O seara reusita

Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei.Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei. Nu am gasit foarte multe video-uri de la ei pe youtube ca sa va pot oferi o monstra din ceea ce pot face, dar va recomand sa mergeti la spectacolele lor, nu o sa regretati. 

Mana de la mana, roata de la roata

Recent am descoperit o campanie, “Do the right mix”, care mi se pare foarte interesanta si in care vreu sa ma implic activ. Aceasta campanie urmareste sa promoeze avantajele combinarii diverselor forme de deplasare in mediul urban, avantaje precum: economie, deplasarea fara aglomeratie, comoditate. Pana acum din 4 orase(Bucuresti, Constanta, Timisoara si Cluj) au participat in total 1117 persoane, dintre care cele mai multe au fost din Bucuresti 606. Acestor persoane li s-a aplicat si un chestionar format din 6 intrebari, rezultatul, statistic, acumuland raspunsurile din cele 4 orase este urmatorul:

Persoanele din Timisoara considera traficul din orasul lor mult mai dificil decat traficul din celelate 3 orase implicat. Acest rezultat poate fi datorat si faptului ca aproximativ 55% din timisoreni prefera sa isi foloseasca masina persoanala sau cea de serviciu, pe cand persoanele din Bucuresti, Constanta si Cluj prefera sa foloseasca mijloacele de transport in comun, in Bucuresti peste 57% dintre persoane prefera aceasta cale de trasport.

Desi considera traficul aglomerat, peste 85% dintre cetatenii din Timisoara folosesc foarte putin sau chiar deloc bicicleta ca mijloc de transport sau relaxare.

Desi numarul persoanelor care afirma ca foloseste bicicleta ca mijloc de transport este ralativ mic, 19,40% dintre persoanele intervievate din toate cele 4 orase considera ca traficul ar fi mult mai fluidizad daca ar exista drumuri speciale pentru biciclisti.

Pe langa acest chestionar, campania a desfasurat evenimente de strada in Bucuresti, Timisoara si Constanta, iar in Cluj s-a organizat un festival de carte.

Pe pagina de facebook, aici, va recomanda sa treceti cu un like si sa fiti activi pentru ca acolo o sa gasiti si cateva concursuri organizate cu diferite premii garantate. Spre exemplu pe data de 19 septembrie va avea loc un spectacol de teatru in care Trupa Freeze va onora spectacolul „Alege. Schimbă. Combină" si va intretine atmosfera timp de doua ore. Cu un comntariu lasat pe pagina Do The Right Mix Romania poti castiga una dintre cele 15 invitatii duble puse in joc. Ce comentariu? Buna intrebare, dar va spun si raspunsul. In fiecare zi pe pagina apare o noua postare dedicata saptamanii europene a mobilitatii si aceste postari au nevoie de un titlu, ei bine, lasand un comentariu cu sugestia pentru titlu intrati automat in concurs si puteti castiga una dintre cele 15 invitatii de care spuneam mai sus. Daca nu ti-a iesit din prima, nu e problema, poti sa participi zilnic, in intervalul 10-18 septembrie va exista zilnic o astfel de postare, deci mai multe sanse de castig.

Si daca va ganditi ca nu e prea tentant, va mai spun o chestie interesanta. Pe baza invitatiei duble pe care o sa o castigati bautura o sa fie din partea casei.

Eu zic ca este destul de tentant si garantat o sa particip, si sper sa ajung acolo si sa ma intalnesc cu cat mai multi dintre voi. Si garantat nu o sa vin cu masina, o sa vin cu mijloc de transport in comun pana in centrul vechi al Bucurestiului. Desi sunt din categoria persoanelor care prefera bicicleta ca mijloc de transport, in Bucuresti, eu cel putin, o prefer doar pentru relaxare, si dat fiind ca este cam departe locul in care stau in prezent o sa aleg metroul, la fel ca in fiecare zi, de altfel.

Ce spuneti? Ma bazez pe voi sa mai “diversificam” modul in care ne deplasam prin oras? Si ma bazez pe voi ca o sa incercati sa castigati una din acele 15 invitatii duble si sa ne vedem sambata pe 19 septembrie la teatru? Eu sper ca da, ca o sa incercati sa schimbati, sa diversificati putin, modul in care va deplasati in general prin oras, dar mai ales pentru ca sunt o persoana foarte increzatoare o sa spun ca abia astept sa ne vedem sambata la spectacolul de teatru. 

