Pierdut, ofer recompensa!

Cumva youtube-ul mi-a recomandat melodia asta

  Si m-a pus putin, mai mult, pe ganduri. Doua dintre versuri suna cam asa:

“Și te tot minți că pe chipul tău

Anii n-or să se vadă”

Oh da, la mine chiar e asta! Arat exact la fel, si nu imi da nimeni varsta pe care o am, bine, unii au inceput sa imi dea undeva la 18 20, ca cica riduri, cearcane si din astea, dar exagereaza ei, adica helloooo cine nu are cearcane, cine are timp sa doarma suficient?

Dar tot melodia asta m-a dus cu gandul la faptul ca bai timpul trece mult prea repede... adica serios acum.. “Copilărie,

Nu știu când ai trecut

Unde sunt anii de demult

Zi-mi când ai trecut”

Si da, am ascultat melodia asta de vreo 10 ori pana acum, nu pot spune ca imi place, nu sigur nici cine este tipa care canta, adica e ceva 'cunoscuta' ca eu nu cred ca am mai auzit de ea, dar nici nu imi displace, evident, dar nici wow nu mi se pare, dar imi da o stare dubioasa, de bine si de rau in acelasi timp. Si de cand o tot ascult pe fundal nu imi pot scoate din minte niste intrebari absurde, ca de exemplu:

- Ce ar crede copilul ce ai fost despre persoana care ai devenit? Ar fi mandru sau dezamagit? Ai avea curajul sa te uiti in ochiii lui( sau ma rog, ai tai) si sa ii spui ca totul o sa fie bine, ai avea curajul sa te uiti in ochiii lui si sa ii spui orice? Si daca da, ce i-ai spune? Si mai ales cum te-ar privi cand ii spui orice i-ai spune? Daca te-ar vedea random pe strada s-ar gandi ca esti a good person sau a bad person, in ce ‘tabara’ te-ar clasa?

Eu nu am raspuns la intrebarile astea si tare as vrea sa le gasesc, si mai ales tare as vrea sa fie ‘pozitive’.

Dar totusi stiu ceva, stiu ca imi e dor de copilarie, sau de fapt... e prea mult sa spun ca imi e dor de mine din copilarie, sau macar de momentele mele de copil? Adica da, inca ma mai alint din cand in cand, dar nu, nu cum o faceam candva, copilul ala mare care ma credeam si care consideram ca nu o sa dispara niciodata aparent a inceput sa intre in umbra din ce in ce mai mult, treptat, nu brusc, asta e clar, pentru ca sincer, cel mai trist mi se pare faptul ca, nu stiu sigur cand am pierdut copilul ala din mine, dar sper sa il regasesc intr-o zi...

Cu mandrie

Zilele trecute ma uitam prin telefon, sa mai fac putin ‘curatenie’ ca era aproape plin si incepea sa mearga greut, si mie nu imi place sa se miste telefonul greu, dar cu peste 4000 de poze si filmulete cum ar putea sa mearga? Asta doar asa, in galerie, fara sa iau in calcul si aplicatiile din telefon si restul. Si de ceva timp mi-am facut foldere in galerie, si 2 dintre aceste foldere, si cele mai importante de altfel, sunt ‘Miky’ si ‘Cutu mic’. Folderele astea nu le sterg din telefon orice ar fi, paote sa mearga cu spatele si tot nu le sterg, dar normal nu aceste 2 foldere erau problema, ca am aproximativ putin peste 400 de poze si filmulete, deci nu astea erau problema ca reprezinta un maxim 10% din tot ce era in galeria mea. Dar normal ca am dat-o usor in nostalgie cand am vazut toate pozele si toate filmuletele cu ei 2. Da, a trecut destul de mult timp de atunci, inca urasc luna iulie, inca imi lipsesc si asa o sa fie mereu, dar a fost foarte dragut sa revad pozele pe care recunosc, le-am evitat in ultima perioada pentru ca inca doare, dar anumite poze le vad zilnic pentru ca am foarte multe poze cu ei pe peretele din camin. De ce va spun si voua asta? Pentru ca mi-am amintit de o situatie funny. Mamaia acum are o alta potaie( cum il alint eu, el nu ma place, eu nu il plac, este ceva reciproc) si el este un fitos figurant si enervant( sau poate asa mi se pare mie ca na, cum am spus nu prea ne placem). Cutu mic era foarte alintata, dar mereu mandra de zarda ei, la un moment dat avea o zgarda antipurici rosie si mergea foarte mandra sa i se vada zgarda, a avut si maro si alba si neagra, dar de aia rosie era cea mai fericita, mergea foarte cu capul pe sus sa i se vada zgarda, facea asa cu toate cand erau noi, dar aparent ii placea foarte mult culoarea rosu, la un moment dat avea si zgarda normala si zgarda antipurici, aia rosie, nu ma lasa sa i-o dau jos sa ramana doar cu aia normala, nu voia si nu voia. 

Potaia asta noua, Max pe numele lui, cum am spus este un figurant, cand l-a adus tata la tara l-a adus cu zgarda, nu atipurici, zgarda normala, una chiar foarte simpatica, din asta de ‘caine smecher’, desi el este un juma de cemetru de caine. Dar na, cum sta la tara si se plimba peste tot prin curte, mamaia mai are si niste pisici pe acolo, mai are si alti caini( legati, in spate, din aia clasici de curte) si na, inevitabil ar lua purici si na, mai bine preventiv decat sa ajungi mai tarziu sa te chinui cu ‘bestia’ in cada sa il speli sa scape de purici. Dar nu domle, nu si nu, cum adica? El sa stea fara zgarda lui pretentioasa? Sa stea cu una banala antipurici? Nu! Sa stea cu amandoua? Dar ce e el? Si dai si alearga dupa caine peste tot ca sa poti sa ii pui o zgarda amarata. Am stat si am cautat farmacie veterinara online ca sa vad poate gasesc mai multe modele de zgarda sa ii convina figurantului una sa nu o mai rupa.

De ce nu poate sa fie si el cum era cutu mic? Era extrem de fericita cand primea o zgarda noua, chiar si cand a trebuit sa i-o schimb pe cea rosie cu una alba( nu am mai gasit rosie atunci) nu a avut nici o problema, era chiar foarte fericita ca are zgarda noua.