Sunt jos. Si eu

Va mai amintit de C.? Nu am mai spus nimic de mult despre el, hai sa remediem asta. In zona unde stau acum, in fata blocului este un loc pe care scrie “Loc pentru cazane”, ce citeste al meu C.? “Loc pentru cazare” si era chiar foarte intrigat, cum, in parcare, loc de cazare, unde, cum? Ba chiar la un moment dat a intrebat si cat costa si daca e chirie pe ora, zi, saptamana sau luna.

Oh, si cand a venit prima data sa ma ia de la birou sa ma aduca acasa se incurcase pe stradute, a scris adresa gresit pe gps si a fost foarte “fun” cand am inceput sa ne contrazicem “sunt jos, unde esti?”

“am parcat chiar in fata”

“pai eu sunt jos, nu te vad”

“nici eu nu te vad, unde esti mai exact?”

“langa usa garajului”

“ce garaj? Nu e niciun garaj aici, e o terasa”

Si acum ca ati prins ideea, discutia asta a durat aproximativ 20 de minute si apoi am ajuns la “du-te la gura de metrou si vin sa te iau de acolo”, aparent nu numai ca nu era pe strada care trebuia, era aproape de iesire din bucuresti, spre chitila, in partea aia.

Si cam atat va spun momentan de C., nu, o sa va las si pe voi sa radeti de perlele lui in general, dar ma opresc aici ca sa am “material” si pentru alte articole. 

Mult prea simplu

Ce mi se pare mie foarte nedrept este faptul ca un baiat/ barbat isi gaseste mult mai usor haine decat o fata. Adica sa fim seriosi, un barbat poate purta acelasi costum la orice eveniment, doar schimba camasa, si e simplu sa gasesti camasi barbatesti la preturi acceptabile. Ca fata este o adevarata povara sa faci cumparaturi.

Si la fel de complicat este ca o fata sa se decida cu ce sa se imbrace cand merge la un eveniment sau iese in oras. La baieti, din nou foarte simplu, un tricou sau o camasa si pot merge oriunde, atat in locuri casual, cat si in localuri mai pretentioase. Cu o camasa de genul acesta pot merge oriunde: 

 Ca fata, stai cateva ore bune, poate chiar zile sa iti gasesti o rochie, mai ales pentru un eveniment mai important. Daca este un eveniment precum o nunta sau ceva din aceiasi categorie, o sa stai mai multe de zile si o sa vezi zeci de rochii de seara si o sa gasesti la fiecare cate o “problema” si o sa iti gasesti foarte greu rochia care sa iti inspire “asta este pentru mine”.

Recent am fost cu 2 prieteni la cumparaturi, un el si o ea, el si-a gasit si camasa si costum si pantofi in mai putin de 2 ore, ea in 2 ore nu a gasit nici macar una care sa i se pare acceptabila. Si am sfarsit prin a lua magazinele la rand de cel putin 2 ori fara succes. Intr-un final si-a gasit rochia dorita, aceasta:

Dar nu aveti idee cat am umblat si dupa asta, am umblat virtual ce e drept ca altfel acum nu as putea nici macar sa stau in pat de ce febra musculara as avea. Asta ma face sa spun din nou, cu tarie, “multumesc internet ca existi si ne faci viata mai usoara”.

Dar asa, de curiozitate, doar mie mi se pare ca este foarte nedreapta toata treaba asta? Adica oricat de nepretentios ai fi, tot e mai complicat la fete decat la baieti, si chiar daca la baieti intra mai mult material hainele lor sunt mai ieftine. 

Ce inseamna fericirea?

Poate cineva, oricine, sa ofere o definitie exacta sau macar aproape exacta a termenului “fericire”? Sincer nu cred. De ce? Pentru ca fericirea inseamna altceva pentru fiecare individ. Fericirea pentru mine, de exemplu, este atunci cand am in jur persoanele dragi, fericirea pentru mine este atunci cand fac persoanele de langa mine sa zambeasca, sa rada, chiar si de mine, nu conteaza, ideea este ca se simt bine si zambesc sau chiar rad. Dar tot fericire este pentru mine cand stau acasa, in patul meu maare si confortabil si ma uit la un film bun sau citesc o carte buna. Cu cartile stiti deja ca eu nu m-am impacat prea bine de-a lungul timpului, dar in ultima vreme ma atrag multe titluri si am inceput sa citesc deja o parte din ele. Sunt pe deme diverse, nu un subiect anume si atat! Nu, sunt carti psihologice, sunt carti de aventura, sunt nuvele, sunt marturii, sunt domenii vaste.

