Lectie de seara/weekend

In seara asta mi s-a intamplat ceva care nu stiu daca sa spun ca a fost interesant, educational sau amuzant, cred ca este o combinatie intre cele 3. Sa va explic. Eram afara cu M. care fuma si vine un copil de nu stiu, maxim 5 ani? La noi, mai exact la M.:

Copil: -Nenea nenea nenea stiti ca nu e bine sa fumati? O sa muriti de la fumat

M[socat]: -Ai dreptate, nu este bine sa fumezi, chiar poti sa mori din cauza tigarilor, sa nu te apuci de fumat pentru ca nu este bine si o sa ajungi ca mine, sa fi dependent de ele, sa nu poti sa renunti.

Copil: -Si mai stiti ca daca fumati langa doamna o sa o imbolnaviti si pe ea? Nu este bine sa fumati, o sa muriti amandoi din cauza ca dumneavoastra fumati

In momentul ala M. extrem de socat si uimit si lasat fara cuvinte arunca tigara si ii multumeste copilului pentru lectie si ii sugereaza din nou sa nu se apuce si el de fumat cand o sa creasca.

Copil: -Nu o sa fumez, nu este bine sa fumezi, fumatul te omoara si ii omoara si pe cei din jur, nu vreau sa fiu un criminal.

Si apoi fuge inapoi la mama lui care era putin mai in fata si avea o expresie nu stiu daca uimita sau rusinata chiar nu stiu, a dat din cap la noi in semn de ‘scuze de deranj’ si a plecat mai departe. Iar M. era inca in stare de soc si fara cuvinte, statea si se uita, asa, in gol, spre copil si mama lui cum se indepartau. Dupa cateva minute:

- Mda, un copil de 5 ani m-a facut sinucigas si criminal, mda, nu o sa mai fumez in aer liber, macar sa fiu doar sinucigas, nu?

Si incepe sa rada isteric, dar totusi avea o privire ganditoare. Hmmm, un copil a reusit sa-l puna pe ganduri si sa ia in calcul posibilitatea de a se lasa de fumat. Din nou...nu stiu exact cum ar trebui sa consider intamplarea asta, dar a fost cel putin foarte interesanta, iar expresia lui M. a fost memorabila si extrem de amuzanta.

Mult prea simplu

Ce mi se pare mie foarte nedrept este faptul ca un baiat/ barbat isi gaseste mult mai usor haine decat o fata. Adica sa fim seriosi, un barbat poate purta acelasi costum la orice eveniment, doar schimba camasa, si e simplu sa gasesti camasi barbatesti la preturi acceptabile. Ca fata este o adevarata povara sa faci cumparaturi.

Si la fel de complicat este ca o fata sa se decida cu ce sa se imbrace cand merge la un eveniment sau iese in oras. La baieti, din nou foarte simplu, un tricou sau o camasa si pot merge oriunde, atat in locuri casual, cat si in localuri mai pretentioase. Cu o camasa de genul acesta pot merge oriunde: 

 Ca fata, stai cateva ore bune, poate chiar zile sa iti gasesti o rochie, mai ales pentru un eveniment mai important. Daca este un eveniment precum o nunta sau ceva din aceiasi categorie, o sa stai mai multe de zile si o sa vezi zeci de rochii de seara si o sa gasesti la fiecare cate o “problema” si o sa iti gasesti foarte greu rochia care sa iti inspire “asta este pentru mine”.

Recent am fost cu 2 prieteni la cumparaturi, un el si o ea, el si-a gasit si camasa si costum si pantofi in mai putin de 2 ore, ea in 2 ore nu a gasit nici macar una care sa i se pare acceptabila. Si am sfarsit prin a lua magazinele la rand de cel putin 2 ori fara succes. Intr-un final si-a gasit rochia dorita, aceasta:

Dar nu aveti idee cat am umblat si dupa asta, am umblat virtual ce e drept ca altfel acum nu as putea nici macar sa stau in pat de ce febra musculara as avea. Asta ma face sa spun din nou, cu tarie, “multumesc internet ca existi si ne faci viata mai usoara”.

