Inca o data

Momentul ala cand la inceput de an iti spui din nou ca vei avea un nou inceput, ca anul asta o sa faci tot ce ti’ai propus, ca o sa te schimbi, ca nu o sa mai faci aceleasi greseli, dar asta o spui acum…la inceput de an…dupa 1-2-3 luni uiti ca ti’ai propus sa faci multe si de toate si repeti aceleasi greseli idioate sau faci altele nou sau cel mai intalnit ambele variante. Si tu stii sigur ca asa se va intampla, dar totusi o faci, totusi iti propui sa te schimbi anul asta.

Poate ca anu’ asta am si motiv sa fac asta, dar asta am spus si anul trecut…si totusi am repetat o  gramada de greseli si am facut o multime de noi greseli…greseli pe care daca as da timpul inapoi probabil le’as face din nou si din nou si din nou si din nou pentru ca asta e firea mea…

Am tot zis de 1-2-3 ani tot zic ca las in urma pe cineva si totusi acel cineva se intoarce pentru 1-2 zile si imi da totul peste cap fix atunci cand cred ca nu mai conteaza. Anu’ asta n’am mai facut asta…adica am avut intentia sa o fac, dar am zis nu, anu’ asta nu. De ce? Pentru ca am realizat ca nu pot sa fac asta oricat mi’as dori pentru ca o parte din mine nu vrea sa lase totul in urma, ii place sa pastreze o amintire acolo. Si am zis ca daca o sa fie sa fie…atunci sa fie…daca nu o sa reusesc asta e…nici nu mai incerc.

Insa anul asta inseamna cu siguranta un nou inceput pentru mine. Pentru ca in toamna plec de acasa, ma mut la Bucuresti, facultate si toate cele. Asta e cu siguranta un nou inceput care trebuie pus in fruntea tuturor “listelor” pe 2014 …asta e prioritar, nu ceva/cineva vechi de cativa ani…

Asa ca…2014 sa te vad!!

8 martie cu surprize surprize

Incep scurt si la obiect: La multi ani! La multi ani mama si la multi ani tuturor mamelor si femeilor care trec pe aici.

Acum fie ca ai 10 ani, fie ca ai 18, fie ca ai 30 …fie ca esti fata/baiat respectiv femeie/barbat…exista cel putin o femeie in viata ta careia sa’i urezi astazi un sincer “la multi ani”. Pentru multi aceasta simpla urare este suficienta, asa este si mama, dar mie imi place sa cumpar si ceva semnificativ…ceva acolo micut sau mai mare, dupa buget ca tot omul, nu? In general cumpar flori, dar anul asta pe langa florile pe care deja i le’am cumparat am zis sa’i mai iau ceva, insa apre o problema…nu pot pleca de acasa cu un motiv suficient de plauzibil incat sa nu bata la ochi…asa ca ce ma gandesc? Fuga pe google…ca tot sunt atatea magazine de haine online, nu? Da, de haine, de accesorii…ce gasesc accesibil…si cum nu se poate altfel…am dat peste un site care are multe produse foarte dragute si care se muleza (ca tot vorbim de haine, nu?) pe toate buzunarele.

Intru repede si incep sa caut un produs care sa’i placa ei si care sa se incadreze si in bugetul meu …nu am multe cerinte, nu? Caut eu pana cand zic stop…esarfe…a venit primavara…la geaca de piele merge o esarfa, nu? Merge, cum sa nu mearga…si incep si “rasfoiesc” printre esarfe…Si gasesc ce caut…o esarfa de primavara

Va place? Eu zic ca arata destul de bine si probabil o sa’i placa si mamei…Si uite asa scap de ganditul la scuze tot mai absurde si imi rezolv problema cadourilor din scaunul meu comod…da…trebuia sa ma gandesc mai devreme la asta, dar…niciodata nu este prea tarziu, nu e asa? Gestul conteaza…si pe viitor o sa stiu la ce magazin de haine online sa apelez cand o sa mai vreau sa fac cadouri sau …sa’mi fac chiar mie un cadou, nu?

