Dezamagitor

Dupa ce v-am povestit despre mini experimentul meu din metrou o sa va mai povestesc un altul. In prima jumatate a anului sa spunem ca am iesit mai des in oras decat de obicei, plus ca am avut cea mini chestie cu colega de camera dat fiind ca nu prea aveam timp de stat acasa, daca va mai amintiti am ajuns la un acord si aveam ‘iar e luni’ si in fiecare luni ieseam, dupa era si marti si miercuri si joi si tot asa. Si uneori observam persoane iesite singure in oras, sa manance sau sa bea un suc/bere ceva. Si mereu ma intrebam cum e treaba asta, niciodata nu am facut asta, adica da, uneori se intampla sa ajung cu cateva minute mai devreme, dar asta nu se pune. Si m-am decis intr-o zi dupa sala sa merg sa mananc inainte sa ma intorc la munca, doar eu. Cum a fost? Interesant. As repeta? Cel mai probabil nu. Adica da, mi s-a parut interesant, dar trebuie sa recunosc ca m-am cam foarte plictisit. Adica am stat continuu pe telefon pana mi-a venit comanda, asta dupa ce chelnerul s-a uitat dubios de cateva ori la mine, am mancat si dupa am continuat sa stau continuu pe telefon pana mi-am terminat bautura si mi-a adus nota. De ce mi s-a parut interesant? Pentru ca a fost ceva nou pentru mine, dar cam atat, nu mi s-a parut ceva suficient de interesant incat sa repet experienta asta, e chiar destul de plictisitor, si nu, nu recomand altora sa incerce asta...adica nu e nimic fun, nu e nimic intrigant, nu e nimic interesant la a sta singur la o masa, mai ales daca nu aveti baterie la telefon ca sa aveti totusi un mod de a umple timpul clar un mare nu.

So... rezultatul experimentului: o dezamagire totala clar de nerepetat.

Da, da, da...e semn de independenta si bla bla bla, dar mie personal mi s-a parut foarte plictisitor si clar nu ceva pentru mine, poate altii apreciaza acest lucru altfel, eu am ajuns la concluzia ca daca vreau sa mananc in oras si nu am cu cine sa ies mai bine comand si stau acasa, m-as plictisi mai putin. 

Inginerul se cunoaste

Exista anumite momente in care sunt o persoana atat de lenesa incat nu vreau sa ma dau jos din pat nici macar sa ies pe modul si sa mananc sau sa ma duc la toaleta. Partea nasoala este cand vine o zi in care este o ocazie speciala, gen o zi aniversara, si trebuie sa ma duc sa cumpar flori ca altfel nu mai am cand, dar eu nu m-as ridica din pat nici sa ma platesti. Si ce face inginerul in asemenea momente? Cauta solutii lenese, cum ar fi, intra pe google, la fel ca in urma cu o ora cand a intrat sa caute “cat poate rezista un om fara sa bea apa sau sa manance” pentru ca ii era si foame si sete, dar nu voia sa se dea jos din pat, intra din nou pe prietenul lenesilor google si cauta “cea mai apropiata florarie” si gaseste “floraria online” primul link, ehehe, stai asa ca se poate si altfel. Adica de ce sa ma mai deplasez sa iau flori cand exista florarie online, nu? Care mai face si aranjamente. Intra inginerul lenes din mine si cauta “buchete de flori” si da comanda acolo frumos. Si cand apasa pe “comanda” simte cum ii bazaie piciorul si normal ca se uita stramb la picior, dupa realizeaza ca e ok, e doar telefonul din buzunar care face piciorul sa bazaie. Se uita la telefon, suna, sa raspunda sa nu raspunda, hai ca raspunde. Si ce aude? O alta persoana care era prieten comun cu persoana pentru care eu voiam sa cumpar flori imi spune ca a gasit nu stiu ce genti de designer si ca daca nu vreau sa ne combinam la cadou. Si eu eram ceva de genul “pai, eu ma gandeam sa ii iau niste buchete de flori”, dar reuseste intr-un final sa ma convinga sa renunt la floraria online gasita si sa alegem una din cele 2 genti de designer gasite de el. Eu am zis ca daca tot am gasit florarie online si am dat si comanda aproape, hai sa ii luam si flori si ca sa ramanem in tema sa alegem una din cele 3 genti de designer cu model florar de pe siteul pe care le gasise el pe celelalte 2, ca na, sa aducem primavara in sufletul persoanei respectiva, si pentru ca stiam ca ii plac foarte tare florile, ca d-asta am si vrut de la inceput sa ii iau flori, pentru ca stiam ca o sa ii placa garantat. Si asta am facut, si toate astea ghici cum: fara sa ma ridic din pat.

Dar acum ma gandesc ca totusi ar trebui sa ma ridic sa ma duc sa mananc sau macar sa beau apa, dar nu, mai bine sa mananc, ca daca beau apa o sa trebuiasca sa ma ridic iar sa ma duc si la toaleta, dar poate mai tarziu, momentan mai stau aici putin ca e bine, nici macar nu mai simt arcul sarit fix in coaste, aproape am devenit un intreg.

