Se afișează postările cu eticheta happy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta happy. Afișați toate postările

7 mai 2016

Postarea numaru 901 o sa fie una special, adica asta. De ce? Pentru ca astazi este o zi foarte importanta pentru mine. De ce? Pentru ca astazi blogul meu face 5 anisori. Fix acum 5 ani mi-am facut curajul sa deschid aceasta pagina si am scris cel mai idiot articol posibil, l-am citit din nou astazi, ca in fiecare an pe 7 mai, de altfel, si nu stiu daca sa rad sau sa imi dau palme, mi se pare atat de penibil, dar pana la urma ala a fost primul meu articol, nu pot schimba asta, si nu, nici nu o sa il sterg, pentru ca asa cum este el acolo, asta debita mintea mea acum 5 ani. A trecut timpul foarte repede, nu stiu cand s-au dus 5 ani, sincer. Stiu, nu prea am mai postat pe aici, nu am mai avut activitate, dar blogul a ramas parte din viata mea si asa o sa fie mereu.
Am pus ceva mai devreme pe pagina de facebook a blogului, unde incerc sa postez zilnic ceva, fie ca este o melodie, fie ca este o poza, fie ca este o perla scoasa de anumite persoane, incerc sa nu treaca zi fara macar o postare. Da, cineva s-a luat de mine ca aparent am pus mai multe chestii triste decat funny pe acolo, dar au fost si chestii funny, depinde de zi si de starea in care ma aflam pentru ca si acolo, la fel ca si aici, postez lucruri care sa aiba legatura cu starea mea si cu mine, nu ceva intamplator. Revenind, am pus acolo o poza cu “today it’s a great day”  pentru ca ei bine, chiar este o zi grozava, adica 5 ani, wow. Oare trebuie sa caut o gradinita, a cam implinit varsta sa mai plece si el de acasa, sa cunoasca alte bloguri?
Momentan sunt intr-o stare usor nostalgica, ma uit la postarile mai vechi si nu stiu, la anumite articole imi vine sa rad rau de tot de mine, adica mi se pare foarte interesant ca in unele perioade mintea mea chiar a debitat anumite tampenii, tampenii pe care inca le consider adevarate sau amuzante, dar la unele mi se pare mult prea amuzant modul meu idiot de a exprima acele lucruri. Am citit articole mai vechi si articole mai recente, pana cand si eu am ajuns sa imi dau seama de faptul ca m-am schimbat treptat si in gandire si in exprima si in multe. Inca nu stiu cat e de bine. De ce? Pentru ca parca imi e dor sa scriu un articol asa, la intamplare, despre ce imi trece mie prin cap fix in momentul ala fara sa ma gandesc la lucruri de genul “si pe cine intereseaza asta?”. Si cred ca o sa fac asta, ma mai gandesc putin, dar cred ca o sa fac asta, o sa imi gestionez altfel timpul si o sa incerc sa imi pun neuronul la treaba sa mai scoata si el cateva articole. Plus ca vine si vara, da, pana atunci vine preseseiunea si sesiunea, dar trec si ele, trebuie, cumva, si dupa vine vara, ceva mai mult timp liber, doar munca, fara stres si la facultate si fara oboeala si de acolo.

Pana una alta, hai sa bem un pahar de sampanie, si...La multi ani, Just Words!

