Pasiune

Am asteptat de foarte mult timp sa iasa soarele afara si cand a iesit ba nu am avut eu prea mult timp, ba se razgandea el si fugea in nori, dar saptamana trecuta l-am prins si nici saptamana asta nu mi-a scapat. Am prins si timp si vreme pentru iesit cu bicicleta, problema era ca aveam doar 2 biciclete copii  si var-miu era ok pe ea, dar eu nu prea, noroc ca am gasit sa inchiriez totusi.

Ma gandeam intr-un timp sa imi aduc bicicleta de acasa, dar apoi am revenit cu picioarele pe pamant si mi-am dat seama ca nu am unde sa o tin, asa ca am renuntat repede la idee. Eu sunt genul de persoana foarte lenesa si sedentara, dar care paradoxal adora bicicleta si mersul pe bicicleta. De cand aveam mai putin de 5 ani stiu sa merg pe bicicleta si mereu mi-a placut. Cand eram la tara, acum prefer comoditatea de a merge cu masina, nu mergeam absolut nicaieri fara bicicleta, si sunt foarte multe persoane care pot confirma treaba asta, adica nu mergeam pe jos nici macar 100 m pana intr-un miniparculet din curtea scolii, poarta bunicilor mei dadea direct in curtea scolii, deci erau maxim 100 m pana in acel miniparculet, dar nu si nu, nu te intelegeai cu mine, eu mergea cu bicicleta chiar si pana acolo. Plus ca am ajuns la “performanta” de a merge cu 20 de litri de apa pe bicicleta, 2 bidoane de 5 L pe portbagaj si cate unul in fiecare mana, pentru ca na, manerele nu sunt facute sa tii mainile pe ele, sau cel putin asa mi-a spus cineva cand m-a vazut. Mi-a ramas treaba asta, oricat de lene mi-ar fi, oricat de tare ma domina sedentarismul oricand as merge cu bicicleta, ma relaxeaza, mi se pare o placere, nu un sport si clar nu un efort. Bine, cand ma urc prima data pe ea dupa o perioada lunga obosesc destul de repede, sedentarismul isi spune clar cuvantul, dar imi revin repede si dupa nu ma mai dai jos de pe bicicleta aia.

Si am zis ca daca mersul pe bicicleta este foarte util organismului si in acelasi timp este relaxant si placut  de ce sa nu ii ofer si unui prieten, fratele mai mic al unei prietene, placerea de a invata sa mearga pe bicicleta. Si-a strans singur bani si si-a luat o bicicleta de pe Toyz, i-au adus-o acasa pe gratis, livrarea fiind gratuita in Bucuresti si poate sa invete linistit, are garantie 24 de luni, pentru ca da, el vrea sa invete sa mearga pe ea, dar tatal lui este mai mult plecat, mama lui nu stie si nici prietena mea nu stie, asa ca am zis ca o sa il invat eu sa mearga. Sambata avem prima “sedinta de condus”.

Si daca tot ma fac instructor poate ajung sa imi iau si eu Pegas-usul ala pe care il vreau de multicel, nu de alta, dar mi se pare genial acel design vintage, plus ca mie mi se par bicicletele vechi ok si mai durabile decat cele moderne cu tot felul de tampenii pe ele, cum este si a mea de altfel, i-am pus chiar si stop pe frana si semnalizare, deci... . Dar totusi, bicicletele Pegas mi se par foarte faine, nu stiu de ce mai exact de atat, pur si simplu imi place, nu stiu cat as merge pe ea, dar mi-ar place sa stiu ca o am acolo, a mea.  

A incercat cineva?

Chiar daca vacanta asta a mea oficiala nu prea e vacanta, eu vreau sa profit de ea, vreau sa o simt macar ca pe un weekend prelungit daca nu ca pe o vacanta si vreau sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut inainte. Nu am mai fost la pescuit de cred ca un an daca nu mai bine de un an. Da, e iarna, da, e frig, stiu toate astea, tocmai d-asta e numai bine pentru pescuit. Nu, nu am innebunit, dar am dat peste cei de la ideal fishing si pescuitul lor la copca si zau ca parca mi-au deschis apetitul, dar ma tot intreb unde as putea sa ma duc sa fac asta. Are cineva idee? Chiar as vrea sa ajung iarna asta.

Adica ce ar putea sa nu iti placa? Mi se pare de vis peisajul asta, tu stai si pescuiesti linistit in timp ce iti dardaie absolut toate organele externe si interne din tine si rasare soarele. 

Articole si accesorii de pescuit la copca nu am, dar cei care mi-au bagat ideea asta in cap, cei de la ideal fishing, ma pot ajuta, gasesc sa cumpar tot ce am nevoie de la ei, da, imi spun ei de ce am nevoie ca eu nu am idee. Adica abia acum am aflat ca o undita pentru copca arata cam asa: 

Clar ale mele de acasa care sunt lansete nu sunt potrivite. Dar tot ramane problema locatiei. Citisem undeva pe internet ca sunt anumite lacuri prin Calarasi care iarna ingheata suficient de tare incat sa poti sa pescuiesti la copca, dar sincer am dubii si chiar as prefera sa imi spuna cineva care a fost deja si a incercat. Si eventual, nu s-a spart gheata cu el si nici nu a inghetat degeaba pe acolo, adica a prins 1-2 pestisori, atat vreau, nu mai multi, nu ma intereseaza dimensiunile, oricum nu o sa il mananc. Da, imi place sa pescuiesc, dar nu mananc peste. Imi place sa pescuiesc pur si simplu, de relaxare, nu din dorinta de a manca ceva “capturat” de mine sau lucruri asemanatoare. 