Dar asa, de curiozitate, doar mie mi se pare ca este foarte nedreapta toata treaba asta? Adica oricat de nepretentios ai fi, tot e mai complicat la fete decat la baieti, si chiar daca la baieti intra mai mult material hainele lor sunt mai ieftine. 

Seara de film

Vremea calda s-a intors, sfarsitul de saptamana a venit si el, intr-un final. Pentru aceasta seara propun un film ce combina foarte bine comedia cu actiunea, filmul se numeste Spy, aparut vara aceasta, si este cotat cu 7.3 pe IMDB.

Susan Cooper(Melissa McCarthy) lucreaza pentru CIA ca analist, sta la biroul ei comod si isi ajuta partenerul in misiuni, este vocea din urechea lui, la propriu. Totul devine interesant cand Susan, "soarecele de laborator" (dupa cum imi place mie sa ii scriu situatia) porneste intr-o misiune pe teren in incercarea de a depista una dintre cele mai mare crize globale. Si cam atat in scris, haideti sa vedem si trailerul:

Vizionare placuta! Dupa cum stiti deja, astept parerile voastre in comentarii aici sau pe facebook, in mesaje private pe facebook (persoanl sau oficial) sau pe mail, referitoare la film daca l-ati vazut, daca aveti intentia, cum vi s-a parut, etc etc etc

Seara de film

Chiar daca vremea de afara nu este chiar prietenoasa pentru multi este perfecta, asteptand sa scape de caldura infernala, dupa mine este totusi putin cam prea brusca schimbarea de temperatura. Pentru sfarsitul asta de saptamana am ales un film relaxant si placut, dupa mine, este o drama romantica cotata cu 7.3 pe IMDB. Filmul se numeste "The age of Adaline" si ii are ca actori in rolurile principale pe Blake Lively si Michiel Huisman. O sa fac un mic trailer scris si apoi va las cu trailerul oficial.

In urma unui eveniment neprevazut Adaline Bowman ramane la varsta de 29 de ani pentru aproximativ opt decenii. In tot acest timp a dus o viata retrasa, fiind mereu pe fuga in incercarea de a nu i se afla secretul, dar o intalnire cu Ellis Jones o pune pe ganduri si redeschide un capitol de mult inchis in viata ei: dragostea, dar totul devine interesant cand petrece un weekend impreuna cu parintii lui, moment cand alege sa ia o decizie care mai apoi o sa ii schimbe complet viata. Si cam atat ca deja am spus oricum prea multe.

Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa. 

Seara de film

Pentru astazi, pentru ca saptamana de munca sa se termine, iar weekendul sa inceapa in acelasi ton, in seara asta recomand o comedie, The Wedding Ringer.

O comedie buna care are momente foarte funny. Nu povestesc, nu fac spoiler, doar un mic trailer scris, iar la final, o sa fie si adevaratul trailer. Un tip foarte de treaba si de succes urmeaza sa se casatoreasca cu femeia visurilor sale, dar nu are nici un prieten apropiat care sa ii fie cavaler de onoare. Din intamplare afla de Jimmy Callahan, care conduce o companie numita BestMan Inc. Si de aici totul devine o adevarata nebunie care o sa iti inveseleasca sfarsitul de saptamana si o sa te binedispuna pentru weekend. Cam atat de la mine, las si trailerul si daca ati vazut deja filmul sau il vedeti dupa ce cititi articolul asta puteti sa imi lasati impresiile in comentarii aici, pe facebook, sau, desigur, in privat.

Viata in camin

Despre primul an de facultate am povestit acum, la final, si am mai spus despre el si dupa primul semestru si pe parcurs, despre anul meu de stat in camin in schimb nu prea, trebuie sa remediez treaba asta, nu? O sa incerc sa rezum pe cat posibil ca sa nu va plictisesc prea tare.