21 iunie 2015

Despre primul an de facultate am povestit acum, la final, si am mai spus despre el si dupa primul semestru si pe parcurs, despre anul meu de stat in camin in schimb nu prea, trebuie sa remediez treaba asta, nu? O sa incerc sa rezum pe cat posibil ca sa nu va plictisesc prea tare.
Despre momentele in care aproape am cedat nervos si era sa recurg la manifestari primare si sa arunc cu pumni in stanga si in dreapta nu o sa povestesc.
Sa incepem cu ce? M-am acomodat relativ repede si am ajuns sa raspund la mesaje sau la telefon la intrebarea “ce faci?” cu “pe acasa” in loc de clasicul “prin camera” din primele zile/saptamani. Acum sunt acasa de miercuri seara si inca incerc sa ma reacomodez cu casa, mi se pare dubios sa nu mai fiu cu inca 2-3 persoane in camera permanent, dar se remediaza, nu e problema, si daca nu, iar nu e problema, ca peste 2-3 luni ma duc inapoi.
Am fost o persoana cuminte, pot spune, nu am facut prea multe tampenii in camin. Bine, de ziua mea, am facut party cu peste 20 de persoane intr-o camera de camin si pot spune ca m-am simtit bine atunci. Si au mai fost cateva petreceri aniversare la care am fost, 2-3, in rest nu prea am avut parte de petreceri in camin, iar eu am dat doar una. In plina sesiunea chiar, eu am avut examen luni, sambata am baut si luni am avut iar examen, fix nu a contat treaba asta, muzica de se auzea de la 2 camine distanta, bautura cat cuprinde, prieteni si voie buna, a fost perfect.
In serile de vineri ma uitam cu E. la Romanii au talent online si injuram cand se pierdea conexiunea de la internet si se bloca. Ne uitam la filme horror, mai beam cate o bere-2 seara. O faza funny de la un film horror a fost cand ne uitam noi ce ne uitam, filmul era destul de chill pana spre final, nimic de speriat, nu prea parea horror, era linistit asa, si spre final incepe sa devina horror, incepe sa prinda actiune, in camera intuneric, lumina stinsa, noi in pat, si cand in film incepeau sa iasa din pereti statui care prindeau viata, cu muzica din aia tipica filmelor de groaza, intra M. in camera si aprinde lumina brusc.
Altceva...oh da, cand am baut vin. De ziua mea am primit cadou printre altele si doua sticle de vin, unul alb si unul rosu. Am desfacut intr-o seara sticla de vin alb, a fost totul ok si frumos, nu aveam tirbuson normal, am indesat dopul cu cutitul in sticla, a sarit pe langa, normal, dar a sarit relativ ok, destul de putin chiar. Interesant a fost cand am deschis a doua sticla, cea de vin rosu. Eram pe modul atunci, am reusit sa indesam dopul in sticla cu cutitul, a sarit, normal, nu foarte mult, a fost relativ ok, din nou, dar nu am pus imediat in pahare si s-a facut presiune, s-a ridicat dopul si s-a blocat, nu puteam sa punem in pahare. Oook, hai sa il impingem iar in jos si sa bem. Pare simplu, nu? A fost penal. Cand am apasat pe dop care era perpendicular pe gura sticlei, a sarit atat de mult vin incat a “pictat” tot peretele alb in picatele  rosii si mie mi-a sarit fix in ambii ochi cate o picatura. Nici cand am plecat nu am reusit sa scoatem vinul de pe perete, am zis ca il lasam asa, e cu model.
O alta faza fix din filmele cu prosti a fost cand asteptam sa trec strada, semaforul nu mai merge si afara plouase. Si stiti filmele alea cu prosti, sau desenele alea amuzante cand sare apa pana peste cap unuia dintre persoanje? Fix asa am fost eu...a trecut o masina cu o viteza incredibila pe splai si nu am apucat sa ma intorc si sa ma dau mai in spate ca deja aveam numai apa pe mine, pe fata, in cap, peste tot, efectiv peste tot.
Dar nebunia mea a inceput sa se manifeste de vreo 2 luni de cand am inceput sa ies cu An., Ch si E.  aproape in fiecare seara. Asta a fost momentul care a declansat totul. Pana la ei am fost relativ un copil cuminte in camin, de cand am inceput sa ies cu ei...hai sa va povestesc asa cateva episoade, ca am spus ca il facem doar rezumat, nu incep sa povestesc >60 de seri, nu?
Ideea este ca fiecare seara incepea cu “ies, dar nu stau mult” si ajungeam acasa la...nu mai spunem ora.
Intr-o seara am vrut sa facem cartofi prajiti, ne-am strans cam 10 persoane, 5kg de cartofi, 6 oua si un kg de carnati, se prajea la 2 tigai, si la final am bagat-o si pe a 3-a. Si acum normal, cat poate sa dureze sa prajesti 3-4 kg de cartofi? Ca nu i-am prajit pe toti, am mai facut si la cuptorul cu microunde a doua zi( si surprinzator chiar au iesit, asta a fost un soc pentru mine) . Ei bine, sa spunem doar ca ne-am apucat de ei pe la 10 jumatate- 11 si am mancat la 3 dimineata. Normal ca a fost putina mancarea pentru 10 persoane, dar am mancat toti si tot. Ideea a fost insa ca ne-am distrat destul de bine in seara aia, cat asteptam sa se faca mancarea normal ca nu stateam degeaba, mai o discutie, mai o barfa, mai o gluma, mai o bere, mai una alta si s-a dus seara si s-au facut si cartofii, am mancat si dupa toata lumea la ei acasa, nu de alta, dar dimineata majoritatea aveau ore destul de devreme.
Am facut si clatite, Ch. S-a chinuit destul de mult la ele, pentru ca aceiasi poveste ca si la cartofi....plita electrica. Dar a meritat asteptarea si in cazul asta, cam in timpul colocviilor, dar a fost ok, nu a fost asta o problema.
Oh si poate ati vazut pe facebook, cei care ma aveti la prieteni, multiplele checkinuri de la pub 21. Da, am fost cam des la pub 21, dar bere ieftina, pizza buna si ieftina, deci perfect pentru noi. Si cum am spus, serile incepeau cu “ies, dar nu stau mult” si continua cu “dar stam si noi pe aici, pe dambovita, nu mergem sa cheltuim bani” si ajungeam normal, la 21. Si ce beam la 21? Bergenbier pentru ca “prietenii stiu de ce”. Si pentru ca era mereu funny cand ne lua comanda, pentru ca: “ce doriti sa comandati?”
“un bergenbier”
“doua”
“hai sa fie trei”
Si tot asa, si saraca scria numarul, taia, iar scria, iar taia, si tot asa. Si dupa s-au invatat si ele si noi si eram ceva gen “bergenbier, dar nu scrie momentan cate”.
Si hai ca deja articolul asta a depasit 1000 de cuvinte, o sa mai revin la subiectul “camin” si o sa mai povestesc, dar momentan ma opresc aici ca probabil v-ati plictisit suficient. Si inchei cu imaginea asta, nu de alta, dar pot spune doar ca...majoritatea pozele de pe studenti din provincie ne reprezinta, deci...

