Cum sa te imbraci la facultate? Ghid pentru baieti

Cei mai multi dintre barbati sunt de parere ca este mult mai greu de obtinut o tinuta vestimentara masculina perfecta decat una feminina. Femeile au stilul parca in sange si reusesc cu abilitate sa realizeze o multime de combinatii inedite, iar outfit-urile rezultate sa le ofere un look fabulos, pe cand barbatii raman nepriceputi in alegerea garderobei.

Daca in liceu mai putini baieti erau preocupati de acest aspect, odata ajunsi la facultate acestia incep sa se schimbe si sa isi doreasca sa fie fashion. Chiar daca recunosc ca au cateva emotii in acest sens si chiar neincredere in fortele proprii, ceea ce uneori ii descurajeaza teribil, totusi cei mai multi dintre studenti fac eforturi considerabile sa se imbrace cat mai la moda, iesind din zona de confort si alocand un timp mai mare pregatirii tinutei vestimentare la prima ora a diminetii.

Iata cateva sfaturi utile in acest sens:

1. Specialistii sunt de parere ca nu e nevoie de o asortare mult prea amanuntita, mai ales in cazul barbatilor. Cu toate ca majoritatea considera ca asortarea in culori este o regula nescrisa si demna de a fi urmata in orice circumstante, de fapt nu e deloc asa, un barbat, care vrea sa fie catalogat ca un tip ce se imbraca foarte bine, ar trebui sa nu se fereasca de culori puternice, dar sa se limiteze la o simpla pata de culoare intr-un singur loc;

2. Piesa de rezistenta pentru un student este reprezentata de blugii pe care-i poarta. Acestia vor fi obligatoriu la moda, in stilul care i se potriveste cel mai bine posesorului, in asa fel incat sa-i puna in evidenta silueta, talia subtire si picioarele bine lucrate. Un astfel de articol poate fi gasit usor pe rafturile BMan, un magazin care ofera materiale de calitate superioara, preturi accesibile si un stil masculin prin definitie;

3. Marimea potrivita este secretul hainelor tuturor oamenilor, indiferent de sex. Orice articol mult prea stramt sau prea larg nu poate aduce un plus nici unui barbat, din contra il va dezavantaja. Siluetele subtiri pot folosi jeansi mulati, iar cele mai robuste pot opta pentru forme mai prietenoase, diverse culori si combinatii indraznete;

4. Accesoriile raman marea iubire a barbatilor care se intrec sa cumpere care mai de care cravate dichisite, ceasuri scumpe, curele fabuloase, pantofi eleganti, chiar revenind gustul pentru palarii, manusi si umbrele. Important insa este sa se pastreze minimum necesar si de bun gust;

5. Un tricou in V asortat la blugi este perfect pentru a atrage privirile celor din jur. Acest articol are un avantaj mare asupra posesorului prin faptul ca se potriveste oricui si este taiat perfect aproape pe corp, asigurand astfel un look perfect;

6. Un student mai indraznet si mai dornic de a arata altfel poate combina destul de bine costumul cu tenisii, chiar daca unii specialisti sunt de parere ca este ceva de prost gust. Pentru a arata bine in aceasta tinuta ar fi bine ca tipul de costum sa fie unul modern, mai putin pretentios si sa nu fie negru;

7. O camasa clasica poate reprezenta alegerea potrivita pentru un student, care vrea sa exprime seriozitate, eleganta, virilitate si masculinitate. Nu se va demoda niciodata, asa ca nu ar fi rau sa fie o prezenta constanta in garderoba oricarui tanar.

Asadar, cu putin efort si cu oarecare imaginatie, drumul catre a se imbraca fashion nu este chiar foarte lung si nici complicat. Chiar daca vor exista greseli la inceput, important este ca tanarul sa continue si sa accepte sugestiile celor avizati in domeniu. 