Cea mai mare insulta

Nu stiu cum se face, dar si semestrul trecut am avut si niste profi foarte interesanti, dar astia de semestrul asta de la o materie(spun in privat detalii, nu fac publice nume) zau ca uimesc. Si ca sa rezum introducerea spun doar un citat “noi nu suntem aici sa va invatam”.

Normal, adica cine isi poate imagina ca un profesor este la catedra sa invete niste nimeni de studenti? Auzi tu, asta cred ca este cea mai mare insulta pe care i-ar putea sa i-o aduca cineva, sa spuna, defapt sa se gandeasca, ca el este acolo sa invete. NU, el este acolo doar sa evalueze, si colegii lui de la laboratoare la fel, sunt acolo doar sa evalueze, nu sa invete ceva pe cineva.

Nu mai continui, nu de alta, dar e saptamana mare si nu as vrea sa revin cu heitereala chiar in perioada asta. 

E deja joi?

Cand s-a facut joi? A trecut prea repede timpul saptamana asta, serios. Bine, eu defapt de luni aveam impresia ca e deja marti…adica luni seara pe la 8 eu ma gandeam ceva de genul “sa’mi bag picioarele mai am de scris la mate si in juma de ora incepe masterchef”. Da! Ma uit la Masterchef. Apoi imi zice mama ca emisiunea e maine defapt…si eu ma revolt “cum sa fie maine? Azi e. Nu e azi marti?” …abia dupa realizez ca e abia luni. Marti am pierdut’o cu scoala pana la 3, putin somnic si teme, seara masterchef, apoi iar niste teme si somnic. Miercuri a trecut fara sa realizez. Am ajuns acasa la 2 si ceva…aveam niste planuri care s’au anulat asa ca pe la 4 fara ceva, mai mult 3 jumatate cam asa…intru sa’mi descarc un episode dintr’un serial…The Originals. Imi descarc frumos episodul si realizez ca subtitrarea pentru el nu e gata. Ieeei. Si ba da, stiu engleza sa ma uit la el cu subtitrare in engleza sau dupa sonor, dar nu’mi place…e mai comod cu subtitrare…asa imi e mie mai comod. Si intru eu frumos pe un site pe care se fac subtitrari, ma alatur traducerii…era aproape 2% cand am intrat. Si incep si traduc si traduc…surprinzator, dar da…am contribuit destul de mult la o traducere si are o gramada de descarcari deci e ok. Asta e un lucru mare pentru mine pentru ca engleza mea este cam de balta, dar lucrez la ea…asta este unul din modurile in care lucrez la ea…si chiar functioneaza…adica e un mod placut de a invata engleza…nu gramatica, engleza in general. Asaaa si pe la 6 si ceva vine mama la mine sa ma intrebe ce vreau sa mananc si cand. Ma uit la ceas…nu’mi venea sa cred cum a trecut timpul…tradusesem pana la 90 si ceva %. Dupa baga fizica si mate si uite asa s’a facut 11 jumate…hai repede un dus si la somnic.

Si uite asa ma trezesc eu ca azi e deja joi si eu mi’am petrecut saptamana facand nimic…si cu toate ca nu am facut nimic interesant nu am avut nici timp de nimic…nici de blog dupa cum se observa…

Dar asta a fost doar o introducere lunga. Eu voiam sa ajung defapt la 2 articole mai vechi de pe alte 2 bloguri. Este vorba despre oglinda lui Elly si despre modul interesant de a iti aranja parul prezentat de Mona.