31 ianuarie 2015

A veeeeenit. Da, da, da, normal ca da, cum altfel, nu are cum altfel. Sper ca nu a intrebat nimeni ce a venit, ca dupa cum v-am terorizat in fiecare an cu treaba asta nu prea aveti cum sa intrebati asa ceva. Doar ca de data asta e diferit, da, e diferit. De ce e diferit? Pentru ca am schimbat prefixul, am trecut la varianta imbunatatita 2.0. Si ce urmeaza acum? Normal ca urmeaza sa ascultam melodia asta
Sa bem un pahar de vodka cu suc de mere verzi( pentru ca vodka cu suc de mere verzi si la 70 de ani) asa, ca sa ne trezim 

Mancam putin tort


Si dupa mai bem niste tarie


31 decembrie 2014

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , , , , ,
31 decembrie 2014, am ajuns si in ziua asta, cam repede as spune eu, dar poate mi s-a parut doar mie. La fel ca in ultimii doi ani si astazi o sa fac un rezumat al anului 2014, chiar daca nu prea a fost un an foarte activ din partea mea. Inca de la inceputul anului m-am resemnat ca ar fi inutil sa imi propun inca o data sa uit pe cineva, ghiciti ce? Anul asta chiar s-a intamplat, asa, fara sa imi propun, si chiar ma bucur. Dar chiar daca am uitat aceasta persoana, tot m-am simtit bine de 14 februarie, cand A. m-a dus la  “dracu sa ne ia”.
V-am batut destul de mult la cap cu simularile si cu bacul, dar a trecut si asta. Nu mai caut articolul sa pun link catre el, dar daca cineva este din nou curios, am avut 8,30 in bac: 7,20 romana, 9,80 mate si 7,90 fizica . A urmat admiterea. Despre asta nu prea v-am povestit, nu? Nu, nu am facut-o. Si asta din cauza ca nu a fost exact cum am vrut eu sa fie, dar pot spune ca m-am consolat cu ideea, sunt ok. Oficial sunt student la politehnica, la energetica, mai am doua saptamani si intru in prima sesiune chiar. V-am povestit totusi care sunt pasii elementari pentru un student din provincie.  Ca student inca din prima zi de facultate m-am uitat ca vitelul la poarta noua cand am vazut orarul pe site pentru ca nu stiam sa il citesc. Tot din seria “sunt student la bucuresti” mi-am gasit si primul pachet cu mancare. V-am spus si adevarul despre facultate, da, partea asta nu prea o spune nimeni cand povesteste. Si au tot urmat povestioare despre ce si cum am mai facut eu prin bucuresti, ca proaspat student.
Dupa cum am spus, a fost un an destul de inactiv din partea mea si acum cand ma uit in urma chiar imi pare rau. Imi pare rau ca nu am avut suficient de multa tarie sa va povestesc despre moartea catelusului meu, cu care inca nu m-am impacat si cu care probabil nu o sa ma impac niciodata, sunt si voi ramane mereu in aceasta faza de negare, ca nu v-am povestit despre esecul meu de la admitere, ca nu v-am povestit multe momente care m-au facut sa rad si tot asa.
Anul trecut am facut si o lista...cu ce imi propoun pentru 2014. Am luat bacul, am intrat si la facultate, la buget, nu la facultatea la care mi-am propus, dar e pe aproape, am prins si loc la camin, mi-am implinit si “fantezia” aia dubioasa a mea, ma simt foarte bine in Bucuresti si mi-am facut si prieteni noi, am picat extrem de bine in camera, ma inteleg foarte bine cu fetele din camera si ma inteleg bine si cu fetele de pe modul, de sesiune ramane de vazut daca o sa trec cu bine, cum am spus, in 2 saptamani dau ochii cu ea, iar chestia cu videourile a picat. Per total am facut mai mult sau mai putin cam tot ce mi-am propus. In 2015 sper sa:
- ajung acolo unde in 2014 nu am reusit
- sa trec cu bine peste primul an de facultate
- sa permit altor persoane sa intre in viata mea
- sa ma distrez
- sa ma schimb (in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine)
- sa imi reiau serios activitatea pe blog
- sa lucrez mai mult

