Se afișează postările cu eticheta copilul din tine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copilul din tine. Afișați toate postările

6 martie 2016

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:
1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?
In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?
Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?
Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?
Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?
Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?
Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?
Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?
Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?
Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?
Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:
1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?
2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?
3. Prietenie sau interes?
4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?
5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?
6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?
7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?
8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?
9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

30 iunie 2015

Revenind acasa am avut ocazia de a “pierde timpul” cu anumite persoane pe care, o data cu plecarea la facultate, nu am mai avut ocazia sa le vad asa des. Si imi place sa profit de treaba asta, imi place sa exploatez timpul pe care il am la dispozitie langa aceste persoane. Recent, aseara sau acum doua seri, am “intrat” intr-un fel de maraton al amintirilor. A fost foarte dragut sa imi amintesc toate tampeniile pe care le faceam impreuna cand eram mai mici, pentru ca eu fac dintr-o generatie de mijloc, in copilarie si in prima parte a adolescentei am stat in fata blocului si intram in casa cand strigau dupa noi de pe balcon, si ne jucam tot felul de jocuri din alea clasice, cum imi place mie sa le spun. A daua parte a adolescentei a fost si la noi cu telefoane, cu iesiri, cu pc-uri, si lucrurile s-au schimbat si pentru noi, normal, dar chiar si asa tot ieseam afara si inca iesim, diferit, normal, dar si noi ne-am schimbat si vremurile s-au schimbat. Si cum eu, cel putin, nu o sa recunosc niciodata ca nu mai sunt copil, inca imi place sa ma joc si afara si in fata blocului si intr-un parc sa ma dau in leagan si pe telefon sau pe orice alt device. Dar chiar daca ma joc pe telefon sau pe diverse device-uri, ceea ce este foarte rar, dar este, imi place sa ma joc ceva interactiv, ceva ce se poate juca in mai multi jucatori, sau ceva strategic, dar da, am momentele mele cand ma joc online, si desigur nu o sa refuz niciodata un joc cu mingea afara sau un tenis, chiar daca nu prea stiu, sau un badminton sau orice, bine, nu o sa ma joc prea mult niciunul din jocurile ce implica efort fizic pentru ca rezistenta mea este cu mult sub orice limita, este practic inexistenta, dar ma fortez 15-30 minute, ca a doua zi nu ma mai ridic din pat, e partea a doua, dar copilul din mine are energie chiar daca eu sunt o lepra si nu fac nimic toata ziua, si uneori las acel copil sa iasa la suprafata cu tot cu energia lui.