Ar fi pacat

Va mai amintiti ca eu aveam candva un prieten C.? Da, inca traieste, si da, inca are o mie de idei idioate sau geniale, depinde cum le privesti. Spre exemplu ultima lui idee geniala, dupa mintea lui, a fost sa isi deschida singur o firma de avocatura, ca aparent s-a plictisit sa lucreze in una, vrea una a lui si punct. Dar e dezamagit de faptul ca multe persoane ca si el au idei bune de afaceri, dar nimeni nu ii ajuta sa le indeplineasca, pentru ca ce, cumva credeati ca nu s-a interesat? Ba da, dar a aflat ca ai nevoie de prea multe chestii de care el nu are habar, managementul nu este chiar punctul lui forte. A incercat sa afle ce si cate harhogarii ii trebuiesc pentru o firma de consultanta achizitii publice, dar a renuntat, aparent este destul de greu sa deschizi o afacere noua pentru ca ai nevoie de mult prea multe hartii, de mult prea multe aprobari, de mult prea multe chestii de care nu iti spune nimeni nimic. E ca la facultate, toata lumea iti spune ‘hai la facultate, e smecher aici, bem, ne distram, fete/baieti, petreceri, iesiri, distractie, nebunie’, dar nimeni nu iti spune ‘cursuri obligatorii/ seminarii obligatorii/ laboratoare obligatorii/ teme obligatorii/ sesiune/ examene/ partiale/ teste’, exact la fel e si aici, toata lumea spune ca ‘da, ia si infiinteaza-ti propria afacere, o sa fie bine’, dar nimeni nu spune ca ai nevoie de n acte, de n aprobari, ca ai de facut n drumuri, ca nimeni nu iti spune nimic, ca o sa depui n dosare la n ghisee si n asociatii ca sa primesti o amarata de hartie sa mergi mai departe, nimeni nu iti spune ca fara hartia aia nu faci nimic, nimeni nu iti spune cum poti sa obtii hartia aia, nimeni nu iti spune nimic, tot ce ti se spune e ca o sa fie bine dupa ce ai afacerea ta, ca o sa fi propriul tau sef. Nu e chiar asa. C. a inceput sa renunte la gandul lui, desi eu sper sa nu o faca, pentru ca a stat la ... nici el nu mai stie cate cozi ca sa incerce sa faca rost de o adeverinta sa poata sta la alte multe cozi infernal de lungi sa poata obtine o aprobare si sa mearga la alta coada si tot asa.

La inceput il auzeam foarte entuziasmat, foarte incantat de ideea asta, de dorinta lui, de initiativa lui, dar acum il aud tot mai descurajat, tot mai hotarat sa renunte la visul si ideea lui. La inceput imi spunea despre tot felul de chestii, despre licitatii, dosare licitatii, proiecte, viitori asociati, chiar si planuri de afaceri. Si chiar imi pare rau sa il aud acum asa dezamagit, sincer chiar as vrea sa il ajut, dar domeniul asta este unul complet strain mie, il pot ajuta doar incercand sa il incurajez si sa il conving sa nu renunte la ideea si la visul lui, de foarte mult timp isi doreste asta si cand in sfarsit a inceput sa faca ceva in acest sens sistemul il da inapoi, cel mai urat lucru posibil...

Cat noroc sa ai?

Fara discutii toata lumea are un prieten sau macar o cunostinta care are un noroc inimaginabil. Daca raspunsul o sa fie nu, probabil sunteti chiar voi acea persoana. Nu sunt nici eu exceptie, normal ca si eu cunosc o astfel de persoana, am cunoscut-o la facultate si in fiecare sesiune, la fiecare examen persoana asta avea cel mai mare noroc, ii picau fix subiectele pe care le invata sau daca nu, scria aberatiile pe care si le-a amintea vag de la subiectele pe care le stia si cumva trecea, la probleme nici nu mai are rost sa le aducem in discutie, normal ca nu invata formulele sau ceva, dar cumva pica fix pe subiect si acolo si luand-o pe numai ea stie ce principii si metode nimerea cumva sa ajunga la un rezultat si trecea examenul. Are atat de mult noroc incat de fiecare data intrebam daca a calcat in ceva pe drum spre facultate sau spre examen si dupa ii spuneam ca ar trebui sa isi ia bilete la loto romania. Adica... daca tot are atat de mult noroc, macar sa il expluateze, nu?

Serios acum, cum poate cineva sa aiba chiar atat de mult noroc? Cum sa inveti doar... mai putin de jumatate din subiectele de examen, cam o treime sa spunem, si sa iti pice fix din subiectele alea? Sau cum sa nu inveti deloc teorie, sa mergi doar pe probleme si sa pici fix pe cele 2 tipuri de probleme din 5 pe care le-ai invatat, si implicit din nou, sa treci examenul? Cum? Cine poate sa aiba atata noroc?

Zau ca daca isi ia bilet la loto sau daca doar spune numerele asa doar pe foaie, nu sa le si joace, o sa ma uit sau o sa caut rezultate loto si nu stiu de ce, dar am un sentiment foarte puternic ca o sa nimereasca numerele sau daca nu pe toate.... nu stiu, sa spunem ca o sa le nimereasca in proportie de... minim 90%, ca sa nu zic 95% sau 99% desi este mult mai probabil asa.

Dar presupun ca in primii 2 ani de facultate a functionat treaba asta: eu cel mai mare ghinion posibil, iar ea cel mai mare noroc posibil. Lucrurile frunctionau foarte simplu si frumos si elegant, la toate examenele stateam in banci apropiate, ne descurcam cum ne descurcam, doar ca norocul asta al ei nu se transmitea si la mine sub nici o forma. Sa vedem ce urmeaza in urmatorii 2 ani de facultate acum ca ne-am separat pe specializari si nu mai suntem in aceiasi grupa. 

Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

Still there, it's coming

In fiecare an ma bucur foarte tare si cu muuult timp inainte de faptul ca vine ziua mea. Da, dupa cum stiti sunt genul ala nebun de persoana care se bucura cand imbatraneste. De ce? Simplu: varsta este doar un numar, eu sunt in continuare un copil mare. Bine, ce e drept...m-am cam schimbat in ultimul  timp independent de vointa mea, nu doar in bine, adica m-am maturizat, i’m so fucking scared right now, really. Si nu ma refer ca m-am maturizat doar pentru ca am un job, nu, dar desigur, da, face parte din maturizarea mea. M-am maturizat adica am inceput sa gandesc altfel, percep lucrurile altfel, iau deciziile altfel. Si partea nasoala este ca nu doar ocazional, ci mereu am mentalitatea asta, adica da, inca sunt acel copil mare caruia ii place sa se alinte si sa fie rasfatat si sa glumeasca mult, dar asta o fac ocazional, adica pana cand si colega de camera a ajuns sa imi spuna intr-o seara cand am plecat dintr-un pub si ea voia sa mergem si in club “zici ca esti ai mei, dar si ei cred ca stateau mai mult in oras daca ieseau vineri seara chiar daca se duceau sambata la munca”. Ma gandesc la deciziile pe care le iau, adica ma gandesc la efectele deciziilor si actiunilor mele. Va vine sa credeti ca inca vorbesc despre mine aici? In fine, lasand asta, lucrez la procesul meu de ‘dematurizare’, sper sa il si finalizez la un moment dat. Defapt nu m-am exprimat bine, lucrez la a redeveni copilul ala care se bucura din absolut orice si lua decizii spontane si ilogice doar pentru ca asa considera pe moment, si sa fiu persoana matura la munca si in situatiile care cer asta.

Ideea este ca acum 3 ani am postat un articol foarte funny, da, inca mi se pare funny discutia mea cu A. de atunci, in care spuneam ca eu si la 70 de ani o sa beau vodka cu suc de mere. Ghiciti ce, acum 3 ani cand am scris acel articol urma sa fac 18 ani, adica sa pot bea legal alcool, anul asta o sa pot bea alcool legal si in America, daca o sa ajung vreodata acolo.

Da, e mai naspa acum, adica sambata, pe 30, am examen, e sesiune, eu sunt o persoana stresata si fara chef de socializare mai mult de 5 minute, cu mintea in toate partile si cu gandul la o mie de lucruri, si nu in sensul bun, in sensul ala matur de am zis mai sus ca am inceput sa gandesc. Dar un lucru nu s-a schimbat de atunci: inca ma bucur ca e ziua mea si inca ma mandresc cu varsta pe care o implinesc, o consider o realizare ca am ajuns pana aici si normal, o sa beau vodka cu suc de mere de ziua mea ca altfel nu se poate, nu? Da, o sa beau in camera, dar o sa beau, un pahar ca dupa rup patul in 5 dat fiind ca am examen dimineata la 9, dar daca nu beau vodka cu suc de mere nu a fost ziua si punct. Si ziua mea o sa fie, ca e in fiecare an si o sa tot fie, sper, adica macar pana la 70 de ani ca sa pot sa beau cu A. in continuare vodka cu suc de mere, dupa...Dumnezeu cu mila, daca ating 70 de ani o sa fiu o persoana mai mult decat multumita cu anii pe care i-am trait.     

Si cam atat, pana una alta eu ma intorc la invatatul meu[ da, o sa povestesc despre sesiunea asta cand se termina, mult mai nasoala decat anul trecut] si astept, trist este ca nu cu acelasi entuziasm ca in anii trecuti, adica examenele astea mi-au cam redus orice stare de fericire si de socializare, dar inca exista, inca imi apare un zambet idiot pe fata cand ma gandesc ca vine ziua mea si da, astept sa imbatranesc, chiar daca stiu ca o sa fie o zi ca oricare alta, dar pentru mine, in mine, o sa fie o zi speciala. O sa revin atunci, ca in fiecare an, sa va servesc si pe voi cu tort si, normal, vodka cu suc de mere verzi, da, neaparat mere verzi.    