- sa plec la vara undeva fara destinatie

17 decembrie 2014

Nu stiu cine este Corina, dar ii urez la multi ani. Mi s-a parut foarte dragut gestul prietenei ei si am decis sa scriu despre el. Aseara eram in Afi, ma plimbam, ma uitam prin magazin, din astea, si la un moment dat am lasat persaona cu care eram in magazine si am iesit putin afara. M-am dus sa ma asez pe o bonca sa nu stau in picioare, ma dureau picioarele, asta este unul dintre motivele pentru care am vrut sa ies afara, si chiar cand am ajuns langa banca vine la mine o fata si imi spune ceva de genul “este ziua prietenei mele, Corina, si vreau sa ii fac un filmulet cu 100 de persoane care ii spun la multi ani, vrei sa ma ajuti, te rog?”
Nu era chiar cea mai buna zi a parului meu sau a expresiei mele faciale, cearcanele erau la ele acasa ca de obicei, dar nu m-am gandit la asta, doar i-am zambit si i-am zis ca da, ca mi se pare super faina ideea. Mi-a explicat ca trebuie sa ma filmeze in timp ce spun la multi, i-am zis ca mi-am dat seama, dar se pare ca unii au refuzat cand au auzit partea asta.

Inca o data, super faina ideea, super tare prietena, Corina sper ca apreciezi aceste persoane din jurul tau si...la multi ani , din nou, Corina! Oricine ai fi. 

24 iunie 2014

O sa incep foarte sincer si o sa spun ca nu aveam de gand sa scriu un articol si pentru proba asta de bac. Proba care mi-a dat mereu fiori: engleza! Aveam de gand sa dau foaia goala si sa iau A1(cel mai slab nivel) la toate cele 4 probe. Da, engleza este impartita in 4 probe si pentru fiecare primesti cate un calificativ separat, nu se face medie.
De ce am facut totusi articol? Pentru ca surprinzator, da, mie inca nu-mi vine sa cred, nu am luat nici macar un A1…ba chiar nici macar A2. Calificativele sunt asa, ca sa va faceti o idee:
A1- cel mai slab, se poate echivala cu un incepator
A2- ceva mai bine, echivalentul la mediu
B1- si mai bine, echivalentul la avansat
B2- cel mai bine, echivalentul la experimentat

            Acum revenind. Nu am luat nici macar un A1, desi credeam ca le iau pe toate, ba chiar nici macar A2 nu am luat. Am luat 3 de B2 si un B1. Probele au fost:
Listening- am avut doua texte audio si 10 intrebari in total, 4 pentru primul text si 6 pentru al doilea. Aici a fost ok, B2
Reading- la fel, doua texte, dar de data asta scrise si cu mai multe intrebari,15, 5 pentru primul text si 10 pentru al doilea. Al doilea text m-a plictisit ingrozitor de tare si cand am vazut cat este de mare nu aveam de gand sa-l citesc, sincer. Dar am facut-o. B2 si aici
Writing- aici la fel, doua text, doar ca de data asta trebuia sa le scriu eu. O scrisore catre un amic in care sa-i dau informatiile pentru o excursie pe care urma sa o facem impreuna la Sinaia. Am scris 10 randuri, peste 100 de cuvinte, nu mi-a venit sa cred. Al doilea text era unulde timp argumentativ, cu structura exacta, cu cuvinte de legatura, cu argumente si exemple, la fel ca la romana, surprinzator si aici am scris, nu am scris chiar 180 de cuvinte cate voiau ei, dar spre surprinderea mea am scris. B1 aici, dar tot e bine, adica e mult mai bine decat ma asteptam eu.
Si cel de astazi, da, au fost doua zile, cele 3 de mai sus au fost luni, iar cel de astazi speaking- aici a fost relativ usor, ca si grad de dificultate, dar pentru engleza mea nimic nu e usor, insa surprinzator si aici am scris. Aici au fost 3 cerinte, iar eu am avut asa: la prima a trebuit sa spun daca folosesc internetul pentru amuzament sau pentru educatie, a doua cerinta era sa povestesc un vis, vis-vis nu vis-dorinta/ideal, aici ma blocasem putin…nu aveam idee despre ce sa scriu, eu am niste vise tare ciudate, dar intr-un final am povestit acolo despre cum am visat ca am superputeri si salvez lumea de la incendii, incepusem sa zambesc si mai aveam putin pana la ras cand citeam, profele au inceput si ele sa zambeasca si erau cam la fel ca mine, iar cea de a treia proba a fost din nou un text argumentativ despre un citat, citatul era ceva de genul “inteligenta este abilitatea de a te adapta la schimbari”. Am facut si aici, am scris aproximativ o pagina. B2 si aici.
            Si per total…mult, dar mult mai bine decat ma asteptam asa ca :



