o personalizez si inregistrez, o sa fie totul “a la zdwub”, si in curand o sa fie pe piata. Am marfa, am inceput cu hartogaraia si acum am dat comanda de etichete autocolante pentru produsele mele de la o firma numita LabelPrint, i-am ales pe ei pentru ca vreau calitate si profesionalism pentru ca vreau sa am un start bun, daca nu incep bine incep degeaba, asa ca prefer sa incep cu cei mai buni, cei de la LabelPrint au o experienta de 10 ani in acest domeniu, etichete, stikere, deci am incredere.

Plus ca nu arata rau deloc la prima vedere 

Acum, cand sunt aproape acolo nu mai am rabdare si am izbugnit, a trebuit sa va spun si voua treaba asta, nu am mai putut sa tin doar pentru mine. Sper sa fie bine pana la final. 

Ce inseamna fericirea?

Poate cineva, oricine, sa ofere o definitie exacta sau macar aproape exacta a termenului “fericire”? Sincer nu cred. De ce? Pentru ca fericirea inseamna altceva pentru fiecare individ. Fericirea pentru mine, de exemplu, este atunci cand am in jur persoanele dragi, fericirea pentru mine este atunci cand fac persoanele de langa mine sa zambeasca, sa rada, chiar si de mine, nu conteaza, ideea este ca se simt bine si zambesc sau chiar rad. Dar tot fericire este pentru mine cand stau acasa, in patul meu maare si confortabil si ma uit la un film bun sau citesc o carte buna. Cu cartile stiti deja ca eu nu m-am impacat prea bine de-a lungul timpului, dar in ultima vreme ma atrag multe titluri si am inceput sa citesc deja o parte din ele. Sunt pe deme diverse, nu un subiect anume si atat! Nu, sunt carti psihologice, sunt carti de aventura, sunt nuvele, sunt marturii, sunt domenii vaste.

Dar stiti deja ca eu sunt o lepra si nu ma duc prin oras sa caut cartile, pe unele le imprumut de la altii care stau prin zona si imi e usor si comod, si in plus pot sa vorbesc apoi cu ei despre cartile respective, dar cel mai des spun “traiasca acea librarie online” . Internetul imi ofera cate o doza de fericire zilnic pentru ca imi alimenteaza sedentarismul. Pot sa citesc cate carti online vreau, pot sa vad cate filme vreau, pot sa fac persoanele dragi sa zambeasca, normal, nu se compara ca atunci cand totul e “live”, dar totusi... imi ofera zilnic o portie de fericire. Aduce sala de cinema la mine in dormitor, aduce libraria la mine in dormitor, aduce toate magazinele la mine in dormitor. Dar chiar si asa, doza de fericire pe care o primesc cand sunt afara sau undeva cu cei dragi nu se compara cu cea oferita de internet pentru ca desi este foarte util si practic tot nu poate inlocui interactiunile directe, fizice. 

Respira si....

            Fiecare a avut cel putin o data un moment trist, momentul ala in care iti venea sa-ti bagi tot ce ai si ce nu ai in tot, nu puteai sa te linistesti nicidecum, erai mohorat, nervos si iti venea sa te certi sau chiar bati cu toti cei din jurul tau. Daaar ai ajuns undeva inconjurat de copilasi si inevitabil ti-a aparut un zambet usor fortat pe fata pentru ca nu aveai cum altfel, nu puteai sa te afisezi nervos si gata sa rupi capul cuiva unor copilasi. Si ai intrat in hora si te-ai jucat. Poate acei copilasi nu erau defapt “ei” ci doar unul, e acelasi lucru. Poate erau rude sau ai unor prieteni, din nou, e acelasi lucru.

            Bun, te-ai calmat si apoi te duci sa discuti si cu parintii pentru ca acum erai ok, nu mai aveai acea dorinta sadica de a le redecora casa cu propriul sange. Si ii surprinzi in mijlocul unei crize parintesti: copiii incep sa creasca, serviciul reprezinta in majoritatea cazurilor o absoluta necesitate si ii auzi

            -Ieri am stat cu ala mic in parc toata ziua si nu mai pot, a inceput sa poata sta in picioare sustinut si nu te mai poti intelege cu el, ma doare spatele exagerat de tare, m-a alergat prin tot parcul.