S-a mai dus unul

2015...2015 a ajuns si el l-a final. A fost un an interesant pentru mine, cu multe lucrurile la care nu m-as fi asteptat. Dar sa incep clasic, ca in ultimii ani. La ziua mea, desi a fost in sesiune, sambata si luni aveam examen, m-am distrat foarte bine, a fost prima mea petrece in camin si am dat o explicatie despre gesturile, poate mici pentru altii, dar imense pentru mine pe care le-au facut cateva persoane de ziua mea. Dupa care am tras linie si v-am aratat cum s-a terminat prima sesiune pentru mine, asa cu bune si cu rele, ideea este ca pe 31 august am avut o zi fericita cand am terminat cu totul si media 8,1 de pe primul semestru s-a transformat in 8,6, a doua sesiune a fost si ea cum a fost, mai rau decat prima as putea spune eu, dar cu bune si cu rele s-a terminat primul an de facultate si normal ca nu am rezistat, v-am spus asa, mai pe scurt, ce s-a putut spune, cum a fost si primul an de camin. Dupa prima sesiune colega de camera a fost foarte funny, am spus ca inca este funny atunci, ei bine, inca este si acum. Am spus ca poate se poate si am constatat ca m-am cam maturizat intr-o oarecare masura, apoi incepand cu vara, cand am inceput sa muncesc si pana in prezent mi-am dat seama ca poate chiar m-am maturizat pe anumite planuri, dar nu mi se mai pare ceva de speriat,  mi se pare ceva ok pentru ca pot sa controlez asta oarecum. C. si A. au mai aparut si ei si anul asta pe blog, normal ca altfel nu se putea, dar nici nu as vrea sa fie altfel pentru ca sunt 2 persoane foarte importante pentru mine, chiar daca ne mai si ciondanim si alte chestii, ei doi o sa fie mereu doua persoane extrem de importante si speciale pentru mine si o sa fiu mereu acolo pentru ei chiar si cand poate dau impresia ca nu sunt, si sper ca stiu si ei asta. Colega mea de camera este o persoana foarte smechera, cea mai tare persoana ever, cand am racit a facut cel maidragut gest pentru mine, nu o data, in fiecare dimineata chiar.

Si acum asa, pe langa ce am povestit deja pe blog, anul 2015 a fost unul interesant pentru mine, suprzintor, dezamagitor, dar in acelasi timp frumos. Am cunoscut persoane noi, am intarit legatura cu persoane vechi, au pierdut sau subtiat legatura cu persoane vechi, am ajuns sa imi exteriorizez sentimentele intr-o maniera care mi-a socat aproape toti prietenii, dar cel mai mult pe mine, fara nici un dubiu, insa imi place, sau mi-a placut, nu stiu daca inca mai e sau pentru cat o sa mai fie, dar cat a fost, cat o sa mai fie, chiar m-am simtit bine si mi-a placut, a fost chestie noua pentru mine.

De cativa ani de cand fac articolul asta de final de an, imi stabilesc o lista de cateva obiective pe care as vrea sa le ating in noul an. Sa vedem ce am reusit din ce mi-am propus anul trecut. Nu am reusit nici anul asta sa ajung unde in 2014 nu am reusit, dar nici nu mai incerc, asta a fost sa fie, viata merge inainte oricum cu sau fara Automatica. Am trecut cu bine peste primul an de facultate, intr-un final, dar am trecut cu bine. Foarte funny mi se pare ca acum am realizat ca anul trecut mi-a pus pe lista si “sa permit altor persoane sa intre in viata mea”, garantat ma refeream la altceva atunci, dar desi am uitat complet de asta am facut asta, am lasat alte persoane sa intre cu adevarat in viata mea, sa ma cunoasca asa cum sunt eu cu adevarat. De distrat da, pot spune ca m-am distrat anul asta, de schimbat nu m-am schimbat in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine cum am sperat, dar da, m-am schimbat, m-am maturizat, mi-am constientizat multe lucruri si le-am acceptat, abordez lucrurile altfel acum, dar in esenta inca sunt acelasi copil care crede in povesti. Activitatea pe blog din pacate nu mi-am reluat-o asa cum mi-am dorit, de lucrat da, am lucrat mai mult, am lucrat cu adevarat, am un job “real” din ala clasic si cu tot tacamul, ah, si am uitat sa va spun, dar de o luna si ceva ma duc la munca doar la pantaloni, camasa si uneori si cravata, office things. In vara am plecat, nu fara destinatie, am ajuns si in  locuri in care nu ma asteptam, deci pe jumatate, se pune?

Per total, acum daca tragem linie, o mare parte din ce mi-am propus s-a realizat, deci pot spune acum ca 2015 a fost un an destul de bun si productiv pentru mine.

In 2016 ce obiective sa imi propun?

