Camuflaj

Oboseala e inca mare, chiar foarte mare. Da, o sa’mi spuneti ca a fost weekend de ce nu am dormit…v’am spus din postarea anterioara, cea pentru Happy Weekend, apropo multumesc frumos Ellypentru ca m’ai inscirs in tabel. Pentru cei care nu au citit acolo…nu m’am odihnit nici in weekend pentru ca am fost din nou la tara, la cules via. Si in loc de odihna m’am ales cu o durere incredibila de spate si febra musculara, dar nu la fel de mare ca cea de la porumb…acum am la aproape toti muschii, dar nu atat de mare, cel mai tare ma doare umarul stang, cel pe care am carat, dar parca e mai bine decat de la porumb cand nu am putut sa’mi folosesc picioarele cu adevarat decat dupa o saptamana cand au inceput si ele sa se mai relaxeze…nu e placut sa stai aproape o saptamana cu febra musculara de absolut toti muschii de la ambele picioare.

Asa…subiect dupa cum v’ati dat seama nu am, asa ca am aberat si eu putin si o sa mai aberez putin.

De exemplu sa va arat ce am gasit eu in vie cand culegeam, statea acolo aproape camuflata perfect :

Nu va arat si poze de la cules sau de cand faceam vinul propriu-zis pentru ca am doar cateva si alea nu foarte reusite…si la oboseala din momentul respectiv…

Dar v’o arat pe flocosenia asta mica, poate va era dor de ea, mie sigur mi’a fost…mereu imi e dor de ea. A mai crescut si ea…si va garantez ca nu a stat asa mai mult de 5 minute…nu in pozitia asta, dar sa stea jos, linistita, nu…ea a participat la tot procesul …ba plangand pe la usi si porti pentru a fi si ea primita in spate, unde era toata lumea treaza la munca, ba alergand printre picioarele noastre si sarind pe noi sa o bagam si pe ea in seama…ar fi trebuit sa o mangai putin cu mainile asa lipicioase, nu?  

Happy Weekend- editia 37

Chiar daca pentru mine nu e chiar Happy Weekend, pentru voi ar trebui sa fie. Nu cred ca o sa ajung sa insciu articolul in tabel, o sa incerc sambata dimineata, dar nu garantez ca o sa reusesc. De ce nu? Pentru ca momentan am un telefon nedestept cu care nu o sa reusesc sa fac asta, dar poate reusesc sa’l ciordesc imprumut pe a lu’ fratemiu si pentru ca nu sunt acasa. Sunt la tara, da, din nou sunt la tara, stau cam mult pe acolo, nu? Sunt la tara la cules via…Stiu…ieeei, dar hai sa mai radem si de altceva nu numai de nefericerea mea si de viitoarea mea febra musculara.

Mai stiti articolul meu de saptamana trecuta? Cel in care am numit babele camera de supraveghere audio-video? Din vorba in vorba, din aparat de supraveghere in aparat de supraveghere au aflat mare parte.

Si cica au consiliu domle…si au votat in consiliu ca le’am incalcat integritatea dezvaluindu’le identitatea. Na ca si rimeaza

Deja?

Ori am imbatranit eu prea rau si nu ma pot acomoda repede la reducerea orelor de somn ori relatia dintre mine si somn a ajuns la un nivel foarte inaintat si nu se poate obisnui cu ideea ca reduc din orele petrecute impreuna. Altfel nu’mi pot explica cum doar 3 zile de trezit dimineata si de scoala m’au obosit in asemenea hal. Adica totusi…ieri la ora 3 si jumatate n’am mai rezistat…la 3 si ceva imi cadeau ochii in gura, la 3 si 25 m’am pus in pat si am adormit instant…m’am trezit abia pe la 7 jumatate si atunci pentru ca’mi era foame. Si m’am culcat inapoi la 10 jumatate…Si dimineata ghici ce? Normal ca tot aveam un nivel foarte ridicat de oboseala…

Adica imi imaginam ca o sa fie macar ceva de genul :

Adica macar in prima saptamana sa ma trezesc si eu mai fresh, mai ok, dar din pacate se pare ca nu…

Altceva nu stiu ce sa va mai spun…va mai spun…va mai las cu o imagine care e foarte adevarata…  

Poate daca ma acomodez si scap de oboseala asta imi vine si inspiratia

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe gasiti la Carmen

Un ultim nou inceput?

Momentul ala ciudat cand realizezi ca este ultima ta prima zi de liceu

Un articol cam matinal, da…chiar prea matinal pentru mine, parca. Dar bine, recunosc, am scris articolul aseara, nu l’am programat, chiar m’am trezit la ora asta si am intrat si l’am postat. Pentru cei mai multi dintre voi stiu ca ziua de astazi este una din lunga rutina obisnuita, dar pentru mine ziua de luni redevine ziua aia enervanta care da startul unui nou maraton de 5 zile de trezit foarte matinal, ca si acum, sau chiar mai devreme…asta dupa ce 2 luni a fost o zi ca oricare alta.

Desi am mai pus melodia asta de vreo 2 ori pe aici…astazi este cam ultima data cand pot sa o pun si sa ma suprapun cu mesajul ei…pentru ca astazi este ultima mea prima zi de liceu, iar anul asta este ultimul meu an de liceu. Da, stiu ca pot sa repet clasa, dar chiar nu as vrea sa fac asta.

Si acum majoritatea, daca nu toti, o sa’mi spuneti cat de dor imi va fi de momentele petrecute in scoala, in liceu. Nu va contrazic, aveti dreptate, chiar o sa’mi fie dor la un moment dat si la sfarsitul anului, in vara anului 2014 defapt, probabil o sa’mi para chiar rau ca s’a terminat cu adevarat, dar in acelasi timp o sa ma gandesc la bacul ce o sa bata la usa, la admiterea ce se va lasa asteptata si la urmatorii 4 ani de facultate. Si da, normal, o sa ma gandesc si mai mult la faptul ca o sa plec de acasa si o sa trebuiasca sa iau lucrurile mai in serios pentru ca nu o sa mai fie mama care sa ma astepte cu masa pusa cand vin de la cursuri.