20 aprilie 2014

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , ,
Scurt, concis si la obiect…nu de alta, dar stiti deja ca nu prea le am cu urarile pompoase si sa dau un copy-paste de pe net parca nu ar avea nici un farmec, nu? Asa ca va urez din inima un calduros Paste Fericit alaturi de cei dragi! Hristos a Inviat!



Aaa da, si de saptamana viitoare revin in actiune…am stat prea mult departe de blog, si de data asta vorbesc serios, chiar ma intorc…poate nu ca la inceput sau nu definitiv inca, dar ma intorc muhahahaha. 

14 decembrie 2013

E weekend asa ca trebuie sa fie Happy Weekend...va las cu cateva bancuri:
La poliţie:
- Săptămâna trecută, v-am semnalat dispariţia soţiei mele. Ei bine, puteţi abandona cercetările.
- Aţi găsit-o?
- Nu. Dar între timp am mai reflectat.

Să presupunem că… Guvernul acordă fiecăruia din noi cam zece mii de lei pe lună.
Dacă o să cheltuim aceşti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge în China.
Dacă o să cumpărăm benzină, vor ajunge la în ţările arabe.
Dacă o să cumpărăm calculatoare, vor ajunge în India şi Hong Kong.
Dacă o să cumpărăm fructe si legume, vor ajunge în Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran.
Dacă o să cumpărăm autoturisme mici şi economice, vor ajunge în Japonia sau Germania.
Dacă o să cumpărăm unul din multele

7 decembrie 2013

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , ,
Hai sa ne mai si destindem putin(la temperatura si presiune constanta) si sa incercam sa radem putin, ca doar e Happy Weekend, nu?
Cica un tip a reusit sa gaseasca cea mai eficienta metoda de a avea o casnicie fericita , doar ca uneori uita sa o puna in practica:
Am intarziat de la serviciu, pentru ca am fost nevoit sa fac ore suplimentare, dar i-am daruit flori = Sotie fericita
Am uitat sa fac curat in casa, dar i-am daruit flori = Sotie fericita
Nu am mentionat cat de frumoasa arata astazi, dar i-am daruit flori = Sotie fericita
I-am spus ca m-am culcat cu sora-sa - "Cum dracu' ai putut sa-mi faci una ca asta, tampitule?!"
Nu pot sa cred cum am uitat de flori...

Ramas astfel single tipul scoate de la naftalina cateva replici de agatat si iese in club, faza este ca ii si merg...un gentleman incurabil
Tocmai ieseam intr-o seara cu o tipa de la club, si cum afara se lasase destul de rece, o intreb:
- Ai nevoie de geaca mea?
- E deja pe mine, prostutule...imi raspunse ea razand.
- Stiu, ii zic, da-o-ncoace, ca am inghetat naibii de frig!

Se alege tipul la un moment dat cu o alta sotie, dar si cu un alt serviciu...un serviciu ce il solicita mai mult si cu care calatoreste multe. Sotia lui este foarte activa pe facebook si foarte grijulie asa ca intr’o dimineata posteaza urmatorul status:
Nu vreau sa scriu ca sotul este plecat in deplasare. Altfel vor veni violatorii pe str. Pacii, nr. 21, bloc A, scara 2, apartament 18!

Satul omul de nostru de atata dute-vino decide sa isi schimbe din nou serviciul, sa isi caute ceva mai aproape de casa asa ca se face taximestrist...auzise el niste zvonuri despre prioritatile de taximetrist in trafic, dar pana cand nu a citit intr’un manual nu a crezut...cand a ajung la semnificatiile culorilor unui semafor pentru un taximetrist si’a spus „da! Asta este bine cu siguranta pentru mine”
VERDE: Lejeeer
GALBEN: Repede ca se face rosu!
ROSU: Hai treci, da’ numa tu!