- sa ma urc in tren dimineata si sa plec undeva, oriunde pentru o zi

- sa incerc sa am din nou incredere in mine si in altii in jurul meu

- sa tratez asa cum ma trateaza fiecare

- sa ajung cu jobul in stadiul in care mi-am propus momentan

- sa invat engleza

- sa revin pe blog cu adevarat odata si pentru totdeauna

- sa se termine si anul 2 de facultate cu bine

- sa pot sa ma exteriorizez

Si gata, ajunge ca deja e prea lung articolul asta dupa o absenta prea mare. Va urez un an nou plin de realizari si bucurii, sa fiti inconjurati mereu de cei dragi voua si sa profitati de fiecare oportunitate ce vi se iveste, in viata nimic nu este intamplator, totul are un rost, chiar si dezamagirele, sunt o lectie pentru viitor, profitati de orice si nu lasati nimic sa va doboare, cu entuziasm si cu capul sus iesiti din orice situatie. Un An nou fericit! 

Always

Acum ceva timp va povesteam despre o campanie initiata la nivel european care are ca si scop diversificarea deplasarii urbane si dupa ce am fost la spectacolul oferit de cei de la Do The Right Mix Romania pe care ii gasiti si pe facebook, si chiar va sfatuiesc sa intrati sa va uitati pe pagina lor si daca va place ce gasiti acolo ( stiu ca mie mi-a placut) poate le dati si like ca sa fiti la curent cu ce mai posteaza, impreuna cu cei de la trupa freeze, pe mine chiar m-au pus putin pe ganduri. Adica  nu am masina oricum, nu merg cu masina foarte des prin bucuresti si nici fratele sau prietenul meu nu o mai fac, asa ca ne plimbam frumos cu metroul sau cat a frumos frumos afara cu bicicleta sau pe jos prin parc, nu de alta, dar trebuie sa fim si realisti, Bucurestiul nu este un oras in care sa te poti deplasa cu usurinta si in timp util pe jos pentu ca este foarte mare si acum mai este si frig si urat afara. Dar daca am incerca toti sa combinam si sa diversificam modul in care alegem sa ne deplasam zilnic pana la munca sau la facultate sau la liceu sau unde mai avem noi treaba s-ar observa, traficul nu ar mai fi atat de “infernal”, nu am mai ajunge la destinatie cu nervii deja intinsi la maxim pentru ca am prins de 5 ori acelasi semafor, pentru ca nu stiu cine ne-a taiat calea, pentru ca ratb-ul a intarziat, pentru ca metroul era prea plin.

Totul tine de vointa, eu alternez metroul cu ratb-ul sau cu mersul pe jos pe distante rezonabile, dar bine, sunt si in zona ok, adica nu am nevoie de niciun mijloc de transport nici pentru a ajunge la facultate nici la munca, da, as putea sa folosesc si masina persoana, daca as avea una, si ratb-ul ca sa ajung si la munca si la facultate, dar pentru un maxim de 30 minute chiar nu consider necesar asa ceva, mai ales ca daca stau sa ma gandesc bine, cred ca as face mai mult cu ratbul sau cu masina decat fac pe jos.

Si pentru bicicleta acum este cam frigut, dar pentru cei care nu se lasa speriati de asta, o sa recomand mereu mersul pe bicicleta pentru ca este si practic si sanatos si eficient si benefic si multe, foarte multe, mersul pe bicicleta o sa fie mereu o activitate ideala atat pentru deplasare, cat si pentru relaxare, cat si pentru sanatate.

A trecut ceva timp

Nu am mai scris de cam mult timp despre A. asa ca scriu acum, si nu asa oricum, pentru ca A. a fost cea mai tare persoana ever. Luni seara, cand am venit de la munca m-a asteptat cu mancarea calda pe masa, mi-a dat sa mananc, mi-a dat si desert, iar asta este cel mai tare gest posibil pentru mine, sa ma astepte cineva cu mancare dupa o zi in care am fost si la facultate si la munca, sa nu mai stau eu sa fac asta, ador asta. Si in acelasi timp A. m-a facut aseara sa realizez ca prostia doare si m-a mai facut sa realizez foarte multe chestii pe care le ignorasem din cauza unor vorbe anapoda si din cauza unor idei idioate din mintea mea. Asa ca A.: iti multumesc pentru ca existi in viata mea, chiar nu stiu ce m-as face fara tine si nici nu vreau sa aflu vreodata, pentru ca daca aseara am reactionat cum am reactionat in acea situatie, daca ar fi fost cu tine stiu ca ar fi fost mult mai rau de atat. Nu am multi prieteni, dar in acelasi timp am cei mai buni prieteni si nu i-as da la schimb pe o mie, pentru ca intotdeauna calitatea bate cantitatea, iar pentru mine A. face cate n prieteni de duzina, si ma bucur ca in clasa  a 9-a in al doilea semestru mi-am facut curaj sa ma bag in seama cu ea si ca acum, dupa 4 ani si ceva, aproape 5, inca e prietena mea. Da, ma mai si supara, vreau sa o bat uneori, dar si ea pe mine, destul de des, dar altfel ar fi ceva plictisitor, nu? Plus ca cine se aseamana se aduna. Mersi A. 

