Tips & tricks pentru un birou modern. Cum sa usurezi munca angajatilor?

Daca detii o companie sau lucrezi intr-un birou unde se gestioneaza foarte multe documente, stii cat de complicata poate deveni mentinerea unei ordini. Actele se pot pierde sau incurca intre ele, iar stresul cauzat de acest risc este unul destul de mare. Cu toate acestea, poti apela cu incredere la cateva trucuri, pentru a usura efortul angajatilor si pentru a mentine o organizare perfecta.

Iata ce NU trebuie sa iti lipseasca din birou!

• Un sistem de arhivare bine pus la punct

Cea mai inteleapta decizie pe care o poti lua este aceea de a digitiza documentele cu care compania ta lucreaza. In acest fel, vei creste eficienta cu care poti gasi informatiile necesare, reusind sa accesezi actele cautate intr-un timp foarte scurt. De asemenea, aceasta metoda asigura protectia datelor prin semnaturi electronice si marcarea temporala a documentelor. In plus, cheltuielile privitoare la hartia si spatiul utilizat se vor micsora considerabil. Nu trebuie sa treci singur prin acest proces, pentru ca Stefadina ofera serviciul de arhivare electronica, ocupandu-se de toate detaliile necesare. De la pregatirea documentelor, pana la scanarea si stocarea lor, acestea vor fi in siguranta si pregatite, atunci cand ai nevoie de ele.

• Accesorii de birou esentiale

Desi optezi pentru o arhivare electronica, intotdeauna vor exista si variante fizice ale documentelor, pe care trebuie sa le controlezi cu mare atentie. Investeste in bibliorafturi de calitate si amenajeaza biroul, astfel incat sa existe o ordine desavarsita. Poti achizitiona si o ghilotina de pe AbsolutOFFICE.ro, pentru a gestiona rapid si eficient orice document. De asemenea, asigura-te ca ai, in permanenta, agrafe de birou, capsatoare, dosare si alte accesorii care te vor ajuta sa ramai organizat.

• Securitatea datelor

Anumite documente pot contine informatii clasificate care, odata descoperite de persoane neautorizate, pot cauza probleme grave, atat pentru companie, cat si pentru clientii sau partenerii acesteia. Asadar, este necesar sa te asiguri ca, atunci cand arunci varianta fizica a unui act, aceasta sa nu fie lizibila pentru eventualii curiosi. Cea mai buna achizitie, in acest sens, este un distrugator de documente. Acesta ocupa un spatiu mic, este compact si reprezinta un real ajutor.

Aplicand toate aceste mici trucuri, munca ta si a angajatilor tai se va usura considerabil. In plus, nu vor exista temeri cu privire la securitatea documentelor si, astfel, compania isi va putea desfasura activitatea 

Still there, it's coming

In fiecare an ma bucur foarte tare si cu muuult timp inainte de faptul ca vine ziua mea. Da, dupa cum stiti sunt genul ala nebun de persoana care se bucura cand imbatraneste. De ce? Simplu: varsta este doar un numar, eu sunt in continuare un copil mare. Bine, ce e drept...m-am cam schimbat in ultimul  timp independent de vointa mea, nu doar in bine, adica m-am maturizat, i’m so fucking scared right now, really. Si nu ma refer ca m-am maturizat doar pentru ca am un job, nu, dar desigur, da, face parte din maturizarea mea. M-am maturizat adica am inceput sa gandesc altfel, percep lucrurile altfel, iau deciziile altfel. Si partea nasoala este ca nu doar ocazional, ci mereu am mentalitatea asta, adica da, inca sunt acel copil mare caruia ii place sa se alinte si sa fie rasfatat si sa glumeasca mult, dar asta o fac ocazional, adica pana cand si colega de camera a ajuns sa imi spuna intr-o seara cand am plecat dintr-un pub si ea voia sa mergem si in club “zici ca esti ai mei, dar si ei cred ca stateau mai mult in oras daca ieseau vineri seara chiar daca se duceau sambata la munca”. Ma gandesc la deciziile pe care le iau, adica ma gandesc la efectele deciziilor si actiunilor mele. Va vine sa credeti ca inca vorbesc despre mine aici? In fine, lasand asta, lucrez la procesul meu de ‘dematurizare’, sper sa il si finalizez la un moment dat. Defapt nu m-am exprimat bine, lucrez la a redeveni copilul ala care se bucura din absolut orice si lua decizii spontane si ilogice doar pentru ca asa considera pe moment, si sa fiu persoana matura la munca si in situatiile care cer asta.

Ideea este ca acum 3 ani am postat un articol foarte funny, da, inca mi se pare funny discutia mea cu A. de atunci, in care spuneam ca eu si la 70 de ani o sa beau vodka cu suc de mere. Ghiciti ce, acum 3 ani cand am scris acel articol urma sa fac 18 ani, adica sa pot bea legal alcool, anul asta o sa pot bea alcool legal si in America, daca o sa ajung vreodata acolo.

Da, e mai naspa acum, adica sambata, pe 30, am examen, e sesiune, eu sunt o persoana stresata si fara chef de socializare mai mult de 5 minute, cu mintea in toate partile si cu gandul la o mie de lucruri, si nu in sensul bun, in sensul ala matur de am zis mai sus ca am inceput sa gandesc. Dar un lucru nu s-a schimbat de atunci: inca ma bucur ca e ziua mea si inca ma mandresc cu varsta pe care o implinesc, o consider o realizare ca am ajuns pana aici si normal, o sa beau vodka cu suc de mere de ziua mea ca altfel nu se poate, nu? Da, o sa beau in camera, dar o sa beau, un pahar ca dupa rup patul in 5 dat fiind ca am examen dimineata la 9, dar daca nu beau vodka cu suc de mere nu a fost ziua si punct. Si ziua mea o sa fie, ca e in fiecare an si o sa tot fie, sper, adica macar pana la 70 de ani ca sa pot sa beau cu A. in continuare vodka cu suc de mere, dupa...Dumnezeu cu mila, daca ating 70 de ani o sa fiu o persoana mai mult decat multumita cu anii pe care i-am trait.     