Dar stiti deja ca eu sunt o lepra si nu ma duc prin oras sa caut cartile, pe unele le imprumut de la altii care stau prin zona si imi e usor si comod, si in plus pot sa vorbesc apoi cu ei despre cartile respective, dar cel mai des spun “traiasca acea librarie online” . Internetul imi ofera cate o doza de fericire zilnic pentru ca imi alimenteaza sedentarismul. Pot sa citesc cate carti online vreau, pot sa vad cate filme vreau, pot sa fac persoanele dragi sa zambeasca, normal, nu se compara ca atunci cand totul e “live”, dar totusi... imi ofera zilnic o portie de fericire. Aduce sala de cinema la mine in dormitor, aduce libraria la mine in dormitor, aduce toate magazinele la mine in dormitor. Dar chiar si asa, doza de fericire pe care o primesc cand sunt afara sau undeva cu cei dragi nu se compara cu cea oferita de internet pentru ca desi este foarte util si practic tot nu poate inlocui interactiunile directe, fizice. 

Si unde meregem?

Totul a inceput joi seara. Dupa ceva timp primesc un mesaj de la o anume persoana si nu orice mesaj, un mesaj de aproape ca m-a facut sa prind clatita cu capul nu cu tigaia. Un mesaj care suna exact asa, citez, “te scot maine seara in oras?” . Nu mai iesisem de ceva vreme in oras cu persoana respectiva si mesajul m-a surprins, dar am zis da, doar era Valentine’s day, nu? Intalnirea se anunta promitatoare…vineri dimineata am vorbit despre asta…voiam sa aflu unde ma scoate in oras…raspunsul a fost unul simplu, scurt si la obict “la dracu sa ne ia” .

Ei bine…am zis ca daca tot o sa mergem la “dracu sa ne ia”, probabil un local nou, m-am gandit ca o sa fie foarte cald acolo, dracu asta e vestit pentru cazanele lui cu smoala si focurile interminabile asa ca am zis sa vorbim despre alte detalii…de exemplu tinuta…si s-au pus anumite conditii, de exemplu a fost o lista reciproca pentru “nu ies cu tine in oras daca nu:” , daca nu te imbraci in rosu, daca nu iti iei cercei kmetrici, daca nu te aranjezi asa, daca nu iti faci freaza etc etc etc.

Aparent “conditiile” au fost respectate. Am iesit in oras si ce sa vezi? Chiar la dracu sa ne ia am ajuns. Ne-am plimbat prin tot orasul dupa un local cu o masa libera, dar in zadar. Am facut o plimbare prin tot orasu cu taxiul si la pas…cu taxiul pana in centru...pe jos prin spate, printre blocuri catre alta destinatie, cu taxiul catre capatul celalalt al orasului…pe jos din nou pana in centru, aici da telefoane sa aflii daca sunt mese libere in alta parte fara sa te mai deplasezi pana acolo…suni, iti inchide, suni pe altcineva, faci rost de numarul altcuiva care trebuie sa sune pe altcineva ca intr-un final sa iti spuna “nu mai lucreaza acolo, dar…” si acel dar era catre o locatie cu o posibila masa libera, dar telefonul suna iar si ajungem intr’o masina care ne duce pana…pana practic aproape acasa. Nu acasa, aproape acasa. Acasa la cineva mai exact, ne-am “inmultit” si am petrecut Valentine’s day acasa la cineva in mai multi…si am jucat bolț.

Asa ne-am petrecut eu si A. “intalnirea” de Valentine’s day. Romantic, nu?Se presupune ca trebuia sa fie iesire de agatat…singurul lucru care pe l-am agatat a fost paharul la bolț...si nici ala prea des ca stim sa numaram.

Sper ca voi ati petrecut mai romantic ziua de Valentine’s day in compania persoanei speciale...sau macar la fle ca noi, cu prietenii.

Vrei sa iesim?

Iesi in oras, la un suc, si il vezi pe el. Observa ca te uiti la el pentru ca si el face acelasi lucru si intr’un final vine la tine si vorbiti putin. Te gaseste pe facebook, iti da cere, tu ii dai accept, vorbiti ce vorbiti si la un moment dat spune ceva asemanator “vrei sa ne vedem?” Tu spui “da” si apoi incepi sa te agiti, sa te stresezi pentru ca nu sti cu ce sa te imbraci, cum sa te machezi, cu ce sa te incalti etc etc. arunci tot sifonierul in pat si tot nu gasesti o tinuta care sa’ti placa. Pentru fiecare tinuta trebuie sa’ti alegi si machiajul potrivit si din nou te stresezi si iti dai seama ca nu’ti place tinuta aleasa si trebuie sa o schimbi, implicit trebuie sa schimbi si machiajul.