            Imediat vine replica partenerului de viata care ii spune ferm ca este momentul sa cumpere un premergator. Si in momentul ala, tu esti deja lucid, iti amintesti ca exista diverse site-uri online de pe care poti cumpara premergatoare de diferite culori, marimi si materiale asa ca te bagi in mijlocul discutiei ca musca in lapte si le povestesti despre un model pe care l-ai vazut pe net, care era si accesibil si multifunctional, realizat din plastic foarte rezistent, disponibil in trei culori: portocaliu, albastru sau roz, cu masuta muzicala detasabila, si cum am spus, multifunctional, poate fi folosit si ca balansoar.

            M-au intrebat tot felul de detalii, iar eu le-am aratat pe net pentru ca sunt multiple modele pe placul si buzunarul tuturor parintilor ce vor sa-si vada copilul alergand fericit de colo-colo fara sustinerea lor.

2 in 1

Te uiti la ceas…hmm 23:58…aproape miezul noptii, adica aproape 27, adica aproape Sf. Stefan. Si te gandesti ca i’ai da mesaj la 00:00, dar apoi te gandesti ca s’a trezit foarte devreme pe 26 si a mers cu masina muult prin ceata, dupa a muncit toata ziua…poate a adormit. Dar apoi iti zici ca si asa nu o sa’l trezeasca un mesaj ca doar stii ca are somnul profund si in cele din urma iti zici ca oricum ai vorbit cu el acum jumatate de ora asa ca hai mah sa’i dai un mesaj si la 00:01 ii trimiti mesaj cu “la muuultiii aaaani” si iti raspunde ceea ce inseamna ca nu adormise.

Si apoi e momentul ala penibil in care intri pe blog abia la 19 si ceva aproape 20:00 pe 27 si povestesti treaba asta pentru ca ai dormit ca bebelusii neintorsi pana cand a venit cineva sa te treaza ca aveai treaba prin oras si dupa ai plecat si din oras si te’ai intors abia pe la 17 si ceva. Dar inca e 27 decembrie ceea ce inseamna ca inca e ziua lu’ frate-miu asa ca inca o data si aici: LA MULTI ANI, STEFAN!!!

Si cum nu e doar ziua lui urez la multi ani tuturor celor ce poarta numele Sf Apostol Stefan.

Si ca sa nu las articolul asa scurt va anunt ca de astazi am “deschis” o pagina noua si o sectiune in partea dreapta cu un mic shop online sa’i spun asa desi e foarte impropriu spus. Adica m’am gandit sa’mi fac o mica combinatie si vand diverse lucruri noi, sigilate si/sau gadgeturi la mana a doua, la preturi bune si m’ati ajuta foarte mult daca ati intra sa vedeti despre ce e vorba si/sau ati distribui linkurile produselor. Momentan sunt putine, dar in timp daca o sa mearga bine lucrurile o sa diversific gama de produse. 

Rentabil sau nu, suna bine

Nu m’am amgajat si vara e deja pe terminate, mai e doar o luna…totusi un prieten m’a intrebat daca nu vreau sa lucrez cu el luna asta. Ar fi o idee, dar nu e ca si cand m’as duce barman sau ceva de genul, el are o firma de publicitate web, creaza site’uri si asa mai departe. Si pentru asta trebuie sa stiu sa lucrez cu limbaje de programare precum java, html si sa ma ocup de optimizare SEO. Si acum o sa spuneti “pai si? Nu spuneai ca’ti place informatica?” Da, dar treaba e alta…programele alea eu le stiu la un nivel minim…defapt doar unul, stiu putin html, iar java imi e complet strain. Si nici despre optimizare nu stiu foarte multe.

Niciodata nu m’am gandit cat e de munca la o agentie web pentru ca nu m’am gandit niciodata la domeniu, nu prea m’a atras desi ar fi o idee destul de buna. Poti sa lucrezi de oriunde, poti sa lucrezi cand ai tu chef, in termen, dar cand ai tu inspiratie, adica nu ai un program fix, daca la 2 dimineata iti vine inspiratia pentru un web design atunci te apuci si lucrezi la el.

As avea 1-2 saptamani sa invat sa lucrez in mare cu limajul java sau html si sa mai invat apoi din mers, dar nu stiu ce sa spun…e destul de complicat de invatat de la 0 un limbaj in doar cateva zile.

Dar cred ca totusi o sa incerc, adica e un domeniu destul de bun, e cautat, multi isi deschid afaceri online si au nevoie de o echipa profi care sa le aranjeze site’ul si sa le promoveze afacerea. E destul de rentabil, de comod, de placut. Da, banuiesc ca este destul de profitabil, nu am intrat in detalii cu salariu si asa, dar banuiesc ca este destul de rentabil. Si chiar de n’ar fi foarte rentabil eu tot cautam un job si aveam nevoie de ceva banuti, nu?

