Keep calm and...

Postarea numaru 901 o sa fie una special, adica asta. De ce? Pentru ca astazi este o zi foarte importanta pentru mine. De ce? Pentru ca astazi blogul meu face 5 anisori. Fix acum 5 ani mi-am facut curajul sa deschid aceasta pagina si am scris cel mai idiot articol posibil, l-am citit din nou astazi, ca in fiecare an pe 7 mai, de altfel, si nu stiu daca sa rad sau sa imi dau palme, mi se pare atat de penibil, dar pana la urma ala a fost primul meu articol, nu pot schimba asta, si nu, nici nu o sa il sterg, pentru ca asa cum este el acolo, asta debita mintea mea acum 5 ani. A trecut timpul foarte repede, nu stiu cand s-au dus 5 ani, sincer. Stiu, nu prea am mai postat pe aici, nu am mai avut activitate, dar blogul a ramas parte din viata mea si asa o sa fie mereu.

Am pus ceva mai devreme pe pagina de facebook a blogului, unde incerc sa postez zilnic ceva, fie ca este o melodie, fie ca este o poza, fie ca este o perla scoasa de anumite persoane, incerc sa nu treaca zi fara macar o postare. Da, cineva s-a luat de mine ca aparent am pus mai multe chestii triste decat funny pe acolo, dar au fost si chestii funny, depinde de zi si de starea in care ma aflam pentru ca si acolo, la fel ca si aici, postez lucruri care sa aiba legatura cu starea mea si cu mine, nu ceva intamplator. Revenind, am pus acolo o poza cu “today it’s a great day”  pentru ca ei bine, chiar este o zi grozava, adica 5 ani, wow. Oare trebuie sa caut o gradinita, a cam implinit varsta sa mai plece si el de acasa, sa cunoasca alte bloguri?

Momentan sunt intr-o stare usor nostalgica, ma uit la postarile mai vechi si nu stiu, la anumite articole imi vine sa rad rau de tot de mine, adica mi se pare foarte interesant ca in unele perioade mintea mea chiar a debitat anumite tampenii, tampenii pe care inca le consider adevarate sau amuzante, dar la unele mi se pare mult prea amuzant modul meu idiot de a exprima acele lucruri. Am citit articole mai vechi si articole mai recente, pana cand si eu am ajuns sa imi dau seama de faptul ca m-am schimbat treptat si in gandire si in exprima si in multe. Inca nu stiu cat e de bine. De ce? Pentru ca parca imi e dor sa scriu un articol asa, la intamplare, despre ce imi trece mie prin cap fix in momentul ala fara sa ma gandesc la lucruri de genul “si pe cine intereseaza asta?”. Si cred ca o sa fac asta, ma mai gandesc putin, dar cred ca o sa fac asta, o sa imi gestionez altfel timpul si o sa incerc sa imi pun neuronul la treaba sa mai scoata si el cateva articole. Plus ca vine si vara, da, pana atunci vine preseseiunea si sesiunea, dar trec si ele, trebuie, cumva, si dupa vine vara, ceva mai mult timp liber, doar munca, fara stres si la facultate si fara oboeala si de acolo.

Pana una alta, hai sa bem un pahar de sampanie, si...La multi ani, Just Words!

Trenule, masina mica?

Astazi vreau sa va povestesc ceva, de fapt 2 lucruri. O sa incep cu: in 3-4 ore se fac 48h de cand nu mai am facebook. Pagina blogului o administrez de pe contul unui prieten, pe care da, l-am facut administrator si probabil o sa mai posteze si el, dar in mare parte tot eu o sa postez, si fac asta doar din aplicatia de pe telefon, nu de pe laptop, nu de pe facebook direct. De ce am facut asta? Asa, ca idee, pentru ca “de ce nu?”. Cat o sa ma tina treaba asta? Nu stiu, poate dupa ce termin de scris articolul asta o sa intru sa imi reactivez profilul sau poate o sa treaca cele 7 zile si o sa se reactiveze singur( am ales motiv ca este o chestie temporara si pentru facebook temporar inseamna maxim 7 zile) . Asa, acum ca ma simt mai bine ca am spus asta vreau sa va povestesc ceva, nu este chiar recent, este din februarie, dar nu am avut ocazia sa povestesc despre asta, dupa au aparut niste chestii si nu am mai vrut, dar pana la urma asta este o amintire placuta pentru mine, chiar m-am simtit bine in ziua aia si m-a facut sa ma simt din nou copilul idiot si spontan care eram inainte, ca daca tineti voi bine minte, am zis pe aici ca am inceput sa ma maturizez, ca nu mai fac chestii spontane si din astea, ei bine, in ziua aia nu a fost deloc asa. Sa incep povestea ca sa aiba logica: Eram la munca, spre sfarsitul programului, mai aveam cam jumatate de ora- maxim o ora, si primesc un mesaj cu “hai sa mergem si noi undeva, sa plecam din bucuresti”. Normal, initial am inceput sa rad pentru ca am crezut ca face misto de mine, aparent nu, vorbea serios. Am hotarat sa mergem la castel la Mogosoaia cu trenul. Pentru mine simpla calatorie cu trenul era destul de interesanta, dat fiind ca am mai fost o singura data in vara. Imi termin eu programul, persoana respectiva se imbraca, se pregateste si ne vedem la metrou. Ajungem la gara de nord si eu eram ceva de genul: “si acum pe unde? Ca am mai fost o singura data aici”, si nu e ca si cand am fi avut prea mult timp de pierdut, ca ne pleca trenul. Si acum incepe partea interesanta: am inceput sa alergam pe peronul de la metrou si apoi printre toate cele de acolo spre casele de bilete. A fost cel mai nebunesc si spontan lucru pe care l-am facut anul asta si normal, a fost unul dintre cele mai frumoase momente petrecute, m-am simtit ca in filme pentru ca alergam pe acolo ca si cand totul depindea de faptul ca noi sa ajungem la destinatie: sa ne cumparam bilete, si culmea este ca nu conta ca alerg, ma simteam atat de bine incat chiar alergam, si stiti ce lepra sunt in general, ei bine atunci alergam cu un zambet tamp pe fata.