Daca inca nu ati luat cadou de 8 martie si aveti in plan sa o faceti de acasa si in acelasi timp sa’i faceti si o surpriza…o sa fie surprinsa ca nu’i luati nimic azi, dar si cand o sa vina cadoul? Si mai surprinsa…sau daca vreti sa luati ceva pentru voi rasfoiti siteul si vedeti ce gasiti…eu va urez inca o data la multi ani si toata fericirea din lumea!

Stilul meu

Pentru a putea scrie pe un blog trebuie sa ai un limbaj elevat, sa folosesti numai neologisme si sa vorbesti numai prin figuri de stil descriind imagini artistice.

Simpla ta dorinta de a transpune in cuvinte gandurile eului interior sau problemele existentiale fizice nu este suficienta, este necesar sa pictezi un tablou sobru sau radiant, care sa exprime aceste trairi interioare sau exterioare ale fiintei tale pragmatice.

In cazul in care traiesti o drama emotionala este necesar sa’ti canalizezi energia si intraga fiinta catre locutiunile si expresiile adecvate ce o sa ofere substratul necesar dorintei tale de exprimare a refacerii cuplului adamic, a endogenezei primordiale.

Daca ceea doresti tu sa transpui reflecta un conflict, interior sau exterior, trebuie sa dezvolti prin folosirea multiplelor figuri de stil marul discordiei si sa analizezi atat de profund evenimentele astfel incat la finalul redactarii cititorul sa ramana profund marcat psihic.

Pe bune? Si cine m’ar mai citi pe mine (e vorba stric despre mine) daca as scrie in stilul de mai sus? Adica de ce as mai vrea sa am un blog daca pentru fiecare articol ar trebui sa ma gandesc ce structuri sa folosesc astfel incat sa fac un text pe baza caruia sa se faca o analiza mai profunda decat pe poeziile lui Eminescu? Sunt complet de alta parere…eu, repet EU, dupa cum foarte bine se observa ma exprim foarte colocvial…asta e stilul meu de a spune/scrie ceea ce simt, de a’mi exrpima punctul de vedere. Si nu, nu am un limbaj filozofic, nu vreau sa am un astfel de limbaj…ma bat destul cu el la liceu, in orele de romana…nu vreau sa scriu articole pe care voi sa trebuiasca sa le analizati cuvant cu cuvant, fraza cu fraza pentru a intelege ce am vrut sa spun…am un lucru in minte? Exact asa il zic aici..sa inteleaga toata lumea la ce ma refer nu sa fie de genul : “si prin structura xyxyxjfd a vrut sa exprime drama interioara ce se reflecta printr’o oboseala existentiala….” . Daca cineva este interesat de cunostintele mele in limba si literatura romana cu siguranta nu o sa gaseasca asta aici, il invit in privat, de preferat chiar fata in fata si sa discutam despre imaginatia(sau realitatea) lu’ Stefan Gheorghidiu, despre mintea bolnava a lui Ion, despre motivele romantice din operele lui Eminescu si asa mai departe.

Aici, aici, este locul meu…locul unde ma descarc, unde spun ceea ce gandesc ca si cum as vorbi cu cineva sau ca si cum as vorbi cu mine…si intr’o conversatie cu cineva, sau cu mine, nu folosesc cuvinte mari, nu folosesc neologisme, nu analizez de 10 ori un lucru inainte sa’l scriu…asta gandesc, asta spun.

Sunt intr’adevar blogurile mari, care au o nisa, un sector strict despre care vorbesc, cei care stiu ce fac…eu nu fac parte din ei…eu sunt un simplu nimeni care isi ocupa timpul liber, DE PLACERE, strict doar de placere pe blog.

Da, pot spune ca mi’am schimbat stilul de a ma exprima de cand scriu aici, dar asta dintr’un simplu motiv: cresc, ma schimb, unii spun ca ma maturizez…si mi’am schimbat modul de a vorbi si de a ma exprima in general, nu doar aici…aici se reflecta consectinta schimbarii mele in gandire si exprimare, desi sincer sunt destul de mici aceste schimbari…poate chiar neobservabile.