23 noiembrie 2013

Ce bine e sa dormi pana la 12 intr’o zi ca asta. Dar hai sa ne amintim si ca azi e Happy Weekend si sa radem putin. De exemplu...voi siti cum arata defapt organigrama firmelor romanesti? Uite cam asa:
Patronul.
De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii. Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi conducă businessul.
Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.
Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii. Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el. Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 Euro pentru cineva care să îl pună pe picioare. Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul "lasă bă că avem loc". Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo colo. ..Închide uşa biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri si tastaturi pentru computerele angajaţilor.
După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor impresionabili.

16 noiembrie 2013

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , ,
Weekendul asta e al naibii de aglomerat pentru mine, dar mai trebuie si cate o pauza, nu? Trebuie ca altfel as tampii...si cum azi trebuie sa fie Happy Weekend sa spunem cateva bancuri:
Profesoara scrie pe tabla: “Nu mam distrat deloc în vacanta”, apoi îi întreaba pe elevi: - Ce greseala am facut si ce trebuie sa fac ca sa o îndrept?
Bula: - Greseala este ca nu aveti un amant, eu cred ca trebuie sa gasiti unul cat mai repede!

Un roman se duce sa viziteze Vaticanul. Dupa un timp i se face foame si incepe sa caute un restaurant.
In timp ce cauta il acosteaza un proxenet:
- Una ragazza, bionda, bella!
Romanul cum nu stia italiana incearca sa ii explice ca el cauta un restaurant sa manance:
- Papa, papa...
Dupa un timp apare proxenetul din nou:
- Hei! Una ragazza mora, bella!
Romanul in continuare preocupat de problema lui:
- Papa, papa...
Dupa un alt rastimp apare proxenetul din nou:
- Hei! Papa dice che no, ma io ho trovato due cardinali...

Un tanar ajunge emotionat acasa si o anunta pe maica-sa ca e indragostit si ca se insoara dar ca sa fie prezentarile mai emotive aduce acasa trei fete foarte frumoase si o pune pe muma-sa sa ghiceasca care e aleasa inimii.
Dupa cateva minute, la o cafeluta mama zice:
- Aleasa ta este fata asta din mijloc.
La care fiul surprins intreba:
- Cum de ai ghicit?
Mama raspunde:
- Pai de asta nu-mi place!

Domn’ părinte, ştiţi… mi-a murit câinele şi aş vrea o mică înmormântare creştinească, aşa… după cum se cade.
-Mai Ioane, eu am avut bunăvoinţă şi te-am ascultat, dar du-te mă dracului şi îngroapă-l undeva, unde ai mai văzut tu înmormântare la câini, cu popă?
Merge Ioan acasă şi a doua zi, vine iar:
-Domn’ părinte, apoi io, m-am gândit că totuşi… o mică slujbă acolo, nu se poate?
- Mai Ioane, du-te unde-i vrea, du-te caută-ţi pe cine-i vrea, să ţi-l îngroape, du-te la neoprotestanţi şi nu mă mai bate la cap.
Ioan se îndreaptă spre uşă supărat şi zice:
-Apoi, dacă aşa stă situaţia, eu cu nevastă-mea am strâns, cu greu, vreo 3000 de euro pentru înmormântarea lui AZORICĂ…
-Apoi mă, stai aşa, despre AZORICĂ-i vorba? No stai aşa mă..!. că Azorică-i câine ortdox, mă!

Un baiat şi o fată si-au facut planuri sa iasa in oras de 8 martie. Fata s-a pregatit si il astepta pe tip sa vina sa o ia de acasa. Dupa ce a aşteptat aproape o oră s-a gandit ca nu mai vine. S-a dezbracat, s-a demachiat, s-a imbracat in pijamale, si-a facut niste floricele şi s-a bagat in pat la televizor.Deodata se aude soneria, era tipul, venise sa o ia. O priveste din cap pana in picioare si zice:

-"Serios? Am întârziat o oră şi tot nu esti gata!?

10 noiembrie 2013

E deja duminica si aproape ca am ratat editia 44 de Happy Weekend. Trebuie sa indreptam lucrurile asa ca va las cu scrisoarea unui tanar german venit in vizita in Romania:

Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune. În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie. Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu. Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor. Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră. Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi unii altora mesaje scurte, dar energice. Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate, desfiinţat. Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii, dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi. Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor. Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon. Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi. Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă. Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România. Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.