Da, am pomenit si de bac si de admitere. Le constientizez foarte bine importanta si chiar o sa incerc sa’mi dau silinta, dar asta nu o inseamna ca trebuie sa renunt la ceea ce’mi place, nu inseamna ca un an o sa’mi tin blogul pe pauza pentru ca am eu 2 examene. Daca stau sa ma gandesc bine examenele astea 2 nici nu se compara cu cele ce ma vor astepta din toamna viitoare in facultate. Trebuiesc tratate serios, constiincios si o sa treaca, cu bine, sper. Dar revin la ideea de mai sus: daca sunt a 12’a nu inseamna ca o sa renunt la activitatea mea zilnica de pe bloguri, nici de pe al meu si nici de pe ale voastre. Poate doar in perioada aia de o saptamana cu bacul si 3 zile cu admiterea o sa mai raresc putin activitatea, dar nici atunci nu o sa fie 0. Sa fim seriosi, nu trebuie sa comentez si eu undeva cat de rau m’au enervate subiectele sau cat de usoare…da, nu o sa se intample asta…sau cat de accesibile au fost?

Am precizat asta pentru ca cineva m’a compatimit saptamanile trecute ca incep liceul si trebuie sa renunt la blog pentru cel putin un an.

In fine…eu acum dorm pe mine(e scrisa azi treaba asta, inainte de a posta) si trebuie sa ma duc sa fac un dus, sa beau cafeaua si in acelasi timp sa ajung si la festivitatea de deschidere, care incepe la…8. Bun, ma uit la ceas si e cam tarziu pentru tot ce vreau sa fac, nu? Mai bine fug…

Happy Weekend- editia 36

Cu ocazia editiei de astazi de Happy Weekend, ultima editie din vacanta de vara, da, stiu, asta e valabil pentru mine nu pentru toata lumea, vreau sa va anunt ca incepand de astazi ma gandesc sa’mi pun camere video pe blog pentru a supraveghea mai bine anonimii veniti cu ganduri rele. Daaar singura problema este ca nu am buget pentru asa ceva, cica e costisitor sa bagi camere video in codurile de html/css si dupa instalatorii trebuie sa se deplaseze cu echipament la adresa blogului meu si imi iau taxe suplimentare daca nu gasesc din prima adresa. Si cum ei ma tot intrebau de strada blogului meu, de care eu nu am habar, am zis mai bine sa renunt, dar fix cand mi’a venit in minte gandul asta am vazut urmatorul anunt:

Doar asa

Doar asa de chestie, fara vreo ocazie speciala, sau poate pentru ca in momentul asta imi fac bagajul sa plec 2 zile la tara la porumb, dar oricum, doar asa de chestie pentru ca e septembrie si e luni....si...ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi..

Happy Weekend- editia 35

A venit si primul weekend, pardon, primul Happy Weekend din toamna anului 2013, si as spune ca o melancolie profunda ma apasa pe suflet si imi rascoleste sentimente de mult apuse ce stau sub presune gata sa izbugneasa in orice moment al existentei mele pragmatice. Hai ca asta a fost cel tare banc din toata postarea asta...eu imbracand o postare in cuvinte pompoase inca din primele randuri. Hai sa fim seriosi acum si sa radem putin, nu? Nu, nu e toata postarea poetica, filozofica, ambigua, interpretabila, pompoasa ca la inceput.

Sa va spun o mica poveste pe care am auzit’o. Cica un grup de turisti maghiari au venit intr-o excursie in Romania, prin Muntii Carpati.

La un moment dat au auzit un urlet infricosator: UUUUU-UUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!

Speriati si curiosi si’au intreaba ghidul despre ce este vorba. Ghidul le’a explicat, desigur:

- La noi in Romania exista un trib de femei foarte frumoase si salbatice care atunci cand le vine timpul de imperechere se aduna intr-o "pestera" si isi inalta strigatul hormonal in asteptarea masculilor.

Peste 2 zile cel mai titrat ziar din Ungaria scria cu litere de-o schioapa: "15 barbati unguri au murit calcati de tren intr-un tunel din Romania. Toti erau dezbracati."

Tabra vietii 2.2

Si cu asta am terminat cu articolele despre tabara...si asa m'am intins cam mult, nu? Duminica sau marti cred ca o sa pun si filmuletul acela facut in ultima zi de vara. V'am zis asta pentru ca in articolul precedent spuneam ca o sa'l pun astazi 

Tabara vietii 2.1

Continuarea am zis ca o reprezinta timpul liber din saptamana petrecuta la mare, da?

Hai sa vedem cum sa incep. Incep si eu cu ziua de marti, nu? Sau hai sa nu le iau chiar pe zile ca nu’mi mai amintesc exact ordinea, dar incerc. Ideea e asa, in prima seara am plecat la o teresa sa manacam pentru ca nu aveam mancare de la cantina in seara respectiva, am mancat, ne’am dat in TIRIBOMBE, cum se spune in teleorman, la mine li se spune comedii, ne’am uitat putin la meci, si apoi in jurul orei 11 cred, a inceput sa ploua, ca ne’a picurat putin pana in tabara. Ploaia s’a oprit undeva in jurul orei 2. Cum de unde stiu? Pentru ca nu, nu dormeam la ora aia…toata tabara am dormit in jur de 4-5h/noapte, iar in ultima seara mi se pare ca am dormit undeva in jur de 3h juma si alea in 2 schimburi, dar mai e pana la ultima seara. Asaaa…revenim la prima, dupa ce s’a oprit ploaia am mai stat, ne’am facut prieteni noi din mai multe zone si undeva in jur de 3 juma ne’am dus la somn. Pana atunci, am fost pana pe plaja cu D. pe la 2 si ceva, batea vantu’ al naibii de tare acolo, ne’am jucat la aparatele de fitness de acolo, noi la 2 si ceva dimineata dadeam jos caloriile si dupa ne’am intors la restu’ si am stat pana in jur de 3 juma cum am mai spus. A 2’a zi a fost cum a fost cu trezirea, ideea e ca ne’am trezit. Dupa amiaza am plecat impreuna cu A. sa ne plimbam prin Eforie Sud, in timp ce le’am lasat pe D. si I. impreuna cu profa la plaja. In plimbarea noastra ne’am oprit la vreo 2 terase pentru cate o bere, ne’am uitat de suveniruri, am mancat gogosi, am gasit o teresa cu o priveliste de milioane, am facut si cateva poze, am plecat pe la 2 si ne’am intors undeva pe la 5 juma. Mai departe, noaptea asta a fost una interesanta. De ce? Pentru ca normal nu ne’am bagat la somn devreme, iesisem pe afara, ne’am dus la noii nostri prieteni si am pierdut vremea pe acolo. Pe la 2 si ceva ne luase un frig teribil si ne’am dus si am ciordit cateva cearsafuri din camera baietilor si ne’am invelit cu ele afara, pe bancute.