Poate ca se poate

Recent am stat si am citit niste lucruri, niste lucruri scrise de mine, niste conversatii, si mi-am dat seama ca m-am schimbat intr-o oarecare masura, ca mi-am schimbat modul in care ma exprim, mi-am modificat gradul de subiectivitate pe care il folosesc, ca imi dozez altfel temperamentul in discutii sau diferite situatii, ca aleg sa cedez in loc sa ma enervez mai tare in anumite situatii. Mi se pare foarte dubioasa treaba asta. De ce? Pentru ca la un moment dat, de mai multe ori chiar, mi-am propus sa ma schimb, dar niciodata nu am reusit, sau cel putin nu am sesizat, si nici altii, iar acum "schimbarea" asta s-a produs foarte lent pentru ca se vedea diferenta de la zi la zi, de la saptamana la saptamana, aparea cate ceva nou, ceva subtil, dar era acolo, nu suficient cat sa il sesizez pe moment, dar acum, privind obiectiv si in acelasi timp subiectiv le-am observat. Doar ca acum nu stiu daca e de bine sau de rau. Acum am ajuns la un punct in care imi pot bloca sentimentele, defapt nu, nu ma exprim corect, le pot suprima, le pot ascunde, pot sa le tin doar pentru mine, doar in mine. Si treaba asta este foarte nasoala pe de-o parte, dar bine, intr-o forma sau alta le redau, fie prin blog, fie prin vorbitul cu anumite persoane pe care le consider speciale, fie prin dialoguri nebune pe care le aud doar eu pentru ca au loc in mintea mea.

Uneori imi este dor, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca nu e asa, ca e mai bine acum, pentru ca pot sa evaluez altfel lucrurile, pot sa “incasez lovituri” fara sa mai arat ca ma afecteaza, fara sa mai cedez. Chiar recent au fost doua faze, la interval de cateva zile si cu persoane diferite ca protagonisti, carora inainte le cedam relativ usor, acum m-am controlat, mi-am facut metaforic un dus rece si am lasat telefonul si facebookul de-o parte si nu am sunat, nu am dat mesaj, nu am dat niciun semn, chiar daca in interior simteam cum ma arde ceva, simteam caldura in mana dreapta, simteam cum vrea sa ia telefonul si sa scrie un mesaj sau mai grav, sa sune, dar am stins “focul” ala cumva si imi ziceam “nu, e ok, acum, asa cum e, e ok” si incercam sa ma gandesc la altceva, nu imi venea nimic in minte, ramaneam tot pe subiectul ala, dar cum le-am invins. Si asta ma face sa cred ca se poate, cred ca ... nu imi vine sa cred ca spun asta...cred ca....e greu, dar o sa o spun, cred ca am inceput sa ma maturizez in anumite privinte.

Bine, dar poate ca totusi nu s-au facut modificari chiar atat de mari la mine, pentru ca in anumite situatii totusi am cedat, poate ca e bine sau nu, nu pot sa cataloghez inca treaba asta dat fiind ca s-a intamplat foarte recent, totusi am realizat prin asta ca sunt o persoana inca relativ slaba, dar poate in timp o sa se modifice si treaba asta.

Bacul prin ochii mei(2)

Miercuri am dat a doua proba, competentele digitale, dar abia astazi s-au aflat oficial rezultatele asa ca abia astazi va povestesc dspre treaba asta.

O sa incep prin a spune cea mai penibila chestie care s-a intamplat acolo: cand am intrat in laborator ne-a asezat la statii si dupa “aduceti telefoanele aici” si o vad pe profa care ne supraveghea cum desface un sac de gunoi din ala fooooarte mare. Ghiciti ce a facut cu el? A bagat toate telefoanele, cheile, gentile, portofele tot tot tot in ele. Noroc ca era cineva cu geanta mare si mi-am bagat si eu telefonul si cheile acolo ca altfel aveam telefonul facut varza cu tot cu folia lui de sticla, probabil trebuia sa o arunc dupa si sa ii schimb si spatele. Asta mi s-a parut maxim de penibil si aiurea, cum sa-mi bagi telefonul intr-un sac cu toate cheile si toate tampeniile pe care le avea unul si altul in buzunar si dupa sa lasi sacii pe jos intr-o camera. Da, poate e fita, ar fi o premiera, dar da, poti sa-i spui ca e o fita a mea, nu mi se pare normal sa-mi arunc telefonul intr-un sac in care mai sunt alte cel ptuin 15 telefoane si alte cel putin 15 perechi de chei si portofele cu chestii metalice pe ele  si genti la fel si mai stiu eu ce.

Continuam cu proba in sine. Am gresit niste chestii fix tampite, subiectele mi s-au parut chiar ok, usoare se poate spune. Ce nu mi-a iesit mie? Am gresit o grila din neatentie, a existat o confuzie de termeni…am spus ca intranetul este o retea privata si dupa am adaugat ca poate fi accesata din exterior doar prin intermediul unui ip exact…si se pare ca nu exista termenul de ip exact ci doar de ip fix si s-au dus si de aici cateva puncte, si ultima chestie care nu mi-a iesit…un tabel in word era tampit la mine si nu voia sa isi egaleze coloanele. In jurul meu la toti le merge comanda la mine nu voia sa le egaleze. Si cam asta  a fost toata proba…a fost destul de ok dupa cum am zis, mai putin chestia cu sacu si telefoanele.

Oh si da, am gresit alea trei chestii, grila avea 2 puncte, chestia cu intranetul 3 puncte si wordul cu coloanele tabelului tot 3 puncte…deci am luat 92 din 100, ceea ce inseamna experimentat. Si dat fiind ca nu intereseaza pe nimeni punctajul ci calificativul…si nici ala nu prea intereseaza pe nimeni, e destul de ok, mai ales cand stiu ca gresilile au fost ca de obicei fix de prosti. 

Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Fara sens

A trecut o saptamana si eu nu am ajuns pe blog mai deloc. Stiu ca nu e bine, i-am simtit lipsa, dar nu am avut puterea sa ajung si aici. A inceput scoala si dupa 2 saptamani de stat acasa si de leneveala mi-a venit foarte greu sa ma reacomodez. Si incepand de duminica, 5 ianuarie, am intrat in forta…adica duminica am scris de la 12 si ceva pana seara la 10 si ceva…Si saptamana ce a trecut a aratat cam asa:

Luni- trezit dimineata, ore pana la 1, somn de la 2 pana la 6 pentru ca efectiv nu puteam tine ochii deschisi si dupa pana la 9-10 scris si dupa putin timp de relaxare in care chiar nu imi venea nimic in minte despre care as fi putut scrie

Marti- trezit dimineaa, ore pana la 3, somn de la 3 jumatate la 7 jumatate, dupa stricat telefon si incercat reparat pana la 2 dimineata, fara succes.

Miercuri- trezit dimineata, ore pana la 1(am cam plecat de la ultima ora…) si de la 1 jumatate pana la 4 si ceva reparat telefon, de data asta cu succes, de la 5 fara ceva pana seara la nu se mai stie ora scris

Joi- trezit dimineata, ore pana la 1(da, am plecat iar de la ultima ora…) , de la 1 juma la 3 reparat niste chestioare prin pc, de la 4 la 6 scoala(mate), de la 6 jumatate pana la nu se stie ora scris

Vineri- trezit dimineata, ore pana la 2, somn de la 2 jumatate la 6 jumatate. Pana la 7 si ceva cautat niste tampenii pe net pentru ca aia din ziare scriu despre aparate miraculoase care vindeca toate bolile posibile si imposibile. Dupa vazut niste filme cu un amic si niste plimbare si apoi somnic.

Si dupa o astfel de saptamana totusi am reusit astazi sa ma trezesc la 11. Stiu, este ceva… Bine, fie…defapt imi era foame d-asta m-am trezit…

Si weekendul asta se anunta la fel de aiurea ca si saptamana adica am de scris o gramada, dar pana cand ma apuc de teancul de caiete si carti ce ma asteapta recuperez ce am pierdut saptamana asta la voi si poate mai am timp sa scriu cateva articole pentru cazul in care saptamana viitoare o sa fie la fel de aiurea ca asta…

Da, stiu…articol fara sens dupa o saptamana de inactivitate…

Momentul ala...

Momentul ala extrem de penibil in care tu esti intr’un loc in care nu poti sa raspunzi la telefon, dar nici nu’l inchizi ca poate e o urgenta sau ceva, il dai pe vibratii si gata, si de-o data incepe sa’ti sune telefonul…ceri scuze, ii inchizi si iti continui activitatea, dar nu…telefonul continua sa sune…si sa tot sune…si tu ii tot inchizi…si el suna din nou…penibil…

Da, eram la meditatii azi si incepe sa’mi sune telefonul…nu’mi inchid telefonul ca’l mai folosesc la calcule si nu opresc nici semnalul ca poate e o urgenta ca in general n’ar avea cine sa ma sune la ora aia ca majoritatea celor care ma pot suna stiu unde sunt si ca nu pot raspunde. Si ma trezesc azi ca ma suna cineva…imi cer scuze si ii inchid normal…bag telefonul in buzunar dupa 10-15 minute suna iar…si iar…si iar…si iar…o ora m’a tot sunat si eu ii tot inchideam…

Ce urmeaza e si mai penibil…ii dau mesaj “cine esti?” …raspunsul penibil de genial “dar tu cine esti?” …pai bine ma omule…tu ma suni ca disperatu’ cand eu iti inchid in continuu si tot tu ma intrebi pe mine cine sunt…pe bune?

Mi se pare extrem de penibil…sincer…Si mai penibili sunt aia care suna cu privat…asta macar suna cu numar…era si numar de cosmote…mi’a mancat mesaje nationale…

Adica  nu stiu…mi se pare extrem de penibil sa suni la numere random doar ca sa intrebi cine e… Ai prea multe minute nene? Nu mi le da mie ca nici eu n’am ce face cu ele, ma descurc bine cu ale mele, nu consum nici jumatate in ultimul timp, dar da’le cuiva care are nevoie…nu mai suna aiurea doar ca sa te aflii in treaba…sau ok, ai chef de caterinca si suni la numere random…dar daca vezi ca numarul la care ai sunat iti inchide…si nu o data, nu de doua ori…iti inchide de fiecare data…de ce draci continui?

PENIBIL…si pe bune ca nu reusesc sa inteleg rostul…Ce e asa funny in treaba asta? 

Happy weekend- editia 42

Pentru editia 42 de Happy Weekend o sa va impartasesc si voua 37 de lucruri pe care le’am invatat din filme:

1. Toate telefoanele cu numar din SUA  incep cu 555.

2. Indiferent de cat de tare a avut de suferit o nava spatiala, campul gravitational interior nu este defectat niciodata.

3. Toata lumea vorbeste in engleza, indiferent de locul lor de nastere. Chiar si extraterestrii, chiar daca nu au fost niciodata pe Pamant si nu au auzit niciodata de planeta noastra si evident, de locuitorii acesteia.

4. Cand inchizi lumina inainte de culcare, in camera ta se va vedea totul clar, numai ca in tonuri albastrii.

5. CD-urile se potrivesc la toate calculatoarele, indiferent de sistemul de operare al acestora.

6. Stirile de televiziune, de regula, transmit o editie, care te implica personal, exact in momentul in care pornesti televizorul.

7. Indiferent de cat de neclara este fotografia, ea poate fi marita si pot fi observate pana si cele mai mici detalii.

Plictiseala este...

Plictiseala este doar o masca pentru ideile marete ce astepata sa iasa la lumina, dar sunt timide. De exemplu sa va arat ce ascunde plictiseala mea. Ieri, ma plictiseam destul de tare la un moment dat si am inceput sa fac asta…sau nu, mai intai sa va explic si dupa va arat un filmulet cu treaba asta ca sa fie veridic.