De ce articolele astea? Pai intrati si cititi si o sa intelegeti. Dar sa fac si eu o mica legatura. Elly se intreba cum ar fi daca nu am avea oglinzi, iar Mona ne prezinta cativa pasi pentru aranjarea parului LUNG intr’un anumit mod. Si am realizat si atunci, am si comentat pe blogurile lor, si realizez din nou acum ca eu nu prea am nevoie de oglinda pentru a-mi aranja parul. Adica toata ideea e ca avand parul scurt si facandu’mi aceiasi freaza de 2 ani ( hmm…prin iarnuarie-februarie se fac 2 ani de cand am aceiasi freaza) pot sa aranjez parul si fara oglinda. Bine, nu fac asta, dar daca ar fi cazul as putea sa o fac. Si am facut’o de mai multe ori. De exemplu imi amintesc si acum foarte bine ce freaza frumoasa facuta printre sirele de paie si de ciocani mi’a stricat ploaia de paste. Hai sa va detaliez putin. Cei care ma cititi mai de mult poate va amintiti ca de Paste, aproape ca in fiecare an, am fost la tara cateva zile, inclusive in noaptea de inviere. Si cum eu de acasa plecasem cu dubii, adica stau sau nu stau de inviere acolo…nu mi’am luat la mine cine stie ce. Haine aveam, parfum aveam, deodorant aveam, dar fixativ sau spuma nu aveam. Si cum parul meu daca nu e spalat o seara da-una nu se ingrasa de zici ca nu m’am spalat 2 luni trebuia sa’mi fac baie. Si am sperat ca o sa’mi ramana asezat. Adica stiti voi, daca parul ti se usuca intr’un anumit fel, ridicat in cazul meu, ramane asa pana te speli din nou orice i’ai face tu. Doar ca aveam parul cam mare si nu voia sa ramana sa se usuce cum il aranjasem eu deloc. Ce sa fac ce sa fac…dau un sms “spune’mi ca ai fixativ la tine”…primesc raspuns destul de repede “da, am” …ieeeeei. Si persoana asta care m’a scos din impas este o foarte veche prietena, Ana, o cheama…sau mp3, cum vreti voi sa’si spuneti. Si bunicii ei au curtea in spatele curtii bunicilor mei. Nu stiu cum sa explic asta mai bine…ideea e ca intre curtile bunicilor nostri este un singur gard, gard comun. Si vine Ana acolo, imi aduce fixativul si imi zice sa ii dau sms cand termin cu el, eu ii zic sa stea cateva minute ca sunt gata imediat. Se uita cam dubios la mine cand i’am zis…cand a vazut ca incep sa’mi dau cu fixativ in par si sa’mi aranjez parul asa in aer fara sa ma uit nici macar in telefon se uita si mai ciudat si la un moment dat a inceput sa si rada. Si culmea este ca normal freaza mi’o aranjasem si bine. Dar cand am plecat la ivniere m’a cam plouat si s’a cam dus freaza mea… Deci da, eu pot sa ma aranjez sumar si fara oglinda…imi fac freaza frumos oriunde daca imi dai un fixativ sau niste spuma, sau amandoua. Si nici nu am nevoie de foarte multi pasi.

Hai ca ajunge cu freaza mea, fug sa mai fac niste fizica pentru ca am meditatii azi si mai am cateva exercitii de rezolvat.