Si cam atat, pana una alta eu ma intorc la invatatul meu[ da, o sa povestesc despre sesiunea asta cand se termina, mult mai nasoala decat anul trecut] si astept, trist este ca nu cu acelasi entuziasm ca in anii trecuti, adica examenele astea mi-au cam redus orice stare de fericire si de socializare, dar inca exista, inca imi apare un zambet idiot pe fata cand ma gandesc ca vine ziua mea si da, astept sa imbatranesc, chiar daca stiu ca o sa fie o zi ca oricare alta, dar pentru mine, in mine, o sa fie o zi speciala. O sa revin atunci, ca in fiecare an, sa va servesc si pe voi cu tort si, normal, vodka cu suc de mere verzi, da, neaparat mere verzi.    

S-a mai dus unul

2015...2015 a ajuns si el l-a final. A fost un an interesant pentru mine, cu multe lucrurile la care nu m-as fi asteptat. Dar sa incep clasic, ca in ultimii ani. La ziua mea, desi a fost in sesiune, sambata si luni aveam examen, m-am distrat foarte bine, a fost prima mea petrece in camin si am dat o explicatie despre gesturile, poate mici pentru altii, dar imense pentru mine pe care le-au facut cateva persoane de ziua mea. Dupa care am tras linie si v-am aratat cum s-a terminat prima sesiune pentru mine, asa cu bune si cu rele, ideea este ca pe 31 august am avut o zi fericita cand am terminat cu totul si media 8,1 de pe primul semestru s-a transformat in 8,6, a doua sesiune a fost si ea cum a fost, mai rau decat prima as putea spune eu, dar cu bune si cu rele s-a terminat primul an de facultate si normal ca nu am rezistat, v-am spus asa, mai pe scurt, ce s-a putut spune, cum a fost si primul an de camin. Dupa prima sesiune colega de camera a fost foarte funny, am spus ca inca este funny atunci, ei bine, inca este si acum. Am spus ca poate se poate si am constatat ca m-am cam maturizat intr-o oarecare masura, apoi incepand cu vara, cand am inceput sa muncesc si pana in prezent mi-am dat seama ca poate chiar m-am maturizat pe anumite planuri, dar nu mi se mai pare ceva de speriat,  mi se pare ceva ok pentru ca pot sa controlez asta oarecum. C. si A. au mai aparut si ei si anul asta pe blog, normal ca altfel nu se putea, dar nici nu as vrea sa fie altfel pentru ca sunt 2 persoane foarte importante pentru mine, chiar daca ne mai si ciondanim si alte chestii, ei doi o sa fie mereu doua persoane extrem de importante si speciale pentru mine si o sa fiu mereu acolo pentru ei chiar si cand poate dau impresia ca nu sunt, si sper ca stiu si ei asta. Colega mea de camera este o persoana foarte smechera, cea mai tare persoana ever, cand am racit a facut cel maidragut gest pentru mine, nu o data, in fiecare dimineata chiar.

Si acum asa, pe langa ce am povestit deja pe blog, anul 2015 a fost unul interesant pentru mine, suprzintor, dezamagitor, dar in acelasi timp frumos. Am cunoscut persoane noi, am intarit legatura cu persoane vechi, au pierdut sau subtiat legatura cu persoane vechi, am ajuns sa imi exteriorizez sentimentele intr-o maniera care mi-a socat aproape toti prietenii, dar cel mai mult pe mine, fara nici un dubiu, insa imi place, sau mi-a placut, nu stiu daca inca mai e sau pentru cat o sa mai fie, dar cat a fost, cat o sa mai fie, chiar m-am simtit bine si mi-a placut, a fost chestie noua pentru mine.

De cativa ani de cand fac articolul asta de final de an, imi stabilesc o lista de cateva obiective pe care as vrea sa le ating in noul an. Sa vedem ce am reusit din ce mi-am propus anul trecut. Nu am reusit nici anul asta sa ajung unde in 2014 nu am reusit, dar nici nu mai incerc, asta a fost sa fie, viata merge inainte oricum cu sau fara Automatica. Am trecut cu bine peste primul an de facultate, intr-un final, dar am trecut cu bine. Foarte funny mi se pare ca acum am realizat ca anul trecut mi-a pus pe lista si “sa permit altor persoane sa intre in viata mea”, garantat ma refeream la altceva atunci, dar desi am uitat complet de asta am facut asta, am lasat alte persoane sa intre cu adevarat in viata mea, sa ma cunoasca asa cum sunt eu cu adevarat. De distrat da, pot spune ca m-am distrat anul asta, de schimbat nu m-am schimbat in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine cum am sperat, dar da, m-am schimbat, m-am maturizat, mi-am constientizat multe lucruri si le-am acceptat, abordez lucrurile altfel acum, dar in esenta inca sunt acelasi copil care crede in povesti. Activitatea pe blog din pacate nu mi-am reluat-o asa cum mi-am dorit, de lucrat da, am lucrat mai mult, am lucrat cu adevarat, am un job “real” din ala clasic si cu tot tacamul, ah, si am uitat sa va spun, dar de o luna si ceva ma duc la munca doar la pantaloni, camasa si uneori si cravata, office things. In vara am plecat, nu fara destinatie, am ajuns si in  locuri in care nu ma asteptam, deci pe jumatate, se pune?