Despre momentele in care aproape am cedat nervos si era sa recurg la manifestari primare si sa arunc cu pumni in stanga si in dreapta nu o sa povestesc.

Sa incepem cu ce? M-am acomodat relativ repede si am ajuns sa raspund la mesaje sau la telefon la intrebarea “ce faci?” cu “pe acasa” in loc de clasicul “prin camera” din primele zile/saptamani. Acum sunt acasa de miercuri seara si inca incerc sa ma reacomodez cu casa, mi se pare dubios sa nu mai fiu cu inca 2-3 persoane in camera permanent, dar se remediaza, nu e problema, si daca nu, iar nu e problema, ca peste 2-3 luni ma duc inapoi.

Am fost o persoana cuminte, pot spune, nu am facut prea multe tampenii in camin. Bine, de ziua mea, am facut party cu peste 20 de persoane intr-o camera de camin si pot spune ca m-am simtit bine atunci. Si au mai fost cateva petreceri aniversare la care am fost, 2-3, in rest nu prea am avut parte de petreceri in camin, iar eu am dat doar una. In plina sesiunea chiar, eu am avut examen luni, sambata am baut si luni am avut iar examen, fix nu a contat treaba asta, muzica de se auzea de la 2 camine distanta, bautura cat cuprinde, prieteni si voie buna, a fost perfect.

In serile de vineri ma uitam cu E. la Romanii au talent online si injuram cand se pierdea conexiunea de la internet si se bloca. Ne uitam la filme horror, mai beam cate o bere-2 seara. O faza funny de la un film horror a fost cand ne uitam noi ce ne uitam, filmul era destul de chill pana spre final, nimic de speriat, nu prea parea horror, era linistit asa, si spre final incepe sa devina horror, incepe sa prinda actiune, in camera intuneric, lumina stinsa, noi in pat, si cand in film incepeau sa iasa din pereti statui care prindeau viata, cu muzica din aia tipica filmelor de groaza, intra M. in camera si aprinde lumina brusc.

Altceva...oh da, cand am baut vin. De ziua mea am primit cadou printre altele si doua sticle de vin, unul alb si unul rosu. Am desfacut intr-o seara sticla de vin alb, a fost totul ok si frumos, nu aveam tirbuson normal, am indesat dopul cu cutitul in sticla, a sarit pe langa, normal, dar a sarit relativ ok, destul de putin chiar. Interesant a fost cand am deschis a doua sticla, cea de vin rosu. Eram pe modul atunci, am reusit sa indesam dopul in sticla cu cutitul, a sarit, normal, nu foarte mult, a fost relativ ok, din nou, dar nu am pus imediat in pahare si s-a facut presiune, s-a ridicat dopul si s-a blocat, nu puteam sa punem in pahare. Oook, hai sa il impingem iar in jos si sa bem. Pare simplu, nu? A fost penal. Cand am apasat pe dop care era perpendicular pe gura sticlei, a sarit atat de mult vin incat a “pictat” tot peretele alb in picatele  rosii si mie mi-a sarit fix in ambii ochi cate o picatura. Nici cand am plecat nu am reusit sa scoatem vinul de pe perete, am zis ca il lasam asa, e cu model.

O alta faza fix din filmele cu prosti a fost cand asteptam sa trec strada, semaforul nu mai merge si afara plouase. Si stiti filmele alea cu prosti, sau desenele alea amuzante cand sare apa pana peste cap unuia dintre persoanje? Fix asa am fost eu...a trecut o masina cu o viteza incredibila pe splai si nu am apucat sa ma intorc si sa ma dau mai in spate ca deja aveam numai apa pe mine, pe fata, in cap, peste tot, efectiv peste tot.

Dar nebunia mea a inceput sa se manifeste de vreo 2 luni de cand am inceput sa ies cu An., Ch si E.  aproape in fiecare seara. Asta a fost momentul care a declansat totul. Pana la ei am fost relativ un copil cuminte in camin, de cand am inceput sa ies cu ei...hai sa va povestesc asa cateva episoade, ca am spus ca il facem doar rezumat, nu incep sa povestesc >60 de seri, nu?