Tabara vietii 2.0

Si chiar daca m’am intors de duminica dupa’amiaza nu am avut timp sa intru pe aici din pacate. Pe langa faptul ca am avut si inca mai am mult somn de recuperate am mai avut si alte treburi de facut pea casa. Sa va povestesc despre tabara asta, nu? Incep prin a spune ca a fost mai frumos ca anul trecut, aproape din toate punctele de vedere. Nu stiu sa spun exact din care puncte de vedere nu a fost ok, dar cu siguranta nu a fost din toate, defapt stiu unul, dar o sa’l sesizati pe parcursul postarii sau poate o sa fac un articol separat numai cu treaba asta.

Incep asa: am ajuns marti si am plecat duminica, miercuri, joi si vineri am avut ateliere dimineata, ca si anul trecut, foile mele cu prezenta arata cam asa:

Happy Weekend- editia 34

 Pentru editia asta de Happy Weekend va arat cum sta treaba cu parlamentarii si cu votatul:

In timp ce mergea pe jos, pe strada, intr-o zi, un "membru al Parlamentului", este tragic lovit de un camion si moare. Sufletul sau ajunge in ceruri si este intampinat de catre Sf. Petru de la intrare. "Bine ati venit in cer", spune Sf. Petru. "Inainte de a va stabili aici, se pare ca exista o problema. Noi vedem rar un inalt functionar prin aceste parti, vezi tu, deci nu suntem siguri ce sa facem cu tine. " "Nici o problema, lasati-ma inauntru", spune omul. "Ei bine, as dori, dar am ordine de sus. Ce vom face este ca o sa iti petreci o zi in Iad si una in cer. Apoi, puteti alege unde sa va petreceti eternitatea. " "Serios? pai eu deja sunt hotarat . Vreau sa fie in cer ", spune deputatul. "Imi pare rau, dar noi avem regulile noastre." Si cu asta, Sf. Petru il insoteste la lift si se duce in jos, in jos, pana la iad. Usile se deschid si el se gaseste in mijlocul unui teren de golf verde. La distanta este un club si in fata sunt toti prietenii lui si ai altor politicieni, care au lucrat cu el. Toata lumea este foarte fericita si in tinute de seara. Ei alerga sa-l salute, dau mana cu el, isi amintesc despre vremurile bune pe care le-au avut in timp ce se imbogateau din banii poporului. Joaca un joc amical de golf si apoi servesc masa cu homar, caviar si sampanie. De asemenea, este prezent si diavolul, care este cu adevarat un tip foarte prietenos si frumos care stie sa se distreze, danseaza si spune glume. Ei se simteau atat de bine incat a si uitat cum a trecut timpul si isi da seama ca este timpul sa plece. Toata lumea isi ia ramas-bun si el le face cu mana in timp ce liftul urca inapoi.

Interzis!?!

Nu stiu cati va mai amintit sau cati ati sesizat la momentul respectiv, dar prin primavara era tare cool si la moda sa ai poze in lanuri de rapita, facebook’ul era plin de poze in lanuri de rapita, daca nu aveai poza in rapita nu era’i prea ok.

Din pacate, sau din fericire?, sezonul a trecut si nu au mai putut face poze in rapita, au trecut la porumb si floarea soarelui. Ce mi s’a parut extrem de funny a fost ca vara asta prin unele zone pe unde am trecut erau puse semnale din alea cu interzis sa faci poze, stiti voi, semne din astea:

Mi s’a parut maxima faza, din pacate nu am putut sa fac poze pentru ca de 4 ori am trecut pe langa astfel de lanuri de floarea soarelui, de 3 ori eram la volan si o data am vazut prea tarziu si pana am scos telefonul am trecut de el.

Dar oricum, cat de tare e asta? Nu stiu exact care era scopul acelor semne acolo, stiu ca unul era probabil din cauza ca la cativa km era un aeroport, dar…. In fine, mi s’a parut super tare faza…ma intreb ce ar iesi daca ar fi astfel de semne si prin lanurile de porumb si floarea-soarelui mai din aporpierea oraselor, sau ma rog, in lanurile astea in care isi fac poze toate persoanele cool. Si culmea ar fi sa’si mai ia si amenda daca ii prind comunitarii facand poze.

Cred ca ar trebui puse astfel de semne in mai multe locuri…si in restaurante, localuri si altele ar trebui facute niste toalete speciale gen : 

Regulament partial

Desi stiu sigur ca totul este regizat, desi stiu ca persoanele respective iau bani frumosi ca sunt acolo, tot ma uit din cand in cand la emisiunea schimb de mame. Ma amuza si din cand in cand ma mai uit. Si m’am uitat si duminica trecuta si mama zice ceva de genul “pai daca ar veni la noi cineva ce s’ar face cu tine?” . Iar acolo era o secventa cu trezitul dimineata. Si eu i’am spus ca lasa in regulament treaba asta, deci regulamentul in ce ma priveste pe mine ar suna cam asa:

Am 2 copii, unul dintre ei a terminat facultatea, este angajat, nu o sa ai treaba cu el pentru ca nu vine pe acasa, des, insa copilul ramas acasa pentru inca doar un an o sa te tina ocupata, astfel nu o sa te poti plictisi. Doarme pana in jurul orei 12, uneori chiar pana mai tarziu de ora 12, trezitul mai devreme ar fi foarte complicat, nu incerca pentru ca o sa incerci in zadar, in dormitor nu o sa poti intra decat dupa ce se trezeste, usa fiind blocata pana atunci, daca totusi este o urgenta poti incerca la telefon, dar nu iti garantez nici asa ca se va trezi.