Per total, acum daca tragem linie, o mare parte din ce mi-am propus s-a realizat, deci pot spune acum ca 2015 a fost un an destul de bun si productiv pentru mine.

In 2016 ce obiective sa imi propun?

- sa ma urc in tren dimineata si sa plec undeva, oriunde pentru o zi

- sa incerc sa am din nou incredere in mine si in altii in jurul meu

- sa tratez asa cum ma trateaza fiecare

- sa ajung cu jobul in stadiul in care mi-am propus momentan

- sa invat engleza

- sa revin pe blog cu adevarat odata si pentru totdeauna

- sa se termine si anul 2 de facultate cu bine

- sa pot sa ma exteriorizez

Si gata, ajunge ca deja e prea lung articolul asta dupa o absenta prea mare. Va urez un an nou plin de realizari si bucurii, sa fiti inconjurati mereu de cei dragi voua si sa profitati de fiecare oportunitate ce vi se iveste, in viata nimic nu este intamplator, totul are un rost, chiar si dezamagirele, sunt o lectie pentru viitor, profitati de orice si nu lasati nimic sa va doboare, cu entuziasm si cu capul sus iesiti din orice situatie. Un An nou fericit! 

Always

Acum ceva timp va povesteam despre o campanie initiata la nivel european care are ca si scop diversificarea deplasarii urbane si dupa ce am fost la spectacolul oferit de cei de la Do The Right Mix Romania pe care ii gasiti si pe facebook, si chiar va sfatuiesc sa intrati sa va uitati pe pagina lor si daca va place ce gasiti acolo ( stiu ca mie mi-a placut) poate le dati si like ca sa fiti la curent cu ce mai posteaza, impreuna cu cei de la trupa freeze, pe mine chiar m-au pus putin pe ganduri. Adica  nu am masina oricum, nu merg cu masina foarte des prin bucuresti si nici fratele sau prietenul meu nu o mai fac, asa ca ne plimbam frumos cu metroul sau cat a frumos frumos afara cu bicicleta sau pe jos prin parc, nu de alta, dar trebuie sa fim si realisti, Bucurestiul nu este un oras in care sa te poti deplasa cu usurinta si in timp util pe jos pentu ca este foarte mare si acum mai este si frig si urat afara. Dar daca am incerca toti sa combinam si sa diversificam modul in care alegem sa ne deplasam zilnic pana la munca sau la facultate sau la liceu sau unde mai avem noi treaba s-ar observa, traficul nu ar mai fi atat de “infernal”, nu am mai ajunge la destinatie cu nervii deja intinsi la maxim pentru ca am prins de 5 ori acelasi semafor, pentru ca nu stiu cine ne-a taiat calea, pentru ca ratb-ul a intarziat, pentru ca metroul era prea plin.

Totul tine de vointa, eu alternez metroul cu ratb-ul sau cu mersul pe jos pe distante rezonabile, dar bine, sunt si in zona ok, adica nu am nevoie de niciun mijloc de transport nici pentru a ajunge la facultate nici la munca, da, as putea sa folosesc si masina persoana, daca as avea una, si ratb-ul ca sa ajung si la munca si la facultate, dar pentru un maxim de 30 minute chiar nu consider necesar asa ceva, mai ales ca daca stau sa ma gandesc bine, cred ca as face mai mult cu ratbul sau cu masina decat fac pe jos.

Si pentru bicicleta acum este cam frigut, dar pentru cei care nu se lasa speriati de asta, o sa recomand mereu mersul pe bicicleta pentru ca este si practic si sanatos si eficient si benefic si multe, foarte multe, mersul pe bicicleta o sa fie mereu o activitate ideala atat pentru deplasare, cat si pentru relaxare, cat si pentru sanatate.

Daca nu inteleg, nu inteleg

 Sunt si lucruri dubioase, pe care eu nu le inteleg, sau poate doar nu vreau sa le inteleg pentru ca mi se par necesare, nu mi se par practice. Adica, in prezent se pune foarte mare accentul pe efectul vizual, conteaza foarte mult cu arati, pentru orice, chit ca e vorba de munca sau de o relatie sau de o prietenie, aspectul primeaza in orice si foarte multe femei si chiar fete, din pacate, spun din pacate pentru ca aleg sa faca asta la o varsta foarte frageda cand corpul nici macar a terminat sa se dezvolte, aleg sa recurga la augmentare mamara, fie ca vor doar sa redefineasca, sa aranjeze, sau ca vor sa mareasca ce le-a oferit “mama natura”, foarte multe femei ajung sa mearga pe aceasta cale. Cale pe care eu nu prea o inteleg, mai ales, cum am spus si mai sus, la fete tinere, adica la 14 ani tu consideri ca ti s-a dezvoltat complet corpul si ca nu esti multumita cu sanii pe care ii ai? Nu mi se pare ok, si nici parintilor, din pacate nu in tote cazurile, dar sunt si parinti care inca gandesc rational si nu sunt de acord cu asa ceva, si ce face fata noastra de 14 ani? Isi strange ea banii de buzunar si se duce sa faca interventia asta chirurgicala pe la cine stie ce cabinete dubioase si se ajunge cine stie pe unde. Daca tot recurgi la o astfel de procedura, macar documenteaza-te bine inainte ce inseamna o procedura de chirurgie estetica, ce e aia rinoplastie, ca nu este chiar atat de simplu, si incearca sa gasesti o clinica acreditata, serioasa, gasesti pe net foarte multe clinici dubioase, dar daca te uiti putin atent gasesti si site-uri ok, adica mie mi-a luat foarte putin sa ii gasesc pe cei de la mihaiaschilian.com si mi se par ok, par o clinica serioasa. Si daca chiar vrei sa apelezi la chirurgie estetica, intreaba medicul ce urmeaza sa se “ocupe” de tine si ce presupune aceasta interventie, ce inseamna rinoplastie, ce implica, ce riscuri sunt, ce efecte secundare pot aparea, ce complicatii si dupa ce cunosti toate detaliile astea inca vrei sa faci acest pas, ok, dar macar documenteaza-te inainte si asteapta sa isi faca pubertatea treaba si sa ti se dezvolte complet corpul inainte sa apelezi la bisturiu.