Am ajuns intr-un final, ne-a lasat cineva in fata pentru ca ne pleca trenul, dar nu am mai ajuns in tren. De ce? Pentru ca trenul nostru pleca in 3 minute, si aparent calculatorul nu iti mai elibereaza bilet daca trenul pleaca in mai putin de 5 minute. Normal, cu o oarecare dezamagire ne ducem la Mc sa mancam ceva, de tristete, sau pentru ca eu nu mancasem inca nimic pana la ora aia. Dar nu,  ziua nu s-a terminat asa. La Mc zicem ca bai daca tot am iesit din casa, hai sa mergem intr-un parc sa ne plimbam macar in bucuresti, daca nu am reusit sa iesim din el, nu? Bun, hotaram sa mergem in IOR, ne urcam in metrou frumos, tot ce trebuie sa mergem in parc, coboram pe la jumatatea drumului ca persoana respectiva a zis ca prea departe IOR sa mergem pana acolo, desi voiam sa mergem acolo pentru ca nu fusese niciodata. Pe peron se uita la mine si invers si nu stiam ce sa facem, ca “hai sa mergem in parcul asta de aici”, ii raspund ca da, ok, mergem, dar parcul de la Izvor e destul de foarte mic, nimic interesant. “bine, hai sa mergem in IOR atunci, sau hai acasa, ne plimbam prin Poli”. Si fix atunci venea metroul [pe cealalta linie, dar si ala ne ducea in IOR] si ii spun “mergem acasa sau in parc, ne urcam sau nu in metrou?” sta ce sta pe ganduri, da, hai sa urcam in el. OK, ne-am urcat in el ca sa mai mergem o statie, coboram la unirii ca sa schimbam metroul. Am zis ok, ne plimbam cu metroul prin bucuresti, ce poate sa fie mai frumos. Am ajuns intr-un final la Victoriei, am fost pe acolo sa bem o cafea si apoi am ajuns la Stefan cel mare. Si acum vine din nou o parte interesanta: de la Stefan cel Mare pana in Regie am venit pe jos. Da, ati citit bine, pe 1 februarie, la temperaturile respective, pe la un 7 seara cred, poate 8, eu veneam pe jos de la Stefan cel Mare in Regie, adica, dupa spusele celor de la Google Maps: 4.8 km. si din astia 4.8km cei mai problematici au fost ultmii 800m de la basarab in regie, cat ne-am invartit pe langa pasajul ala nu aveti nici cea mai mica idee. Dar da, stiu, si eu i-am spus ca a innebunit, dar nu a vrut sa ma creada. Bine, am si cateva poze si un filmulet, dar persoana respectiva nu stie ca am scris toate astea asa ca nu o sa le pun si pe alea, desi filmuletul este destul de funny. Si cam asta este, pe scurt( da, stiu, nu e deloc scurt) una dintre cele mai faine zile ale mele cu cea mai nebuneasca chestie pe care am facut in ultima vreme.

Ma intimidez usor

Este un sentiment foarte placut, sau cel putin pentru mine este, cand primesc mailuri sau mesaje private pe facebook de la persoane care au blog de putin timp sau care vor sa inceapa un blog si imi cer sfaturi. Evident, eu mereu raspund aproape la fel, difera cuvintele, dar ideea in esenta este aceiasi, le multumesc, normal, pentru ca toti incep prin a spune ca imi urmaresc blogul si ca le place, si apoi le spun ca eu din pacate, din cauza timpului mi-am neglijat cam mult blogul si ca sunt persoane care sunt mult mai pricepute in domeniu. Si partea cea mai tare, din punctul meu de vedere, abia acum vine, cand citesc ca da, stiu si ei ca exista altii poate mai priceputi cu bloguri mai mari, dar lor le place stilul meu si ca vor sa auda de la mine un sfat, o recomandare, o ceva. In momentele alea ma inmoi complet si ma pierd si multumesc in sinea mea ca discutia este digitala, nu live, ca altfel m-as inrosii mai rau decat o rosie si m-as balbai mai rau decat un bebelus care abia incepe sa vorbeasca. Da, sunt o persoana timida, nu imi place sa o recunosc, dar totusi am facut-o acum, aici, public.