De mancat o sa’ti spuna cand ii este foame, iar atunci o sa trebuiasca sa’i pui sa manance si cand masa este asezata strigi si o sa vina. Inainte sa faci mancare te poti duce sa intrebi ce ar vrea sa manance, in mare parte o sa’ti spuna ca nu stie, dar tu sa’i spui ce mancare ai de gand sa faci si o sa’ti spuna intr’un fel sau altul, mai pe ocolite, rar direct, daca ii place sau nu.

Uneori o sa te strige sau o sa vina la tine sa’ti spuna ca ar vrea ceva de rontait sau ceva dulce, dar nu stie ce. Tu o sa mergi sa’i duci in dormitor ce vrea de rontait sau dulce.

Uneori seara mai iese in oras, nu o sa’ti ceara bani, o sa’ti spuna ca pleaca si cand pleaca, o sa’ti spuna daca vrea sa manance inainte, iar daca vrea o sa’ti spuna si ora exacta la care o sa vrea sa fie mancarea pe masa, incearca sa fie gata pana la ora respectiva, 5-10 minute in plus/minus nu sunt mare paguba, insa de cele mai multe ori nu o sa stie sa’ti spuna cand se intoarce sau unde se duce exact.

Si nu’mi mai vine in minte ce sa spun, dar cam asta ar fi in esenta. Si acum ma intreb: cine ar rezista? Sunt o fire cam alintata in privinta asta, m’am obisnuit asa in ultimul timp…de cativa ani…si imi place, dar acum nu va ganditi ca daca nu e mama acasa eu mor de foame sau ceva de genul. Nu, pentru ca stiu sa’mi fac si eu acolo ceva de mancare cat sa nu mor de foame, imi spal vasele si asa mai departe, dar daca inca  e mama care sa faca toate astea…de ce sa le fac eu? De la anu’ o sa tot am timp sa’mi incalzesc eu mancare, sa’mi spal eu vasele, sa’mi asez hainele si toate cele, de ce sa nu mai profit inca un an de treaba asta? 

Miercurea fara cuvinte(35)

Nu stiu sa inot, dar stiu sa plutesc 

Mai multe gasiti la Carmen

Ultima saptamana de vara, zici?

Ieri va spuneam ca nu vreau sa va spun ce fac eu in ultima saptamana de vara, dar dupa m’am corectat si am spus ca va povestesc astazi. Ei bine, ca si anul trecut, plec la mare, in aceiasi tabara. Pentru asta trebuie sa va multumesc si unora dintre voi pentru ca intr’o oarecare masura, cu acel articol scris pentru proiectul nostru ne’ati ajutat sa ajugem aici.

Sa va spun prea multe nu am ce acum asa ca va las cu o melodie pentru ca eu la ora asta sunt in drum spre maaare. O sa ne “vedem” pe facebook, o sa pun acolo poze si statusuri poate si un filmulet-2 nu stiu sigur, poate o sa fac un video pe malul marii si o sa’l pun aici cand ma intorc, dar nu pot sa zic sigur ca fac asta pentru ca inca nu stiu daca o sa reusesc sa’l fac si nu vreau sa fac promisiuni aiurea. Plus ca n’am in minte niciun subiect anume despre care as putea vorbi pe malul marii, dar daca ma decid sa’l fac si conving pe cineva sa ma filmeze o sa’mi vina mie si subiect, nu? Daca nu, fac ce fac mereu, ce fac si acum si ce fac in toate articolele…aberez pana va fac sa uitati de unde ati plecat. 

Articole o sa mai apara pe blog, am programat cateva, asa ca…ne citim aici, pentru ca o sa intru sa vad, dar nu stiu daca o sa reusesc sa raspund la comm’uri si va citesc si eu, dar recuperez cand ma intorc, si ne citim si vedem si pe facebook, atat pe pagina mea persoanala, cine ma are la prieteni, cat si pe pagina blogului, cei ce au dat like, desigur, daca nu ati facut’o inca si considerati ca merita, in partea dreapta gasiti pagina. 

Planuri, planuri, planuri

Uite ca a venit si ultima saptamana de vara, cel putin calendaristic. Si fiind ultima saptamana unii aleg sa nu stea acasa, unii se duc la mare, altii incearca sa plece la munte, altii prefera sa ramana linistiti in confortul propriei locuinte.

Ce aleg eu sa fac in ultima saptamana de vara? Hmmm buna intrebare, dar de ce vreti voi sa stiti tot? Uite ca nu vreau sa va spun ce fac, glumesc, evident, o sa va povestesc maine ce si cum, astazi vreau sa va poveste despre fratele meu si niste prieteni.

Vor si ei sa plece din aglomeratia Bucurestiului, desi unii dintre ei doar ce s’au intors, si se tot gandesc: sa mearga la mare, sa mearga la munte, sa mearga in Vama, sa mearga pe Transalpina. Si s’au decis baietii sa plece la munte, nu au destinatie exacta, pleaca in munti si gata, s’au hotarat. Si nu doar atat…sunt hotarati sa faca drumetii, sa escaladeze poteci deja indicate ca fiind trasee, dar nu numai, vor sa exploreze ei.

Dupa ce s’au decis asupra “planului de atac”, facut duminica, au decis ca pleaca in 2 masini, unii au plecat de azi, iar ceilalti pleaca maine, dupa cum e serviciul fiecaruia, ca unii trebuie sa tina cont si de asta. Si uite asa cei care au plecat deja s’au cazat, au vorbit sa aiba si ceilalti camera cand ajung si au plecat sa faca ce si’au propus de acasa, nu au mai asteptat o zi, nici macar vremea nu i’a intimidate, au plecat sa exploreze muntele, au sperat ca poate-poate gasesc si ei ursul.

