Leapsaaaa

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:

1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?

In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?

Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?

Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?

Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?

Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?

Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?

Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?

Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?

Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?

Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:

1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?

2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?

3. Prietenie sau interes?

4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?

5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?

6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?

7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?

8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?

9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

Program de heiterit

Nu am mai heiterit de mult, sau cel putin nu aici, live am mai tot facut asta si chiar si pe pagina de facebook. Subiectul asta l-am abordat deja pe facebook inca din seara in care s-a intamplat pentru ca mi s-a parut mult prea deplasat, mult prea dubios. Pentru cei care nu au facebook sau nu au dat like paginii, dezvolt aici. Cand veneam de la munca intr-o seara, o seara ploioasa, fara umbrela, normal fara umbrela, aproape alergand spre camin trec pe langa un grup de copii, nu foarte mare si cu media de varsta undeva intre 8-10 ani si la inceput, cand ma apropiat mi se pareau sweet, aveam impresia ca  au inceput sa simta deja spiritul iernii si cantau colinde, cand am trecut pe langa ei nu mi s-au mai parut asa deloc pentru ca am auzit “si aduce droguri multe la...” si dupa “semanlul” s-a bruiat, pentru ca din nou, aproape alergam.  Mi s-a parut foarte aiurea si dubios, adica sa fim seriosi, la 8-10 ani sa schimbi un colind atat de dragut, un colind al copilariei pentru foarte multe generatii in asa ceva? Si mai dubios este ca acel copil care canta era tot un zambet, iar ceilalti il priveau oarecum admirativ, deci pentru el, pentru ei, era ceva foarte cool, foarte smecher, foarte interesant, foarte intens. Pentru mine a fost o chestie marcanta pentru toata seara aia....

Constientizare

Cel mai urat sentiment posibil? Sa stii ca ai avut exact ce iti trebuia, exact ce era perfect pentru tine din toate puntele de vedere si sa il pierzi, si sa stii ca ti-ai pierdut sansa. Dar cel mai frumos sentiment e atunci cand te uiti in urma si iti e dor, iti place cine erai atunci, iti place cum erai atunci cand stiai ca totul o sa fie ok daca o sa ti se spune doar “o sa fie ok, sunt aici”, dar apoi te intorci in prezent si iti dai seama ca nu mai vrei asta, iti dai seama ca prezentul nu mai seamana deloc cu trecutul, iti dai seama ca iti este dor de amintiri, nu de persoana efectiv. Si da, asta este un sentiment al naibii de placut. Da, inca iti e dor, dar stii ca nu poti sa faci nimic, pentru ca nu ai cum sa te intorci in timp sa retraiesti toate acele momente, dar in acelasi timp esti fericit ca ai acele amintiri si stii ca au fost unice si stii ca oricum nu le poti avea din nou pentru ca persoana care era in trecut nu mai “exista” si in prezent, sunt doua persoane complet diferite. 

Persoana din trecut? Ai vrea sa o reintalnesti asta e clar, dar persoana din prezent? Esti complet neutru cand vorbesti cu ea, nu ti se mai opreste respiratia asteptand un raspuns la mesaj, nu iti mai bate inima cu 5438834 km/h cand vezi ca ti-a raspuns la mesaj, nu mai simti nimic cand trec zile fara iti dea macar un mesaj, esti pur si simplu ok. Si nu, nu inseamna ca ai trecut penste, inseamna ca pur si simplu ai realizat ca iti e dor de trecut, iti e dor de momente, iti e dor de vorbe, dar nu iti e dor de persoana efectiv, nu, chiar deloc.

S-a activat iar

Va mai amintiti de piticul meu de pe creier? Ala caruia cand i se pune pata pe ceva trebuie sa obtina acel ceva altfel nu e bine, face urat. De la un timp a inceput sa se simta iar singur, de obicei se intampla asta vara cand vedea pe la altii pe unde se plimba, acum in ajunul iernii nu stiu ce la apucat, dar se simte iar singur. Ce face cand se simte singur? Se gandeste ce frumos vor arata niste pitici de gradina in curtea din fata foarte viitoarei mele case. E nebun, nu? Normal ca e, altfel nu ar mai fi pitic pe creier si probabil ar fi pitic decorativ, cum sunt astia doi: 

Da, stiu, bat campii, iar ma gandesc prea departe, dar daca asta vrea piticul meu la ora asta ce pot face? Nu pot sa ma cert cu el, castiga mereu.