Nu ma consider o persoana potriva sa ofer sfaturi de monetizare sau de optimizare. Tot ce stiu despre optimizare stiu de pe net si eu, intr-o perioada ma obseda ideea asta si pe mine. Auzeam la altii si nu stiam nici macar ce inseamna d-apoi cu ce se mananca, si am inceput intr-o zi sa iau google.ul la rand si nu stiu cum a trecut timpul si cand in ziua aia, dar stiu ca am inceput sa caut dupa-amiaza, in jur de 2-3, o zi dupa liceu, si m-am mai ridicat de la birou la ora 8 cand a venit mama la mine sa ma cheme la masa si eu eram la modul “deja? Am mancat acum jumatate de ora” si abia atunci m-am uitat la ceas si am vazut ca afara e noapte, ca lumina la mine in camera e aprinsa, nu stiu de cine si cand, si ca ceasul indica ora 8 si ceva seara. Asta este modul in care aflii ceva nou cand esti cu adevarat interesat, dar eu sunt o persoana draguta, si nu va las sa luati tot google.ul la rand ca stiu ca pe pielea mea ca dureaza si ca poate fi foarte stresant uneori, si va recomand sa incercati sa aruncati o privire pe optimizare website Pro Digital Media. O sa fie mult mai bine daca cititi singuri ceva redactat bine, nu ceva colocvial si intr-o logica de multe ori doar de mine inteleasa. Desigur, daca dupa ce cititi pe undeva ceva inca aveti dubii sau ceva, normal ca o sa raspund, imi place sa fiu de folos, mai ales daca e tot digital si nu e nevoie sa iau contact direct ca sa ma pierd in cuvinte. Adica a nu se intelege ca sunt o persoana antisociabila acum, ca ies si eu din casa, vorbesc cu oamenii si prefer mult mai mult conversatiile personale, directe, nu pe net, dar in astfel de situatii in care ma intimidez usor, prefer ca prima discutie sa fie digitala si abia apoi face-to-face, nu de alta, dar ca sa se inteleaga ceva, altfel tot ce as reusi sa scot pe gura ar fi “aa, da, probabil, mersi, cred, da, nu” si cam atat, nu as putea sa folosesc cuvinte articulate mai ales in prima jumatate de ora.

Si daca optimazarea website nu e suficienta puteti sa incercati si optimizare seo Pro Digital Media. Adica ideea este ca oricum, optimizarea asta nu e ceva chiar atat de simplu si ca mai bine incercati sa apelati la persoane care chiar se pricep la asa ceva.

Sper ca am raspuns persoanelor care m-au intrebat in ultima saptamana despre treaba asta, si ii astept sa revina cu mesaje pe facebook, sau tot pe mail, dupa ce citesc pe net recomandarile de mai sus. 

Always

Acum ceva timp va povesteam despre o campanie initiata la nivel european care are ca si scop diversificarea deplasarii urbane si dupa ce am fost la spectacolul oferit de cei de la Do The Right Mix Romania pe care ii gasiti si pe facebook, si chiar va sfatuiesc sa intrati sa va uitati pe pagina lor si daca va place ce gasiti acolo ( stiu ca mie mi-a placut) poate le dati si like ca sa fiti la curent cu ce mai posteaza, impreuna cu cei de la trupa freeze, pe mine chiar m-au pus putin pe ganduri. Adica  nu am masina oricum, nu merg cu masina foarte des prin bucuresti si nici fratele sau prietenul meu nu o mai fac, asa ca ne plimbam frumos cu metroul sau cat a frumos frumos afara cu bicicleta sau pe jos prin parc, nu de alta, dar trebuie sa fim si realisti, Bucurestiul nu este un oras in care sa te poti deplasa cu usurinta si in timp util pe jos pentu ca este foarte mare si acum mai este si frig si urat afara. Dar daca am incerca toti sa combinam si sa diversificam modul in care alegem sa ne deplasam zilnic pana la munca sau la facultate sau la liceu sau unde mai avem noi treaba s-ar observa, traficul nu ar mai fi atat de “infernal”, nu am mai ajunge la destinatie cu nervii deja intinsi la maxim pentru ca am prins de 5 ori acelasi semafor, pentru ca nu stiu cine ne-a taiat calea, pentru ca ratb-ul a intarziat, pentru ca metroul era prea plin.

Totul tine de vointa, eu alternez metroul cu ratb-ul sau cu mersul pe jos pe distante rezonabile, dar bine, sunt si in zona ok, adica nu am nevoie de niciun mijloc de transport nici pentru a ajunge la facultate nici la munca, da, as putea sa folosesc si masina persoana, daca as avea una, si ratb-ul ca sa ajung si la munca si la facultate, dar pentru un maxim de 30 minute chiar nu consider necesar asa ceva, mai ales ca daca stau sa ma gandesc bine, cred ca as face mai mult cu ratbul sau cu masina decat fac pe jos.

Si pentru bicicleta acum este cam frigut, dar pentru cei care nu se lasa speriati de asta, o sa recomand mereu mersul pe bicicleta pentru ca este si practic si sanatos si eficient si benefic si multe, foarte multe, mersul pe bicicleta o sa fie mereu o activitate ideala atat pentru deplasare, cat si pentru relaxare, cat si pentru sanatate.

Am gasit un raspuns

Am descoperit o chestie foarte interesanta: Nu e vina mea pentru foarte multe din actiunile mele. De vina sunt mama si tata pentru ca m-am nascut in zodia varsator. Nu cred in tampeniilea astea cu citit in carti, prevazut viitor, horscop zilnic si chestii de genul. Adica mi se pare penibil sa crezi ca li se vor intampla aceleasi chestii catorva mii de persoane aflate in aceiasi zodie in ziua respectiva, mi se pare aberant, dar in “caracteristicile” generale da, acolo consider ca exista ceva ceva adevar. Si de cand am gasit o pagina de facebook interesanta si i-am dat si like, tot urmares postarile pentru zodia mea si sincer acum, mi se potrivesc toate, dar absolut toate in cel mai mic detaliu. Unele nu imi plac, normal ca nu imi plac, imi arata si latura vulnerabila, dar sunt adevarate, adica pe mine cel putin, varsatorul din mine, il caracterizeaza foarte bine, va las doar cateva exemple, sunt sute de poze acolo doar pentru zodia mea si toate sunt adevarate:

Hmmm, s-au adunat cam multe, dar sa stiti ca astea sunt doar o parte din cele descarcate de mine, am selectat din ele