N’au gasit ursul, dar au gasit un traseu extrem de abrupt si alunecos. Nu s’au lasat, au incercat si au tot incercat, au urcat si au tot urcat pana n’au mai putut de oboseala, apoi s’au uitat inapoi…drum lung pana jos, energie nu mai aveau…ce era de facut? Au stat si s’au odihnit putin apoi au inceput sa coboare, doar ca daca la urcare era greu, abrupt fiind, la coborare s’au gandit ca ar fi floare la ureche, doar ca nu era chiar asa si majoritatea au ajuns jos ca pe topogan. Au reusit intr’un final, au ajuns toti inapoi la cabana doar ca echipamentul lor sportiv nu arata foarte bine si ce erau sa faca? Sa stai la munte fara trening si adidasi nu prea ai cum, mai ales daca ti’ai pus in cap sa fac drumetii. Au pus mana pe telefon si i’au sunat pe cei care vor pleca maine si i’au pus sa le mai aduca niste perechi de adidasi, adidasi barbati si rezistenti pentru ca ei nu renunta. Desigur, au aparut deja si glumele cu “v’a alergat ursul sau a incercat sa’i probeze si erau prea mici si i’au iesit ghearele afara?”

Acum nu stiu ce o sa mai faca, astept sa aflu mai multe detalii cand se vor intoarce, ma intreb dupa cate tentative de explorare a padurii si a muntelui vor renunta. 

Happy Weekend- editia 33

Pentru ca e weekend, pentru ca e Happy Weekend, zic sa mergem la un gratar...ar fi bun, nu? Dar ce inainte de asta trebuie sa stim foarte bine anumiti pasi esentiali, primul fiind gasirea unui barbat pentru pregatirea gratarului, iar apoi trebuie sa ne inarmam cu rabdare pentru ca stim deja ca atunci cand un barbat se declara pregatit sa preia prepararea gratarului, se declanseaza urmatoarea serie de evenimente:

1) femeia cumpara mancarea

2) femeia face salata, pregateste legumele si desertul

3) femeia pregateste carnea pentru gratar, o asaza pe o tava, impreuna cu toate celelalte ustensile necesare si o

duce fara, unde barbatul sta deja asezat cu o bere in mana

in fata gratarului.

Si aici vine punctul cel mai important al intregii

desfasurari:

4) BARBATUL ASAZA CARNEA PE GRATAR!

5) apoi urmeaza mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara

6) femeia informeaza barbatul ca mai e putin si carnea se arde

7) el ii multumeste pentru aceasta informatie

importanta si mai comanda totodata inca o bere, in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta

Si apoi inca un punct foarte important!

 BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!

9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile si aduce

totul afara pe masa.

10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele

Si din nou, foarte important!

11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU

MANCAREA SUPER BUNA!

12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti multumi oricum niciodata.

Eco cu...

Cu siguranta toata lumea a fost cel putin o data intr’o piata de tarani, de tarani in sensul concret al cuvantului, intr’o piata in care la taraba iti vinde chiar producatorul, omul care a plantat, a udat, a sapat, a cules legumele/fructele respective. Sper ca ati inteles despre ce fel de piata vorbesc. De ce? Pentru ca nu o data, nu de doua ori, nu de trei…de multi ori imi venea sa le dau unora cu firma in cap. Stiu cat e de munca pentru a duce o recolta la stadiul de a putea fi scoasa pe taraba, inca de la semanare pana la recoltare. Si tocmai pentru ca stiu treaba asta apreciez foarte tare persoanele care reusesc sa faca asta si stiu ca nu le iese foarte mult, nu castiga foarte bine daca nu au o gradina cu adevarat mare. Dar eu nu despre ei vreau sa vorbesc. Vreau sa vorbesc despre cei care fraieresc taranii, cumpara de la ei, direct de la poarta, recoltele cu un pret mic sau acceptabil,  dupa vin la piata si le vand spunand ca’s ale lor si cer extra pret pentru efortul depus. Sau hai sa zicem totusi ca asta ar fi marketing, dar nu prea, nu e ok. In fine, continuam ca nici ei nu sunt chiar aia la care vreau sa ajung, acum trec la ei. Cand vezi in piata niste cefe late cu marfa la extra pret, dupa aspect mai mult ca sigur majoritatea e adusa de afara, si tipa in gura mare “produse romanesti, 100% eco ”. Bai daca stau sa ma gandesc nici rosiile lu’ mamaia din solar sau din gradina nu stiu daca se mai pot numi eco, pentru ca le da cu solutii la inceput pentru mana si alte chestii pentru ca daca nu le’ar da nu ar iesi nimic. Nu, nu exagerez, e un fapt dovedit si testat chiar in gradina de la tara. Nu le baga hormoni de crestere, nu le coace fortat, nu, dar le stropeste cu solutia aia de mana. Aia nu prea mai e chiar eco, nu? Sa continuam. Deci garantat si comerciantii baga astfel de substante in ele, poate chiar si hormone, pentru ca de atatea ori am cumparat legume fara gust, fiind coapte fortat nu aveau niciun gust. Dar daca’l mai vezi pe vanzator cum face legaturile de patrunjel, de ceapa, de marar, de leustean sau sterge rosiile cu mana si le aseaza pe traba fumand tigara dupa tigara si imbiband legumele si verdeturile cu tutun cum mai e? Si normal, in timp ce striga : “100% eco”. Nefumatorii si chiar si fumatorii cum pot sa numeasca produsele respective eco? Adica poate eu vreau sa cumpar niste rosii proaspete, coapte, aromate, exact cum sunt rosiile de curte, ca poate d’asta nu ma duc la market sau la nu stiu ce magazin, si sa i le dau unui copil mic sa le manance. I le dau imbibate in tutunul tau, nu?

Poate e aberant, dar mie nu mi se pare ok treaba asta.

Plictiseala este...