Sa va mai spun ca isi imagineaza cum va arata si pavajul din jurul piticilor? 

Da, isi imagineaza casa si curtea perfect, in cel mai mic detaliu, cred ca daca ar putea si-ar imagina si constructorii cum lucreaza, noroc ca exista youtubeul ca altfel mi-ar ocupa mintea cu imagini abstracte. Asa intru putin pe youtube, ii arat pe baietii de la europav cum monteaza pavajele, pentru ca ei nu doar livreaza ci iti asigura si motajul pavelelor, si gata, scap de pitic.

 La ora asta imi arata imagini in minte cum o sa arate gradina, ma intreb cat o sa mai dureze pana o sa imi umpla mintea cu imagini interioare, din casa, sa imi arate fiecare coltisor. Daca as putea l-as scoate de pe creier sa nu se mai joace el pe acolo ca si asa face numai conexiuni anapoda si l-as face pitic decorativ, cred ca ar arata mult mai dragut asa, sau cel putin nu ar mai deschide gura sa imi acopere absolut toate gandurile si sa mi le schimbe dupa cum vrea el, zici ca se uita la tv si cand se plictiseste mai schimba canalul.

Daca nu eu atunci cine?

Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine? EU!!!! Nu stiti la ce ma refer? Hai ca dau putin inapoi. Intr-un articol mai vechi, asta in care faceam o sinteza a bacului, am inceput prin a spune asta (da, o sa dau copy-paste sa nu ma injurati ca vreau sa va fac sa treceti pe la articolele mele mai vechi): “O  sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…”

Da, ma enervam prea tare facand treaba asta si am mai adaugat o tastatura la calculator…si cand voiam sa scriu un articol sau sa vorbesc cu cineva pe chat trebuia sa foloses tastatura aia care se auzea pana la parter(si eu stau la etajul doi) cand scriam ceva si pe cealalta, aia defecta, dar fara fir, o foloseam doar cand ma uitam la filme sau voiam sa caut chesti mici si scurte pe google/youtube.

Si acum revenim la afirmatia de la inceputul articolului: Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?

EU!!!  Da, tastatura noua, laptop nou, materie prima noua pentru viitorul inginer din mine pentru ca da, sunt un viitor inginer. Stiu ca nu am apucat sa spun asta aici asa ca specific acum pentru cei care nu ma au la prieteni pe facebook: Oficial sunt student la Universitatea Politehnica din Bucuresti la Facultatea de Energetica la buget…deci sunt un viitor inginer…desigur, daca ne luam dupa imnul politehnicii, pe care il aveti mai jos putin, o sa fiu un inginer peste aproximativ 9 ani…pentru ca “primi 7 ani sunt grei pana treci in anul 3”, dar sper sa nu fie cazul si sa ma pot numi inginer peste 4 ani si peste 6 masterant si de ce nu peste 8 chiar doctor.  

Era 3D

Nu vreau sa incep cu ceva negativist, adica nu vreau sa ma iau de nimeni, este totusi a doua zi de Paste. Daaar asta nu inseamna ca nu pot sa scriu despre ceva ce mi se pare funny si ciudat in acelasi timp, nu?

Aseara am gasit un articol interesant, sa’i spunem asa, pe YODA, el e vechi, dar eu aseara l-am vazut. Am vazut titlul si sincer mi-a starnit curiozitatea. Titlul suna ceva gen „Asa o sa arate pizza in 2020. Ai avea curajul sa o mananci?” Si ma gandeam eu asa cu mintea mea semi-obosita....ce poate sa se schimbe asa tare la o pizza in 6 ani inca sa nu am curajul sa o mananc? E mancare, e bun. Intru pe link si ma duce la articolul cu pricina...ghiciti cum arata pizza in 2020? Gen asa:

Dar ma intreb de ce au pus aia in titlu 2020 ca cica e realizabil deja, de anul asta. Poate in urmatorii 6 ani o sa fie dotate toate pizzeriile si toate gospodariile cu o astfel de inventie. Aaa da, inca nu v-am spus despre ce e vorba. Ei bine, este vorba despre o imprimanta. Da! Pizza din imaginea de mai sus este facuta de o imprimanta. Si nu e pe hartie, este o imprimanta 3d pentru mancare si are si un nume interesant Foodini. Si aparent „Foodini poate fi o solutie pentru cei care se grabesc, singurul timp "cheltuit" dupa "printarea" pizzei (de exemplu) fiind cel in care produsul se coace la cuptor. Singurul impediment al dispozitivului este ca ingredientele nu pot fi combinate, "imprimanta" trebuind spalata dupa care fiecare mixtura”

Cum ar veni iti e lene sa faci ceva de mancare, nu ai chef sau bani sa iesi in oras si te duci in dormitor sau in bucatarie sau unde il tii ascuns pe Foodini sa’ti printezi ceva de mancare.

Inca nu stiu cum sa cataloghez treaba asta....pe de-o parte mi se pare amuzant, dar pe alta putin ciudat. Sa va mai spun ca imprimanta 3d pentru ciocolata exista de vreo 2 ani si se tot modernizeaza? Uitati ce modele face:

Nici macar asta?

“Daca te prind te termin mah, te las lat” sau mai grave, eu asa stiu ca suna amenintarile alea nervoase…din pacate am ramas din nou in urma…o adevarata amenintare, cea mai cumplita amenintare acum este “daca te prind iti inchid facebookul” …Pe bune? Chiar atat de rau s’a ajuns? Da…asta e continuare la ce am spus ieri…e aceiasi persoana care a facut astfel de amenintari…

Acum nah…ce sa facem? Facem update…upgrade si ne ridicam la noile standarde, nu? Acum nu se mai ameninta cu bataie, cu furat bani, cu alte nimicuri d’astea…acum se vorbeste despre lucruri serioase…adica nu facem amenintari asa in vant…daca tot facem o amenintare o facem ca la carte…

Dar defapt daca stau si ma gandesc cum draci sa nu fie asa? Adica toata lumea e dependenta de facebook si de internet…cum sa nu fie asta cea mai mare amenintare? Daca ameninti ca’i tai netul nu ar fi baiul chiar atat de mare ca intra pe facebook de pe telefon si totusi supravietuieste, dar daca ii inchizi contul l’ai terminat pe viata…l’ai sters de pe fata pamantului, practic l’ai omorat, nu mai exista…pentru ca stim cu totii (sper) celebrul imn facebook “daca n’ai facebook nu existi”.

Da…adica de ce sa te mai chinui sa’l bati pana’l nenorocesti…iti mai iei si amenda sau faci parnaie…asa il extermini mult mai rapid si e mult mai grav sa’i faci asa ceva…ii inchizi facebookul si practic toata viata lui o sa i se deruleze in fata ochilor pe peretii din camera ca peretele de pe facebook’ul nu’l mai are…acum o sa fie nevoi sa vorbeasca cu cei 4 pereti din camera, nu cu cel virtual…o sa’si scrie statusurile penibile pe aceiasi 4 pereti…o sa’i anunte ca ploua, ninge, viscoleste si ca el este plictisit…o sa’si lipeasca pozele de cocalar de valoare/ de printesa cu botic de ratusca cea urata evident pe aceiasi 4 pereti. Sau poate mai schimba si camera…zic

Asa ca dragi amatori de amenintari…faceti’va va rog un update si utilizati amenintari care sa fie din cea mai grava categorie…existenta virtuala…sterge’l din online si practic te poti lauda ca l’ai nimicit…ca l’ai exterminat…ca l’ai omorat…el practic nu mai exista…pentru el nu va mai exista viata dupa inchiderea contului de facebook.

Un nou inceput!!