Funny story

Cand merg cu metroul si nu este exagerat de aglomerat, in special cand ma intorc acasa de la munca, ma joc pe telefon, in ultimul timp ma joc 2048 hexagon, ma chinui de cateva saptamani la el, mai am putin si ating 1 000 000 de puncte. Partea care mi s-a parut foarte funny? Acum cateva zile cand ma intorceam de la munca, stateam in picioare, undeva intre vagoane. Vin un tip la mine si “hei, vad ca te joci candy crush, imi dai facebookul tau ca sa ne trimitem reciproc vieti?” si la replica mea “defapt ma joc 2048” tipul nu a mai spus nimic, si intre timp a ajuns si metroul in statie si a coborat. Well, nu stiu care era faza si de unde a luat replica aia, dar a fost funny, chiar foarte funny. Data viitoare poate chiar o sa ma joc candy crush in metrou.

Nu, mama

Recent am facut o mica “curatenie” pe facebook, dar nu organizata, vedeam ceva aiurea in news feed unfriend si gata, cu ocazia asta, ca m-am uitat mai atent la cine ce posteaza mi-am dat seama ca erau pe acolo persoane care nu am idee cum au ajuns defapt in lista mea de prieteni. De ce? Garantat stiti melodia aia de la Delia cu “Da, mama”. O melodie faina, videoclipul nu ma incanta, mi se pare ca Delia a trecut prea brusc la genul asta, dar melodia in sine imi place, mi se pare faina, dar cand vedem pe facebook copii de 12 hai 13-14 ani “da, mama! Sunt beata” si la unii mai era si continuare “ca altfel nu il pot uita”. In mintea mea inapoiata si incuiata imi aparea intrebarea “au inceput astia sa faca suc alterat?” Cum sa zici la 12-13 ani ca te-ai imbatat si nu asa, oricum, ca altfel nu il poti uita, pe cine? Ca pe langa versuri erau si poze din alea planse, triste etc etc etc. Nu zic nu, toata lumea se mai si imbata, unii mai usor, altii mai greu, depinde de obisnuinta organismului cu alcoolul si de cat duce mintea pe fiecare sa le amestece sau nu. Dar nu pune asta pe facebook ca si cand ar fi cel mai important lucru din viata ta, nu te lauda ca te-ai imbatat. Si mai ales, NU TE IMBATA la 12-13 ani ca ai tot timpul din lume sa iti distrugi ficatul, nu te grabeste nimeni.

Da, stiu, melodia iti descrie perfect starea, este scrisa pentru tine, dar tine treaba asta pentru tine, nu o face publica, sau cel putin, nu ca si cand ar fi cea mai mare realizare a ta.

Da, hai sariti acum cu din alea “nu te obliga nimeni sa citesti, exista unfriend si block”. Da, stiu ca exista, am abuzat de acel buton, dar asta nu inseamna ca nu am vazut, am vazut. Nu, nu m-a deranjat direct, din partea mea fiecare e liber sa isi faca ficatul prastie cand si cum vrea, dar asa ca idee, m-a indignat sa spun asa, ce am vazut, mi se nefiresc. Si am vazut o data o poza interesanta cu un citat de la Will Smith in care spunea ceva de genul(nu gasesc acum imaginea) ca si el a facut o gramada de prostii cand era tanar, dar atunci nu era nici facebook, nici twitter, nici instagram, nici alte retele de socializare similare care sa faca publice prostiile facute de el. Si pe buna dreptate, nu? 

Cel mai frumos sentiment posibil

Am stat o perioada si m-am gandit daca sa scriu sau nu despre treaba asta sau nu si intr-un final am zis ca da, o sa scriu pentru ca a fost un moment foarte intens si foarte important pentru mine, a fost cea mai tare chestie care mi s-a intamplat in ultima perioada. Stiu ca persoana in cauza o sa citeasca, dar asta este ceva de bine, desi a fost principalul motiv pentru care am zis sa nu scriu, apoi am zis ca au trecut cateva zile, e ok daca scriu.

Joi intre 2-3 pm eram in metrou si am pus o melodie pe facebookul blogului si in momentul ala persoanei de langa mine i se aude telefonul, dar fix in acelasi timp cand mi-a aratat mie 100%, adica melodia s-a postat, i-a sunat telefonul cu o notificare. La cred ca aproximativ 1 minut dupa treaba asta se uita la mine si ma intreaba daca eu sunt zdwub care scrie pe Just Words. In momentul ala imi venea sa sar in sus, era in mine ceva ce nu pot sa descriu, dar desigur m-am controlat si am raspuns destul de sec ca da, eu sunt. Apoi persoana respectiva mi-a spus ca mi-a citi o mare parte din articole si ca a observat ca am progresat in exrpimare si ca m-am maturizat in gandire, dar ca am inceput sa imi pierd din subiectivitate, ca in articolele mai vechi aveam o exprimare mai directa, mai subiectiva. Si atunci normal ca m-am intrigat, imi venea si mai tare sa sar in sus si sa dau din maini si picioare, o tentativa de dans, dar cum nu stiu sa fac asta ramanem la dat din maini si picioare. Mi-a spus ca m-a descoperit anul trecut si ca i-a placut foarte tare articolul care l-a gasit aici si a mai citit cateva si dupa a realizat ca a trecut destul de multicel timp de cand statea pe blogul meu si a mai revenit. Si inca o chestie tare mi-a spus ca ii pare rau ca mi-am pierdut ritmult in care scriam, ca pe langa faptul ca am redus din subiectivitate si m-am maturizat in gandire am inceput sa scriu foarte rar. Are dreptate, i-am spus si atunci asta si i-am mai spus ca o sa rezolv asta si incerc sa incep azi. Din pacate totul s-a intamplat in 3 statii de metrou, dar baaaai zau ca a fost cel mai tare moment posibil. Adica cum mai sa mergi cu metroul si cineva complet strain sa te recunoasca si sa iti spuna ca ii place ce aberezi tu pe net? Cel mai smecher sentiment posibil. Si da, desi am dat impresia ca nu este ceva wow faptul ca m-a recunoscut cineva, in minte mea era doar “ma recunoaste cineva, ma recunoaste cineva, ma citeste cineva, ma citeste cineva, nu mai ranjii ca vitelul la poarta noua, fii chill, chill, chill, calm, calm, calm” . Asa ca inca o data ii multumesc persoanei respective pentru ca mi-a facut ziua mai frumoasa, in ziua aia eram la facultate de la 8 si am dat si o lucrare in care am gresit ca prostii si muream de somn si asa mai departe, dar mi-am schimbat starea instant starea dupa intamplarea din metrou. Cea mai tare chestie posibila si cel mai frumos sentiment ever!!!!