Peste noapte

Si nu, titlul nu este deloc la figurat, este fix la propriu. Sa va explic. Sambata stau eu acasa, frumos, lenevesc, dorm, ma relaxez, nu ies din casa deloc, dar deloc-deloc, toata ziua de sambata am stat numai in casa lenevind, dormind si relaxandu’ma. Se face seara, oboseala inca exista asa ca am facut un dus si m’am bagat in pat la somnic(da, pot sa dorm foarte mult, inca nu v’ati obisnuit cu asta?). Ma trezesc pe la 3-4, nu mai stiu cat era exact, cu nasu infundat, foarte infundat, imi suflu nasu si ma bag inapoi la somnic…ma trezesc pe la 10, nasu tot infundat si o durere in gat de mama-mama. Am zis “las’ ca trece”, s’a facut dupa-amiaza…a inceput sa ma doara si capu’…ptiiiu sa’mi bag picioarele, am facut si febra. Ii zic lu’ mama sa’mi faca niste ceai cu miere si lamaie. Fix atunci nu mai aveam lamaie, hai las ca nu’i bai, il beau fara lamaie. Degeaba…febra-febra, nasu infundat-nas infundat, durerea in gat- durere in gat…hai sa iau un paracetamol. Parca ma mai lasa putin febra, ma bag la somn. Tunete si fulgere!!! Nasu infundat, durere in gat…respire zdwub daca ai cum…pe nas nu merge, pe gura zici ca inghiti ace nu aer. Reusesc intr’un final sa adorm, dar ma trezesc din ora in ora ca nu mai pot sa respir…Mai incepe si alarma sa suna…mi se zgarie cate putin timpanul cand o aud. Ma trezesc, ma pregatesc repede si plec la scoala. Nasu infundat inca era, gatu’ inca ma ustura, dar febra nu mai aveam si nici capu’ nu ma durea. Ajung la scoala…nu mai pot, nasu’ imi curgea ca la robinet…am consumat un pachet de servetele intr’o ora, simteam cum mi se face tot mai cald si brusc frig, iar foarte cald…capu’ incepea sa ma doara din nou…febra nu am mai facut, dar eu simteam cum ard. Am sunat’o pe mama, i’am zis ca nu mai pot sa stau la scoala si imediat cum s’a sunat am plecat, m’am dus direct la doctor, mama a venit si ea acolo. Am stat 2 ore la doctor, la coada…nu mai povestesc despre cati draci si nervi mi’am facut acolo…Intru si eu intr’un final…dupa ce imi cam zisese ca nu vrea sa ma primeasca pentru ca nu aveam programare…da, la mine la doctor trebuie sa anticipezi cand o sa te imbolnavesti ca sa poti sa’ti faci programare cu vreo 2-3 zile inainte. Revenind, intru si eu intr’un final si ce’mi zice ? “Ai niste punctulete pe amigale. Niste pungute cu puroi” …ce zici ca am?!?! Asa peste noaptea? Dea drașii in ea de treaba. Ma intreaba, dar parca ironic, “faci injectii?”…stie deja ca nu le suport, stie foarte bine asta, d’asta a si intrebat, dar acum ce sa mai fac? Nu mai rezistam, simteam cum imi pulseaza sangele in cap, zici ca batea cineva la tobe cu capu’ meu, nasu’ imi curgea prea tare, ma incerca si o tuse seaca, gatu’ nu’mi dadea pace deloc…asa ca’i zic “orice e bun, numai sa’mi treaca”. Imi da reteta, injectii la 12h si antibiotice. La 12 ore? 10 injectii…dupa imi zice si ca nu ma duc la scoala saptamana asta. Parca a mai dres’o putin cu treaba asta…dar parca 5 zile pe 10 injectii nu suna chiar asa bine, adica era loc de mai bine. Am ajuns la a 6’a…in dimineata asta am facut’o pe a 6’a…si ma doare de nu mai pot…ustura ca naiba si de la a 4’a, inclusiv, imi ramane si piciorul amortit cateva minute dupa…Niciodata nu am suportat injectiile si niciodata nu o sa le suport!!!!! In trecut faceam chiar “frumos” cand trebuia sa fac injectii…stiu ca o data era doar eu acasa si nu i’am raspuns la usa cand a venit sa’mi faca injectia…si cand erau si ai mei acasa si ii deschideau usa…ei bine, ma rezum si spun ca mai trebuia cel putin o persoana pe langa cea care imi facea injectia pentru a reusi…dadeam din maini si din picioare ca toate cele…

In fine…cam asta e despre raceala mea de peste noaptea…la propriu! Nu, inca nu mi’a trecut complet…nasu’ inca imi mai curge, in gat ma mai ustura, dar nu atat de tare, capu’ nu prea m’a mai durut, dar oricum tratamentul nu e gata…mai am…si abia maine dupa-amiaza ma duc la control sa vad ce si cum…

Dar totusi…Daca tot apare peste noapte ar fi fost frumos sa si treaca tot peste noapte!

Tabara vietii 2.1

Continuarea am zis ca o reprezinta timpul liber din saptamana petrecuta la mare, da?