Ei bine cred ca o sa ma bag sa invat cel putin unul din limbajele alea 2 sau poate altul asemanator pentru orice eventualitate, poate nu o sa reusesc sa invat pana luna viitoare, dar poate pe viitor o sa’mi fie de folos sa stiu sa lucrez cu ele.  

Tu de unde ai aparut?

Acum ceva timp mi’am instalat si eu o aplicatie de sms pentru ca aia standard pe care o avea telefonul meu nu prea imi placea cum arata. Mai imi bagasem o aplicatie inainte, era ok, dar toata lumea imi zicea de aplicatia asta “go sms”. Bine ma, hai sa’mi bag si eu aplicatia asta, ce e drept e ok, e buna aplicatia, are o gramada de teme si functii simpatice. O instalez, ma loghez cu contul de google+ si totul e ok mai departe. Pana intr’o zi cand ma trezesc cu niste unii ca’mi dau mesaje. Da, nu ar fi nimic ciudat daca as primi mesaje de la niste numere, adica ok, a gresit omu’ numarul si imi da mie mesaj sau are numarul meu de la nu stiu cine si imi da mesaj. Dar nu, ei nu’mi dau mesaj cu numar, imi dau mesaj cu nume…ceva gen ca si cand i’as avea in agenda, dar eu n’am auzit in  viata mea de ei. Si mai imi da mesaj si in engleza…pai ba omule, ce crezi tu ca facem aici? Adica ori vorbim romaneste sa inteleg si eu ori pa! Glumesc…bine nu chiar, adica nu sunt cine stie ce cu engleza, dar am vorbit cu ei in engleza.

A 2’a zi intreb pe cineva care are aplicatia asta ce e cu astia si imi spune ca sunt de pe facebook…cum sa fie ma de pe facebook daca eu m’am logat cu g+? Dupa imi zice ca sunt de pe g+…nici asta n’are cum pentru ca eu pe google+ am maxim 3 persoane…si nu, nu sunt ele. Dupa imi zice ca nu stie atunci cum m’au gasit aia pe chat.

Mai tarziu, dupa cateva zile, am aflat ce si cum, e un chat separat in care se pare ca sunt trecuti toti utilazatorii aplicatiei indiferent de tara, oras, numar, cu ce esti logat. Dar in prima faza ramasesem complet…wtf?!?!? Cine esti si ce vrei?!?! Mi se parea chiar ciudat ca primesc mesaje de la nume, nu de la numere.

2 ani

Stiu ca n’am avut activitate in ultime zile pe aici, dar am fost la tara si acolo abia am semnal sa sun sau sa dau mesaje, sa intru pe bloguri nu se pune problema…am incercat, dar n’am prea reusit…pe facebook am vrut sa pun cateva poze, dar nu reuseam sa le postez pe pagina blogului si se postau pe peretele de pe pagina personala…au distribuit cateva, dar nu a iesit chiar ok…si oricum in 4 zile am consumat 40mb de net pe nimic. Eu acum nu pot decat sa sper ca o sa ma iertati si sa promit ca o sa incerc sa recuperez cat mai mult din ce am pierdut pe blogurile voastre, sper sa reusesc tot la toti, dar nu pot sa promit asta pentru ca saptamana asta trebuie sa ma pun la propriu cu burta din nou pe carte pentru ca vineri am sala  si da, am emotii.

Acum sper si presupun ca m’ati iertat daca ati ajuns pana aici, nu?  Oricuuuum eu voiam sa va spun ca astazi blogul meu micut a implinit 2 anisori de existenta in blogosfera si eu spun ca este destul de bine asa cum este…se vede un progres clar de la inceput si se vede un progres clar si de anul trecut pana acum. Am pagerank 3, o medie de aproximativ 60-70 unici pe zi…5565 comentarii, 510(511 cu asta) postari, 227.282 vizualizari, iar pagina de facebook a strans 124 like'uri. Bineinteles ca se putea si mai bine, dar pe mine ma super multumeste stadiul lui actual si ma bucur foarte tare ca sunt persoane care ma citesc zilnic sau aproape zilnic, persoane pe care le citesc zilnic sau aproape zilnic si eu pe toate aceste persoane le consider prieteni chiar daca am vorbit si in privat pe mess/facebook/mesaje/telefon sau doar prin comentarii pentru ca prin postarile voastre si prin comentariile voastre m’ati facut sa va cunosc putin cate putin si sper ca am reusit sa va fac si eu sa ma cunoasteti cate putin prin postarile si prin comentariile mele. Da, nu pot sa neg ca v’am aratat o fata foarte negativista a mea pentru ca in general am postari cu lucruri care ma enerveaza sau deranjeaza, dar pe alocuri mai sunt si cateva postari in care povestesc cate ceva, iar in comentarii glumesc mai mult. Bineinteles ca nu pot sa neg nici faptul ca pe blogurile noi pentru mine primele comentarii sunt mai timide pentru ca asa sunt si in realitate…cand doar cunosc o persoana am o atitudine retrasa, obsrevatoare si dupa ce vad orietentativ daca persoana tine la glume si asa imi dau drumu la a fi eu in toata regula. Acum nu stiu ce sa mai spun …pot doar sa va multumesc din toata inima ca ati intrat in viata mea fie si doar virtual, ca ma cititi, ca reveniti, ca imi oferiti in permanenta noi informatii despre voi, ca ma invatati lucruri noi, ca am ce invata de la voi si sper sa pot spune acelasi lucru si peste un an si peste 2 si peste multi ani pentru ca eu nu am de gand sa renunt la blogging si sper din toata inima ca nici voi, iar daca totusi o sa o faceti, desi repet spre sa nu, sper sa pastram legatura in continuare pe facebook/mess/telefon, in orice mod. Inchei si va multumesc inca o data pentru tot! 

