Inginerul se cunoaste

Exista anumite momente in care sunt o persoana atat de lenesa incat nu vreau sa ma dau jos din pat nici macar sa ies pe modul si sa mananc sau sa ma duc la toaleta. Partea nasoala este cand vine o zi in care este o ocazie speciala, gen o zi aniversara, si trebuie sa ma duc sa cumpar flori ca altfel nu mai am cand, dar eu nu m-as ridica din pat nici sa ma platesti. Si ce face inginerul in asemenea momente? Cauta solutii lenese, cum ar fi, intra pe google, la fel ca in urma cu o ora cand a intrat sa caute “cat poate rezista un om fara sa bea apa sau sa manance” pentru ca ii era si foame si sete, dar nu voia sa se dea jos din pat, intra din nou pe prietenul lenesilor google si cauta “cea mai apropiata florarie” si gaseste “floraria online” primul link, ehehe, stai asa ca se poate si altfel. Adica de ce sa ma mai deplasez sa iau flori cand exista florarie online, nu? Care mai face si aranjamente. Intra inginerul lenes din mine si cauta “buchete de flori” si da comanda acolo frumos. Si cand apasa pe “comanda” simte cum ii bazaie piciorul si normal ca se uita stramb la picior, dupa realizeaza ca e ok, e doar telefonul din buzunar care face piciorul sa bazaie. Se uita la telefon, suna, sa raspunda sa nu raspunda, hai ca raspunde. Si ce aude? O alta persoana care era prieten comun cu persoana pentru care eu voiam sa cumpar flori imi spune ca a gasit nu stiu ce genti de designer si ca daca nu vreau sa ne combinam la cadou. Si eu eram ceva de genul “pai, eu ma gandeam sa ii iau niste buchete de flori”, dar reuseste intr-un final sa ma convinga sa renunt la floraria online gasita si sa alegem una din cele 2 genti de designer gasite de el. Eu am zis ca daca tot am gasit florarie online si am dat si comanda aproape, hai sa ii luam si flori si ca sa ramanem in tema sa alegem una din cele 3 genti de designer cu model florar de pe siteul pe care le gasise el pe celelalte 2, ca na, sa aducem primavara in sufletul persoanei respectiva, si pentru ca stiam ca ii plac foarte tare florile, ca d-asta am si vrut de la inceput sa ii iau flori, pentru ca stiam ca o sa ii placa garantat. Si asta am facut, si toate astea ghici cum: fara sa ma ridic din pat.

Dar acum ma gandesc ca totusi ar trebui sa ma ridic sa ma duc sa mananc sau macar sa beau apa, dar nu, mai bine sa mananc, ca daca beau apa o sa trebuiasca sa ma ridic iar sa ma duc si la toaleta, dar poate mai tarziu, momentan mai stau aici putin ca e bine, nici macar nu mai simt arcul sarit fix in coaste, aproape am devenit un intreg.

Ciorba a la camin

Cea mai nasoala parte cand nu esti acasa? Ca stii ca mama ta a stat juma de vara si un inceput de toamna sa puna castraveti murati si alte muraturi, dar tu nu ti-ai luat la camin chiar daca te-a intrebat de fiecare data cand te duceai acasa daca vrei, si cand te asezi si mananci te gandesti ca “parca ar fi mers mai bine cu niste muraturi”. Si te gandesti sa suni acasa ca sa iti trimita duminica in pachet, ca te-ai razgandit, ca vrei, dar pana la urma termini de mancat asa, fara castraveti murati, fara muraturi de nici o forma si apoi uiti sa suni acasa pentru asta. Si tot asa, pana cand te trezesti tu ca, bai, ia gata, ma duc la magazin si imi cumpar. Si uite asa te duci acasa cu borcane noi, de muraturi si iti fac parintii capul calendar ca ei te intreaba de fiecare data cand esti acasa sau cand iti fac pachet daca nu vrei si conserve, muraturi, compoturi si multe altele si tu te gandesti ca nu vrei sa cari de ele pana in camera, nu ai chef sa cauti loc sa ai unde sa le depozitezi si pe alea si spui de fiecare data nu, nici macar clasica zacusca nu o ai anul asta in camin si te gandesti uneori ca parca ar merge, asa putin, de pofta, si iar te duci la magazin chiar daca camara de acasa arata cam asa:

Si mai sunt si momentele alea cand colega de camera are plita, vecina de la etajul 1 are chef de facut mancare, colega de camera se ofera sa ii dea plita si sa gateasca impreuna pe modul. Si le auzi din camera cum tipa de nicaieri “aoleu, nu avem zarzavat pentru ciorba” si apoi continua discutia la fel ca in povestea lui Creanga in care explica prostia omeneasca prin intermediul drobului de sare si ajungi sa iesi din camera si sa le spui ca te duci sa le cumperi, daca inceteaza cu discutiile alea absurde si iti aduc si tie un borcan de castraveti murati, ca ti-ai amintit ca tu ai pornit totul de la faptul ca doar ce ai terminat de mancat si voiai castraveti murati, dar nu ai avut. Si o faci si pe asta, ele raman linistite, dupa isi continua ciorba in liniste si la final te mai cheama si pe tine sa gusti, sa vezi daca le-a iesit, dar tu ai retineri si le spui ca doar ce ai mancat si fugi sa te bagi in pat si te prefaci ca dormi pana astepti sa manance ele sa vezi daca isi dau una alteia cu castronul in cap sau nu.

Si cam asta e o zi din viata de camin...

Ce inseamna fericirea?

Poate cineva, oricine, sa ofere o definitie exacta sau macar aproape exacta a termenului “fericire”? Sincer nu cred. De ce? Pentru ca fericirea inseamna altceva pentru fiecare individ. Fericirea pentru mine, de exemplu, este atunci cand am in jur persoanele dragi, fericirea pentru mine este atunci cand fac persoanele de langa mine sa zambeasca, sa rada, chiar si de mine, nu conteaza, ideea este ca se simt bine si zambesc sau chiar rad. Dar tot fericire este pentru mine cand stau acasa, in patul meu maare si confortabil si ma uit la un film bun sau citesc o carte buna. Cu cartile stiti deja ca eu nu m-am impacat prea bine de-a lungul timpului, dar in ultima vreme ma atrag multe titluri si am inceput sa citesc deja o parte din ele. Sunt pe deme diverse, nu un subiect anume si atat! Nu, sunt carti psihologice, sunt carti de aventura, sunt nuvele, sunt marturii, sunt domenii vaste.

Dar stiti deja ca eu sunt o lepra si nu ma duc prin oras sa caut cartile, pe unele le imprumut de la altii care stau prin zona si imi e usor si comod, si in plus pot sa vorbesc apoi cu ei despre cartile respective, dar cel mai des spun “traiasca acea librarie online” . Internetul imi ofera cate o doza de fericire zilnic pentru ca imi alimenteaza sedentarismul. Pot sa citesc cate carti online vreau, pot sa vad cate filme vreau, pot sa fac persoanele dragi sa zambeasca, normal, nu se compara ca atunci cand totul e “live”, dar totusi... imi ofera zilnic o portie de fericire. Aduce sala de cinema la mine in dormitor, aduce libraria la mine in dormitor, aduce toate magazinele la mine in dormitor. Dar chiar si asa, doza de fericire pe care o primesc cand sunt afara sau undeva cu cei dragi nu se compara cu cea oferita de internet pentru ca desi este foarte util si practic tot nu poate inlocui interactiunile directe, fizice. 

Regulament partial

Desi stiu sigur ca totul este regizat, desi stiu ca persoanele respective iau bani frumosi ca sunt acolo, tot ma uit din cand in cand la emisiunea schimb de mame. Ma amuza si din cand in cand ma mai uit. Si m’am uitat si duminica trecuta si mama zice ceva de genul “pai daca ar veni la noi cineva ce s’ar face cu tine?” . Iar acolo era o secventa cu trezitul dimineata. Si eu i’am spus ca lasa in regulament treaba asta, deci regulamentul in ce ma priveste pe mine ar suna cam asa:

Am 2 copii, unul dintre ei a terminat facultatea, este angajat, nu o sa ai treaba cu el pentru ca nu vine pe acasa, des, insa copilul ramas acasa pentru inca doar un an o sa te tina ocupata, astfel nu o sa te poti plictisi. Doarme pana in jurul orei 12, uneori chiar pana mai tarziu de ora 12, trezitul mai devreme ar fi foarte complicat, nu incerca pentru ca o sa incerci in zadar, in dormitor nu o sa poti intra decat dupa ce se trezeste, usa fiind blocata pana atunci, daca totusi este o urgenta poti incerca la telefon, dar nu iti garantez nici asa ca se va trezi.