Dar din nou, de ce sa nu te multumesti cu tine asa cum esti? Adica si daca vrei un job in videochat poti sa il obtii fara implanturi daca ai incredere in tine si te simti bine in pielea ta, dar daca asta este obiectivul tau in viata, este cam degeaba tot ce ai citit pana acum, aici. 

M-am corectat!

C., sau scuze, defapt CRISTI, ca e suparat in ultimul timp pe mine pentru ca vorbesc depsre el ca o simpla litera a alfabetului, si nici macar nu e prima, sa ii spun numele intreg, ca asa, o litera din alfabet este mult prea neinsemnata. Deci, revenind la ideea initiala, Cristi, vrea sa isi deschida o afacere secundara, pe langa viitoarea cariera in avocatura, vrea sa se specializeze in controlul calitatii.

Bine, nu are nici o idee despre treaba asta, dar a inceput sa cauta sfantul google, si sa se informeze. Ceea ce este foarte de bine, pentru el, pentru mine care sunt complet pe langa nu prea e asa bine, adica, eu il ascult cand imi povesteste chestii si il las sa termine de spus tot ce are de spus pentru ca este foarte entuziasmat despre ideea asta, dar nu inteleg o iota din ce spune el acolo, si ii spun doar ca “da, asa e, ai dreptate”. Pentru ca nu am nici cea mai mica idee daca are dreptate sau nu pentru ca  acest domeniu este complet paralel cu mine si cu interesele mele, asta asa, ca sa fiu sincera.

Tot ce am putu eu sa fac a fost sa ii recomand sa inspire de la altii sau sa lucreze in parteneriat cu ei, si i-am recomandat sa incerce cu cei de la Matricia, pentru ca na, par o firma serioasa si sunt destul de seriosi din recenziile pe care le-am citit despre ei, pentru ca na, vreau sa il ajut, dar cum eu sunt complet pe langa subiect, macar sa ii gasesc pe cineva de la care sa se inspire sau cu care sa incerce sa colaboreze, in caz ca poate face asta.

Sau, desigur, mereu ramane varianta de a isi termina studiile si de a profesa in domeniul lui, avocatura, pentru ca in fond si la urma urmei asta este ceea ce ii place lui cu adevarat. Stiu ca este foarte activ si foarte interesat de cat mai multe lucruri si vrea sa faca mai multe lucruri in acelasi timp decat am eu degete la ambele maini, dar eu sunt de parere ca mai bine exceleaza in unul decat sa fie mediu sau slab in mai multe, nu?

Din nou...

Din cand in cand ma apuca nostalgia cu privire la primele mele momente cand mi-am deschis blogul. O adevarata aventura, un adevarat chin, dar ce e drept acum mi se par amintiri frumoase, chiar daca atunci era o adevarata bataie de cap. Nu aveam idee ce face o firma de crowdsourcing, nu intelegeam care era treaba cu SEO, nu stiam prea mult, stiam doar ca este o pagina web pe care sa scrii ce iti trece prin minte.

De crowdsourcing ebook nici pana recent nu stiam prea multe, pentru ca ce este drept nu prea am batut fierul pe modalitatile astea, recent am aflat si eu cum este sa constrolezi rezultatele negative din google, si treaba asta am descoperit si eu, din nou, destul de recent, ca este foarte utila pentru ca iti selecteaza vizitatorii, sau daca ai afacere online, iti selecteaza clientii, te favorizeaza pentru ca intotdeauna o sa se trezeasca un “dorel” care sa comenteze ceva aiurea si care sa iti afecteze imaginea sau daca ai un magazin online sau o afacere online, o sa afacteze si mai tare totul.

Da, de la un timp incep sa caut chestii de genul asta, da, nu, nu am timp liber, dar incepe sa ma pasioneze si domeniul asta tot mai tare, din nou, si as vrea sa imi fac din nou mai mult timp pentru el, pentru blog, si sa fac totul la un nivel mai profi, mai ok, sau macar mai consecvent decat acum.

Nu, nu ma pricep deloc, dar sunt foarte multe firme care se ocupa de optimizare pentru motoarele de cautare, au si e-bookuri gratuite, si stiu cu “se mananca” SEO si tot ce tine el, comparativ cu mine care sunt complet pe langa subiectul asta, dar planific sa ma dezvolt si pe latura asta.

Stiu, am mai spus de multe ori ca fac asta, ca ma revin din nou blog cu tot ce tine de treaba asta, ca incerc sa revin la “normal”, la cum era, chiar incerc asta, dar job-ul si oboseala venita la pachet cu el m-a cam retinut, dar din nou, mi-am propus sa revin aici, prea imi e dor. Si daca imi e dor trebuie sa imi fac timp pentru asta. 