Da, inceputul lui 2013 ar trebui sa insemne mai mult decat doar un nou an…ar trebui sa insemne un nou inceput in adevaratul sens al cuvantului…ar trebui sa o luam de la 0 cu anumite lucruri…si asta vreau si eu sa fac…anul trecut am tot zic ca am trecut peste, ca mi’a trecut, ca sunt ok, ca e totul gata, dar nu ma credeam nici macar eu…acum ceva timp incercam sa te conving sa pleci si sa lasi locul liber pentru el…poti sa ramai, nu’mi mai pasa…de acum TU ramai in 2012 chiar daca trebuia sa ramai in 2010-2011…in 2013 nu mai ai loc…sau cel putin nu mai ai atat de mult loc…Am de gand sa o iau de la inceput si o sa fac asta cu tot ce tine de mine…anul asta, inceputul asta…o sa fie cu el, nu cu tine! Tie ti’as dedica melodia lui Guess Who cu Spike- TU, dar ma gandesc totusi ca astfel ti’as da din nou mai multa importanta decat meriti…si nu o sa mai fac greseala asta…

Da, o mie de melodii si un miliard de lucruri si momente o sa’mi aminteasca de tine in continuare, dar spre deosebire de trecut, acum nu o sa le mai dau aceiasi importanta…am recitit postarile de pe blog si mi’am amintit cand am scris unul dintre primele articole…am spus un lucru foarte interesant acolo, il simteam atunci, il simt si acum si cel sigur o sa il simt si ii viitor “Trecutul sa fie amintit in treaca cu zambetul pe buze, viitorul sa fie mereu un pas mai sus. Orice poveste are un trecut, dar mai bine nu il dezgropi!”. Asa o sa fie…pentru ca asa trebuia sa fie mereu…o sa’mi amintesc cu zambetul pe buze de trecut, dar o sa fiu mereu cu un pas mai sus in drumul catre viitor. Cum ai spus si tu candva “las trecutul in urma” …asta fac si eu acum…si te include!

Scuze ca ti’am acordat iar prea multa importanta promit sa nu mai fac greseala asta…

Sper ca noul meu inceput sa fie asa cum merita sa fie…si asa cum imi imaginez eu ca o sa fie…macar cu un pas mai sus decat trecutul

Oooh si sa nu uit: La multi ani Ion/ Ioana 

Viitor de vanzare aveeem!!!

“Haules baules traitiar neamu si tot familionu hai sati ghicesc viitoru” . Nu cred in asa zisele “mama-omida” , in prezicatoare si vrajitoare de orice natura fizica sau psihica. Nu pot sa cred in asa ceva …mi se pare absurd si complet fara sens si ma amuz teribil pe seama celor care povestesc cu atata ardoare ca au fost si le’a zis si le’a dres si ei chiar cred in asa ceva. Nu pot sa nu rad, nu pot sa iau in serios persoanele astea…mi se pare aberant sa te duci la o “mama-omida” si sa’i povestesti toata viata ta si ea sa’ti zica niste chestii pe acolo si tu sa traiesti cu teama ca o sa se intample exact asa. Mi se pare la fel de penibil ca si in momentul in care faci diverse quiz’uri pe net si iti da un raspuns penibil evident(dar despre asta am scris cu ceva timp in urma aici ) .

Daca exista fani ai acestor practicanti si ajung sa citeasca articolul meu o sa spuna ca eu m’am dilit si ca persoanele astea au un dar, un har si o putere nemaivazuta si nemapomenita. Ce dar au mah omule? Chiar as vrea sa’mi spuna si mie cineva care e darul acestor sarlatani. DA, niste sarlatani asta sunt… Pai veniti la mine pretenasi ca am si eu un pachet de carti de 2 lei si incep sa va ghicesc acum vrute si nevrute de plecati de la mine si va e frica sa coborati scarile ca v’am zis eu ca o sa va cada in cap un pian dintr’un copac ce face pepeni intr’o scara de bloc foarte curand. Buhahahaaha nu e asa ca deja te’ai speriat si te gandesti cum sa sari pe geam data viitoare cand vrei sa iesi din casa? Muhahahahaha, dar ce sa’ti fac eu daca asa “zice” cartile?

Penibil, dar totusi sunt sute de persoane care merg la asemenea finite si care cred cu adevarat…Trist, nu?

Masina viitorului

O chestie foarte amuzanta pe care am gasit’o …defapt hai sa recunosc…am patit’o… http://willthisbetheyear.md/

Ei bine chiar daca am patit’o…am facut’o si eu mai departe altora…si mi s’a parut foarte interesant si am ras destul de mult

Incercati si voi daca sunteti curiosi…cred ca o sa radeti si voi la fel ca si mine