Foarte incurajator

In ultimul timp, ca sa imi iau gandul de momentele si starile mele aiurea si idioate, incepeam sa merg pe principiul “prostul rade de ce isi aminteste”. Si mi-am amintit eu de o faza de acum cativa ani, de vreo 6 ani sau chiar mai bine, cand ne-am pus interfon de scara, acasa, si cum pe atunci inca mai ieseam in fata blocului, imi amintesc ca citisem undeva lipit la avizierul de la scara calcul de pret interfon de scara. Atunci, dupa mintea mea de copil mic si prost, si aparent la fel erau si ceilalti pe atunci, dar na, eram si noi micuti, am inteles ca defapt interfonul de scara calculeaza si ne arata preturile diferitelor produse, dar nu intelegeam cum, de unde stie el asta.

Apoi cand au venit cei de la interfoane Electra am inteles si eu defapt cum sta treaba cu interfonul de scara si ce face el si am inteles si care e treaba cu calculul ala, ei doar iti calculau pret interfon, nu pretul la inghetata pe care o voiam eu de la magazin de la parterul blocului din coltul strazii. Si asa a capatat sens si de ce unchiii mei de la Bucuresti aveau niste dreptunghiuri mici, sau niste cerculete pe care scria Electra si care mi se spunea mereu ca sunt folosite pentru a deschide usa de la scara si eu mereu ma uitam ciudat pentru ca nu intelegea cum niste dreptunghiuri/cerculete pot deschide usile, cheile deschid usi, nu dreptunghiurile si nici cerculetele.

Apoi, cand am intrat la facultate toata lumea imi spunea ca nu e asa rau ca nu am intrat la facultatea la care am vrut, ca si facultatea la care sunt e facultate buna, ca pot sa ma angajez la Enel sau la Electra. Si eu explicam acolo ca da, in energie electrica pot sa ma angajez, dar nu pot sa ma duc sa fac interfoane de scara pentru ca nu sunt electrician, sunt energetician, nu pot sa spun un pret interfon exact, ca exista aplicatii pentru asta si oameni care le monteaza si proiecteaza, ca nu am nici o treaba cu ei, si apoi ei continuau, ca tot e bine, ca si asa nu era ceva pentru mine, ca energia ma prinde mai bine. Uneori aflu, fara sa vreau, ca oamenii nu sunt deloc buni la a motiva pe cineva, si probabil si eu sunt la fel in anumite momente. 

Gest dragut

Nu am murit inca, desi m-a luat raceala, inca traiesc, sunt aici, cam rarut ce e drept, dar sunt inca aici. Bine, nici “live” nu prea ma prinde multa lumea, adica pana cand si colega de camera mi-a spus ca nu ii mai place de mine asa tare, ca plec dimineata la munca sau facultate si ma intorc seara, ca ea ce face? Ma vede tot anul doar seara? Si ce e drept, nu pot sa ma cert cu ea, ca are dreptate, ajung acasa numa dupa ora 6[in cazurile placute, si rare] sau dupa ora 8[cel mai des] si in weekend, atunci sunt acasa, in mare parte.

Dar haideti sa va povestesc cat de draguta este aceiasi colega de camera care este suparata ca nu prea ma vede anul asta acasa. Dupa ce am rezistat vitejeste cu atatia bolnaviori in jurul meu, oriunde as fi, m-a luat si pe mine raceala. Si miercuri dimineata cand m-am trezit, m-am trezit cu asta pe birou, langa mine: 

Si ieri dimineata era din nou o cana cu ceai pe birou, langa patul meu cu un al post it cu “sa iti bei ceaiul nou”. Este adorabila colega mea, nu? Este!

Oh, si am racit atat de dragut si am tusit atat de mult ieri si aseara incat astazi m-am trezit cu febra musculara la abdomen, nu pot nici sa rad sau sa imi suflu nasul fara sa ma doara. Am zis ca daca nu termin raceala asta cu patratele abdominale, nu am facut nici o treaba, si sincer, cred ca o sa ajung sa am patratelele alea, ca si astazi tusesc, nu la fel de mult, dar suficient.

Amintiri

Acum, cand regia incepe sa fie din nou plina de studenti si de parintii lor, mi-am amintit ca anul trecut, nu chiar pe vremea asta, mai cam prin iarna, mergeam si scriam un mesaj in timp ce mergeam ca trebuia sa ne intalnim si cu alte persoane sa mergem pe aici prin regie sa bem un suc, ceva, si am vazut la un moment dat, destul de tarziu, ca vin 2 persoane din fata mea, si dupa am vazut ca am loc sa merg printre ele, era si seara, si am vazut ca s-au dat mai intr-o parte amandoua, si aveam loc sa trec printre ele lejer. Problema a fost cand am incercat sa fac asta si nu am reusit. De ce? Pentru ca fetele duceau amandoua o geanta din aia imensa, neagra, care, pe cuvant daca am vazut-o pana cand am realizat ca "bai, eu nu pot sa mai merg".
Da, abia astept sa se linisteasca iar lucrurile pe aici, mi se pare mult prea multa agitatie.