Poate ca se poate

Recent am stat si am citit niste lucruri, niste lucruri scrise de mine, niste conversatii, si mi-am dat seama ca m-am schimbat intr-o oarecare masura, ca mi-am schimbat modul in care ma exprim, mi-am modificat gradul de subiectivitate pe care il folosesc, ca imi dozez altfel temperamentul in discutii sau diferite situatii, ca aleg sa cedez in loc sa ma enervez mai tare in anumite situatii. Mi se pare foarte dubioasa treaba asta. De ce? Pentru ca la un moment dat, de mai multe ori chiar, mi-am propus sa ma schimb, dar niciodata nu am reusit, sau cel putin nu am sesizat, si nici altii, iar acum "schimbarea" asta s-a produs foarte lent pentru ca se vedea diferenta de la zi la zi, de la saptamana la saptamana, aparea cate ceva nou, ceva subtil, dar era acolo, nu suficient cat sa il sesizez pe moment, dar acum, privind obiectiv si in acelasi timp subiectiv le-am observat. Doar ca acum nu stiu daca e de bine sau de rau. Acum am ajuns la un punct in care imi pot bloca sentimentele, defapt nu, nu ma exprim corect, le pot suprima, le pot ascunde, pot sa le tin doar pentru mine, doar in mine. Si treaba asta este foarte nasoala pe de-o parte, dar bine, intr-o forma sau alta le redau, fie prin blog, fie prin vorbitul cu anumite persoane pe care le consider speciale, fie prin dialoguri nebune pe care le aud doar eu pentru ca au loc in mintea mea.

Uneori imi este dor, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca nu e asa, ca e mai bine acum, pentru ca pot sa evaluez altfel lucrurile, pot sa “incasez lovituri” fara sa mai arat ca ma afecteaza, fara sa mai cedez. Chiar recent au fost doua faze, la interval de cateva zile si cu persoane diferite ca protagonisti, carora inainte le cedam relativ usor, acum m-am controlat, mi-am facut metaforic un dus rece si am lasat telefonul si facebookul de-o parte si nu am sunat, nu am dat mesaj, nu am dat niciun semn, chiar daca in interior simteam cum ma arde ceva, simteam caldura in mana dreapta, simteam cum vrea sa ia telefonul si sa scrie un mesaj sau mai grav, sa sune, dar am stins “focul” ala cumva si imi ziceam “nu, e ok, acum, asa cum e, e ok” si incercam sa ma gandesc la altceva, nu imi venea nimic in minte, ramaneam tot pe subiectul ala, dar cum le-am invins. Si asta ma face sa cred ca se poate, cred ca ... nu imi vine sa cred ca spun asta...cred ca....e greu, dar o sa o spun, cred ca am inceput sa ma maturizez in anumite privinte.

Bine, dar poate ca totusi nu s-au facut modificari chiar atat de mari la mine, pentru ca in anumite situatii totusi am cedat, poate ca e bine sau nu, nu pot sa cataloghez inca treaba asta dat fiind ca s-a intamplat foarte recent, totusi am realizat prin asta ca sunt o persoana inca relativ slaba, dar poate in timp o sa se modifice si treaba asta.

Diferenta se vede

Pentru o persoana care vrea sa para stabila emotional, care nu isi arata mereu emotiile, e greu sa recunoasca ca exista ceva care o sensibilizeaza. Cam asa sunt si eu dupa cum s-a observat pana acum. Insa cineva mi-a spus ca a recunoaste astfel de lucruri face parte din natura umana, ca este ceva firesc, asa ca m-am decis sa va arat ce ma sensibilizeaza pe mine:

Da, ma sensibilizeaza astfel de videouri. Nu imi imaginez sincer cum ar putea cineva sa ramana indiferent la un astfel de videoclip? Se vede clar pasiunea, iubirea, dintre cei doi, se citeste pe fetele lor, in ochii lor, iar muzica de pe fundal completeaza atmosfera aia romantica, perfecta. Dar evident ca nu orice filmulet de genul ma emotioneaza, trebuie sa fie facut bine, sa aiba calitate, iar cameramanul sa stie ce sa faca cu camera aia. In prezent facebookul este plin de fotografi, dar sa fim seriosi, daca ai un aparat foto profesionist si faci 2-3 poze artistice, iti pui semnatura pe ele si apoi le incarci pe facebook pe o pagina cu numele tau si cu terminatia “photography” nu inseamna ca esti fotograf, nu, inseamna ca ai un aparat foto bun, pe care il lasi setat pe automat si in mod normal o sa iti iasa niste poze ok, dar nu perfecte. Diferentele ies imediat la iveala. Trebuie sa stii sa focalizezi, sa setezi contrast, lumina, sa incadrezi, sa alegi unghiul optim si asa mai departe, nici eu nu ma pricep, nu sunt fotograf si nici nu vreau sa pretind ca sunt, dar diferentele sunt sesizabile cu ochiul liber. De exemplu, nu imi spuneti ca o fotografie ca cea facuta de cei de la Chipurici poate fi facuta si de un amator:

Pe langa faptul ca surprinde un moment extrem de sensibil, de emotionant, da, este sensibil si emotionant pentru toti, chiar si pentru cei care nu au legatura directa cu evenimentul respectiv, ca mine de exemplu, pentru cei implicati direct nici mai spun, este exact asa cum trebuie sa fie, focalizata pe elemntele centrale ale fotografiei, luminozitatea si contrastul sunt in perfect balans si asa mai departe.

Si exista momente in viata pe care chiar vrei sa le pastrezi etern. Da, normal ca o sa le pastrezi etern “proaspete” in amintirea ta, dar le vrei si fizic cumva, sa le poti arata si altora, sa le poti arata copiilor de exemplu. Da, o sa le povestesti, o sa le explici, dar altfel isi vor imagina daca vor vedea si o imagine a ceea ce tu povestesti cu atata inflacarare, cu atata pasiune si cu atat entuziasm, si daca acele fotografii nu sunt facute bine, normal ca o parte din farmec se pierde. Mentine amintirile vii in mintea ta si reamintesteti-le prin intermediul fotografiilor de calitate.

Ca student din provincie

Ca student din provincie, ca proaspat student din provincie, sunt anumite lucruri cliseice pe care le faci in online, bine, pe facebook. Eu? Da, recunosc, de data asta ma caracterizeaza si pe mine.

1 1.Setezi ca ai terminat liceul

     2. Setezi ca ai inceput facultatea/universitatea x

    3. Dai like paginii facultatii si uneveristatii x

   4. Intru in grupul creat pentru generatia ta de la facultatea x

    5. Dai like paginii “Student din provincie”

    6. Celelalte 5 sunt intr-o ordine cam aleatori, poti sa le faci si altfel, dar asta, asta in 98% din cazuri este lasat ultimul: setezi ca te-ai mutat si de acum locuiesti in Bucuresti

Pe 6 l-am bifat sambata asta si de astazi sunt oficial student, a fost deschiderea. Maine o sa va povestesc despre orarul meu si cum a fost momentul in care l-am citit prima data si cum m-am uitat in craci. Dar cel mai probabil maine seara dupa ce vin de la facultate...

Bloggerii au carti de vizita

De ceva timp tot zic ca scriu articolul asta si mereu am amanat din diverse motive, motive care m-au tinut departe de blog iar aproape o saptamana. Inca un motiv pentru care nu imi place toamna! Dar poate e mai bine asa, ca se leaga lucrurile frumos.

Acum ceva timp mi-a dat Aniela Deby un mesaj pe facebook sa ma intrebe de blog si apoi ma intreaba daca nu vreau carti de vizita. Prima mea reactie a fost ceva de genul “nu am blogul chiar atat de mare sa ii fac carti de vizita”, dar apoi mi-a dat toate detaliile campaniei si am zis ok, ma bag si eu.

La o saptamana dupa ce am trimis mail catre cei de la TipoMedia cu detaliile pe care le vreau specificate pe cartile de vizita le-am si primit. Mie imi place cum au iesit, mi-am ales un model foarte simplu pentru ca am zis ca e timpul sa ma mai maturizez si eu putin, nu?

Si cum am zis la inceput, poate e mai bine sa fac articolul asta acum pentru ca se potriveste oarecum, adica peste cateva zile, sambata mai exact, ma mut la Bucuresti, si ma mut cu cartile de vizita la purtator. Probabil o sa dau una fiecarei persoane noi pe care o intalnesc. 

Challengel-uri idioate

Internetul mi se pare locul tuturor posibilatilor, zau. Mi se pare ca aici poti gasi absolut orice, iar redusilor mintal li se deschid portile laaarg. De ce spun asta? Sunt zeci de motive pentru care spun asta, dar o sa ma reduc doar la provocarile idioate care iau amploare pe youtube si facebook implicit. Hai sa nu includ si ice bucket challenge pentru ca sa spunem ca scopul este nobil desi unii uita de scopul initial si doar isi toarna apa in cap ca idiotii. Sa ne luam de fire challenge. Asta mi se pare cea mai mare idiotenie posibila...cum sa faci asa ceva de buna voie, de plictiseala? Provocarea asta include sa torni pe tine o substanta cat mai inflamabila si apoi sa iti dai foc...

Si mai sunt si aia cu cola+mentos....sa mai comentez si de astia? Hai sa las dor un video si cu ei...

A is back

A. de foarte mult timp imi tot spune ca nu am mai scris nimic despre ea de mult...si cam are dreptate. Hai sa remediem asta. Nu prea imi vine in minte nimic ca si noutate asa ca unii dintre voi, cei care ma aveti la prieteni pe facebook o sa recunoasteti imaginea, dar o sa aflati si povestea din spatele ei.