De mancat o sa’ti spuna cand ii este foame, iar atunci o sa trebuiasca sa’i pui sa manance si cand masa este asezata strigi si o sa vina. Inainte sa faci mancare te poti duce sa intrebi ce ar vrea sa manance, in mare parte o sa’ti spuna ca nu stie, dar tu sa’i spui ce mancare ai de gand sa faci si o sa’ti spuna intr’un fel sau altul, mai pe ocolite, rar direct, daca ii place sau nu.

Uneori o sa te strige sau o sa vina la tine sa’ti spuna ca ar vrea ceva de rontait sau ceva dulce, dar nu stie ce. Tu o sa mergi sa’i duci in dormitor ce vrea de rontait sau dulce.

Uneori seara mai iese in oras, nu o sa’ti ceara bani, o sa’ti spuna ca pleaca si cand pleaca, o sa’ti spuna daca vrea sa manance inainte, iar daca vrea o sa’ti spuna si ora exacta la care o sa vrea sa fie mancarea pe masa, incearca sa fie gata pana la ora respectiva, 5-10 minute in plus/minus nu sunt mare paguba, insa de cele mai multe ori nu o sa stie sa’ti spuna cand se intoarce sau unde se duce exact.

Si nu’mi mai vine in minte ce sa spun, dar cam asta ar fi in esenta. Si acum ma intreb: cine ar rezista? Sunt o fire cam alintata in privinta asta, m’am obisnuit asa in ultimul timp…de cativa ani…si imi place, dar acum nu va ganditi ca daca nu e mama acasa eu mor de foame sau ceva de genul. Nu, pentru ca stiu sa’mi fac si eu acolo ceva de mancare cat sa nu mor de foame, imi spal vasele si asa mai departe, dar daca inca  e mama care sa faca toate astea…de ce sa le fac eu? De la anu’ o sa tot am timp sa’mi incalzesc eu mancare, sa’mi spal eu vasele, sa’mi asez hainele si toate cele, de ce sa nu mai profit inca un an de treaba asta? 

Life in pictures 2.16

Si uite ce face plictiseala din om la scoala

Mai multe aici

Dupa parerea unora

Unii zic lucruri de genul cica imi pierd potentialul…ca sunt o lepra. Ce pot sa zic? Partial adevarat…sunt de o lene iesita din comun, dar totusi…Eu sunt de parere ca lumea ma supraapreciaza…DA! Asta e parerea mea…oamenii cred ca sunt in stare de multe de care eu nu sunt asa sigura pe mine…eu am dubii, dar altii sunt siguri pe capacitatea mea de a reusi. Si cica pentru ca nu’mi dau suficient interesul si nu vad asta imi pierd potentialul…ca daca m’as stradui mai mult cu capacitatile mele as putea sa fac mult mai multe. Cam asa spun majoritatea persoanelor care ma cunosc nu am scos eu cuvintele astea…ce e drept au o parte de adevar si aici…adica sunt o persoana care retine repede, dar care nu poate invata decat logic…nu pot sa tocesc. Invat mecanic cuvant cu cuvant, dar cand termin ideea de citit deja uit cum incepe. Deci asta nu prea inseamna ca da potentialul afara din mine, nu? Dar totusi multi se incapataneaza sa’mi repete chestia asta si cred ca intr’o zi o sa mi se urce rau de tot la cap si o sa ajung si eu sa cred ca pot sa fac anumite chestii de care nu sunt atat de sigura.

Trebuie totusi sa recunosc ca m’am bazat putin pe ideea asta, pe stilul meu de a asimila informatii cu usurinta atata timp cat le gasesc o logica in momentul in care m’am hotarat sa nu ma hotarasc deloc la ce facultate dau si sa incerc la amandoua…si la Poli si la Medicina.

Nu prea are sens articolul, stiu, dar am vrut sa va spun si voua ca cica imi pierd potentialul fara sa’mi dau interesul dupa parerea unora. Au si n’au dreptate, nu? Adica chiar sufar de lene acuta, dar totusi imi dau intr’o oarecare minima masura interesul…am o gandire logica si retin destul de repede idei, dar numai logic deci totusi asta nu inseamna ca am ditai potentialul sa fac cine stie ce si eu nu’mi dau seama si nu fac nimic, nu? 