M-am corectat!

C., sau scuze, defapt CRISTI, ca e suparat in ultimul timp pe mine pentru ca vorbesc depsre el ca o simpla litera a alfabetului, si nici macar nu e prima, sa ii spun numele intreg, ca asa, o litera din alfabet este mult prea neinsemnata. Deci, revenind la ideea initiala, Cristi, vrea sa isi deschida o afacere secundara, pe langa viitoarea cariera in avocatura, vrea sa se specializeze in controlul calitatii.

Bine, nu are nici o idee despre treaba asta, dar a inceput sa cauta sfantul google, si sa se informeze. Ceea ce este foarte de bine, pentru el, pentru mine care sunt complet pe langa nu prea e asa bine, adica, eu il ascult cand imi povesteste chestii si il las sa termine de spus tot ce are de spus pentru ca este foarte entuziasmat despre ideea asta, dar nu inteleg o iota din ce spune el acolo, si ii spun doar ca “da, asa e, ai dreptate”. Pentru ca nu am nici cea mai mica idee daca are dreptate sau nu pentru ca  acest domeniu este complet paralel cu mine si cu interesele mele, asta asa, ca sa fiu sincera.

Tot ce am putu eu sa fac a fost sa ii recomand sa inspire de la altii sau sa lucreze in parteneriat cu ei, si i-am recomandat sa incerce cu cei de la Matricia, pentru ca na, par o firma serioasa si sunt destul de seriosi din recenziile pe care le-am citit despre ei, pentru ca na, vreau sa il ajut, dar cum eu sunt complet pe langa subiect, macar sa ii gasesc pe cineva de la care sa se inspire sau cu care sa incerce sa colaboreze, in caz ca poate face asta.

Sau, desigur, mereu ramane varianta de a isi termina studiile si de a profesa in domeniul lui, avocatura, pentru ca in fond si la urma urmei asta este ceea ce ii place lui cu adevarat. Stiu ca este foarte activ si foarte interesat de cat mai multe lucruri si vrea sa faca mai multe lucruri in acelasi timp decat am eu degete la ambele maini, dar eu sunt de parere ca mai bine exceleaza in unul decat sa fie mediu sau slab in mai multe, nu?

Oportunitati

Am observat ca in prezent daca sti limba engleza nu mai este un avantaj cand vrei sa te angajezi, sa cunosti limba engleza este deja ceva standard pentru angajatori, nu mai este ceva wow, nu mai este ceva cautat, este o cerinta aproape, sau chiar, standard. In schimb chineza si germana sunt foarte cautate, motiv pentru care eu, am decis sa fac un curs delimba germana pentru incepatori. Da, am ales germana, pare ceva mai ok decat chineza in mintea mea, in prezent.

Ce e cu mine? Nu stiu nici eu, sincer, adica am deja un job, dar m-am gandit ca nu se stie niciodata ce o sa se intample pe viitor, de ce sa nu profit de ocazie daca tot am dat peste ea, nu? O sa fac totusi niste cursuri autorizate ca am mai vrut eu sa invat niste chestii pe net si peste ce am dat pe site-urile respective, zau ca nu avea nici o treaba cu titlul si implicit nici cu materia, defapt era un program de programare, care era “prezentata”. Adica, realizati in stil erau daca eu care nu prea aveam deloc tangente cu acele notiuni am putut sa imi dau seama ca sunt doar abureli acolo, nu? Dar din fericire au fost free, deci nu a trebuit sa ma oftic extrem de tare ca am dat bani degeaba. Cu germana am ceva mai multa incredere cand stiu ca e ceva oficial, este un curs de 4 saptamani, cu profesori, cu clase si tot asa. Adica, pare mult mai credibil decat “trimite un mail aici pentru cursuri”.

Da, am timp si de munca si de facultate, care da, stiu, o sa inceapa curand, si o sa am timp si de cursurile astea de germana si o sa am timp si sa ma distrez. Adica ma pot duce la cursuri in doar in weekend sau in 2 dupa-amiezi din timpul saptamanii, orele sunt decente in ambele cazuri, si asa, cand o sa aud pe cineva vorbind in germana in jurul meu sau cu mine, nu o sa mai intreb daca ma injura sau de ce ma injura. 

Viata in camin

Despre primul an de facultate am povestit acum, la final, si am mai spus despre el si dupa primul semestru si pe parcurs, despre anul meu de stat in camin in schimb nu prea, trebuie sa remediez treaba asta, nu? O sa incerc sa rezum pe cat posibil ca sa nu va plictisesc prea tare.