Funny story

Cand merg cu metroul si nu este exagerat de aglomerat, in special cand ma intorc acasa de la munca, ma joc pe telefon, in ultimul timp ma joc 2048 hexagon, ma chinui de cateva saptamani la el, mai am putin si ating 1 000 000 de puncte. Partea care mi s-a parut foarte funny? Acum cateva zile cand ma intorceam de la munca, stateam in picioare, undeva intre vagoane. Vin un tip la mine si “hei, vad ca te joci candy crush, imi dai facebookul tau ca sa ne trimitem reciproc vieti?” si la replica mea “defapt ma joc 2048” tipul nu a mai spus nimic, si intre timp a ajuns si metroul in statie si a coborat. Well, nu stiu care era faza si de unde a luat replica aia, dar a fost funny, chiar foarte funny. Data viitoare poate chiar o sa ma joc candy crush in metrou.

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.

Oportunitati

Am observat ca in prezent daca sti limba engleza nu mai este un avantaj cand vrei sa te angajezi, sa cunosti limba engleza este deja ceva standard pentru angajatori, nu mai este ceva wow, nu mai este ceva cautat, este o cerinta aproape, sau chiar, standard. In schimb chineza si germana sunt foarte cautate, motiv pentru care eu, am decis sa fac un curs delimba germana pentru incepatori. Da, am ales germana, pare ceva mai ok decat chineza in mintea mea, in prezent.

Ce e cu mine? Nu stiu nici eu, sincer, adica am deja un job, dar m-am gandit ca nu se stie niciodata ce o sa se intample pe viitor, de ce sa nu profit de ocazie daca tot am dat peste ea, nu? O sa fac totusi niste cursuri autorizate ca am mai vrut eu sa invat niste chestii pe net si peste ce am dat pe site-urile respective, zau ca nu avea nici o treaba cu titlul si implicit nici cu materia, defapt era un program de programare, care era “prezentata”. Adica, realizati in stil erau daca eu care nu prea aveam deloc tangente cu acele notiuni am putut sa imi dau seama ca sunt doar abureli acolo, nu? Dar din fericire au fost free, deci nu a trebuit sa ma oftic extrem de tare ca am dat bani degeaba. Cu germana am ceva mai multa incredere cand stiu ca e ceva oficial, este un curs de 4 saptamani, cu profesori, cu clase si tot asa. Adica, pare mult mai credibil decat “trimite un mail aici pentru cursuri”.

Da, am timp si de munca si de facultate, care da, stiu, o sa inceapa curand, si o sa am timp si de cursurile astea de germana si o sa am timp si sa ma distrez. Adica ma pot duce la cursuri in doar in weekend sau in 2 dupa-amiezi din timpul saptamanii, orele sunt decente in ambele cazuri, si asa, cand o sa aud pe cineva vorbind in germana in jurul meu sau cu mine, nu o sa mai intreb daca ma injura sau de ce ma injura. 

Un nou capitol

Exista anumite evenimente in viata care sunt importante pentru fiecare persoana in momentul in care le traieste personal, degeaba aude in stanga si in dreapta, nu o sa aiba nici o valoare pana cand nu o sa traiesc acel moment, pana cand nu o sa ajunga in acea etapa.

Acum am ajuns si eu in alta etapa, una importanta, dupa mine cel putin. De o saptamana si jumatate m-am angajat, am primul meu job real cu program de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, salariu la sfarsit de luna si tot tacamul.

Este ceva foarte entuziasmant pentru mine, ceva foarte wow, a trecut o saptamna si jumatate, dar inca mi se pare ceva interesant sa am din nou un program fix, sa am o alarma care sa sune in fiecare dimineata la aceiasi ora, sa am o rutina zilnica, sa am un birou al meu, sa am un scaun foarte smecher al meu. Da, cel mai tare la munca imi place scaunul meu. Oh, hai sa va arat o poza cu biroul daca tot am ajuns la el: 

Si cam atat pentru astazi. Am innebunit foarte multa lume cu noul meu job cu chestii gen “hei, uite asta e biroul meu/scaunul meu/cheile mele/balconul/etc/etc/etc” , si probabil o sa o mai fac o perioada, dar pe langa ce o sa ii innebunesc pe ei in privat, o sa povesc si aici, cel putin pana cand nu o sa mi se mai para asa wow, dar probabil nu o sa fie curand, inca ma incanta toate chestiile astea mici.

Maturitate

Cand ajungi la facultate si mai ales daca nu e in orasul tau si pleci de acasa, deja se considera ca esti matur, ce cuvant urat, “matur”, si se presupune ca ar trebui sa iti porti singur de grija, sa te duci la facultate chiar daca nu te mai streseaza nimeni dimineata sa te trezesti, sa nu umblii toata noaptea si sa dormi toata ziua, sa iti impui niste limite, sa gestionezi banii pe care ii primesti, eventual sa ii si castigi. Cat de nasol poate sa sune, nu? Da, stiu, foarte, dar faza si mai nasoala? Sunt in situatia asta. Ce e si mai rau de atat? Ca ma gandesc sa ma angajez pe vara, sa produc si eu ceva, nu doar sa cheltui. M-am uitat pe cateva locuri de munca la Aptjob, am gasit un job interesant acolo si apoi am aflat ca au un concurs interesant pe pagina lor de Facebook, ofera o tableta celor care isi finalizeaza sau isi fac de la 0 CV-ul in perioada 4-27 mai. Castigatorul se va desemna printr-un program random si am zis sa aplic si eu.

