Last minute with M.

Vara s-a terminat oficial, septembrie e aici, toamna e aici cu alte cuvinte, pe de-o parte e ‘yeeey’ pe de alta e destul de foarte ‘s-a terminat vara’, dar privind partea interesanta: vara s-a terminat si eu am destul de multe povesti sa va spun. Nu ati mai auzit nimic de mult de A. sau de C., nu? Da, stiu, nici de mine nu ati mai auzit de mult, dar de mine ati tot auzit pana acum, de A. si C. ati mai auzit cate ceva si de ei, dar de M. ati auzit un singur lucru, despre cat de ‘ingineri’ suntem noi si cum ne-a facut un copil de cativa anisor la construirea de lego, dar nu ne amintim de asta. Si cum am zis, a venit toamna, eu am destule povesti de spus din vara si o sa vina treptat, nu cum s-au intamplat cronologic, complet aleatoriu, dar o sa incepem astazi cu o poveste despre M.

M. nu este tocmai genul de persoana cu care sa iti poti face planuri, chiar deloc. Adica este la modul ca nu conteaza cine planifica orice, iesire, concediu, plimbare, orice, nu conteaza ca el face aranjamentele, el face propunerea sau altcineva, chiar deloc, pentru ca in proportie de 80% planurile astea care il includ si pe el nu ajung sa se realzieze, ba intervine munca, ba ceva personal, ba uita( da, s-a intamplat si asta o data), dar ideea este ca nu este o persoana cu care sa iti faci planuri care sa se intample in mai mult de maximul maximului o ora. In schimb, este extrem de spontan. Spontan la modul acum vorbesti cu el la telefon ca s-a trezit si intra sa faca un dus, nimic anormal pana aici, dar in... nu stiu, sa zicem jumatate de ora ca sa fie rotund desi e cam mult, primesti mesaj de la M. ca e in masina se duce la munte/mare/pleaca din tara sa isi bea cafeaua. Interesant este cand pe langa spontan este si generos, si vrea sa ia si pe altii cu el. Ultima data, weekendul trecut mai exact, l-am intrebat eu miercuri sau joi daca facem ceva in weekend, mi-a spus ca nu stie, ca vedem, ca nu stie cu munca, bla bla bla, nu a ramas nimic stabilit, mi-am zis ca e ok, stau acasa ca pensionarii si ma odihnesc. Sambata dimineata, extrem de dimienata pentru o zi de sambata( 7 juma dimineata), primesc un apel de la el “Sunt la tine la scara, cand esti gata poti sa cobori” Normal ca eu dormeam de puteai sa tai lemne pe mine si nu am inteles exact ce vrea de la mine si am crezut ca glumeste, dar m-am uitat pe geam si am vazut ca el chiar avea masina parcata la mine la scara si statea sprijinit de masina vorbind la telefon. L-am intrebat de ce sa cobor, unde mergem la ora aia, la care el foarte calm “nu ai spus ca vrei sa facem ceva in weekend? Hai coboara, plecam la Sinaia”.