Miercurea fara cuvinte (23)

Copil nebun in leamea mea ce eram(si inca sunt ) acum vreo 2-3 ani. Ce face plictiseala din om in mijlocul orelor, nu? 

Mai multe gasiti la Carmen

Jos cu ele

Nu stiu cati dintre voi au citit articolul Andreei despre secretare, adica asta, dar va recomand sa o faceti…nu e chiar recent, dar azi eu ii sustin punctual de vedere poate mai tare decat niciodata. De ce? Pentru ca azi aveam si eu nevoie de o adeverinta si cand m’am dus la secretara ce’mi zice? “Da, vii maine dupa ea”…cum mie imi trebuia astazi i’am specificat si ei asta si am intrebat’o daca nu poate sa mi’o scoata acum(in fond si la urma urmei trebuia doar sa’mi selecteze numele si sa dea un print…efort supraomenesc) la care mi’a raspuns foarte tacticos “Nu, ca mai avem si noi alte trebuiri”. Serios? Cand am intrat stateau la barfa si respectiva avea deschis pe ecran un document, dar in bara avea deschis soliter. Trebuie importante nu e asa? Sa nu mai zic de tonul si ospitalitatea cu care ne’au complesit. Am spus ne’au pentru ca m’a insotit un coleg…pe care si pe el l’au trat la fel de atent si dragostos intrebandu’l ce doreste, iar cand le’a spus ca ma asteapta pe mine l’au dat pur si simplu afara din cabinet.

Nu mai continui pentru ca ar insemna sa injur si sa ma iau de o meserie extrem de complicata si grea pe care ajuns sa o practice doar persoanele cu studii extrem de superioare si complicate incat incep sa am impresia ca secretarele astea sunt extraterestrii nu oameni pentru ca un simplu om nu ar putea avea atatea cunostinte si studii, adica muuult superioare celorlalte persoane.

Ooooh si off topic…ieri am scris primul meu articol despre Ialomita aici 

Oboseala

In ultimul timp…nu stiu de ce, dar am o stare de oboseala, nu, nu d’aia existentiala ca la Bacovia…o oboseala crunta si continua . Si nu, acum nu ma refer la lene si chef de nimic…ma refer la oboseala …oboseala din aia care ma face sa casc in continuu si imi da o stare de somnolenta notorie.

Si chiar daca dorm…tot mi’e somn…adica o zi la mine in ultima perioada arata cam asa: ma trezesc la 7 juma (biiine recunosc…atunci imi suna ceasu’ …eu ma dau jos din pat cu chiu cu vai la 8 fara un sfert)…stau la scoala pana la 1-2 …in astea 5-6 ore mai gasesc ore sa atipesc macar 10-20 min …ajung acasa …mananc…si pe la 3 sunt in pat hibernand…fara pay stai sa vezi ca la 3 ma bag in pat si adorm la 4…nu domle…la 3 m’am bagat in pat la 3 si 10 dorm profund deja…ma trezesc la 8 fara ceva-8 (daca nu intervine ceva…gen persoane care nu au ce face si ma suna sa vada ce mai fac ca ei se plictisesc)…dupa ma duc sa mananc, in general asta e motivul pentru care ma trezesc: foamea…mai stau cu ochii pe jumatate(fiiieeee un sfert) deschisi la calculator sau ce mai fac…si la 11 fara 10-fara 5 ma bag inapoi in pat si la 11 deja sunt in lumea viselor. Si a doua zii totul se repeta…

Am de ceva timp starea asta si nu dispare de nicio culoare…parca m’am plictisit si eu de somn…dar ce sa fac daca si in momentul in care scriu asta casc in continuu si mi se inchid ochii…

Si oricat de mult as tot dormii nu simt ca ma odihnesc…ba din contra simt ca imi este si mai somn. Si acum cred ca ma bag la somn ca deja mi se inchid ochii de la atata cascat…

Am incercat cu de toate…muzica tare…muzica incet…iesiri si plimbari…nimic domle…cum intru in casa parca as vrea sa vad numai si numai patul…Sa stau numai afara? Degeaba…m’am gandit…dar cand sunt afara parca as fugi mangand pamantul sa ajung acasa in pat…

Nu stiu ce e cu mine…are cineva idei?