Hai sa vedem cum sa incep. Incep si eu cu ziua de marti, nu? Sau hai sa nu le iau chiar pe zile ca nu’mi mai amintesc exact ordinea, dar incerc. Ideea e asa, in prima seara am plecat la o teresa sa manacam pentru ca nu aveam mancare de la cantina in seara respectiva, am mancat, ne’am dat in TIRIBOMBE, cum se spune in teleorman, la mine li se spune comedii, ne’am uitat putin la meci, si apoi in jurul orei 11 cred, a inceput sa ploua, ca ne’a picurat putin pana in tabara. Ploaia s’a oprit undeva in jurul orei 2. Cum de unde stiu? Pentru ca nu, nu dormeam la ora aia…toata tabara am dormit in jur de 4-5h/noapte, iar in ultima seara mi se pare ca am dormit undeva in jur de 3h juma si alea in 2 schimburi, dar mai e pana la ultima seara. Asaaa…revenim la prima, dupa ce s’a oprit ploaia am mai stat, ne’am facut prieteni noi din mai multe zone si undeva in jur de 3 juma ne’am dus la somn. Pana atunci, am fost pana pe plaja cu D. pe la 2 si ceva, batea vantu’ al naibii de tare acolo, ne’am jucat la aparatele de fitness de acolo, noi la 2 si ceva dimineata dadeam jos caloriile si dupa ne’am intors la restu’ si am stat pana in jur de 3 juma cum am mai spus. A 2’a zi a fost cum a fost cu trezirea, ideea e ca ne’am trezit. Dupa amiaza am plecat impreuna cu A. sa ne plimbam prin Eforie Sud, in timp ce le’am lasat pe D. si I. impreuna cu profa la plaja. In plimbarea noastra ne’am oprit la vreo 2 terase pentru cate o bere, ne’am uitat de suveniruri, am mancat gogosi, am gasit o teresa cu o priveliste de milioane, am facut si cateva poze, am plecat pe la 2 si ne’am intors undeva pe la 5 juma. Mai departe, noaptea asta a fost una interesanta. De ce? Pentru ca normal nu ne’am bagat la somn devreme, iesisem pe afara, ne’am dus la noii nostri prieteni si am pierdut vremea pe acolo. Pe la 2 si ceva ne luase un frig teribil si ne’am dus si am ciordit cateva cearsafuri din camera baietilor si ne’am invelit cu ele afara, pe bancute.

Ultima saptamana de vara, zici?

Ieri va spuneam ca nu vreau sa va spun ce fac eu in ultima saptamana de vara, dar dupa m’am corectat si am spus ca va povestesc astazi. Ei bine, ca si anul trecut, plec la mare, in aceiasi tabara. Pentru asta trebuie sa va multumesc si unora dintre voi pentru ca intr’o oarecare masura, cu acel articol scris pentru proiectul nostru ne’ati ajutat sa ajugem aici.

Sa va spun prea multe nu am ce acum asa ca va las cu o melodie pentru ca eu la ora asta sunt in drum spre maaare. O sa ne “vedem” pe facebook, o sa pun acolo poze si statusuri poate si un filmulet-2 nu stiu sigur, poate o sa fac un video pe malul marii si o sa’l pun aici cand ma intorc, dar nu pot sa zic sigur ca fac asta pentru ca inca nu stiu daca o sa reusesc sa’l fac si nu vreau sa fac promisiuni aiurea. Plus ca n’am in minte niciun subiect anume despre care as putea vorbi pe malul marii, dar daca ma decid sa’l fac si conving pe cineva sa ma filmeze o sa’mi vina mie si subiect, nu? Daca nu, fac ce fac mereu, ce fac si acum si ce fac in toate articolele…aberez pana va fac sa uitati de unde ati plecat. 

Articole o sa mai apara pe blog, am programat cateva, asa ca…ne citim aici, pentru ca o sa intru sa vad, dar nu stiu daca o sa reusesc sa raspund la comm’uri si va citesc si eu, dar recuperez cand ma intorc, si ne citim si vedem si pe facebook, atat pe pagina mea persoanala, cine ma are la prieteni, cat si pe pagina blogului, cei ce au dat like, desigur, daca nu ati facut’o inca si considerati ca merita, in partea dreapta gasiti pagina. 

Planuri, planuri, planuri

Uite ca a venit si ultima saptamana de vara, cel putin calendaristic. Si fiind ultima saptamana unii aleg sa nu stea acasa, unii se duc la mare, altii incearca sa plece la munte, altii prefera sa ramana linistiti in confortul propriei locuinte.

Ce aleg eu sa fac in ultima saptamana de vara? Hmmm buna intrebare, dar de ce vreti voi sa stiti tot? Uite ca nu vreau sa va spun ce fac, glumesc, evident, o sa va povestesc maine ce si cum, astazi vreau sa va poveste despre fratele meu si niste prieteni.