Ideea este ca fiecare seara incepea cu “ies, dar nu stau mult” si ajungeam acasa la...nu mai spunem ora.

Intr-o seara am vrut sa facem cartofi prajiti, ne-am strans cam 10 persoane, 5kg de cartofi, 6 oua si un kg de carnati, se prajea la 2 tigai, si la final am bagat-o si pe a 3-a. Si acum normal, cat poate sa dureze sa prajesti 3-4 kg de cartofi? Ca nu i-am prajit pe toti, am mai facut si la cuptorul cu microunde a doua zi( si surprinzator chiar au iesit, asta a fost un soc pentru mine) . Ei bine, sa spunem doar ca ne-am apucat de ei pe la 10 jumatate- 11 si am mancat la 3 dimineata. Normal ca a fost putina mancarea pentru 10 persoane, dar am mancat toti si tot. Ideea a fost insa ca ne-am distrat destul de bine in seara aia, cat asteptam sa se faca mancarea normal ca nu stateam degeaba, mai o discutie, mai o barfa, mai o gluma, mai o bere, mai una alta si s-a dus seara si s-au facut si cartofii, am mancat si dupa toata lumea la ei acasa, nu de alta, dar dimineata majoritatea aveau ore destul de devreme.

Am facut si clatite, Ch. S-a chinuit destul de mult la ele, pentru ca aceiasi poveste ca si la cartofi....plita electrica. Dar a meritat asteptarea si in cazul asta, cam in timpul colocviilor, dar a fost ok, nu a fost asta o problema.

Oh si poate ati vazut pe facebook, cei care ma aveti la prieteni, multiplele checkinuri de la pub 21. Da, am fost cam des la pub 21, dar bere ieftina, pizza buna si ieftina, deci perfect pentru noi. Si cum am spus, serile incepeau cu “ies, dar nu stau mult” si continua cu “dar stam si noi pe aici, pe dambovita, nu mergem sa cheltuim bani” si ajungeam normal, la 21. Si ce beam la 21? Bergenbier pentru ca “prietenii stiu de ce”. Si pentru ca era mereu funny cand ne lua comanda, pentru ca: “ce doriti sa comandati?”

“un bergenbier”

“doua”

“hai sa fie trei”

Si tot asa, si saraca scria numarul, taia, iar scria, iar taia, si tot asa. Si dupa s-au invatat si ele si noi si eram ceva gen “bergenbier, dar nu scrie momentan cate”.

Si hai ca deja articolul asta a depasit 1000 de cuvinte, o sa mai revin la subiectul “camin” si o sa mai povestesc, dar momentan ma opresc aici ca probabil v-ati plictisit suficient. Si inchei cu imaginea asta, nu de alta, dar pot spune doar ca...majoritatea pozele de pe studenti din provincie ne reprezinta, deci...

Vrei senzatii tari?

Daca raspunsul este da atunci te'as sfatui sa renunti la gandurile legate de parasutism, de zbor cu parapanta, de bungee jumping, de curse de masini si la orice alte ganduri ai avea si incearca urmatorul lucru: vino la ora 1 si ceva noaptea sau chiar mai tarziu la mine in parcare. Cum nu e suficient de extrem pentru tine? Imagineaza’ti urmatorul scenariu: vii la ora 1 spre casa, ajungi in parcarea din fata blocului si din senin auzi un zgomot in tufisuri...in tufisurile de la scara ta, imediat dupa vezi 2 caini iesind de acolo alergand si apoi, la nici 10 secunde, auzi cel putin 3 caini latrand si alergand spre tine din parcul de langa scara...