2 noiembrie 2013

In sfarsit a venit si weekendul...si din fericire aseara am reusit sa si dorm(toata saptamna n’am dormit deloc bine...) si asta inseamna ca e Happy Weekend asa ca va las cu cateva bancuri:

Patru amici, mari oameni de afaceri, se intalnesc saptamanal la golf. Trei dintre ei sunt deja pe teren si-l astepta pe cel de-al patrulea. Intre timp, fiecare isi lauda fiul:
- Fiul meu o duce foarte bine! A inceput-o ca tamplar si acum e directorul unei firme producatoare de mobila. Are bani garla si chiar luna trecuta i-a luat iubitei o casa noua!
Al doilea:
- Fiul meu si-a inceput cariera ca vanzator si acum a ajuns patronul unui mare concern. Afacerile ii merg asa de bine incat in ultimele doua luni i-a facut iubitei cadou un Ferrari!
Al treilea:
- Fiul meu a fost curier si acum e director de banca! Are o avere imensa! De sarbatori i-a facut cadou iubitei un pachet de actiuni Rompetrol!
Apare intr-un final si al patrulea tip. E obligat sa vorbeasca si el de fiu-su:
- Bai, eu nu sunt foarte multumit de el! De ani de zile lucreaza la un coafor si nu de mult am aflat ca e homosexual! Dar trebuie sa recunosc ca se descurca destul de bine.
De la ultimii trei iubiti a primit o casa noua, un Ferrari si un pachet de actiuni Rompetrol.

Într-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare.
După tunsoare, el a întrebat despre cât trebuie să plătească, iar frizerul a răspuns:
- Eu nu pot accepta bani de la tine, eu fac asta în folosul comunității în această săptămână.
Florarul a fost mulțumit şi a plecat din magazin. A doua zi când frizerul a mers să deschidă atelierul său a găsit la uşa lui un buchet mare de trandafiri roșii, pentru el.
Mai târziu, un polițist vine pentru o tunsoare, şi atunci când încearcă să plătească, frizerul a răspuns din nou:

26 octombrie 2013

Pentru editia 42 de Happy Weekend o sa va impartasesc si voua 37 de lucruri pe care le’am invatat din filme:
1. Toate telefoanele cu numar din SUA  incep cu 555.
2. Indiferent de cat de tare a avut de suferit o nava spatiala, campul gravitational interior nu este defectat niciodata.
3. Toata lumea vorbeste in engleza, indiferent de locul lor de nastere. Chiar si extraterestrii, chiar daca nu au fost niciodata pe Pamant si nu au auzit niciodata de planeta noastra si evident, de locuitorii acesteia.
4. Cand inchizi lumina inainte de culcare, in camera ta se va vedea totul clar, numai ca in tonuri albastrii.
5. CD-urile se potrivesc la toate calculatoarele, indiferent de sistemul de operare al acestora.
6. Stirile de televiziune, de regula, transmit o editie, care te implica personal, exact in momentul in care pornesti televizorul.
7. Indiferent de cat de neclara este fotografia, ea poate fi marita si pot fi observate pana si cele mai mici detalii.

19 octombrie 2013

Conform unor postari pe net, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de fizica la Universitatea Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de profund incat profesorul l-a impartasit colegilor sai, iar astfel am ajuns si noi sa avem placerea de a-l cunoaste.
Intrebare suplimentara:
Este iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)?
Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva similar.
Insa unul dintre studenti a scris urmatoarele:
“ In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa iadului in timp.
Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele intra in iad comparativ cu rata celor care pleaca din iad.
Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in iad, nu mai iese niciodata. Prin urmare, nici un suflet nu iese din iad.
In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume.
Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti un membru al lor, vei ajunge in iad.
Dat fiind ca existe mai mult de o singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in iad.
Date fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din iad creste exponential.
Acum trebuie sa ne uitam la volumul iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatura in iad sa ramana constanta , volumul iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra,
Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati:

13 octombrie 2013

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , ,
Nu stiu cat de funny o sa vi se para voua, dar inscriu totusi postarea la editia 40 de Happy Weekend, daca nu vi se pare funny, nu'i bai, sterg inscrierea. Dar pana atunci...esti roman daca...