Urma ziua mamei mele si eu voiam sa ii fac o surpriza, impreuna cu fratele meu i-am cumparat un aranjament de flori si trebuia sa il ascundem ca eu sa i-l dau la miezul noptii, problema era unde sa il tin pana atunci sa nu il vada, m-am gandit la A. asa ca i-am dat mesaj sa o intreb daca ma poate ajuta cu o combinatie in ziua urmatoare...schimbul de mesaje a decurs asa:

Si ei bine, cum am spus si pe facebook cand am pus imaginea....”asta inseamna prietenie pentru mine”. Asa ca A. ai ajuns din nou si pe blog si acum toata lumea stie cine ma ajuta in treburile murdare muhahahaha!

Unde dai si unde crapa

Cand m-am consolat definitiv cu gandul ca sunt oficial un viitor inginer, dar momentan sunt doar un student la energetica...am zis sa dau si eu like paginii de facebook a facultatii, a universitatii dadusem de mult. Foarte tare mi s-au parut sugestiile oferite. Cei care nu au facebook, stiu ca mai sunt si persoane care nu vor sa fie prinse in aceasta nebunie numita “facebook”, cand dai like unei pagini ti se ofera sugestii pentru alte pagini care par a fi in legatura cu cea careia i-ai dat like initial. Sa va arat acum ce mi-a aparut mie la sugestii:

Da, descriierile sunt buna...eu dau like paginii unei facultati, iar facebookul imi sugereaza sa apreciez si doua cluburi din zona si anume, dupa cum se observa din imagine “kulturhaus” si “one” . Unele persoane mi-au spus cand le-am aratat si lor imaginea ca “se mai uita si la om cand dau sugestiile”...poate facebook m-a vazut o persoana mai nesociabila si neintegrabila si s-a gandit sa nu ma lase sa imi bat capul cu facultatea asta cum am in plan cel putin in primul an si sa ma trimita sa ma distre...sa-l ascult...sa nu-l ascult...sunt in dubii, sincer...inca nu i-am urmat sfatul, nu am dat like si cluburilor sugerate.  

Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Tu faci parte din turma?

Stiti ce mi se pare mie destul de aiurea in ultimul timp? Ca toata lumea isi exprima dispretul in stanga si in dreapta despre ceea ce se intampla in societatea contemporana…ca sunt muritori de foame, ca sunt bolnavi care mor in spital, ca e mizerie prin parc si prin locurile publice si etc etc etc. Daaar nimeni nu face nimic mai mult. Nu, toti sunt mari observatori, dar nimeni nu ia atitudine nici macar prin propria persoana…adica sa luam cel mai la indemana exemplu...daca x vede ca deja e mizerie pe jos mai arunca si el/ea o doza de suc sau un pet sau un muc de tigara...ca deh...era mizerie oricum, dar asa, prin nepasare si practic prin contribuire nu o sa se rezolve nimic niciodata si o sa ramanem mereu la stadiul ala in care aruncam vina pe unii si pe altii, in stanga si in dreapta.

Un grup de baieti s-a mobilizat in judetul meu si a organizat o asocietie....”Asociatia Sprijin Pentru Cetateni”...si eu ii sustin, sincer, in ceea ce afirma :

„Singuri nu putem schimba lumea dar impreuna putem pune lucrurile in miscare. Noi insine trebuie sa fim exemplul pe care il asteptam de la oamenii din jurul nostru.

Fiecare ajutor oferit, fiecare fapta buna facuta, fiecare gest de omenie este o caramida in cladirea comunitatii noastre si a unui viitor mai bun pentru cei a caror viziune despre acesta reprezinta supravietuirea zilei de maine. „Bunatatea nu este ceva ce faci din cand in cand ci un mod de viata." ”

Fiind la inceput au organizat doar cateva actiuni, dar au planuri mari si nu se dau inapoi de la ceea ce si-au propus chiar daca dau si de greu. Pana acum au avut o activitate de donare de sange, campania se numeste „ Sangele Salveaza Zambete”. Pe pagina lor de facebook, sau mai direct AICI,  gasiti un filmulet in care sunt prezentati cei ce au infiintat aceasta asociatie pro-bono din proprie intitiativa participand la campanie mai sus mentionata. 

Pe pagina de facebook Asoctiatia Sprijin Pentru Cetateni sunt prezentate imagini si filmulete de la activitatile desfasurate pana in prezent, de asemenea tot acolo aflati si mai multe despre capaniile lor viitoare sau in curs de desfasurare.

Da, acum o sa-mi spuneti ca nu conteaza, ca sunt un numar mic de persoane daca ne raportam la numarul de locuitori din oras sau din judet, dar nu e asa! Chiar conteaza, orice implicare conteaza, orice gest de umanitate conteaza si reprezinta o prima etapa spre evolutie, spre civilizare, spre sprinj social, sprijin interuman. Exact cum spunea si Gandhi „Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” pentru ca de aici pleaca totul. Poti alege sa fii diferit de turma, poti alege sa fii tu cel care da un exemplu prin prorpiul comportament sau poti fii o oaie din turma ce pune varf mormanul de deseuri din parc si apoi isi exprima nemultumirea in stanga si in dreapta despre neimplicarea societatii si despre decaderea sociala, despre societatea dezinteresata in care traim. 

Nu mai e scapare

Stiu ca nu v-am stresat deloc anul asta comparativ cu 2013, dar astazi nu mai e cale de scapare, astazi trebuie sa dam drumu la manele muzica sa auda toata lumea, trebuie sa bem vodka cu suc de mere si sa ne simtim bine. Si cum eu nu ma simt bine complet daca nu impartasesc cu voi...facem party pe blog.

