Bacul prin ochii mei(1)

Una s-a dus au mai ramas 5. Trecem peste ele cu stoicism. Marti a fost prima proba de bac si anume oralul la romana…am asteptat destul de mult sa intru in sala dat fiind ca numele meu de familie incepe cu T… dar asta sa zicem ca a fost cea mai mica problema. Am intrat intr-un final in sala, extrag un bilet…nr 71…eu aveam in minte sa nimeresc unul de la 50 si ceva pana la 60…m-am dus prea departe aparent, dar a fost ok si asta…in mare. Adica trebuia sa citesc textul ala si sa-mi dau seama de care este…informativ, argumentativ, epistolar etc etc etc. Si am citit eu acolo de vreo 3 ori textul si tot nu stiam sigur daca e argumentativ sau informativ. Textul era un fragment din “La taifas” scris de Aurora Liiceanu. Si dupa ce il citisem deja de 3 ori am zis ca asta e, sa vedem ce iese, si m-am pus pe scris, am zis ca e si informativ si argumentativ, sa fie acolo de toate. Am zis cui ii este adresat, am extras si ideea centrala. Buun, trecem la 2…aici e aici…toti care au iesit din sala inaintea mea au avut subiecte aiurea rau de tot, despre politica, despre UE, despre importanta lcturarii textelor epistolare (a scrisorilor indosariate in romane), despre publicatiile culturale…mie mi-a picat ceva relativ usor, dar care m-a blocat tocmai pentru ca parea mult mai banal decat ce auzisem inainte si anume…”importanta evenimentelor in viata unui om”. Prima data cand am citit subiectul mi s-a parut usor si ok, dupa am stat si mi-am stors toata imaginatia la celalalt exercitiu si cand am ajuns sa fac textul argumentativ…pauza, liniste totala, stiti cum e in filmele alea cand in mijlocul pustiului trece doar o rota de paie sau de praf? Asa era in mintea mea. Am inceput de 2 ori textul ala si tot nu era ok…pana cand am zis din nou ca asta, vedem ce iese. Si m-am apucat si am scris o gramada de tampenii, dar fix tampenii, nu mi-a placut deloc ce a iesit, dar a respectat structura.

Oricum…cam asta a fost prima proba de bac…sa le vedem pe restu. Oh, si da, am luat experimentat. 

Fara legatura

Cea mai aiurea chestie care mi s-a intamplat de 3 ori numai saptamana asta. Vorbesc frumos cu cate un amic si din vorba in vorba ajugem la un moment dat si la subiectul bac…ba ca ma plang eu de teme, ba el, ba ca e el mai mare cu 1-2 ani si tine lectii de filozofie de viata. Si de aici ajung sa aud “tocmai tu te plangi de texte argumentative la romana?” …raman putin asa…mai ales cand aud prima data si intreb si eu ca tot omul care stie ca nu e geniu in asa ceva “cum adica tocmai eu? Eu ce am?”…si vine raspunsul briliant: “pai nu esti tu blogger? Nu cu asta te ocupi tu? Scrii, nu?”

Genial ce pot spune…sa compari articolele scrise de mine, majoritatea in acelasi stil si format ca asta, cu textele argumentative de la romana.

Unul dintre cei care mi-a spus ceva de genul a fost si C., bine, el a spus-o mai mult pentru a-i ironiza pe ceilalti. Si cu “sprijin” de la el am ajuns sa imi imaginez cum ar fi daca as scrie la bac textul argumentative in maniera in care scriu aici, pe blog, sau as face comentariu literar exact asa cum il interpretez eu defapt…adica as spune cat de curve sunt Otilia, Ela sau cat de tembel este Ion sau cat de drogat era Iona sau cat de emo era Bacovia si aceste “sau”  pot fi muuulte. Am o maniera de a interpreta si comenta textele din programa de bac de mama-mama. Si C. mi-a spus ca ar fi bine daca nu m-as alege cu vreo vanataie/fractura din partea profesorilor care vor corecta lucrarea mea…de trecut nici nu se pune problema sa trec mai mult decat strada.

Dar din nou, nu inteleg care e legatura intre faptul ca am blog, ca scriu pe blog cu lipsa mea completa de inspiratie cand vine vorba de a compune niste texte argumentative complet tampite pe niste subiecte complet idioate Nu are pic de legatura…sau poate ar trebui sa inteleg ca persoanele respective nu mi-au citit in viata lor blogul si nu au nici cea mai vaga idee despre ce si cum scriu eu pe aici, nu? 

Si ieftin si calitativ si personalizat?!?!

Inca putin…atat de putin…si incepe sezonul tricourilor…gata cu hainele groase hai cu tricourile!!! Okk….da…inca nu e chiar de tricou, dar un tricou si o geaca de piele merge, zic, nu? Meeerge…merge chiar bine.

