Stiu ca n’am avut activitate in ultime
zile pe aici, dar am fost la tara si acolo abia am semnal sa sun sau sa dau
mesaje, sa intru pe bloguri nu se pune problema…am incercat, dar n’am prea
reusit…pe facebook am vrut sa pun cateva poze, dar nu reuseam sa le postez pe
pagina blogului si se postau pe peretele de pe pagina personala…au distribuit
cateva, dar nu a iesit chiar ok…si oricum in 4 zile am consumat 40mb de net pe
nimic. Eu acum nu pot decat sa sper ca o sa ma iertati si sa promit ca o sa
incerc sa recuperez cat mai mult din ce am pierdut pe blogurile voastre, sper
sa reusesc tot la toti, dar nu pot sa promit asta pentru ca saptamana asta
trebuie sa ma pun la propriu cu burta din nou pe carte pentru ca vineri am
sala si da, am emotii.
Acum sper si presupun ca m’ati iertat
daca ati ajuns pana aici, nu? Oricuuuum
eu voiam sa va spun ca astazi blogul meu micut a implinit 2 anisori de
existenta in blogosfera si eu spun ca este destul de bine asa cum este…se vede
un progres clar de la inceput si se vede un progres clar si de anul trecut pana
acum. Am pagerank 3, o medie de aproximativ 60-70 unici pe zi…5565 comentarii, 510(511
cu asta) postari, 227.282 vizualizari, iar pagina de facebook a strans 124 like'uri. Bineinteles ca se putea si mai bine, dar
pe mine ma super multumeste stadiul lui actual si ma bucur foarte tare ca sunt
persoane care ma citesc zilnic sau aproape zilnic, persoane pe care le citesc
zilnic sau aproape zilnic si eu pe toate aceste persoane le consider prieteni
chiar daca am vorbit si in privat pe mess/facebook/mesaje/telefon sau doar prin
comentarii pentru ca prin postarile voastre si prin comentariile voastre m’ati
facut sa va cunosc putin cate putin si sper ca am reusit sa va fac si eu sa ma
cunoasteti cate putin prin postarile si prin comentariile mele. Da, nu pot sa
neg ca v’am aratat o fata foarte negativista a mea pentru ca in general am
postari cu lucruri care ma enerveaza sau deranjeaza, dar pe alocuri mai sunt si
cateva postari in care povestesc cate ceva, iar in comentarii glumesc mai mult.
Bineinteles ca nu pot sa neg nici faptul ca pe blogurile noi pentru mine
primele comentarii sunt mai timide pentru ca asa sunt si in realitate…cand doar
cunosc o persoana am o atitudine retrasa, obsrevatoare si dupa ce vad
orietentativ daca persoana tine la glume si asa imi dau drumu la a fi eu in
toata regula. Acum nu stiu ce sa mai spun …pot doar sa va multumesc din toata
inima ca ati intrat in viata mea fie si doar virtual, ca ma cititi, ca
reveniti, ca imi oferiti in permanenta noi informatii despre voi, ca ma
invatati lucruri noi, ca am ce invata de la voi si sper sa pot spune acelasi
lucru si peste un an si peste 2 si peste multi ani pentru ca eu nu am de gand
sa renunt la blogging si sper din toata inima ca nici voi, iar daca totusi o sa
o faceti, desi repet spre sa nu, sper sa pastram legatura in continuare pe
facebook/mess/telefon, in orice mod. Inchei si va multumesc inca o data pentru
tot!