Incepem cu melodia asta pentru ca mi-a fost dedicata inca de la miezul noptii

Si pana se termina melodia si schimba dj’ul playlistul zic sa bem niste sampanie, asa de incalzire 

hai cu paharele

Acum ca tot am gustat sampania...hai sa bagam si niste tooort, diplomat ca altfel nu se putea, desigur(tortul este inca in „constructie”, nu e ornat, asa ca ne multumim cu unul de pe google si apoi probabil pe facebook mai vedem poze)

Sampanie am baut, tort am mancat....hai cu vodka cu suc de mere verzi, normal ca nu putea sa lipseasca

Dar nu e problema daca vreti seaca, avem si asa 

Cel mai probabil pe facebook o sa fie mai multe poze/melodii astazi...asa ca daca vreti sa participati si inca nu ati dat like paginii o gasiti in partea dreapta, sus ...sau mai usor, pun linkul si aici: Just Words

Anormal

Acum ca am scapat de un stres, bine, poate ca nu m-am stresat asa de mult, dar totusi un stres acolo a fost. Si acum ca am scapat de el si am lenevit putin am zis sa mai fac si un articol pentru ca din pacate blogul nu prea a mai avut parte de atentia mea si nu imi place asta.

Faza e ca am vazut anumite persoane care au un grad de heitereala in ei mult prea ridicat...da, mai mare ca mine...cu mult mai mare decat mine. Adica gen heiterul de heiteri....cum pana mea frate? Ultima chestie pe care am vazut’o la o astfel de persoana a fost joi dimineata...cand da, trebuia sa ma concentrez pe diverse lucruri, dar am intrat si pe facebook....si da, joi dimineata cand a fost cutremur. Nu era nici macar un status despre cutremur pe facebook...sau ma rog...niciunul dintre prietenii mei de pe facebook nu postase asa ceva...si apare el, heiterul de heiteri care comenteaza la absolut orice, la 10-15 minute dupa cutrem si pune status gen „nici un status despre cutremur? Ce e cu voi oameni buni?”...pai bine frate..ce pana mea faci? Insitigi ca sa ai ce heiterii in continuare? Si nu mai continui pentru ca as trece la ipocrizie...adica am zis ca ei sunt heiteri de heiteri si eu as deveni heiter de heiteri de heiteri.

Asa ca inchei introducerea asta...si trec la o heitereala, da, poate fi considerata asa, dar pe bune frate ca mi se pare anormal... Eram zilele trecute pe facebook, pe telefonul, plictiseala domle ce sa-i faci? Si vad o stire cu un titlu interesant...m-am gandit ca articolul va fi plictisitor asa ca am intrat la comentarii pentru ca acolo mereu se gaseste unul care sa zica despre ce e vorba in articol pe scurt daca e ceva interesant, daca nu sunt doar idiotenii de comentarii. Normal asa a fost si in cazul asta...insa altceva mi s-a parut aiurea...

Stirea era asta:

Si comentariul care mi-a sarit din prima in ochi a fost: 

Si am intrat si pe profilul lui...nu de alta, dar din poza de profil aia mica nu parea sa aibe mai mult de 8 ani...dar am zis ca poate e ta-su, ma-sa si au pus poze cu el, dar nu...era facebook’ul lui...si poza lui de profil mai mare e asta:

Cum frate la 8 ani...ii da cineva mai mult? Sa reactionezi in halul asta la o stire in care ar fi vorba despre anul teoretic in care ar disparea facebookul? Plus gravul analfabetism...

E normal ca la un moment dat sa dispara si facebookul si sa apara altceva, la fel cum a fost si cu hi5’ul acum cativa ani. Si atunci se credea ca hi5’ul va fi etern, dar nu a fost, a aparut facebookul si s-a dus hi5’ul lor...in prezent facebook pierde zilnic zeci de utilizatori in defavoarea twitter sau g+...si mereu o sa fie asa...o sa evolueze tehnologia si o sa apara mereu noi site’uri de socializare. Dar pe bune ca nu mi se pare normal ca un copil de nici 8 ani sa reactioneze in halul asta...zau.

Si altceva...legat de subiectul cu avionul...am primit un mail anonim... apropo cum poti trimite un mail anonim? Nu o sa comentez subiectul...mi se pare foarte trist ce s-a intamplat, imi pare rau pentru cele doua vieti pierdute, imi pare rau pentru traumele celor ce au supravietuit, dar nu o sa comentez mai mult, nu o sa ma leg de imbecilitatea celor din functiile inalte si nici de modul in care functioneaza tara in astfel de situatii...pentru ca nu pot sa spun ce mare om era Adrian Iovan in conditiile in care am auzit de el prin prisma acestui accident...la fel si in cazul studentei Aura Ion. Nu spun ca nu ar fii, da, pilotul a facut un gest incredibil prin faptul ca a reusit sa aduca avion la sol intr-o pozitie cat mai favorabila, nu spun ca studenta nu ar fi fost bine intentionata prin munca de voluntariat pe care o facea in momentul respectiv. Dar atat...asta este tot ce pot spune despre acest subiect...daca ii cunosteam personal, daca auzeam despre ei macar o data inainte de acest accident atunci da, mi-as fi dat cu parerea inca din prima seara, dar in conditiile date prefer sa-mi pastrez parerile pentru mine si sa injur persoanele ce fac afirmatii idioate doar in sinea mea sau in conversatiile particulare.  

Craciun Fericit

A venit si Craciunul, sper ca ati fost cuminti si Mosul nu a sarit peste voi si mai sper ca ati primit ce v-ati dorit. Pana una alta eu va urez un Craciun Fericit alaturi de cei dragi si astazi ne "auzim" mai mult pe facebook cu diverse poze. Pe facebook atat pe pagina blogului cat si pe pagina mea personala cei care ma aveti la prieteni