Dar o poveste extrem de funny cu M. este alta, cea la care voiam de fapt sa ajung. La fel de spontan ca intotdeauna iesim intr-o seara in oras, la modul ca mai sus, ‘am ajuns, poti sa cobori cand vrei, mergem la *nu mai stiu ce local*” Am zis ok, am facut rapid un dus, m-am imbracat si am coborat, de fiecare data ii spun ca are mare noroc ca mie nu imi ia mult sa fiu gata, adica eu in maxim 20 minute sunt gata sa merg oriunde, si de fiecare data este de acord cu mine, dar sa continuam. Mergem la local, toate bune si frumoase, aveam rezervare chiar, deci era ceva planuit, trecem peste, ajungem la masa, o masa mai retrasa, atmosfera era foarte ok, chiar imi pare rau ca imi scapa acum numele localului, dar sa continuam. Stam cateva minute doar noi 2 si ne trezim cu inca 2 cupluri la masa noastra, prieteni de-ai lui, totul ok pana aici. Seara decurge foarte frumos, vorbim, glumim, radem toate bune si frumoase pana la un moment dat cand unul dintre baieti devine foarte serios. Incepe si ne povesteste despre relatia lor, se uita cand la iubita lui, cand la noi restu, si isi continua povestea, dar la modul ala extrem de pasionat de ceea ce spune, traia fiecare cuvant pe care il spunea, noi eram captivati de poveste, prietena lui nu intelegea ce se intampla, dar se vedea ca s-a emotionat si retraia si ea toate momentele povestite atat de pasional. M. si celalalt baiat radeau pe sub mustati, mai vorbeau intre ei, nu erau foarte atenti la toata treaba asta, eu si cu cealalata fata am fost captivate de moment si normal ca le mai dadeam si celor 2 ai nostrii ca brazii cate un ghiont sa asculte si sa invete, sa lase prostiile. La un moment dat, mai in gluma sau mai in serios, baiatul scoate din buzunar o cutie, o pune pe masa, si spune atat “Nu vreau ca povestile astea sa se termine vreodata, tu?” Liniste mormantala la masa, M. si celalalt baiat au ramas mai socati decat fata in cauza care trebuia sa dea un raspuns. Normal, raspunsul a fost pozitiv, si a fost inainte sa deschida cutia, cutie in care se afla o bratara nu un inel, asa ca fapt divers. Trecem cu totii peste moment, se comanda in continuare, ne continuam seara extrem de fericiti pentru cei doi. Partea funny vine cand il vad pe M. langa mine ca nu mai lasa telefonul din mana si statea cu el doar pe sub masa. Ce facea el acolo? Organiza o petrecere de logodna pentru cei 2. Dadea mesaje gen invitatii, sa vina la el acasa in 2 ore bla bla bla. L-am intrebat mai discret, ca sa nu ii dezvalui ‘petrecerea surpriza’ daca a facut si altceva in afara de a chema lumea la el. Se uita la mine, ma pupa pe frunte si spune usor ‘D-asta te am pe tine cu mine mereu’ Si incepe sa caute pe google sa comande mancare si dulciuri, foarte original ce pot spune ‘comanda prajituri’ intra pe fiecare site, gasea doar cofetari, nu pot spune nu, dar niciuna care sa faca livrari cum avea el nevoie, a gasit si ceva funny cu un joculet unde erai cofetar si trebuia sa servesti toti clientii care comandau prajituri. Se uita dezamagit la mine, ii iau telefonul din mana pentru ca deja toata lumea de la masa observase ca al meu ca bradul statea doar pe telefon de juma de ora, incerc si eu, nu gasesc nimic special, sau de fapt ba da, am gasit ceva special, am gasit ca “Prajitura este un fel de paine”. Adica aveau poza asta: 

Si primele cuvinte din articol erau cele citate mai sus, dar mie prajitura asta nu imi seamana deloc a paine ca altfel as manca paine la fiecare masa garantat. Trecem peste, am incercat sa nu incep sa rad isteric pe acolo ca sa nu fie nevoie sa le explic si celorlalti ce este atat de funny, si am incercat sa caut altfel, adica tot inginerul sa scoata avocatul din probleme, vorba aia: inginerul se cunoastea orice i-ai face, si incerc “comanda deserturi online” primul site, perfect, livrari, gama larga, prajitura preferata a ‘viitoarei mirese’, da repede M. comanda plecam cu totii la el acasa, ca sa mai stam si noi putin in linsite, ca era prea galagie in local[ muzica in surdina, dar pentru M. era prea galagios]. Am ajuns, invitatii au venit si ei la cateva minute dupa noi si a fost o noapte haos. Daca aveti vreodata nevoie de cineva sa va organizeze orice in ultimul minut, puteti apela cu incredere la M., dar doar pentru chestii de ultimul minut, nu pentru a doua zi sau mai mult. Normal ca toata seara s-a ras de spontaneitatea lui M., pentru ca baiatul in cauza avea si el ceva planificat, dar pentru weekendul viitor dupa ce era sigur ca primeste un raspuns pozitiv si chestii. 

Din cutia cu amintiri

Nu stiu sigur ce cautam, dar am luam la mana 3 sertare in care aveam puse la pastrat(pentru ca nu vreau sa o las pe mama nici acum  sa le arunce) lucruri vechi, tot felul de prostioare. Ce credeti ca am gasit? Mi’am gasit primul mp3 pentru ca da, mi’a adus Mos Craciun intr’un an mp3…dar nu mp3 din asta “cool” cu n’spe mii de functii smechere…mi’a adus un Walkman, un casetofon cu casti, nu aveti idee cat de tare m’am bucurat

Povesti cu prosti

Iar avem zi de povesti…de povesti cu prosti…Hai sa va povestesc…

Azi la scoala frumos in una din ore a lipsit profesorul (si surprinzator nu am facut matematica!!! La fel ca in restul orelor..pentru ca profa asta lipseste de o luna…si ea e intr’un fel un personaj principal) si am fost impreuna cu profa de chimie (care e si directoare) in laborator unde ne’au intampinat 2 tineri care ne’au povestit despre studii in strainatate…ce sa zic despre asta…destul de interesant, dar eu nu o sa ajung sa fac cursuri in afara deci ramanem la stadiul de “a fost ok”…dupa asta…in pauza…o colega o suna pe profa de info (cea care a lipsit din motive medicale in ultima luna)  de pe telefonul meu pentru ca o sunase pe ea in ora si nu a putut sa vorbeasca evident si nu avea credit sa sune inapoi. Asaaa…suna si ce credeti? Vrea sa vorbeasca defapt cu mine…oookeee…iau telefonul si acum vine partea aia frumoasa …ce credeti ca’mi zice? “Raluca? O sa mergi la olimpiada de informatica”