Plictiseala este doar o masca pentru ideile marete ce astepata sa iasa la lumina, dar sunt timide. De exemplu sa va arat ce ascunde plictiseala mea. Ieri, ma plictiseam destul de tare la un moment dat si am inceput sa fac asta…sau nu, mai intai sa va explic si dupa va arat un filmulet cu treaba asta ca sa fie veridic.

Am instalat o aplicatie pe telefon, din pacate pot sa ma joc cu ea doar 2 saptamani ca dupa trebuie sa platesc, dar e ok si atat, adica probabil o sa ma mai joc asa putin si dupa gata ca ma plictisesc destul de repede de chestii de genul. Aplicatia asta e utila in cazul iti pierzi telefonul, il uiti cine stie pe unde sau iti este furat si mai e util si daca il ai in casa, dar nu’ti amintesti exact pe sub ce saltea este. Da, dintre multe functii ale acestei aplicatii eu m’am jucat cu alarma. Adica treaba aia cu daca nu’ti gasesti telefonul in casa, sau poti sa’l folosesti si ca sa sperii eventualul hot, zic eu, adica presupun ca d’asta au pus sirena de politie si nu alta tampenie, nu? In fine, revenim…ideea e asa: eu intru pe calculator pe un site, ii dau log in, cu contul pe care l’am facut pe telefon, desigur, si imi apar acolo niste comenzi, comenzi care apar si pe telefon, in aplicatie…si ii dau frumos sa imi spuna unde se afla telefonul meu…imi gaseste adresa, apooooi ii dau sa tipe, ma intreaba daca sigur vreau sa tipe si eu ii spun ca da, normal ca vreau sa tipe si uite asa telefonul meu, blocat fiind, incepe sa tipe si sa vibreze, il deblochez si imi apar luminiiiiite colorate si tipa si vibreaza in continuare…si nu se opreste nici daca il blochez din nou.

Face asa 1 minut sau pana il opresc eu din telefon. Destul de tare, nu? Uitati si o demonstratie(scuzati calitatea si faptul ca este incarcat initial pe youtube, dar nu stiu de ce nu pot incarca videoul direct aici...):

Miercurea fara cuvinte(34)

Mai multe gasiti la Carmen

Meloman pentru o zi(20)

Detaliile le gasiti la Sorin

Sunt putin in dubii

Sunt putin in dubii pentru ca am observat si eu asta, sunt putin in dubii pentru ca mi’au mai spus asta persoane de’a lungul timpului, sunt putin in dubii pentru ca cineva mi’a spus din nou si astfel mi’am reamintit de subiect.

Pe blogul asta eu scriu numai aberatii, nu scriu despre politica, nu scriu despre ultimele stiri, mondene sau nu, nu scriu despre subiecte importante, nu fac recenzii de carti, nu sunt critic de film, nu folosesc un limbaj elevat pentru a ma exprima, ba chiar folosesc un limbaj extrem de colocvial si v’am mai spus o data ca asta este stilul meu, de a nu ma exprima prin figuri de stil si imagini artistice si etc etc etc. Dar totusi constat cu placere ca lumea ma citeste si asa. Intra aici si citeste aberatiile mele, multe chiar fara nicio logica la prima vedere, poate nici chiar la a n’spe vedere.

Si sa ajung si la ideea la care voiam sa ajung, nu? Initial ma citeau foarte putine persoane, persoane pe care le cunosteam, daca mai erau si altii nu mi’au lasat niciun semn pentru a’mi da seama de asta. Erau cativa prieteni, de aceiasi varsta cu mine, care intrau aici fie ca vedeau la status pe messenger linkul, fie ca’mi erau prieteni si o faceau ca un gest prietenesc desi nu le’am cerut eu direct acest lucru. Unii mai lasau si semne ca trec pe aici, altii imi spuneau in privat ca le’a placut sau ca nu le’a placut, ca am exagerat sau ca am pus punctul pe “i” . Apoi mi’am facut curaj si am inceput sa comentez pe alte bloguri si autorii blogurilor respective mi’au intors favoarea, unii mi’au devenit prieteni si ma citesc si in prezent din placere, altii au disparut si altii nu au veniti niciodata.

WTF?!?!?!

Din nou WTF?!?!?!?! 
Da, sunt o persoana care vara doarme muuult, dar nu chiar atat de mult, adica mai merge, dar pot spune ca am si un mini “ritual” de somnambul dimineata. Ceva cam asa: in intervalul 5 jumatate-6 jumatate (a.m, desigur) Miky da desteptarea pe scara si eu trebuie sa ma ridic din pat sa’i arunc un plover, o bluza, un cearsaf, ceva pe el ca sa’l fac sa mai taca o perioada, dupa care, pana recent,  dormeam in liniste si pace pana cam pe acum, in jur de 12, ca e 12 fara 10, ca e 12 si 10, dar cam asa, in jur de 12 deschid ochii, dar nu ma dau jos imediat din pat, imi iau telefonul sa vad daca am ceva notificari, de pe facebook, de pe mail, de pe instagram si altele de pe care pot primi notificari. Astazi a fost partea interesanta. Evident, Miky nu poate renunta la program, la ora 6:00 (pentru ca este foarte exact, zici ca a mancat ceasu…) a dat despteptarea la toata scara, da, atat de tare tipa si dorm si cu geamul deschis, dar se aude fara probleme si cu el inchis, adica sa fim seriosi acum, credeti ca vocea lu’ Miky poate fi blocata de niste termopane? Nicio sansa. Asa, continuam, ma dau jos din pat cu ochii intre-deschisi, normal, si il acopar…tace…in jur de ora 10 incepe sa tipe si asa, acoperit…tampesc, il las in pace ca poate poate, dar nu…la 11 ma dau jos din pat si il dau afara din camera, astazi a fost prima zi in care a reusit sa ma faca sa ating maximul rabdarii si l’am dat afara din camera, l’am trimis la ma’sa si la ta’su si ceilalti 2 pe balcon, inchis, sa vada cum e, ca o pedeapsa pot spune. Asaa…si mai dorm eu cam 45 de minute…imi iau telefonul, ma uit la mailuri, da, nimic interesant, staaaai, e totusi si ceva interesant…am un mesaj pe facebook…de la o tipa de care n’am auzit niciodata…si am un mesaj dat dracu de interesant…Si ma intreb asa: CINE DRACU E Sandra Gdwin Atipo?  Asta e numele de pe facebook, de pe care mi’a trimis urmatorul mesaj: “Hello!!