Dupa ce gasesti tinuta finala te intorci la machiaj si te gandesti cum sa te machezi astfel incat sa se potriveasca cu tinuta, dar sa’ti scoata si ochii in evidenta pentru ca da, in functie de culoarea ochilor nuantele pe care trebuie sa le folosesti cand te machezi difera. Si incepi si te gandesti…pentru machiaj ochi caprui ar merge ceva combinat cu un roz luminos, un alb stralucitor sau o culoare putin mai luminoasa decat pielea ta.

Pentru machiaj ochi verzi trebuie sa te gandesti ca daca vrei sa’ti pui in evidenta ochii o sa pui culori mai apropiate de verde si o sa aplici pe buze un ruj mai deschis, aproape de tonul pielii tale.

Iar pentru machiaj ochi albastri trebui sa pui accentul pe culorile metalice, argintiu, auriu, turcoaz sau roz rece.

Si dupa ce scapi si de acest ultim impas o sa ai parte de o iesire perfecta pentru ca o sa te simti bine in orice ai purta, iar machiajul osa’ti scoata in evidenta frumusetea ochilor.

Si la 70 de ani

Oficial se presupune ca asta este ultima mea saptamana ca si copil …OFICIAL…si cu siguranta doar atat…doar oficial. Da, stiu ca am inceput de saptamana trecuta sa va spun despre asta, dar ar trebui sa va pregatiti pentru ca o sa mai urmeze…de ce? hai sa va las un fragment dintr’o discutie de pe mess

A. : stii ce-mi place mie la tine

Zdwub: ce anume?:”>

A. : de fiecare data de ziua ta

A. : esti mandra de anii pe care ii implinesti

A. : :)))

Zdwub: bineinteles:)))

Zdwub: sunt anii mei :)))

A. : :))

S'a aprins beculetul

Cum e cand te duci sa joci un biliard sau iesi pur si simplu in oras seara cu prietenii ? E frumos, nu? Dar uneori ai ghinionul sa dai peste niste chelneri de iti vine sa o iei la fuga, adica din aia care nu au habar de ceea ce fac, te fac sa astepti ore pana vin sa’ti ia comanda si alte ore pana ti’o aduc…Dar mai sunt si cei care se baga in vorba cu tine…unii intr’un sens ok, adica ajungeti sa vorbiti despre diverse, conversatia e ok, poti sa spui ca ti’ai facut o cunostinta noua…ca e absurd sa’i spui prieten, dar cunostinta merge, nu? Asaaa si mai sunt si aia care nu doar ca se baga in seama, dar trec si direct la lucuri serioase…adica nu te intreaba ce mai faci, cum mai stai cu sanatatile si asa mai departe…nici macar cum te cheama nu’i intereseaza…ei sunt directi “Cati ani ai?/Ai 18 ani?”  si tu ii raspunzi ca tot omul serios “da, am” ...spui adevarul sau minti, dar nu o sa negi niciodata asta e clar.

Ce idee brilianta imi vine mie? Miercurea viitoare pe seara…in jurul orei 00:00 o sa ies in oras si o sa ma duc sa’mi comand o vodka. O vodka cu suc de mere. Cum pe mine fata nu prea ma ajuta sa’mi arat varsta(desi cateva persoane mi’au spus ca suvitele ajuta) cel/cea care o sa’mi ia comanda cu siguranta o sa se uite ciudat la mine si o sa vrea sa afle detalii private despre mine, cum ar fi varsta mea…iar eu in momentul ala , cand o sa aud intrebarea, o sa ma uit la ceas si aici apar 2 cazuri: 1. daca este aproape 00:00 o sa’i spun “ok, revino peste cateva minute cand o sa am”…sau 2. daca este trecut de 00:00 o sa’i spun “DA, vrei sa’mi vezi buletinul?” Chiar daca buletinul meu o sa fie expirat in momentul ala…sau nu chiar expirat, dar in ultima lui zi de valabilitate o sa i’l etalez ca sa poata fi convins ca nu mint in legatura cu varsta mea.

O idee geniala nu e asa? Da, am chef de caterinca la ora asta…defapt mereu am, dar acum putin mai mult decat pe parcursul zilei…si am nascocit chestia asta…acum ramane de vazut daca o sa o si aplic desi ma cam bate gandul sa da …stiu…am o minte diabolica si complet imatura…DAR ma mandresc cu ea