Este ciudat cand ma gandesc ca am facut asta. Adica, serios, eu sa lucrez? Mi se pare un gand foarte straniu, sincer. Nu stiu daca o sa ajung sa lucrez la jobul pentur care am aplicat pe Aptjob.ro sau la altul, sau daca o sa lucrez pana la urma, dar si doar gandul mi se pare ceva dubios. Nu prea ma vad lucrand, este ceva nou pentru mine, ceva ce as vrea sa incerc, dar ceva cu care nu stiu daca m-as descurca inca.

Bine, este o gama foarte larga de joburi pe site-ul respectiv, dar mi-e greu sa ma consider

Pentru un loc de munca. Da, pot sa gasesc program flexibil, pot sa lucrez in mai multe judete, adica pot sa imi gasesc ceva acasa, sa nu trebuiasca sa raman neaparat in Bucuresti, dar totusi... este ciudat cand ma gandesc la asta, si este si mai ciudat ca totusi iau asta in calcul ca pe o varianta foarte plauzibila de a-mi petrece vara. Si da, stiu, este prima vara de cand sunt la facultate si da, ar trebui sa ma distrez ca am suficient timp sa lucrez, dar parca as vrea sa vad cum e. Plus ca normal ca o sa ma si distrez, nu o sa ma duc pe un job de vara care sa ma solicite 20 de ore din 24 6 zile din 7, ma duc si eu pe ceva cu 8 ore pe zi sau poate chiar cu 4.

Ramane de vazut ce o sa iasa, ideea este ca de ceva timp ma bate gandul asta si nu reusesc sa scap de el, dar inca este doar un gand, mai este pana devine sau nu realitate.

Aproape acolo

A venit momentul sa va spun de ce am tot amanat “intoarcere” mea aici. De ce acum? Pentru ca acum e aproape de finisare ideea mea. Unii dintre voi poate va mai amintiti ca acum ceva timp adaugasem pe acest blog o pagina numita “shop online” pe care aveam 3-4 produse, 2 cabluri de date si 1-2 ceasuri. Da, blogul asta nu m-a ajutat foarte tare sa le vand, dar am gasit o metoda de a o face pana la urma, si apoi am mai adaugat produse, treptat, putine, rand pe rand, si cand le vindeam aduceam altele. Nu pot spune ca am iesit cu adevarat pe profit pentru ca nu am analizat niciodata situatia din punctul asta de vedere, toti banii optinuti din vanzare ii reinvesteam si tot asa pana prin noiembrie luna trecuta. Atunci m-am decis sa duc treaba asta la nivel, la unul mai profesional, mai oficial. Am inceput si am facut investitii reale, adica mai semnificative decat pana in prezent, am achizitionat mai multa marfa, marfa pe care am de gand sa o personalizez si inregistrez, o sa fie totul “a la zdwub”, si in curand o sa fie pe piata. Am marfa, am inceput cu hartogaraia si acum am dat comanda de etichete autocolante pentru produsele mele de la o firma numita LabelPrint, i-am ales pe ei pentru ca vreau calitate si profesionalism pentru ca vreau sa am un start bun, daca nu incep bine incep degeaba, asa ca prefer sa incep cu cei mai buni, cei de la LabelPrint au o experienta de 10 ani in acest domeniu, etichete, stikere, deci am incredere.

Plus ca nu arata rau deloc la prima vedere 

Acum, cand sunt aproape acolo nu mai am rabdare si am izbugnit, a trebuit sa va spun si voua treaba asta, nu am mai putut sa tin doar pentru mine. Sper sa fie bine pana la final. 

Rentabil sau nu, suna bine

Nu m’am amgajat si vara e deja pe terminate, mai e doar o luna…totusi un prieten m’a intrebat daca nu vreau sa lucrez cu el luna asta. Ar fi o idee, dar nu e ca si cand m’as duce barman sau ceva de genul, el are o firma de publicitate web, creaza site’uri si asa mai departe. Si pentru asta trebuie sa stiu sa lucrez cu limbaje de programare precum java, html si sa ma ocup de optimizare SEO. Si acum o sa spuneti “pai si? Nu spuneai ca’ti place informatica?” Da, dar treaba e alta…programele alea eu le stiu la un nivel minim…defapt doar unul, stiu putin html, iar java imi e complet strain. Si nici despre optimizare nu stiu foarte multe.

Niciodata nu m’am gandit cat e de munca la o agentie web pentru ca nu m’am gandit niciodata la domeniu, nu prea m’a atras desi ar fi o idee destul de buna. Poti sa lucrezi de oriunde, poti sa lucrezi cand ai tu chef, in termen, dar cand ai tu inspiratie, adica nu ai un program fix, daca la 2 dimineata iti vine inspiratia pentru un web design atunci te apuci si lucrezi la el.

As avea 1-2 saptamani sa invat sa lucrez in mare cu limajul java sau html si sa mai invat apoi din mers, dar nu stiu ce sa spun…e destul de complicat de invatat de la 0 un limbaj in doar cateva zile.

Dar cred ca totusi o sa incerc, adica e un domeniu destul de bun, e cautat, multi isi deschid afaceri online si au nevoie de o echipa profi care sa le aranjeze site’ul si sa le promoveze afacerea. E destul de rentabil, de comod, de placut. Da, banuiesc ca este destul de profitabil, nu am intrat in detalii cu salariu si asa, dar banuiesc ca este destul de rentabil. Si chiar de n’ar fi foarte rentabil eu tot cautam un job si aveam nevoie de ceva banuti, nu?