My name is sandra, i am a young lady with a kind and open heart, i value honesty, openness, truth, sincerity and mutuality, i dislike lies, selfishness and egoism, i believe that love will rescue our world. I find myself as a romantic, sensitive and kind person, i believe that every one is kind and responsive, I consider myself to be an optimistic and purposeful person, i have faith in my success, faith makes our hopes stronger and convinces us of existence of the things that we can't see, i am searching of true love, i am sure if the feelings are true no distance can destroy them, I enjoy my life, but life can't be complete if you don't have a person to share it with. if you are interested contact me through my email address so that i can send you my pictures and also tell you more about me, we can start from there to know each other better, thanks, for you understanding, waiting to hear a good respond from you, Here Is My Email (Sandragodwiin74 @ yah oo . in ) Hoping To Hear From You. Your's Sandra”

Inca o data : WTF?!?!?!?! E prima data cand primesc un astfel de mesaj, s’a buguit rau si facebookul? Trimite mesaje alandala sau cum? FUCK THIS!!!

Oh si chiar acum cand voiam sa dau "Publicati" am intrat sa fac un print screen la mesaj si am vazut ca si Vienela a primit acelasi mesaj, oare cati l'au primit? 

"Nu'mi bat capul"

Luna trecuta va spuneam despre esecul meu in incercarea de a intrat pe piata muncii vara asta si tot atunci va spuneam despre oferta unui amic de a lucra cu el la o agentie web, la agentia lui mai exact. Doar ca problema era ca eu nu stiu sa fac asa ceva…nu am nici cea mai mica idee cu ce se mananca treaba asta, stiu extrem de putin html si absolut deloc java. Recent m’a cautat din nou, citise articolul si apoi mi’a spus ceva de genul “pai bine ma, tu ai blog de 2 ani de zile, blogul este un site la urma urmei, un site care trebuie ingrijit, un site care are nevoie de optimizare seo”. Si da, are dreptate, doar ca eu nu prea fac asta sau daca o fac o fac inconstient, involuntar si in niciun caz cu gandul la optimizare. Si mi’a mai spus si de web design, ca un blog are nevoie de asa ceva si vede ca al meu a avut pana in prezent cateva si toate destul de ok. Da, singura problema este ca au fost luate aproape integral de pe net, eu facand niste modificari mult prea minore pentru a fi luate in considerare. Dar nu s’a oprit, stie ca eu anul asta o sa dau bac, stie ca sunt la mate-info intensive info si atestatul este obligatoriu in cazul meu, stie ca o sa trebuiasca sa pregatesc ceva solid pentru acest atestat pentru ca asa imi sta in caracter. Si aici are dreptate, doar ca de cand am intrat la liceu speram ca in momente ca astea sa fac un program-program, adica stiu ca acum 4-5 ani cand a dat frate’miu atestaul el a facut un program de redare media, ceva gen winamp si din plictiseala combinata cu pasiune a facut pentru el si un program de socializare, un chat, ceva gen messenger, desigur cu mai putine functii, dar functional si ok. Si ma asteptam sa am si eu sansa sa pot face ceva de genul, dar mie mi s’a taiat tot elanul cand profa a spus de nu stiu cate ori anul trecut ca la atestat facem html pentru ca html e in programa si nu vrea sa’si bata capul. Si m’am resemnat cu ideea asta, o sa fac html un an intreg si la atestat o sa ma prezint cu o pagina web. Si apoi o sa astept sa intru la facultate pentru a putea invata ceva practic, util si care sa fie mai pe placul meu. Dar pana atunci poate ma mai joc eu pe acasa, in nebunia mea incercand sa invat tot felul de programe. 

Conducători auto, sfaturi şi afirmaţii

Iarna nu turnaţi lichid anti-gel în rezervorul spălătorului de parbriz. Rezultatul va fi rău. Desigur că anti-gelul nu îngheaţă, însă lasă pe parbriz urme lăptoase care împiedică vizibilitatea. Dacă ştergătorul de parbriz s-a defectat pe drum, frecaţi geamul cu o felie de măr sau de cartof, eventual, cu un săpun de ras, după care îl ştergeţi uşor cu o bucată de hârtie udă.

Astfel se menţine o vizibilitate acceptabilă pe un parcurs relativ lung, după care eventual va fi necesar să repetaţi operaţia. Celebrul automobilist Maurice Trintignant (tatăl actorului Jean Trintignant) scrie în una din cărţile sale: „Nu cunosc nimic mai enervant şi stupid decât păpuşile, tigri, şi maimuţoii care se bălăbănesc în câmpul vizual al conducătorului.

Trbuie să înţelegeţi că fiecare centimetru pătrat de geam acoperit de o etichetă sau de orice altceva constituie un atentat la propria dvs. securitate! Constructorii de automobile au luptat şi încă mai luptă ca să realizeze un câmp vizual cât mai aproape de 360 grade. Deci, dacă vreţi să vă lăudaţi cu hotelurile în care aţi dormit dvs. sau alţii, mai bine lipiţi etichetele pe geamantane sau chiar pe tabla caroseriei, dacă agreaţi această manie.

De asemenea, geamul din spate nu este făcut spre a-l acoperi cu pachete, paltoane sau pisici de cauciuc! Afirmaţiile sunt conformiste direcţiei DRPCIV. Nu vă jucaţi cu viaţa celor dragi, a colegilor de pe şosele şi a dvs. personal! În orice moment trebuie să ştiţi ce se petrece în spatele maşinii. Deci „spionaţi” permanent oglinda retrovizoare!

În port-bagaj aşezaţi totdeauna valizele cele mai grele pe fund, spre a nu ridica prea mult centrul de greutate şi deci, spre a altera cât mai puţin stabilitatea maşinii. De asemenea, nu aşezaţi două persoane grele de aceeaşi parte a maşinii. Dacă aveţi un pasager care suferă de „rău de automobil”, aşezaţi-l pe perna din faţă, unde „valurile mării” sau, mai exact, oscilaţiile maşinii sunt minime.