Am instalat o aplicatie pe telefon, din pacate pot sa ma joc cu ea doar 2 saptamani ca dupa trebuie sa platesc, dar e ok si atat, adica probabil o sa ma mai joc asa putin si dupa gata ca ma plictisesc destul de repede de chestii de genul. Aplicatia asta e utila in cazul iti pierzi telefonul, il uiti cine stie pe unde sau iti este furat si mai e util si daca il ai in casa, dar nu’ti amintesti exact pe sub ce saltea este. Da, dintre multe functii ale acestei aplicatii eu m’am jucat cu alarma. Adica treaba aia cu daca nu’ti gasesti telefonul in casa, sau poti sa’l folosesti si ca sa sperii eventualul hot, zic eu, adica presupun ca d’asta au pus sirena de politie si nu alta tampenie, nu? In fine, revenim…ideea e asa: eu intru pe calculator pe un site, ii dau log in, cu contul pe care l’am facut pe telefon, desigur, si imi apar acolo niste comenzi, comenzi care apar si pe telefon, in aplicatie…si ii dau frumos sa imi spuna unde se afla telefonul meu…imi gaseste adresa, apooooi ii dau sa tipe, ma intreaba daca sigur vreau sa tipe si eu ii spun ca da, normal ca vreau sa tipe si uite asa telefonul meu, blocat fiind, incepe sa tipe si sa vibreze, il deblochez si imi apar luminiiiiite colorate si tipa si vibreaza in continuare…si nu se opreste nici daca il blochez din nou.

Face asa 1 minut sau pana il opresc eu din telefon. Destul de tare, nu? Uitati si o demonstratie(scuzati calitatea si faptul ca este incarcat initial pe youtube, dar nu stiu de ce nu pot incarca videoul direct aici...):

Concentratie maxima

Cand n’ai profesor si faci ce’ti trece tie prin cap e cam greu sa inveti un program de la 0, nu? Cel putin pentru mine e, si normal ca nu, nu ma uit pe youtube la tutoriale, nu citesc tutoriale pe google ca doar eu sunt eu si trebuie sa’i dau cumva de cap. Da, mi s’a mai spus ca sunt o fire a naibi de incapatanata…si ce e drept, nu pot sa neg.

Si uite asa…eu de vreo 2 zile…bine una si putin, incerc sa invat sa lucrez cu un program de editat video…sper sa merita tot efortul asta si sper sa reusesc sa ma descurc cu el. Daca ma vedeti…cu n’spe mii de foldere deschise, cu 3 programe care’mi convertesc/taie/redimensioneaza videouri, 2 documnte word, 1 notepad cu n’spe mii de siteuri de unde as putea sa descarc cumva o alta versiune a programului si eventual si un keygen (serial/licenta) , cu castile cand pe urechi, cand pe cap, cand pe gat, cand jumate-jumate si cu o concentratie de a intrat mama la mine in camera de cel putin 5 ori si eu nu am observat si nu am auzit nimic din ce a spus, chiar daca nu aveam in momentul ala castile pe urechi.

Si da, pana acum, nu am rezolvat nimic. Sunt varza, stiu si eu asta!!!! Am invatat sa fac niste chestii, nu sunt chiar tot la 0, dar mai trebuie sa lucrez muuuult pana sa’mi iasa si mie un filmulet calumea.

Cine ma pune sa fac asta? Dracu stie…mi s’a pus mie pata pe crbl sa invat sa lucrez cu un program de editat video sa pot sa’mi editez mai tarziu un video. Si doar stiti ca daca mi se pune pata pe crbl sau incepe piticu sa’mi danseze pe creieras nu mai poti sa ma faci sa ma razgandesc si o tin pe a mea pana la final. Asa si cu asta…vad ca nu prea’mi iesi si ar cam fi necesar sa ma uit si eu la niste tutoriale, dar nu domle, pata asta de pe crbl s’a vorbit cu piticul de pe creieras si nu vor sa ma lase deloc…sa stau si sa ma enervez in continuu ca nu’mi iese cum vreau eu pana cand reusesc sa fac ce am in minte, sau macar pe aproape.

Ohh si sa va mai spun ca in timp ce ma concentram aici mi’a sunat telefonul de 4 ori consecutiv si eu nu am realziat? Hai sa va spun. Eram in momentele alea de concentratie maxima, messul il aveam inchis, muzica oprita, facebookul inchis, nu aveam nicio legatura cu mediul online , telefonul nu era pe vibratii, era pe normal, si in momentele alea fixatia mea de a controla telefonul din 15 in 15 minute doar ca sa’l deblochez si apoi sa’l blochez disparate complet, nu mai am nicio treaba cu nimic cand ma concentrez la maxim. Si la un moment dat, imi amintesc ca am niste poze si un filmulet in telefon pe care nu le’am descarcat si pe care as putea sa incerc sa le folosesc si iau repede telefonul si il conectez la calculator. Cand il conectez trebuie sa’i dau “turn on” si cand iau telefonul sa activez treaba asta vad ca am apeluri nepreluate si 2 mesaje. Ma uit…4 apeluri nepreluate consecutive si 2 mesaje de la aceiasi persoana. Il sun si ii povestesc, imi spune ca am inebunit si ca in curand o sa o iau razna la propriu. Poate ca are dreptate…adica in momentele in care ma concentrez maxim pe o chestie la calculator (in special, dar nu numai) ma rup de tot ceea ce in jurul meu, ma rup de realitate intr’un fel. Dar nu stiu sigur daca asta e de bine sau de rau? Adica pe de’o parte e bine pentru ca ma focusez pe o singura activite, ma rup de realitate nu’mi distrage nimic atentia si pot sa ma concentrez doar pe treaba mea, dar pe de alta parte poate are dreptate si prietenul asta al meu si chiar o sa o iau razna la un moment dat daca am ajuns sa nu mai realizez ce se intampla in jurul meu. 