Nici macar asta?

“Daca te prind te termin mah, te las lat” sau mai grave, eu asa stiu ca suna amenintarile alea nervoase…din pacate am ramas din nou in urma…o adevarata amenintare, cea mai cumplita amenintare acum este “daca te prind iti inchid facebookul” …Pe bune? Chiar atat de rau s’a ajuns? Da…asta e continuare la ce am spus ieri…e aceiasi persoana care a facut astfel de amenintari…

Acum nah…ce sa facem? Facem update…upgrade si ne ridicam la noile standarde, nu? Acum nu se mai ameninta cu bataie, cu furat bani, cu alte nimicuri d’astea…acum se vorbeste despre lucruri serioase…adica nu facem amenintari asa in vant…daca tot facem o amenintare o facem ca la carte…

Dar defapt daca stau si ma gandesc cum draci sa nu fie asa? Adica toata lumea e dependenta de facebook si de internet…cum sa nu fie asta cea mai mare amenintare? Daca ameninti ca’i tai netul nu ar fi baiul chiar atat de mare ca intra pe facebook de pe telefon si totusi supravietuieste, dar daca ii inchizi contul l’ai terminat pe viata…l’ai sters de pe fata pamantului, practic l’ai omorat, nu mai exista…pentru ca stim cu totii (sper) celebrul imn facebook “daca n’ai facebook nu existi”.

Da…adica de ce sa te mai chinui sa’l bati pana’l nenorocesti…iti mai iei si amenda sau faci parnaie…asa il extermini mult mai rapid si e mult mai grav sa’i faci asa ceva…ii inchizi facebookul si practic toata viata lui o sa i se deruleze in fata ochilor pe peretii din camera ca peretele de pe facebook’ul nu’l mai are…acum o sa fie nevoi sa vorbeasca cu cei 4 pereti din camera, nu cu cel virtual…o sa’si scrie statusurile penibile pe aceiasi 4 pereti…o sa’i anunte ca ploua, ninge, viscoleste si ca el este plictisit…o sa’si lipeasca pozele de cocalar de valoare/ de printesa cu botic de ratusca cea urata evident pe aceiasi 4 pereti. Sau poate mai schimba si camera…zic

Asa ca dragi amatori de amenintari…faceti’va va rog un update si utilizati amenintari care sa fie din cea mai grava categorie…existenta virtuala…sterge’l din online si practic te poti lauda ca l’ai nimicit…ca l’ai exterminat…ca l’ai omorat…el practic nu mai exista…pentru el nu va mai exista viata dupa inchiderea contului de facebook.

8 martie cu surprize surprize

Incep scurt si la obiect: La multi ani! La multi ani mama si la multi ani tuturor mamelor si femeilor care trec pe aici.

Acum fie ca ai 10 ani, fie ca ai 18, fie ca ai 30 …fie ca esti fata/baiat respectiv femeie/barbat…exista cel putin o femeie in viata ta careia sa’i urezi astazi un sincer “la multi ani”. Pentru multi aceasta simpla urare este suficienta, asa este si mama, dar mie imi place sa cumpar si ceva semnificativ…ceva acolo micut sau mai mare, dupa buget ca tot omul, nu? In general cumpar flori, dar anul asta pe langa florile pe care deja i le’am cumparat am zis sa’i mai iau ceva, insa apre o problema…nu pot pleca de acasa cu un motiv suficient de plauzibil incat sa nu bata la ochi…asa ca ce ma gandesc? Fuga pe google…ca tot sunt atatea magazine de haine online, nu? Da, de haine, de accesorii…ce gasesc accesibil…si cum nu se poate altfel…am dat peste un site care are multe produse foarte dragute si care se muleza (ca tot vorbim de haine, nu?) pe toate buzunarele.