Pe bune ca mie alte senzatii tari nu'mi trebuiesc...Mi'a luat cred ca juma de ora sa'mi revin complet... Cand am auzit zgomot in tufisurile de la scara mea m'am oprit in loc si nu mai puteam sa merg, voiam sa ma intorc, dar unde sa ma duc si cum sa ajung acasa...nu puteam sa ma misc, nu stiam ce sa fac...am scos telefonul din buzunar cu gandul sa’l sun pe tata sa vina cu o bata sa ma ia in casa...bata pentru javre nu pentru mine...dar inainte sa apelez vad cei 2 caini iesind si alergand. Nu am apucat sa'mi spun in gand "mersi Doamne ca au plecat si au alergat in alta directie si nu spre mine" ca si aud alte potai latrand...am distins 3, dar tot ce e posibil sa fi fost mai multi...alergand pana aproape de mine au venit 2, 1 se vedea in urma lor, dar se mai auzeau latrand. In momentul ala m'am panicat maxim, iar voiam sa dau apelare la tata, dar mi'am dat imediat ssama ca daca ma opresc pana coboara tata toata satra de caini e calare pe mine si ma fac carne tocata...am grabit pasul si cu o voce cat am putut de serioasa si grava spuneam "mars" in continu. Cand am ajuns la usa scarii abia am nimerit sa bag cartela sa deschid si dupa ce am intrat in scara am tras usa dupa mine sa se inchida mai repede.

Cand am ajuns sus inca nu'mi revenisem din soc, din panica, simteam cum imi furnica mainile...

Spun din nou si din toata inima: urasc cainii, pardon, urasc javrele, potaile, maidanezii din parcul de la scara mea...am fobie de ei...

Relativitate de calitate

Nu stiu cum am dat din nou de citatul “vecinii mei asculta muzica de calitate fie ca vor fie ca nu vor” si mi’am amintit din nou de relativitatea acestor cuvinte. Asculta muzica de calitate dupa parerea ta, dar poate c ace asculti tu nu e de calitate pentru toata lumea. De exemplu daca eu acum ascult Skizzo Skillz – bini di tat si dau la maxim sa auda toti vecinii mei nu inseamna ca ei o sa asculte neaparat muzica de calitate. Si nu, nu pentru ca eu as considera ca biniditat nu e melodie de calitate pentru ca este, dupa parerea mea, dar daca unul dintre vecinii mei este roacker convins ma indoiesc ca o sa numeasca piesa asta muzica de calitate. Sau daca ascult Margineanu- A fost odata… si dau din nou la maxim ca nah imi place mie melodia si trebuie sa o asculte toata lumea ca doar e muzica de calitate…revenim la roakerul convins de care am zis mai devreme…cum sa zica el vreodata ca asta e muzica buna? Sau daca e panker sau orice altceva…

Daca mie imi plac melodiile de mai sus nu inseamna ca trebuie sa le placa si altora neaparat…daca eu consider o melodie ca fiind muzica de calitate nu inseamna ca toti sunt de aceiasi parere…si nu, nu inseamna nici ca ei sunt niste analfabeti muzicali si nu stiu ce e aia muzica…inseamna ca pur si simplu avem gusturi diferite ca nah…doar d’aia suntem diferiti, nu? Ca sa existe diversitate…

Da…cand am citit replica asta mi’au venit in minte mult mai multe cuvinte, dar pana am ajuns acasa sa deschid word’ul si sa scriu s’au mai pierdut din ele…dar ati inteles voi ideea centrala spre care bat apropoul…

Traditii sau...?

Aud peste tot “asta nu e treaba de baiat/fata”….”asta e treaba de baiat/fata” . Dar nu vad unde e problema daca un baiat stie sa’si faca de mancare si sa’si calce un tricou. Nu inteleg de ce este vazut ca un lucru anormal si baiatul automat considerat de la ciuat pana la a i se pune la indoiala orientarile sexuale. Eu vad asta cu totul diferit…o vad ca un lucru chiar folositor pentru ca asa baiatu’ poate sa lase fusta lu’ maica’sa si sa se mute si descurce si singur pana isi gaseste o consoarta…nu sta acasa sub fuste pana la 30 si ceva de ani cand isi gaseste o iubita stabila, poate viitoare sotie.

