Ce iti lipseste cel mai mult din copilarie?

Aseara cineva mi-a pus o intrebare foarte...interesanta, care m-a pus mult pe ganduri. Intrebarea este aparent simpla, suna cam asa: “ce iti lipseste cel mai mult din trecut, din copilarie?”

Intrebarea asta m-a blocat pe moment. Normal, m-am gandit ca imi lipsesc prietenii pe care ii aveam atunci, dupa m-am gandit ca imi lipsesc eu, eu din copilarie, as da orice sa mai pot scoate copilul ala la iveala mereu si sa nu para dubios. Dar apoi mi-am dat seama ca nu asta este raspunsul, raspunsul este altul defapt... unul poate banal pentru multi, dar semnificativ pentru mine: cel mai mult imi lipseste sa privesc cerul instelat noaptea tarziu. Da, suna banal, dar mereu cand eram la bunici ma duceam undeva la poarta, pe un gardulet, si ma uitam la stele si in fiecare seara in acelasi loc era o stea, imi placea sa ii spun steaua mea, era cea mai luminoasa stea de pe cer si ma fascina mereu, nu stiu de ce, dar pierdeam minute bune privind spre acea stea. Si la un moment dat, acum vreo 6 ani si ceva poate chiar 7 aveam un fel de pact...vorbeam cu cineva din alt oras si pentru ca ne vedeam foarte rar aveam treaba asta...in fiecare seara ne uitam la steaua aia si asa mai trecea putin din dor, era un lucru pe care il aveam in comun. Desi ce e drept nici acasa nu se vedea chiar asa bine, dar totusi se vedea. In bucuresti, am incercat in seara asta sa ma uit dupa steaua mea si nu am reusit sa vad nici macar o stea, d’apoi pe aia care trebuie...

Si da, suna dibios, dar de asta imi este cel mai dor din copilarie, de noptile la bunici in care puteam sa stau si sa privesc cerul instelat....era un sentiment pe care incerc sa il descriu acum in cuvinte, dar zau ca nu reusesc, era linistitor, era fascinant, era placut, era perfect, desi practic nu era nimic, da, exact, era nimic, dar in acelasi timp era totul....nu are nici un pic de logica, nu? Poate e doar in capul meu logica, dar stiu ca exista undeva acolo, pentru ca sentimentul ala era real, era acolo... si chiar imi lipseste, mi-am dat seama acum ca as vrea sa pot sa vad din nou cerul instelat cum il vedeam acum 9-10 ani cand am descoperit pentru prima data cum ma poate fascina ‘steaua mea’ ....

Miercurea fara cuvinte(44)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte(17)

Totul a pornit de la Carmen

Miercurea fara cuvinte(45)

Mai multe gasiti la Carmen

Happy Weekend- editia 34

 Pentru editia asta de Happy Weekend va arat cum sta treaba cu parlamentarii si cu votatul:

In timp ce mergea pe jos, pe strada, intr-o zi, un "membru al Parlamentului", este tragic lovit de un camion si moare. Sufletul sau ajunge in ceruri si este intampinat de catre Sf. Petru de la intrare. "Bine ati venit in cer", spune Sf. Petru. "Inainte de a va stabili aici, se pare ca exista o problema. Noi vedem rar un inalt functionar prin aceste parti, vezi tu, deci nu suntem siguri ce sa facem cu tine. " "Nici o problema, lasati-ma inauntru", spune omul. "Ei bine, as dori, dar am ordine de sus. Ce vom face este ca o sa iti petreci o zi in Iad si una in cer. Apoi, puteti alege unde sa va petreceti eternitatea. " "Serios? pai eu deja sunt hotarat . Vreau sa fie in cer ", spune deputatul. "Imi pare rau, dar noi avem regulile noastre." Si cu asta, Sf. Petru il insoteste la lift si se duce in jos, in jos, pana la iad. Usile se deschid si el se gaseste in mijlocul unui teren de golf verde. La distanta este un club si in fata sunt toti prietenii lui si ai altor politicieni, care au lucrat cu el. Toata lumea este foarte fericita si in tinute de seara. Ei alerga sa-l salute, dau mana cu el, isi amintesc despre vremurile bune pe care le-au avut in timp ce se imbogateau din banii poporului. Joaca un joc amical de golf si apoi servesc masa cu homar, caviar si sampanie. De asemenea, este prezent si diavolul, care este cu adevarat un tip foarte prietenos si frumos care stie sa se distreze, danseaza si spune glume. Ei se simteau atat de bine incat a si uitat cum a trecut timpul si isi da seama ca este timpul sa plece. Toata lumea isi ia ramas-bun si el le face cu mana in timp ce liftul urca inapoi.

Miercurea fara cuvinte(34)

Mai multe gasiti la Carmen