Sper ca nu este nici o noutate pentru nimeni faptul
ca sambata noapte spre duminca s-a trecut la ora de iarna. Cineva mi-a spus,
indirect, o teorie foarte interesanta despre treaba asta, si o sa o relatez o
parte din ce mi s-a spus ca un citat:
“Da-mi o ora
din timpul tau si nu, nu spune ca nu ai timp, stiu, ai multe pe cap, ai
programul incarcat, si eu la fel, si aproape oricine de altfel, dar in noaptea
asta timpul ne ofera timp. Stiu, ti se pare ilogic, dar asa este, in noaptea
asta ai o ora in plus. Nu, nu primesti o ora inapoi, nu, nu trebuie sa cumperi
o ora, pur si simplu ai o ora in plus, un bonus. Da-mi mie ora ta! Desi este
impropriu sa spun ora ta pentru ca nu este a ta, nu este nici a mea, nu este a
nimanui, este ora care nu exista, dar care este traiata la maxim, este ora in
care nu esti nimeni, dar in care esti cine ti-ai dorit mereu sa fii. Este ora
de care nu iti vei aminti, dar pe care o vei trai cel mai intens. Hai sa o
traim intens impreuna! Este la fel ca ziua de 29 februarie, iti mai amintesti
tu oare ce ai facut in ziua aia?
-Spune-mi ce
zi a fost pe 29 februarie si o sa iti pot spune ca am facut.
Nu, nu
rutina ta zilnica, nu ce ai facut in ziua aia la facultate, nu ce ai facut la
munca, nu, ce ai facut diferit, ce a fost iesit din tipar? Iti amintesti ce ai
mai facut in ziua aia dupa munca si facultate? Tind sa cred ca nu, pentru ca la
fel ca ora asta, aia este o zi a nimanui si totusi ziua tuturor. Este modul in
care timpul te rasplateste o data la 4 ani, iti ofera o zi in plus in care sa
incerci, in care sa faci ceea ce nu ai timp in general sa faci, este o zi in
care poti sa fii cine vrei sa fii si sa traiesti asa cum vrei sa traiesti
pentru ca sunt sanse de 90% sa nu iti amintesti ce s-a intamplat. Asa este si
cu ora asta. Este ora ta, este ora mea, este ora tuturor si in acelasi timp ora
nimanui.
Este o ora
moarta, hai sa intalnim la ora 4:00 in dimineata asta si cand ceasul
telefonului v-a indica din nou ora 4:00 in loc de ora 5:00 sa ne despartim,
este o ora practic inexistenta, este o ora moarta, hai sa ii dam noi viata. Nu
imi spune ca nu ai timp, nu atunci cand timpul iti ofera timp. Da, iti ofera o
noua sansa, poti sa traiesti aceiasi ora de 2 ori in noaptea asta, primesti o a
doua sansa in caz ca nu ti-a iesit din prima. Poti alege sa ii spui experiment
esuat si sa consideri ca nu a existat niciodata, ne intalnim cand ceasul arata
4:01 si ne despartim cand indica 4:00 in aceiasi noapte. Ce spui? Imi oferi ora
ta moarta, imi oferi mie ora ta inexistenta, imi oferi sansa de a fi nimeni
impreuna cu tine si totusi sa fim tot ce ne-am dorit vreodata, imi dai sansa sa
am singura ora din timpul tau pe care o poti retrai daca nu o sa fie bine? Te
astept la ora 4:01 sa ne putem desparti din nou, in aceiasi noapte, la ora
4:00.”
Da, stiu, e ilogic, si faza cu 29 februarie si
faza cu ora, exista explicatii perfect logice pentru ambele, dar nu o sa le
spun, pentru ca mi s-a parut o ‘filozofeala’ interesanta, mi se pare interesant
sa crezi in astfel de basme, se spune ca niciodata nu esti suficient de matur ca sa nu mai crezi in basme, probabil d-asta am si ales sa scriu despre asta.