Antreprenor iscusit sau...?

Astazi iar sunt in pana de idei, ca de obicei, asa ca m’am gandit sa va povestesc despre o faza din vacanta aia pe care am avut’o de Paste. Daca va mai amintiti am stat la tara aproape o saptamana atunci si intr’o zi au venit niste unii cu masina prin sat sa vanda gaini. Si ii auzi “gaini, gaini avem, gaini de vanzare avem”…bun, nu o sa ma leg si de faptul ca soferul avea mana lipita pe claxon pentru ca alta explicatie nu gasesc la faptul ca claxona preluuung in continuu(tot m’am legat, nu? Dar doar putin deci nu se pune, nu?) Asa si acum sa revenim. Printre acele claxoane mai prelungi decat cele de la mort il auzeai pe celalalt om care tipa ca vinde gaini…la un moment dat se opreste, parca se distinge si o frana mai brusca, si dupa cateva momente ii auzi iar “gaini avem, gaini de vanzare avem, gaini, gaini avem” si acum vine partea interesanta ii auzi ca striga si  “rate, rate de vanzare, rate avem”. Opaaa, cand au facut aprovizionare si cu rate ca pana acum aveau doar gaini. Hmmm sa aibe oare vreo legatura acea oprire brusca? Mintea mea crede ca da…si tot mintea mea debiteaza urmatoarea intrebrare “de ce te duci sa vinzi gaini intr’un sat?” Adica ma gandesc ca in sat toata lumea (care vrea) are deja gaini si pun closti ca sa le scoata pui, nu? Dar nu, mai bine vine un antreprenor iscusit si vinde gaini in sat…eventual proprietarului.

Da…cand mi’am notat chestia asta in telefon (pentru ca am mai spus eu odata pe aici ca am in telefon o notita cu numele “inspiratie de moment” in care scriu un titlu sau o idee chiar in momentul in care imi vine pentru ca altfel uit, dar in ultimul timp nu am mai scris…) aveam mai multe in cap, adica credeam ca o sa iasa ceva mai mult…eh asta e, n’a fost sa fie…<<articol scris fara inspiratie>>…

2 ani

Stiu ca n’am avut activitate in ultime zile pe aici, dar am fost la tara si acolo abia am semnal sa sun sau sa dau mesaje, sa intru pe bloguri nu se pune problema…am incercat, dar n’am prea reusit…pe facebook am vrut sa pun cateva poze, dar nu reuseam sa le postez pe pagina blogului si se postau pe peretele de pe pagina personala…au distribuit cateva, dar nu a iesit chiar ok…si oricum in 4 zile am consumat 40mb de net pe nimic. Eu acum nu pot decat sa sper ca o sa ma iertati si sa promit ca o sa incerc sa recuperez cat mai mult din ce am pierdut pe blogurile voastre, sper sa reusesc tot la toti, dar nu pot sa promit asta pentru ca saptamana asta trebuie sa ma pun la propriu cu burta din nou pe carte pentru ca vineri am sala  si da, am emotii.

Acum sper si presupun ca m’ati iertat daca ati ajuns pana aici, nu?  Oricuuuum eu voiam sa va spun ca astazi blogul meu micut a implinit 2 anisori de existenta in blogosfera si eu spun ca este destul de bine asa cum este…se vede un progres clar de la inceput si se vede un progres clar si de anul trecut pana acum. Am pagerank 3, o medie de aproximativ 60-70 unici pe zi…5565 comentarii, 510(511 cu asta) postari, 227.282 vizualizari, iar pagina de facebook a strans 124 like'uri. Bineinteles ca se putea si mai bine, dar pe mine ma super multumeste stadiul lui actual si ma bucur foarte tare ca sunt persoane care ma citesc zilnic sau aproape zilnic, persoane pe care le citesc zilnic sau aproape zilnic si eu pe toate aceste persoane le consider prieteni chiar daca am vorbit si in privat pe mess/facebook/mesaje/telefon sau doar prin comentarii pentru ca prin postarile voastre si prin comentariile voastre m’ati facut sa va cunosc putin cate putin si sper ca am reusit sa va fac si eu sa ma cunoasteti cate putin prin postarile si prin comentariile mele. Da, nu pot sa neg ca v’am aratat o fata foarte negativista a mea pentru ca in general am postari cu lucruri care ma enerveaza sau deranjeaza, dar pe alocuri mai sunt si cateva postari in care povestesc cate ceva, iar in comentarii glumesc mai mult. Bineinteles ca nu pot sa neg nici faptul ca pe blogurile noi pentru mine primele comentarii sunt mai timide pentru ca asa sunt si in realitate…cand doar cunosc o persoana am o atitudine retrasa, obsrevatoare si dupa ce vad orietentativ daca persoana tine la glume si asa imi dau drumu la a fi eu in toata regula. Acum nu stiu ce sa mai spun …pot doar sa va multumesc din toata inima ca ati intrat in viata mea fie si doar virtual, ca ma cititi, ca reveniti, ca imi oferiti in permanenta noi informatii despre voi, ca ma invatati lucruri noi, ca am ce invata de la voi si sper sa pot spune acelasi lucru si peste un an si peste 2 si peste multi ani pentru ca eu nu am de gand sa renunt la blogging si sper din toata inima ca nici voi, iar daca totusi o sa o faceti, desi repet spre sa nu, sper sa pastram legatura in continuare pe facebook/mess/telefon, in orice mod. Inchei si va multumesc inca o data pentru tot! 

Snake is back!!!