Respira si....

            Fiecare a avut cel putin o data un moment trist, momentul ala in care iti venea sa-ti bagi tot ce ai si ce nu ai in tot, nu puteai sa te linistesti nicidecum, erai mohorat, nervos si iti venea sa te certi sau chiar bati cu toti cei din jurul tau. Daaar ai ajuns undeva inconjurat de copilasi si inevitabil ti-a aparut un zambet usor fortat pe fata pentru ca nu aveai cum altfel, nu puteai sa te afisezi nervos si gata sa rupi capul cuiva unor copilasi. Si ai intrat in hora si te-ai jucat. Poate acei copilasi nu erau defapt “ei” ci doar unul, e acelasi lucru. Poate erau rude sau ai unor prieteni, din nou, e acelasi lucru.

            Bun, te-ai calmat si apoi te duci sa discuti si cu parintii pentru ca acum erai ok, nu mai aveai acea dorinta sadica de a le redecora casa cu propriul sange. Si ii surprinzi in mijlocul unei crize parintesti: copiii incep sa creasca, serviciul reprezinta in majoritatea cazurilor o absoluta necesitate si ii auzi

            -Ieri am stat cu ala mic in parc toata ziua si nu mai pot, a inceput sa poata sta in picioare sustinut si nu te mai poti intelege cu el, ma doare spatele exagerat de tare, m-a alergat prin tot parcul.

            Imediat vine replica partenerului de viata care ii spune ferm ca este momentul sa cumpere un premergator. Si in momentul ala, tu esti deja lucid, iti amintesti ca exista diverse site-uri online de pe care poti cumpara premergatoare de diferite culori, marimi si materiale asa ca te bagi in mijlocul discutiei ca musca in lapte si le povestesti despre un model pe care l-ai vazut pe net, care era si accesibil si multifunctional, realizat din plastic foarte rezistent, disponibil in trei culori: portocaliu, albastru sau roz, cu masuta muzicala detasabila, si cum am spus, multifunctional, poate fi folosit si ca balansoar.

            M-au intrebat tot felul de detalii, iar eu le-am aratat pe net pentru ca sunt multiple modele pe placul si buzunarul tuturor parintilor ce vor sa-si vada copilul alergand fericit de colo-colo fara sustinerea lor.

Liniste si pace

Daaaa, de o saptamana e liniste, liniste si pace. Usa sta la locul ei, in balamale, fara pericolul de a cadea, soneria este tacuta si nu, nu este arsa, se pare ca a scapat si ea intreaga, interfonul poate sta pornit fara pericolul de a fi spart sau ars. Ce bine e asa. Ohhh nu v’ati data seama despre ce vorbesc? COLINDATORI!!!! Nu am putut sa ma leg de acest subiect pentru ca au fost sarbatorile si nah…nu ma simteam bine sa fac asta desi aveam de gand sa arunc cu oale dupa unii.

Nu, nu am nimic cu colindatorii…ciudat, nu? Sa va explic …nu am nimic cu copiii care merg cu colindul din placere si care au bun simt. Cu ei chiar nu am nimic, dar cum sa nu imi sara creierii pe pereti prin urechi cand cineva bate in usa cu picioarele (asa se aude…ca si cand ar bate cu picioarele si cu batele) si in acelasi timp altcineva a ramas cu degetul lipit de sonerie. Si nuuu, nu doar atat…te uiti pe vizor si vezi o adunatura de negrotei, oke…nu faci nimic…ii lasi in pace si pleci…dar nu se opreste…si simti ca trebuie sa te indepartezi de usa pentru ca mai are foarte putin pana cand o sa cada peste tine, iar soneria este la un pas de a se arde sau de a face un scurt circuit care sa dea foc la tot blocul…ei bine atunci cand ai deja toti creierii imprastiati pe pereti si te gandesti ca poate usa ce o sa cada pe tine te va proteja in momentul in care blocul o sa sara in aer (ca in desene, stiti voi) abia atunci cu o fata de criminal in serie care se stapaneste sa nu iti ciuruiasca fiecare cm din corp te duci si deschizi usa inainte de a cadea si ce vezi? Acelasi grup de negrotei pe care l’ai vazut si pe vizor, dar de data asta iti zambesc si se uita la tine cu niste ochii atat de nevinovati si te intreaba daca primesti cu colindul si tu stapanindu’te le spui “nu”…atunci ei iti arunca o privire mai ucigasa decat a ta ca si gand ar vrea sa’ti arunce o bomba in casa, dar e ok, pana le vezi din nou fetele…atunci lasi nervii sa iasa…si ii dai dracu afara de pe scara. Ohhh dar nu, nu am spus bine…sau fie nu sterg tot acum, dar ca un “bonus” daca acesti negrotei mai au si peste 18 ani atunci clar ai combinatia perfecta pentru ati scoate toate armele posibile si imposibile si imaginare sa le zbori creierii pe pereti si sa ciuruiesti fiecare cm² din ei.

Ahhh ceva mai bine…dar, a trecut si n’am omorat pe nimeni cu bine. Pe bune acum…doar eu am avut parte de asemenea colindatori? Si sa nu uitam ca unii erau destul de matinali…la ora 10 a.m eu consider ca era dimineata si dormeam ca bebelusii neintorsi. Imi venea sa scot eu usa din balamale sa nu’i mai las pe ei sa se deranjeze atat si dupa sa’i urc pe ea si sa’i arunc pe balconul scarii, dar din pacate stau daor la 2 si probabil zburau ca Aladin pe covor…

Mersi Doamne ca s’a terminat!