Poate stiti, poate nu stiti, dar mie imi plac meme’urile…caricaturile alea foarte funny , mai ales daca sunt combinate…Asaaa si stiti ce imi mai plac? Tricourile personalizate…mi se pare foarte tare ideea de a avea un tricou exact asa cum il vrei tu si sa nu fi nevoit sa’l cauti oreeee in sir sau chiar zile prin toate magazinele posibile si imposibile. Hmm…dar de’o combinatie ce ziceti? Tricou personalizat cu un meme…genial, de’a dreptul genial…de vara trecuta tot zic ca’mi iau si eu unul.

Dar da, evident nu toata lumea are aceleasi gusturi ca mine…daca am fi toti la fel unde ar mai fi farmecul. Dar nu cred ca exista cineva care nu ar vrea un tricou personalizat…fie ca e personalizat cu o poza personala sau a unei persoane dragi, fie ca e o poza funny ori un text funny.

Asaaaa si acum tot dam de o problema…Adica da, e bine ca nu mai stam si cautam ore in sir un tricou care sa fie exact asa cum ne place, dar ce facem cu magazinele care personalizeaza tricouri? Poate unele sunt prea departe si n’ai niciun chef sa mergi atat, poate nici nu sti unde sunt exact si iar n’ai niciun chef sa le cauti…sau poate le gasesti(sau sti deja) ajungi acolo si poate e inchis…sau e o coada interminabila…sau respectivul magazin are comenzi toata ziua…ce faci? Te intorci acasa dezamagit poate chiar putin nervos. Eh…bine ca suntem oameni intuitivi si bine ca exista google, nu? Ce facem intram pe google si cautam un magazine online, dar pana gasesti unul de incredere si bun iar e drum lung si poate n’ai niciun chef… Hai sa va zic eu cum e cel mai bine…intri pe siteul asta  www.imprimaretricouri.com si gasim aici o multime de tricouri dragute si funny gata facute…Si sunt si la preturi foarte bune…adica tricouri asemanatoare gasim si prin oras, dar costa aproape sau chiar dublu, nu? Deeeeci lovim 2 iepuri dintr’o lovitura…tricouri de calitate, 100% bumbac, personalizate si ieftine…sunt chiar 3 iepuri dintr’o lovitura.

Eu zic ca merita si probabil o sa fac si eu cateva comenzi pe viitor de la ei …daca nu ma credeti…intrati pe  www.imprimaretricouri.com , uitati’va pe acolo…si dupa veniti inapoi si spuneti’mi daca tot nu ma credeti. 

...(40)

Inspiratie de seara

Stau destul de prost cu inspiratia…uneori stau si ma gandesc ce sa scriu…si pana la urma scriu despre ceva banal si foarte plictisitor (alteori nu’mi vine inspiratie deloc)…dar seara…cand ma bag in pat…pai sa vezi atunci inspiratie pe capul meu…imi misuna ideile prin cap ca mustele vara…idee dupa idee…dar nu ma ridic sa deschid iar pc’ul in momentul ala…si scriu doar ideea principal sau ceva gen titlu’ …si a 2’a zi…ma trezesc eu asa frumusel…deschid pc’ul si gasesc in telefon titlul, ideea sau ce am scris eu seara…si deschid frumos word’ul sa ma apuc sa scriu…pai scrie daca mai sti. Pur si simplu cand vad foaia in fata mea si trebuie sa scriu imi fug toate ideile…nu se leaga nimic in mintea mea…nicio fraza…doar cateva cuvinte fara legatura intre ele…si ajung sa scriu despre o tampenie…si dupa ce ca scriu despre o tampenie scriu si fara sens…cam ca acum…aseara de exemplu aveam in minte o multime de idei pentru postarea asta…acum…acum am doar niste cuvinte amestecate in minte…care abia vin si alea.

Am problema asta cu inspiratia de mai mult…dar nu i’am acordat importanta prea mare niciodata…nici acum nu ma agit prea tare…dar totusi e aiurea ca seara sa am o gramada de idei…idei dezvoltate…texte complexe si complete…si dimineata…dimineata gol frate…sau poate 2 fraze si aia e tot …ceva care seamana cu rezumatul la tot ceea ce mi’a debitat mintea aseara.

In general inspiratia ma loveste cand gasesc un subiect interesant la televizor…aud prin discutii sau pur si simplu vad ceva care ma deranjeaza…sau imi place foarte tare…dar nu se intampla zilnic evenimente din astea care sa le consider si eu interesante incat sa le acord o importanta suficient de mare incat sa scriu despre asta.

Daca n’am inspiratie ce sa fac? Sa ma apuc sa fur articole de pe alte bloguri? Sa nu scriu nimic? Parca nu’mi place cand trece ziua si nu pun nimic aici…oricat de banal si plicticos ar fi…

Am nevoie de “o muza” …am nevoie de inspiratie…