Muhahahahaha, da, ati citit bine…s’a intors!!! S’a intors de ceva timp chiar, dar am tot amanat. Poate va amintiti de perioada mea 1101 …daca nu va amintesc eu (nu povestesc iar ca mi’e lene va las linkul ca  e mai usor, nu? AICI este articolul) .

Si cum “obsesia” mea pentru snake era evidenta atunci cu foarte mare mandrie spun ca s’a intors jocul, dar obsesia nu…ma joc moderat fara sa’mi provoace dependenta…imediat o sa aflati si care este motivul real.

Din octombrie de cand mi’am luat telefonul asta relativ destept am renuntat la al 2’lea telefon pentru ca da, inainte aveam 2…un cosmote si un Vodafone, acum am ramas doar cu vodafoneul…pentru telefoanele alea nu gaseam snake…m’am mai plans de treaba asta…si nu voiam sa umblu iar cu 3 telefoane dupa mine fara sens doar ca sa ma joc snake…si nici acum nu fac asta. Nu, n’am din nou 2-3 telefoane, am doar unul…pe ala relativ desptept. Da e relativ destept, el este considerat smartphone, dar eu il consider doar relativ destept pentru ca are momente in care ma enerveaza felul in care se misca. Daaaar ce este tare la el este caaaaa pot sa am telefon in telefon. Adica daca e cu touch cum as putea sa ma joc snake pe el? Ma plimb eu cu degetul pe ecran in loc de sarpe? Nu, ca asa erau variante 3d si pentru X2 pe care il aveam inainte…mie imi place clasic domle…snake ala clasic clasic pe fundal verde sau alb si el pixelat nu ala cu floricele si cu umbre si cu bla bla’uri din astea.

Si uite asa telefonul meu destept are in el un nokia 3310…da, nokia ala despre care toti fac misto pe net ca este indestructibil …ma intreb daca si telefonul meu care contine un astfel de telefon in el devine indestructibil....poate da, poate nu…mai bine nu risc, nu?

Cu sau fara...telefon?

De dimineata aveam in plan sa scriu despre ceva, dar sincer acum nu am nici cea mai mica idee despre ce era vorba asa ca am intrat pe telefon pe notite…pentru ca da, mi’am facut o notita pe care o tin special pentru “inspiratie de moment” dar de dimineata nu stiu cum sau de ce am uitat sa fac asta…probabil din cauza somnului exagerat ca in fiecare dimineata…in fine…o sa abordez azi mai multe subiecte…printre care si faptul ca un anume site ma uimeste rau de tot…si in acelasi timp normal ca deranjeaza. Sa va lamuresc…stiti ca v’am zis eu ca am facut o comanda in china…pentru o husa de telefon..ei bine husa a venit fara probleme si altele asa ca m’am gandit sa’mi cumpar si niste folii pentru telefon ca aia veche se cam zgariase si intru pe google sa caut pentru ca stiam ca la magazinele din oras nu are special pentru telefonul meu, au doar din alea universale si nu’mi place sa stau eu sa o decupez ca pe prima. Pe google gasesc folii care cu tot cu transport sunt mai scumpe decat husa…si il intreb pe frate’miu daca stie ceva mai rentabil decat 30 lei 2 folii…si imi zice ca da…ca el si’a luat din Germania de pe cunoscut ebay 6 folii cu 7 lei…opaaa suna mult mai bine 6 folii 7 lei decat 2 folii 30 lei, nu? Si intru repede sa caut…gasesc si fac comanda…si atunci nervi peste nervi ca sa vezi domle cardu’ meu nu e bun…nu le place lor de cardu’ meu si nu ma lasa sa platesc cu el…de ce nu, nu am nici cea mai mica idee pentru ca bani am pe el, dar platesc de pe contul (cardul) lu’ frate’miu si se rezolva…acum cam o saptamana-doua primesc un mail in care imi spun ca pachetul meu a fost returnat producatorului ca n’au gasit adresa destinatarului…raman putin masca…intru sa fac iar comanda si iar nervi ca nu’mi accepta cardu’ asa ca ma enervez si ii las in pace. Azi, cand vin acasa ma uit in cutia postala…3 plicuri…ma gandeam “ce dracu e azi, zi de plata?” si pe scari ma uit la plicuri…unu pentru tata, unu pentru frate’miu…ambele de la banci cu extras de cont mai mult ca sigur (si asa au si fost) si ciudat…unul de la prority prioritaire luftpost…ce dracu e asta?

Insistenta

Sunt momente…muuulte momente in care ma bucur ca nu am abonament si sunt pe cartela…defapt mereu ma bucur ca sunt pe cartela…nu cred ca a fost vreo situatie in care sa zic ca ar fi mai bine pe abonament…poate doar acum vreo 8 ani cand mi’a luat tata (da…la varsta aia nu aveam eu banii mei sa’mi iau telefon si primul telefon mi l’a platit tata) o caramida de telefon si o cartela si nu stiam eu ce sunt alea extraoptiuni…si nici nu prea erau…si ramaneam uneori fara credit de beep si spuneam ca ar fi fost mai bine pe abonament ca puteam sa dau mereu beep. Apropo…cartela aia…prima mea cartela este si cea actuala…am acelasi numar de 8 ani si nu am de gand sa’l schimb curand…pentru cine are numar meu stie ca este unul usor de retinut, deci de ce sa’l schimb? Toata lumea il are…comoditate…cu ce m’ar afecta? Ca se trezeste cate un idiot sa mai sune la ore mai nepotrivite si sa faca glume idioate? Pentru astfel de persoane chiar ca nu o sa’mi schimb numarul…adica ok, o sa sune cat o sa sune si dupa o sa se plicteaseasca daca o sa vada ca eu il tot taxez si nu il bag in seama…adica ii raspund si il las in pace fara sa vorbesc cu el si arunc telefonul pe undeva sau ii raspund si il pun in asteptare…nu credeti? Ba chiar se plictisesc dupa cateva situatii din astea…

Asaaa acum sa ajungem unde voiam sa ajungem…eu ma bucur de cartela mea…cu mii de minute si mesaje pe care niciodata(in ultimele luni) nu le termin si cu net acceptabil…la superpretul(zic eu) de 5 euro…de ce am zis superpret? Pentru ca mama, la abonament…plateste 6 euro si are de 10 ori mai putin…defapt de mai mult de 10 ori…eu am 4500 si ea are 400 si nu are nici net…si minute nationale are mai putine…deci clar dezavantaj major.