Vor si ei sa plece din aglomeratia Bucurestiului, desi unii dintre ei doar ce s’au intors, si se tot gandesc: sa mearga la mare, sa mearga la munte, sa mearga in Vama, sa mearga pe Transalpina. Si s’au decis baietii sa plece la munte, nu au destinatie exacta, pleaca in munti si gata, s’au hotarat. Si nu doar atat…sunt hotarati sa faca drumetii, sa escaladeze poteci deja indicate ca fiind trasee, dar nu numai, vor sa exploreze ei.

Dupa ce s’au decis asupra “planului de atac”, facut duminica, au decis ca pleaca in 2 masini, unii au plecat de azi, iar ceilalti pleaca maine, dupa cum e serviciul fiecaruia, ca unii trebuie sa tina cont si de asta. Si uite asa cei care au plecat deja s’au cazat, au vorbit sa aiba si ceilalti camera cand ajung si au plecat sa faca ce si’au propus de acasa, nu au mai asteptat o zi, nici macar vremea nu i’a intimidate, au plecat sa exploreze muntele, au sperat ca poate-poate gasesc si ei ursul.

N’au gasit ursul, dar au gasit un traseu extrem de abrupt si alunecos. Nu s’au lasat, au incercat si au tot incercat, au urcat si au tot urcat pana n’au mai putut de oboseala, apoi s’au uitat inapoi…drum lung pana jos, energie nu mai aveau…ce era de facut? Au stat si s’au odihnit putin apoi au inceput sa coboare, doar ca daca la urcare era greu, abrupt fiind, la coborare s’au gandit ca ar fi floare la ureche, doar ca nu era chiar asa si majoritatea au ajuns jos ca pe topogan. Au reusit intr’un final, au ajuns toti inapoi la cabana doar ca echipamentul lor sportiv nu arata foarte bine si ce erau sa faca? Sa stai la munte fara trening si adidasi nu prea ai cum, mai ales daca ti’ai pus in cap sa fac drumetii. Au pus mana pe telefon si i’au sunat pe cei care vor pleca maine si i’au pus sa le mai aduca niste perechi de adidasi, adidasi barbati si rezistenti pentru ca ei nu renunta. Desigur, au aparut deja si glumele cu “v’a alergat ursul sau a incercat sa’i probeze si erau prea mici si i’au iesit ghearele afara?”

Acum nu stiu ce o sa mai faca, astept sa aflu mai multe detalii cand se vor intoarce, ma intreb dupa cate tentative de explorare a padurii si a muntelui vor renunta. 

Life in pictures(20)

Si una asa de sfarsit de saptamana, ca tot vine halloween'ul oficial peste cateva zile

Mai multe gasiti la Costin

Miercurea fara cuvinte(15)

Mai multe gasiti la Carmen

M'am intooors

Si m’am intors acasa…gata cu plecarile pentru vara asta…pentru inceput de toamna nu se stie niciodata, dar cred ca sunt gata si alea…zilele astea asa cum am promis o sa fac un articol numai cu poze de vacanta, dar inainte o sa fac un articol separat pentru saptamana trecuta la mare. In mod normal ar fi trebuit sa va spun toate astea de ieri…pentru ca m’am intors aseara in jurul orei 17, dar pentru ca am dormit de aseara de la 18 pana azi la 11 nu am avut ocazia sa intru deloc pe blog…asa ca va anunt acum : M’AM INTOOOOORS…si va multumesc ca nici de data asta nu mi’ati lasat blogul singur si ati trecut pe aici sa’l mai vizitati.

Am plecaaaaat(again)

Dap, am plecat din nou…pana sambata-duminica activitatea mea iar o sa tinda spre 0, dar o sa am cateva articole programate…. Cand ma intorc o sa recuperez promit!

Si acum sa va zic unde plec? Paaay…calendaristic vorbind asta este ultima saptamana din vara, nu? Eu asa stiu ca pe 1 septembrie incepe toamna…deci…o sa’mi petrec ultima saptamana din vara …acolo unde poti sa profiti din plini de caldura, de soare, de faptul ca este vara: la mare.

Sper sa nu uitati nici de data asta de micutul meu blog si sa’l mai vizitati ca sa nu se simta singur si sa se plictiseasca.

Saptamana frumoasa si va salut de la mare, pentru ca da, cand apare (si cand o sa’l ctiti) o sa fiu deja pe plaja sau si mai probabil in mare, la balaceala. 

E de data trecuta poza, dar pana ajung acasa cu altele mai proaspete merge si asta, nu?