Miercurea fara cuvinte(33)

Mai multe gasiti la Carmen

Meloman pentru o zi(19)

Detaliile le gasiti la Sorin

Happy Weekend- editia 31

E weekend, e Happy Weekend si poate ca cineva vrea sa plece la mare weekendul asta sau poate a plecat deja, uitati aici 10 lucruri de stiut la mare

Reflexii in oglinda

Primul gand cand am vazut vitrina asta ai fost tu, Minnie, asa ca asta e pentru tine

Pentru detalii si tabel mergeti la Sorin

Acasa sau...?

Acasa…sau nu. M’am intors din cutreierat tara, dar tot nu sunt acasa. Am stat 2 zile acasa, dar am fugit 2 si la tara, dar parca totusi nu ma simt eu bine daca nu mai scriu ceva si aici. Asa ca m’am gandit sa va povestesc repede pana plec la tara despre mica…sau marea…mea plimbare. Defapt plimbarea asta a fost o simpla incurcatura. De ce spun asta? Pai stiti doar ca eu sunt sofer de putin timp, nu? Si cum sunt incepator, la liceu am profil de real, deci cu geografia putin mai pai, si uite asa eu defapt am vrut sa ma duc la mare, dar cum in ziua in care am stabilit plecarea eu eram deja in Bucuresti, m’am pierdut. Din Slobozia stiu sa ma duc pana la mare si inapoi, dar din Bucuresti pana la mare mi’am pierdut complet simtul orientarii si m’am dus si eu tot inainte si am ajuns intr’un final la mare. Dupa vreo 5 zile de drum, dar am ajuns si am stat si acolo 5. Ce am facut 5 zile pe drum cand de la Bucuresti la mare fac 3-4h maxim? Pai sa vedeti…m’am dus drept, dar putin stramb, m’am dus pana unde se agata harta in cui. Am fost la Sighisoara la zilele Sighisoarei, desi nu mi s’a parut cine stie ce…apoi m’am dus in Targu Mures si am tot urcat pana am ajuns la Sapanta(cu opririle de riguare). La Sapanta m’am dus la cimitirul vesel si am citit o gramada de poezii populare, dar cred ca cimitirul ala era facut doar pentru 2-3 famili…adica aproape pe toti ii chema Pop si Stan. Pe una am gasit si numele meu si pe altele derivate ale numelui meu. Nu pun aici pozele pentru ca sunt destul de multe si am ales sa fac un album pe facebook, un album public, nu trebuie sa ma aveti la prieteni ca sa’l puteti vedea, special pentru voi l’am lasat asa. Sa va las si linkul catre albumul CIMITIRUL VESEL. 

Miercurea fara cuvinte(32)

Mai multe gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte(31)

Stiu ca acum cateva editii vazusem la Elly un pisoi ce pazea un logan, si acum cateva zile am gasit si eu un pisic care pazea o masina. Poate sunt de la aceiasi firma de paza.

Mai multe gasiti la Carmen

Meloman pentru o zi(18)

"Meloman pentru o zi" este ideea lui Sorin

Eu vara....

In ultimul timp oricum am avut o activitate destul de redusa in diverse si diverse motive, dar saptamana asta o sa fie si mai scazuta pentru ca aseara am avut un party si in dimineata asta am plecat in lume. Ce atata somn? Fara somn!! Ar merge niste somn defapt…Am plec sa cutreier lumea la propriu, ma duc pe diagonala pe harta pana unde se agata in cui, prin Maramu si dupa ma intorc prin Moldova. Pe facebook cat ma va tine internetul o sa mai pun poze, statusuri si diverse , dar pe aici nu prea o sa am activitate pentru ca da, imi iau incarcator la mine, da, imi iau telefon de rezerva pentru ca asta destept daca folosesc netul pe el intr’o zi e mort, daca nu folosesc netul permanent ma tine si 2 zile, iar ala de rezerva nu e asa smart, e mai clasic si nu pot sa intru sa postez chiar cum as vrea eu de pe el .

Nu stiu daca mai am timp sa programez cateva articole(exceptie asta), dar sa vedem…poate reusesc sa programez macar 2-3.

Asa ca …v’am lasat pentru o perioada, nu foarte mare. Sa aveti o saptamana frumoasa si eu incerc sa’mi gasesc o pozitie in scaunul din masina in care sa reusesc sa adorm putin. Da, slabe sanse asa ca reamintim hitul de vara trecuta : EU VARA NU DORM!!! 

Happy Weekend- editia 29

Nu stiu ce faceti voi weekendul asta, dar eu stiu cel putin un lucru pe care ar trebui sa’l faceti: sa mergeti la Elly la Happy Weekend. A intrebat cineva de ce? Cum sa intrebi de ce? Nu se intreaba asa ceva, acolo e distractie, acolo avem “party”(cu “” pentru ca e un altfel de party, virtual) in fiecare weekend. Asa ca daca tot ati trecut si pe la mine si eu imi fac incalzirea va invit la o bere, dar daca sunteti barbati “ocupati”, adica cu nevasta si copii(sau fara) sau cu iubita trebuie sa aveti acordul ei, dar nu va speriati, e ok si daca va spune ca puteti sa beti doar un pahar pentru ca paharele mele sunt ca astea. Si dupa cum vedeti toti s’au simtit bine la gratar chiar daca au baut doar un pahar.

Nu va place sa beti bere din plastic? Nu e asta o problema pentru ca avem si pahare, la fel de potrivite si din sticla.

Numai pahare de cristal sa nu’mi cereti ca pe alea nu le scot, sunt sub cheie

Reflexii in oglinda

Detaliile le gasiti la Sorin

Miercurea fara cuvinte(30)

Nu mai vreau sa facem baita

Mai bine hai la somnic

Si uite cum doarme exact ca mine 

Mai multe gasiti la Carmen

Meloman pentru o zi(17)

"Meloman pentru o zi" este ideea lui Sorin