Ei bine cred ca o sa ma bag sa invat cel putin unul din limbajele alea 2 sau poate altul asemanator pentru orice eventualitate, poate nu o sa reusesc sa invat pana luna viitoare, dar poate pe viitor o sa’mi fie de folos sa stiu sa lucrez cu ele.  

Reflexii in oglinda

Poza de la primul meu job platit, are cam 2 ani si ceva poza ;))

"Reflexii in oglinda" este ideea lui Sorin

Intrebare

Da, astazi vreau sa adresez si eu o intrebare: Cum draci baltati se presupune ca ar trebui un tanar sa capete experienta?

De ce intreb asta? Simplu, extrem de general vorbind, oriunde te duci sa te angajezi indiferent ca ai 16,18, 20, 50 ani te intreaba “ce experienta ai in domeniu?” si tu ii spui “nu am” , iar el te intreaba din nou “dar ai mai lucrat pana acum? Ai ceva experienta in orice domeniu?” si tu ii spui din nou, sincer, ca nu, nu ai experienta. Si aici se taie filmul.

De ce ma intreb asta? Pentru ca da, si eu m’am lovit de treaba asta cand mi’am cautat de munca, nu am experienta domle…da, fie, am lucrat ca promoter, dar asta nu se pune, nu? Eu cred ca nu, motiv pentru care nu am pomenit nimic de asta cand am primit intrebarea.

Dar revin la modul general. Esti tanar, ai 18 ani, nu mai zic de 16-17 ca se presupune ca nu esti major si nu poti fi angajat legal, ai 20 de ani, ai 25 de ani si doar ai iesit de pe bancile facultatii. Vrei si tu un ban, vrei sa faci ceva, te duci sa te angajezi, dar toti iti cer experienta. Pai de unde domle experienta daca tu doar ce ai iesit din scoala? Da, acum o sa’mi spuneti “si? In facultate nu faci practica? Aia ce e?” Aia e practica domle…daca mai tragi si chiul si iti faci hartie pentru facultate pe ochi frumosi si bacnote e clara treaba, nu? Da, nu toti fac asta, sunt multi care fac practica pe bune nu pe ochi frumosi, dar nu stiu cata relevanta are asta cand te duci sa te angajezi undeva. Adica ce treci in cv? Experienta: pracitca facultate. Da, ar fi o chestie, dar nu stiu cati o sa accepte. Si mai e si chestia ca poate nu’ti gasesti imediat dupa terminarea facultatii fix in domeniu, dar cum nu poti sa stai sa rabzi de foame si sa cutreieri bulevardele trebuie sa te angajezi undeva pana gasesti in domeniu, nu? Da, am zis in nefericitul caz in care nu’ti gasesti pe domeniu tau. Si cand te duci sa te angajezi o sa’ti zica “imi pare rau, nu aveti experienta”

Si revin cu intrebarea: De unde draci baltati sa aiba un tanar experienta? Zici ca au fost facuti toti in birouri, in magazine, in uniforma de angajat. Nimeni nu se naste invatat evident, dar nici daca ti se inchid mereu usile in nas din cauza experientei nu ai cum sa inveti, nu crezi?

Da, poate pentru multi nu are noima treaba asta, dar mie chiar mi se pare aberanta si complet fara logica.

Si nu, nu spun asta neaparat pentru ca mi s’a spus mie ca ar fi fost de preferat sa am experienta, spun asta la modul general pentru ca nu e asa bai ca nu m’am angajat eu vara asta…nu ma angajam neaparat din necesitate cat din curiozitatea de a lucra. Da, stiu ca am spus ca ma angajam si pentru bani, pentru ca da, e adevarat, nu m’ar fi deranjat deloc niste bani in buzunar, dar nu a fost sa fie vara asta. Vara viitoare nici atat ca’s cu alte treburi, dar peste 2 veri da, si nu aici, ma angajez la bucuresti, si acolo o sa’mi caut mai serios nu ca vara asta cand am fost si am intrebat in 6-7 locuri daca angajeaza sezonieri. Voiam sa ma angajez, dar nu a fost sa fie, mi s’a taiat elanul dupa cele 6-7 locuri si primisem un poate. Dar acum m’am referit mai mult la cei care chiar au nevoie sa se angajeze si sunt trimisi acasa pentru ca nu au experienta. Cine se naste invatat? Nimeni! 

Noroc? O sa am nevoie

M’am trezit cu chef de treaba, dupa ce am injurat tantarii aia nesuferiti toata noaptea, abia la 4 si ceva m’au lasat sa adorm, am facut un dus, am baut cafeaua si am mai citit niste tampenii de stiri pe site’ul unui program tv, m’am imbracat frumos, mi’am aranjat freaza ciufulita cu breton stramb sa arate cat mai ok, mi’am scos la imprimanta CV’ul in multe exemplare, le’am bagat intr’un dosar si dosarul intr’o mapa, telefonul in buzunar, portofelul cu acte in celalalt buzunar, cheile si ele intr’un buzunar, m’am incaltat, mi’am bagat castile in urechi si am plecat.

Am plecat in cautarea unui loc de munca pe vara…macar 2 luni sa lucrez si eu, nu? Nu mi’e frica de program, nu’mi e frica de trezit devreme si culcat tarziu, fac asta tot anul in timpul liceului, nu? Nu mi’e frica de persoane peste care o sa dau, nu mi’e frica de munca. Vreau sa vad cum e sa muncesti cu program fix, zi de zi. Si da, am nevoie de bani… Am 18 ani, e vara, vreau si eu sa ies in oras, vreau si eu petreceri, vreau si eu mare, munte, plecari neprogramate, vreau si eu aia si aia si aia, chiar si cealalta. Chestii obisnuite stiu, dar pentru chestiile astea obisnuite am nevoie de bani, bani pe care nu’i am…asa ca…singura solutie: sa facem niste bani, nu?