Lene

In ultimul timp am tot zis ca o sa pun ceva aici…dar mi’a fost si inca imi e foarte lene. Cand incepe vara nu stiu de ce dar parca incepe “boala” sa’si faca efectul. Imi e lene si sa mananc serios. Si acum…imi e foarte lene sa apas butoanele pe tastatura.

Poate daca era ceva conectat la mintea mea era altfel…adica sti eu sa gandesc si calculatoru sa execute…dar frate pana cand si mintii mele ii e lene. Si noaptea ii e lene sa intoarca foaia din scenariu de vise…se repeat visu de lene ce imi e.

Cred ca daca lenea ar durea…as fi in coma acum.

Nu e la fel si la voi? Bine nu cred ca intr’o stare atat de avansata ca asta se poate intalnii doar la mine…sa dormi 14h/zi si sa’ti fie prea lene sa te trezesti …deci sa dormi in continuare. Sa’ti fie prea lene sa te duci pana in bucatarie sa mananci deci sa nu mananci…sa’ti fie prea lene sa te dai jos din pat sa te duci pana la calculator(nici 1m) sa schimbi filmu.

Lenea e o boala grea…care in timp de vara e in stare critica…si avanseaza…acum imi e atat de lene sa scriu asta…dar ar trebui adica a trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic….dar nici subiecte nu’mi vin in minte acum…imi e mult prea lene sa ma gandesc la ceva.

Am auzit chiar ca lenea e pacat…nu mai ajung la Sf Petru…dar cum poate sa fie lenea pacat? Pe cine omor? Inafara de timp …. Pe cine deranjez?...nici nu sti ca sunt acolo ..

E un tip…probabil important eu n’am auzit de el recunosc….si mi’a fost prea lene sa aflu ceva chiar si dupa ce am citit…dar stiu ca are dreptate…”lenesul are totdeauna chef sa faca ceva, dar incepand de maine”, Luc de Clapiers a zis asta. Eu mereu am chef sa fac ceva..dar mi’e prea lene sa ma apuc.

Deci sa’i ascultam pe guess who si grasu xxl caci versurile lui adevarata lege rostesc “AZI NU!”

dreptate mai au si ei 

acum imi e prea lene sa mai scriu ceva...am plecat inapoi in pat ....Ca mi'e lene de ma doare

Zi ploioasa

De ce trebuie sa ploua?

Mereu cand ploua am o stare din aia de somnolenta notorie…Nu am chef de nimic ..imi e lene si sa stau pe scaun….imi e lene si sa mananc…nu am chef de nimic decat sa dorm…da’ ma plictisesc si de atata somn.

 Dar mi se pare foarte tare sa fi afara la tara, uneva cu multa iarba defapt si sa alergi, sa te invarti prin ploaie…Nu stiu de ce dar imi place asta si mereu cand ploua in starea aia de somnolent notorie imi imaginez asta. Daca ar mai fi o persoana cu tine ar fi si mai dragut…dar merge si solo.

De ce imi place ideea asta? Sincer nu stiu…Poate din cauza ca’mi e prea lene sa fac altceva si imaginatia mea o ia razna …probabil e singurl lucru care nu necesita efort fizic deloc si d’aia e singura care face ceva in momentele alea,dar avand in vedere ca e vorba de imaginatia mea probabil si ei ii e lene sa se gandeasca la altceva de fiecare data cand ploua si baga reluare sau poate pentu ca am vazut multe filme sau poate pentru ca as vrea sa fac asta ?

Da, vreau sa o fac. De ce nu am facut’o sau nu o fac?...Cel mai sigur din cauza lenei…adica imi e lene si sa tin ochii deschisi in momentele alea d’apoi sa ies afara si sa alerg… Dar probabil daca as avea motivatie as face’o…sau poate daca m’ar prinde ploaia deja intr’un astfel de peisaj…adica undeva afara la tara sau pe un camp sau ceva de genu’ sau macar afara.

Oricum…afara ploua…lenea din mine tipa asa tare incat cred ca am surzit…asa ca …somn usor daca se mai ia cineva dupa mine, eu ma duc sa mai bag o repriza de somn.