5 octombrie 2013

Chiar daca astazi este Happy Weekend eu va las cu o problema. Mai exact: George, un amic, a primit de un alt amic de’al lui o scrisoare…la care nu a stiut ce sa’i raspunda, m’a intrebat pe mine, iar eu va intreb pe voi…poate voi stiti:
“Draga George,
Nu ti-am scris niciodata pana acum, dar chiar am nevoie de sfatul tau pentru o decizie foarte importanta. Sa iti explic.
Am suspectat de ceva timp ca sotia ma inseala. Semnele obisnuite... suna telefonul si daca raspund eu, cel care ma suna inchide. Sotia a iesit cu prietenele recent foarte mult si cand o intreb cine sunt ele intotdeauna imi raspunde “Doar niste prietene de la serviciu, nu le cunosti.” Stau intotdeauna treaz sa ma uit pe geam ca sa vad taxiul ei cand vine acasa, dar intotdeauna vine jos, pe alee. Desi aud o masina care pleaca de parca ar fi coborat din ea in coltul strazii. De ce? Poate nu era intr-un taxi? Odata am luat telefonul ei doar pentru a vedea cat e ceasul si a inceput sa se enerveze si sa tipe ca niciodata sa nu ii mai ating telefonul si de ce o verificam in acest mod. In fine, niciodata nu am deschis acest subiect cu sotia mea. Cred ca in adancul sufletului meu pur si simplu nu vreau sa aflu adevarul, dar aseara a iesit iar si m-am hotarat s-o verific mai bine. Am hotarat sa parchez motocicleta mea Harley Davidson aproape de garaj si sa ma ascund dupa ea pentru a avea o vedere larga asupra intregii strazi cand ea ar fi venit acasa. Chiar in acel moment, cand eram culcat dupa Harley-ul meu, am observat ca prin invelisul de la supapa motorului meu parea ca se scurge putin ulei.
E ceva ce pot repara si singur sau trebuie sa o aduc inapoi la dealer?
Multumesc,
David”

Si intre timp am gasit un clip pe facebook, sharuit de Mihaela foarte tare, nu e neaparat funny, deci nu s’ar incadra prea bine la rubrica asta, dar mie mi s epare genial si vreau sa vi’l arat si voua

21 septembrie 2013

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , ,
Chiar daca pentru mine nu e chiar Happy Weekend, pentru voi ar trebui sa fie. Nu cred ca o sa ajung sa insciu articolul in tabel, o sa incerc sambata dimineata, dar nu garantez ca o sa reusesc. De ce nu? Pentru ca momentan am un telefon nedestept cu care nu o sa reusesc sa fac asta, dar poate reusesc sa’l ciordesc imprumut pe a lu’ fratemiu si pentru ca nu sunt acasa. Sunt la tara, da, din nou sunt la tara, stau cam mult pe acolo, nu? Sunt la tara la cules via…Stiu…ieeei, dar hai sa mai radem si de altceva nu numai de nefericerea mea si de viitoarea mea febra musculara.
Mai stiti articolul meu de saptamana trecuta? Cel in care am numit babele camera de supraveghere audio-video? Din vorba in vorba, din aparat de supraveghere in aparat de supraveghere au aflat mare parte.


Si cica au consiliu domle…si au votat in consiliu ca le’am incalcat integritatea dezvaluindu’le identitatea. Na ca si rimeaza

14 septembrie 2013

Cu ocazia editiei de astazi de Happy Weekend, ultima editie din vacanta de vara, da, stiu, asta e valabil pentru mine nu pentru toata lumea, vreau sa va anunt ca incepand de astazi ma gandesc sa’mi pun camere video pe blog pentru a supraveghea mai bine anonimii veniti cu ganduri rele. Daaar singura problema este ca nu am buget pentru asa ceva, cica e costisitor sa bagi camere video in codurile de html/css si dupa instalatorii trebuie sa se deplaseze cu echipament la adresa blogului meu si imi iau taxe suplimentare daca nu gasesc din prima adresa. Si cum ei ma tot intrebau de strada blogului meu, de care eu nu am habar, am zis mai bine sa renunt, dar fix cand mi’a venit in minte gandul asta am vazut urmatorul anunt:


7 septembrie 2013

A venit si primul weekend, pardon, primul Happy Weekend din toamna anului 2013, si as spune ca o melancolie profunda ma apasa pe suflet si imi rascoleste sentimente de mult apuse ce stau sub presune gata sa izbugneasa in orice moment al existentei mele pragmatice. Hai ca asta a fost cel tare banc din toata postarea asta...eu imbracand o postare in cuvinte pompoase inca din primele randuri. Hai sa fim seriosi acum si sa radem putin, nu? Nu, nu e toata postarea poetica, filozofica, ambigua, interpretabila, pompoasa ca la inceput.
Sa va spun o mica poveste pe care am auzit’o. Cica un grup de turisti maghiari au venit intr-o excursie in Romania, prin Muntii Carpati.
La un moment dat au auzit un urlet infricosator: UUUUU-UUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!
Speriati si curiosi si’au intreaba ghidul despre ce este vorba. Ghidul le’a explicat, desigur:
- La noi in Romania exista un trib de femei foarte frumoase si salbatice care atunci cand le vine timpul de imperechere se aduna intr-o "pestera" si isi inalta strigatul hormonal in asteptarea masculilor.
Peste 2 zile cel mai titrat ziar din Ungaria scria cu litere de-o schioapa: "15 barbati unguri au murit calcati de tren intr-un tunel din Romania. Toti erau dezbracati."