Urati’mi succes, presimt ca o sa am nevoie. Am plecat in vanatoarea unui job astazi! 

Recomandare cu interviu

Azi vreau sa fac si eu o recomandare…este vorba despre Vali Zaharia photography. Aceasta pagina este a unui prieten pasionat de fotografie. A facut cursuri si acum are chiar si legitimatie si reportofon, trecere libera la evenimentele din oras, iar numele lui a aparut de mai multe ori in ziarul local, in “Adevarul” si chiar si in “Observtor” , dar si intr’o carte numita “Almanahul Amarei”.

Acum nu o sa va povestesc eu cum a inceput totul…am preferat sa’l las pe el sa faca acest lucru:

Z: Buna si mersi ca ai acceptat sa raspunzi la cateva intrebari

Vali: Salut pe toata lumea. Si le multumesc celor care imi apreciaza munca si imi viziteaza blogul

Z: Spune'ne cand ai descoperit aceasta pasiune pentru fotogrfie?

Vali: Hmm pasiunea mea pentru fotografie este relativ noua, am doar 3 ani jumatate de cand tin camera in mana insa fotografia ma atragea de cand eram mic

Z: Si cum a pornit totul? Cum a fost momentul care a trezit aceasta pasiune in tine?

Vali: Sincer nu stiu care a fost declicul, momentul care m-a facut sa imi placa mai mult a fost cand m-am apucat serios de ciclism si am inceput sa vad tot felul de peisaje si locuri de exemplu biserica parasita de la Ivanesti despre care am si scris un articol pe blog si povestea careia inca ma fascineaza

Z:  Pana in prezent ai participat la vre’un concurs?

Vali: Da, am participat la mai multe, chiar acum m-am inscris la un concurs. Este vorba de concursul din revista “foto-magazin” iar tema actuala este “biserici si manastiri”

Z: Colaborari ai avut cu cineva pana in momentul de fata? Sau ai in minte persoane cu care ai dorii sa colaborezi pe viitor?

Vali: Colaborari am avut si am si in prezent cu presa locala pentru diverse articole, dar si cu un cunoscut scriitor, George Stoian, scriitor ce in prezent scrie o carte despre monografia orasului Amara , doua din fotografiile mele  aparand in acea carte

Z:  Ce asteptari ai pt viitorul apropiat sau chiar mai indepartat?

Vali: Pai tot visez la un dslr(digital single-lens reflex) sper la vara sa reusesc sa imi achizitionez unul si desigur daca asta va devenii un job cu siguranta un studio

Z:  Ai de gand sa faci o profesie din asta sau este doar un hobby si atat?

Vali: Poate pe viitor, deocamdata este doar un hobby, insa din vara vreau sa incerc asta si ca job la nunti si botezuri

Z: Ce iti place sa fotografiezi in general? Ai un obiectiv principal?

Vali: Nu am un obiectiv principal fotografiez orice mi se pare frumos,  imi place sa incerc din toate tocmai din acest motiv colaborez cu presa si fac fotografie de presa, dar si portrete, peisaje

Z:  Pe langa fotografie mai ai si alte pasiuni?

Vali : Desigur. Ma pasioneaza si partea de video, avand  cateva video de prezentare la activ si chiar ma gandeam intr-un timp sa dau la regie film

Z: Pe langa video spuneai ca iti place si ciclismul

Vali: Da, una din cele mai vechi pasiuni si prima dragoste daca pot spune asa este ciclismul. De ce imi place? Pentru ca este unul din sporturile rege daca pot spune asa si prin intermediul lui ai ocazia sa intalnesti oameni, sa vezi locuri si peisaje si de asemeni te mentii sanatos. Pe doua roti merg de aproape  11 ani si sper ca pe viitor cele doua roti sa aiba si motor.

Z: Acestea sunt singurele tale pasiuni?

Vali : Nu, mai am o pasiune destul de ciudata pentru unele persoane din anturajul meu, anume uniforma de politie jandarmerie. Este o iubire daca pot spune asa si ma face sa tot sper ca poate voi reusii sa dau la scoala de subofiteri

Z:  Ce parere au cunoscutii si famlia ta despre pasiunile tale?

Vali: Familia ma sustine in tot ceea ce fac

Z: Ce mesaj ai pentru cei ce iti apreciaza munca si iti urmaresc activitatea?

Vali: Le multumesc inca odata tuturor celor care imi apreciaza munca, au dat like la pagina si de asemeni imi urmaresc blogul. Promit ca o sa fiu constant in tot ceea ce fac si ca voi strange mai multe likeuri

Si cam asta este poveste lui de la inceput(momentul in care a descoperit aceasta pasiune), dar si planurile  pentru viitor si pasiunile lui. Eu va recomand cu mare caldura si drag sa intrati pe pagina lui Vali Zaharia Photography si/sau pe blogul lui , sa’i admirati fotografiile, care sunt foarte reusite si merita aprecieri(dupa parerea mea) si daca va place ceea ce o sa gasiti puteti sa’i dati si un like sau commentariu sau ambele si sa’i arati ca’i apreciati munca.

Eu acum ii urez succes la concursul la care este inscris si sper sa reuseasca ce isi propune pt viitor, iar pe voi va las sa intrati sa vedeti daca merita sau nu un like(Vali Zaharia photography).

Ca sa va formati o idee va arat una dintre fotografiile lui :