Intru repede si incep sa caut un produs care sa’i placa ei si care sa se incadreze si in bugetul meu …nu am multe cerinte, nu? Caut eu pana cand zic stop…esarfe…a venit primavara…la geaca de piele merge o esarfa, nu? Merge, cum sa nu mearga…si incep si “rasfoiesc” printre esarfe…Si gasesc ce caut…o esarfa de primavara

Va place? Eu zic ca arata destul de bine si probabil o sa’i placa si mamei…Si uite asa scap de ganditul la scuze tot mai absurde si imi rezolv problema cadourilor din scaunul meu comod…da…trebuia sa ma gandesc mai devreme la asta, dar…niciodata nu este prea tarziu, nu e asa? Gestul conteaza…si pe viitor o sa stiu la ce magazin de haine online sa apelez cand o sa mai vreau sa fac cadouri sau …sa’mi fac chiar mie un cadou, nu?

Daca inca nu ati luat cadou de 8 martie si aveti in plan sa o faceti de acasa si in acelasi timp sa’i faceti si o surpriza…o sa fie surprinsa ca nu’i luati nimic azi, dar si cand o sa vina cadoul? Si mai surprinsa…sau daca vreti sa luati ceva pentru voi rasfoiti siteul si vedeti ce gasiti…eu va urez inca o data la multi ani si toata fericirea din lumea!

Si ieftin si calitativ si personalizat?!?!

Inca putin…atat de putin…si incepe sezonul tricourilor…gata cu hainele groase hai cu tricourile!!! Okk….da…inca nu e chiar de tricou, dar un tricou si o geaca de piele merge, zic, nu? Meeerge…merge chiar bine.

Poate stiti, poate nu stiti, dar mie imi plac meme’urile…caricaturile alea foarte funny , mai ales daca sunt combinate…Asaaa si stiti ce imi mai plac? Tricourile personalizate…mi se pare foarte tare ideea de a avea un tricou exact asa cum il vrei tu si sa nu fi nevoit sa’l cauti oreeee in sir sau chiar zile prin toate magazinele posibile si imposibile. Hmm…dar de’o combinatie ce ziceti? Tricou personalizat cu un meme…genial, de’a dreptul genial…de vara trecuta tot zic ca’mi iau si eu unul.

Dar da, evident nu toata lumea are aceleasi gusturi ca mine…daca am fi toti la fel unde ar mai fi farmecul. Dar nu cred ca exista cineva care nu ar vrea un tricou personalizat…fie ca e personalizat cu o poza personala sau a unei persoane dragi, fie ca e o poza funny ori un text funny.

Asaaaa si acum tot dam de o problema…Adica da, e bine ca nu mai stam si cautam ore in sir un tricou care sa fie exact asa cum ne place, dar ce facem cu magazinele care personalizeaza tricouri? Poate unele sunt prea departe si n’ai niciun chef sa mergi atat, poate nici nu sti unde sunt exact si iar n’ai niciun chef sa le cauti…sau poate le gasesti(sau sti deja) ajungi acolo si poate e inchis…sau e o coada interminabila…sau respectivul magazin are comenzi toata ziua…ce faci? Te intorci acasa dezamagit poate chiar putin nervos. Eh…bine ca suntem oameni intuitivi si bine ca exista google, nu? Ce facem intram pe google si cautam un magazine online, dar pana gasesti unul de incredere si bun iar e drum lung si poate n’ai niciun chef… Hai sa va zic eu cum e cel mai bine…intri pe siteul asta  www.imprimaretricouri.com si gasim aici o multime de tricouri dragute si funny gata facute…Si sunt si la preturi foarte bune…adica tricouri asemanatoare gasim si prin oras, dar costa aproape sau chiar dublu, nu? Deeeeci lovim 2 iepuri dintr’o lovitura…tricouri de calitate, 100% bumbac, personalizate si ieftine…sunt chiar 3 iepuri dintr’o lovitura.

Eu zic ca merita si probabil o sa fac si eu cateva comenzi pe viitor de la ei …daca nu ma credeti…intrati pe  www.imprimaretricouri.com , uitati’va pe acolo…si dupa veniti inapoi si spuneti’mi daca tot nu ma credeti.