Sau de ce o fata care in facultate are o pasiune pentru fizica si electricitate nu poate sa isi urmeze pasiunea si sa o transforme intr’un hobby, iar in momentul in care i se strica ceva in casa sa stie sa’si bage putin sau mai mult nasul singura fara sa astepte nu stiu cat pana poate sa vina un vecin/prieten/ruda/etc sa o ajute si sa’i schimbe un bec fara la fel sa fie considerata de la ciudata pana la a i se pune la indoiala orientarile sexuale.

Chestiile astea sunt considerate din mosi stramosi, nu? Dar pe langa astea mai sunt multe altele care pentru mine sunt mai multe misoginisme decat obiceiuri pastrate din timpuri indepartate . Adica ok…poate candva era considerat normal, dar acum multe decenii. De exemplu in casa un barbat nu trebuie nici macar sa’si ridice picioarele sa poata sa dea sotia cu aspiratorul pe langa el . De ce? Pentru ca nu atunci trebuia sa dea cu aspiratorul …pentru ca nu trebuie sa’l deranjeze pe barbat cu zgomotul si pe langa toate astea sa’l puna si sa faca efortul supra omenesc de a’si muta locul. Si sunt multe alte exemple asemanatoare.

Si cum articolul asta este rezultatul unei inspiratii de seara ma opresc aici pentru ca restul ideilor nu reusesc sa le mai leg in fraze coerente, dar in incheiere tot spun ca mie nu mi se par ok multe dintre datinile pastrate din mosi stramosi…si raman la inrebarea: traditie sau misoginism? 

Inspiratie de seara

Stau destul de prost cu inspiratia…uneori stau si ma gandesc ce sa scriu…si pana la urma scriu despre ceva banal si foarte plictisitor (alteori nu’mi vine inspiratie deloc)…dar seara…cand ma bag in pat…pai sa vezi atunci inspiratie pe capul meu…imi misuna ideile prin cap ca mustele vara…idee dupa idee…dar nu ma ridic sa deschid iar pc’ul in momentul ala…si scriu doar ideea principal sau ceva gen titlu’ …si a 2’a zi…ma trezesc eu asa frumusel…deschid pc’ul si gasesc in telefon titlul, ideea sau ce am scris eu seara…si deschid frumos word’ul sa ma apuc sa scriu…pai scrie daca mai sti. Pur si simplu cand vad foaia in fata mea si trebuie sa scriu imi fug toate ideile…nu se leaga nimic in mintea mea…nicio fraza…doar cateva cuvinte fara legatura intre ele…si ajung sa scriu despre o tampenie…si dupa ce ca scriu despre o tampenie scriu si fara sens…cam ca acum…aseara de exemplu aveam in minte o multime de idei pentru postarea asta…acum…acum am doar niste cuvinte amestecate in minte…care abia vin si alea.

Am problema asta cu inspiratia de mai mult…dar nu i’am acordat importanta prea mare niciodata…nici acum nu ma agit prea tare…dar totusi e aiurea ca seara sa am o gramada de idei…idei dezvoltate…texte complexe si complete…si dimineata…dimineata gol frate…sau poate 2 fraze si aia e tot …ceva care seamana cu rezumatul la tot ceea ce mi’a debitat mintea aseara.

In general inspiratia ma loveste cand gasesc un subiect interesant la televizor…aud prin discutii sau pur si simplu vad ceva care ma deranjeaza…sau imi place foarte tare…dar nu se intampla zilnic evenimente din astea care sa le consider si eu interesante incat sa le acord o importanta suficient de mare incat sa scriu despre asta.

Daca n’am inspiratie ce sa fac? Sa ma apuc sa fur articole de pe alte bloguri? Sa nu scriu nimic? Parca nu’mi place cand trece ziua si nu pun nimic aici…oricat de banal si plicticos ar fi…

Am nevoie de “o muza” …am nevoie de inspiratie…