Si logica?

Imi este greu sa gasesc logicul din ilogicul asta…Sa va povestesc o chestie…v’am spus acum ceva timp ca nu prea imi place husa mea de la telefon si as vrea una de silicon ca nu il mai face asa mare si nu mai trebuie toata ziua sa’l frec ca sa ma uit la ceas sau sa citesc un mesaj…

Eh si m’am pus pe cautat pe net…si gasesc…50 lei-60 lei…mai jos nu prea…stau si ma gandesc…”mah ce sa fac? iau una la 50 daca mai ieftin nu e …” Asaaaaa…si dau sa fac comanda…cand aflu ca mai trebuie sa dau si transport 20 sau 30 lei…si am zis hai du’te dracu cu husa ta cu tot ca nu dau acum 70-80 lei pe o husa … Si ce’mi amintesc? Imi amintesc ca fratemiu facea comenzi din Vietnam…intru pe siteul respectiv…nu gasesc…ma gandesc sa caut eu pe alte siteuri de afara…si gasesc huse pentru telefonul meu diverse modele pe un site din china. Si culmea exact acelasi model care era 50 lei aici costa 30 lei…si si mai culmea (asta este ilogicul care imi da batai de cap) transport pe moca…

Adica din China, de la mama naibii, de la mii de km distanta imi vine coletul pe moca…de la Bucuresti sau de la Brasov (sau de oriunde din tara ) trebuie sa platesc transport…Cum poate sa fie asta logic? Nu reusesc sincer sa’mi dau seama…acelasi produs, mai ieftin + transport pe moca …pai ii dau dracu pe romanii nostri si comand din china…lucru pe care l’am si facut…

Da…vine comanda mai tarziu…ca totusi vine de la mama naibii, dar macar vine pe moca si nu dau nici atat de mult pe cat as fi dat in tara…

Vo ice ziceti am facut afacere buna ori ba? Saaau….voi gasiti logica in ilogicul asta?

Dea drașii în ele

Titlu ciudat pentru un advertorial? Perfect pentru ca nu este un advertorial …este un articol folositor, zic eu, prin care imi ajut putin un preten.

Dea drașii in ele de huse de telefon ca greu le mai gasesti pe placul tau, nu e asa? Ba te duci in magazine si iti da peste nas cu “nu (mai) avem”…ba te duci online si cauti un model care sa’ti placa muuult timp si cand in sfarsit il gasesti iti tranteste hodoronc tronc : nu mai e pe stoc…sau iti baga un transport mai scump decat produsul in sine…asta am patit si eu…dupa ce ca pentru telefonul meu se gasesc ceva mai greu…unde gasesc e muuult prea mult, ori nu mai au pe stoc…

Dar ce aflu? Ca o prietena si’a deschis shop online domle…cu ce? Fix cu asa ceva…cu accesorii pentru telefoane…are ceva modele expuse pe site, mai are unele si pe facebook si imi zice ca aduce si la comanda …adica daca nu gasesti nici pe site si nici pe facebook pentru telefonul tau iei legatura cu ea si rezolva problema…ii zici “Varu’ It  vreau si eu o husa de silicon/piele/cu magnet/etc/etc pentru telefonul asta(si ii zici tu modelu’)” si ea iti aduce. PLuuus ca acum are o oferta smechera si ai transportu’ pe moca…eu zic ca e bine…mai ales ca a zis ca’mi face si mie rost de o husa de silicon si o foloie…pentru ca da, nu are doar huse…are si folii si casti, diverse modele evident…dar revenind la huse sunt foarte dragute modelele pe care le are…de la vintage la funny si din toate modelele…

Daca aveti nevoie, pentru voi sau vreti sa faceti un cadou, puteti sa incercati…cum am zis are oferta acum…transport pe moca…preturile sunt chiar ok…deci…la cumparaturi cu voi de ce sunteti inca aici in loc sa fiti pe SITEUL ASTA ??? Ooooh nu uitati de facebook …are si acolo diverse modele de huse, casti si folii

Killer in devenire

Stiu ca m’am mai legat si acum ceva timp de cainii din fata blocului de la mine, dar pe bune ca acum exagereaza…adica am zis ok, treaca de la mine ocolesc 50-60m si nu mai trec prin parc pentru a ajunge acasa, dar acum nu ma mai lasa nici pe acolo? Adica eu pe unde ar trebui sa ies si sa intru in scara? Sau nu…eu nu trebuie sa mai ies din casa…sau daca totusi reusesc sa ies ce rost ar avea sa ma mai si intorc?