Eu: “Ce o sa fac? Cand si cum? Nu m’am inscris…”

Dubioasa cunoastere

Stiti povestile alea spuse “de batrani” sau “din batrani”?  Cand se aduna toti la o barfa si povestesc diverse lucruri “de pe vremea…”. Frumos sentiment…ei bine eu azi vreau sa spun o poveste, nu, nu e poveste defapt…e adevarata…se numeste “Dubioasa cunoaștere”.

Zilele trecute din vorba in vorba, in ora de chimie am ajuns sa facem glume de tocilari de genul: Te duci la magazine si ii ceri un luciu de buze cu aroma de butirat de etil sau de formiat de etil (substantele astea dau diverse arome de fructe) . Si de aici am ajuns la o discutie care pe mine m’a amuzat destul de tare. Povestea cineva cum a fost la magazine (undeva la tara) si a cerut o cola…mare lucru…nimic ciudat, nu? Dar interesant este raspunsul primit de la vanzatoare “Nu avem decat Coca-Cola…va dau asa?” ...apoi ce sa zic…e bine si Coca-Cola, dar parca Cola era mai bine daca avea, nu? Saraca persoana ce sa faca? S’a multumit cu ce avea. Dar in alta zi au ajuns’o poftele…si s’a dus sa’si cumpere niste piscoturi. Ajunge frumos la magazine si cere ce vrea, dar vanzatoarea nu are habar despre ce vorbeste, ea nu stie decat limba romana in ce limbi straine se trezeste sa’i vorbeasca ei? A. ii explica cat poate…adica ce explicatie ai putea da la intrebarea “ce sunt alea piscoturi?”. …alea care se pun in loc de blat la prajituri, ca niste biscuiti, ca niste eugenii fara crema si ce a mai putut sa’i treaca si ei prin minte si sa semene, la care vanzatoarea “cred ca am gasit, astea sunt?” si ii da niste eugenii. Acum eu sincer cred ca e bine…adica ma gandesc asa cu mintea mea inceata ca ar fi tare interesant un tiramisu facut cu eugenii…sau un diplomat(bine…asta merge si fara)…sau orice alta prajitura. Trebuie testat, nu?

Oh si mai sunt si tipele pudice care in momentul in care te duci si ceri tampoane (nu, nu cred ca e un cuvant care trebuie cenzurat) cu o voce in soapta te cheama dupa ea pentru ca nu le tine acolo, le are in alta parte ca sa nu vada toata lumea. Aici e cu dus si intors, nu? Adica hai sa zicem ca unele persoane sunt mai pudice, dar ca vanzator parca nu da bine…Ma intreb cum e cand se duc la ea baietii (sau defapt si fetele) sa cumpere prezervative (nu, nici asta nu cred ca trebuie cenzurat).

Nu stiu daca toate astea sunt de ras sau de plans…adica e amuzant cand auzi astfel de situatii…pe bune ca e…dar ma gandesc totusi si la femeia respectiva sau defapt la persoanele din situatiile de genul…parca e putin si trist, nu?  Dar noi ramanem la partea de amuzament nu intram atat in detalii…poveste inspirata de trairile persoanei A. in Crunti (un sat din judetul Ialomita)

Pentru voi

Cand am acceptat, admis si recunoscut ca S'a dus al meu talent sau mai bine zis indemanarea mea la desen unii m'ati contrazis...ba chiar mi'ati zis sa nu renunt...si 2 persoane mi'au sugerat sa le dedic un desen...eu nu am facut asta...adica am facut, dar nu chiar asa...adica am facut cateva desene pe care vi le dedic voua! Cei care ma cititi (cel putin asa consider eu) si pe care eu va citesc zilnic...bine nu am putut sa fac pentru toti, dar am facut pentru cativa dintre voi...cand mi'am propus asta nu realizasem ca citesc asa multe bloguri zilnic.
Desenele sunt niste schite, niste caricaturi care sper sa nu deranjeze pe nimeni, dar daca cineva se simte jignic, deranjat in orice masura si in orice fel rog sa mi se atraga atentia si remediez probleme cu scuze in avans
So...sa va arat, dar inainte specific: ORDINEA ESTE COMPLET ALEATORIE