Da, da…cainii sunt draguti si simaptici si bla bla bla bla…ce am eu de ma leg de niste animale asa simpatice? Simpatici pe dracu…cine zice asa ceva clar nu a luat contact cu haita de la scara mea. Cat ar trebui sa mai ocolesc sa ajung acasa? Ca deja nu mai am pe unde sincer…hai sa zic ca o iau pe partea cealalta, pe strada cealalta, dar cum ajung acolo? Ca aceleasi javre, da sunt niste javre, sunt si acolo…sau nu, nu aceiasi…ca nu pot sa fie in mai multe locuri in acelsi timp, dar sunt impartiti…si te trezesti cu o haita de 5-6 potai inconjurandu’te…te uiti la 2 sa te feresti de ei si alti 2 te ataca pe la spate, te intorci la aia de la spate si alti 2 te ataca din laterale si iar din spate si asa mai departe…si te invarti ca idiotul ca n’ai ce face…dar nici prea repede nu poti sa te invarti ca incep toti sa sara pe tine ca faci miscari bruste…cand ii vezi ca alearga spre tine, pana sa te incercuiasca, n’ai ce face…mergi linistit si speri ca se opresc, dar nu , nu o sa faca asta niciodata…asa ca in momentul in care s’au apropiat foarte mult te opresti…clar fuga nu e o solutie…ei alearga mult mai repede decat tine si sunt si in toate directiile posibile…si cand vin spre tine nu te gandi ca vin din aceiasi directie…nu,nu,nu …vin 2 de colo, 2 de colo 1 de nu stiu unde si asa mai departe…

Sabotaj!!!

Totul este foarte clar acum, acest trio diabolic m’a sabotat. Vorbesc despre alarma, par si noapte. A fost cea mai scurta noapte din anul asta, alarma nu se mai oprea din sunat la o ora atat de matinala incat nici macar Miky (care in general este primul treaz) nu se trizise, iar parul pentru prima data pe anul asta, in dimineata asta s’a ridicat in antene.

Sa intelegeti mai bine: La 7 jumatate sari din somn ca ars pentru ca nu sti ce se intampla si cine e atat de tampit sa asculte muzica in creierul noptii, realizezi ca defapt tu esti tampitul despre care ai pomenit mai devreme si ca este vorba despre telefonul tau, mai exact este alarma ta. O opresti si atat ca iti e mila de telefonul asta sa’l arunci pentru ca stii foarte bine ca nu este atat de rezistent ca celelalte sa poti sa’l arunci de toti peretii dimineata fara sa se descompuna in toate componentele posibile si imposibile , te intorci pe partea cealalta si vrei sa adormi iar, dar iar se trezeste un idiot sa asculte muzica, si asta nu mai e alarma ta pentru ca e clar alta melodie, una tampita cu zurgalai si feliz navidad , a trecut craciunul baaaay omenilor…oh, dar stai tot eu sunt si idiotul de care am zis mai devreme(trebuie sa schimb melodia asta aiurita)…primesc un apel…hai sa zicem ca se iarta, dar din discutie nu’mi amintesc mare lucru, mi’a povestit el apoi pentru ca eu i’am raspuns numai “da…aha…bine…nu, nu dorm…da…si mie…bine…te pup…da…pa”, asa si dupa ce termini de dat raspunsuri absurde si scurte vrei sa te culci la loc, ca tot omul, dar vezi ca e deja fara 20 si te gandesti sa te dai jos din pat, te duci la baie si incepi si da’i cu spuma, cu gel si cu o tona de fixativ poate poate se culca antena, dar nu, ei ii place sculat, intr’un final reusesti sa para accetabil, te intorci sa te imbraci si aprinzi lumina, dar pentru ca este creierul noptii si nici macar papagalul nu vrea sa se trezeasca si urla din toti plamanii trebuie sa o stingi la loc si te imbraci pe semiintuneric sau la lumina lunii, cum vrei tu sa’i zici. Se face fara 10 si n’ai niciun chef sa te incalti, dar trebuie, si cu ochiii inca intredeschisi(sau e mai bine intreinchisi? Nu suna prea bine asa, ramanem la intredeschisi) si vizibil foarte somnorosi strabati drumul ce’ti pare interminabil catre scoala.

Persoane si persoane

Fiecare este diferit in felul lui…sunt tot felul de persoane, de tipuri, de caractere, etc etc…si interactionezi zilnic cu tot mai multe tipuri de persoane…cu unele te imprietenesti imediat, cu altele nu chiar atat de imediat, cu altele deloc.

Ei bine…eu sunt clar o persoana complet diferita de ceilalti…si fizic, si psihic si din toate punctele de vedere cel mai probabil, dar evident si eu interactionez cu tot felul de oameni si ajung sa ma imprietenesc( sau nu ) cu ei. Si vine momentul ala in care te plictisesti si te uiti in lista de mess, facebook, agenda telefonica si vrei sa vorbesti cu cineva…ei bine aici eu intampin 2 categorii: persoane cu care discutiile nu se mai termina…si persoane cu care nu pot trece de banalele “buna ce faci? Bine tu? Bine si eu” . Bine…intr’un final mai depasesti si partea asta, dar trebuie sa te straduiesti, dar sunt si situatii in care te blochezi acolo pur si simplu…ce e de facut intr’o astfel de situatie? Recent chiar am intampinat problema asta…vorbesc in paralele sau nu…unul dupa altu’ cu 2 persoane…si cu una vorbesc de ma doare mana(fie ca scriu, fie ca tin telefonul la ureche) si subiectele se deschid parca singure si discutia merge foarte lejer…si cu cealalta ma blochez dupa “buna ce faci?” …si mai incerci sa scoti ceva din raspuns, dar ce sa scoti dintr’un “bine?”.

Sunt persoane si persoane…asta sa fie explicatia…sau sunt eu de vina? Probabil mai intampina si altii problema asta…si tind sa cred ca nu e vina mea din moment ce cu multe alte persoane discutiile merg natural....asta este una din dilemele mele…oare are cineva o solutie pentru asa ceva?