Despre momentele in care aproape am cedat nervos si era sa recurg la manifestari primare si sa arunc cu pumni in stanga si in dreapta nu o sa povestesc.

Sa incepem cu ce? M-am acomodat relativ repede si am ajuns sa raspund la mesaje sau la telefon la intrebarea “ce faci?” cu “pe acasa” in loc de clasicul “prin camera” din primele zile/saptamani. Acum sunt acasa de miercuri seara si inca incerc sa ma reacomodez cu casa, mi se pare dubios sa nu mai fiu cu inca 2-3 persoane in camera permanent, dar se remediaza, nu e problema, si daca nu, iar nu e problema, ca peste 2-3 luni ma duc inapoi.

Am fost o persoana cuminte, pot spune, nu am facut prea multe tampenii in camin. Bine, de ziua mea, am facut party cu peste 20 de persoane intr-o camera de camin si pot spune ca m-am simtit bine atunci. Si au mai fost cateva petreceri aniversare la care am fost, 2-3, in rest nu prea am avut parte de petreceri in camin, iar eu am dat doar una. In plina sesiunea chiar, eu am avut examen luni, sambata am baut si luni am avut iar examen, fix nu a contat treaba asta, muzica de se auzea de la 2 camine distanta, bautura cat cuprinde, prieteni si voie buna, a fost perfect.

In serile de vineri ma uitam cu E. la Romanii au talent online si injuram cand se pierdea conexiunea de la internet si se bloca. Ne uitam la filme horror, mai beam cate o bere-2 seara. O faza funny de la un film horror a fost cand ne uitam noi ce ne uitam, filmul era destul de chill pana spre final, nimic de speriat, nu prea parea horror, era linistit asa, si spre final incepe sa devina horror, incepe sa prinda actiune, in camera intuneric, lumina stinsa, noi in pat, si cand in film incepeau sa iasa din pereti statui care prindeau viata, cu muzica din aia tipica filmelor de groaza, intra M. in camera si aprinde lumina brusc.

Altceva...oh da, cand am baut vin. De ziua mea am primit cadou printre altele si doua sticle de vin, unul alb si unul rosu. Am desfacut intr-o seara sticla de vin alb, a fost totul ok si frumos, nu aveam tirbuson normal, am indesat dopul cu cutitul in sticla, a sarit pe langa, normal, dar a sarit relativ ok, destul de putin chiar. Interesant a fost cand am deschis a doua sticla, cea de vin rosu. Eram pe modul atunci, am reusit sa indesam dopul in sticla cu cutitul, a sarit, normal, nu foarte mult, a fost relativ ok, din nou, dar nu am pus imediat in pahare si s-a facut presiune, s-a ridicat dopul si s-a blocat, nu puteam sa punem in pahare. Oook, hai sa il impingem iar in jos si sa bem. Pare simplu, nu? A fost penal. Cand am apasat pe dop care era perpendicular pe gura sticlei, a sarit atat de mult vin incat a “pictat” tot peretele alb in picatele  rosii si mie mi-a sarit fix in ambii ochi cate o picatura. Nici cand am plecat nu am reusit sa scoatem vinul de pe perete, am zis ca il lasam asa, e cu model.

O alta faza fix din filmele cu prosti a fost cand asteptam sa trec strada, semaforul nu mai merge si afara plouase. Si stiti filmele alea cu prosti, sau desenele alea amuzante cand sare apa pana peste cap unuia dintre persoanje? Fix asa am fost eu...a trecut o masina cu o viteza incredibila pe splai si nu am apucat sa ma intorc si sa ma dau mai in spate ca deja aveam numai apa pe mine, pe fata, in cap, peste tot, efectiv peste tot.

Dar nebunia mea a inceput sa se manifeste de vreo 2 luni de cand am inceput sa ies cu An., Ch si E.  aproape in fiecare seara. Asta a fost momentul care a declansat totul. Pana la ei am fost relativ un copil cuminte in camin, de cand am inceput sa ies cu ei...hai sa va povestesc asa cateva episoade, ca am spus ca il facem doar rezumat, nu incep sa povestesc >60 de seri, nu?

Ideea este ca fiecare seara incepea cu “ies, dar nu stau mult” si ajungeam acasa la...nu mai spunem ora.

Intr-o seara am vrut sa facem cartofi prajiti, ne-am strans cam 10 persoane, 5kg de cartofi, 6 oua si un kg de carnati, se prajea la 2 tigai, si la final am bagat-o si pe a 3-a. Si acum normal, cat poate sa dureze sa prajesti 3-4 kg de cartofi? Ca nu i-am prajit pe toti, am mai facut si la cuptorul cu microunde a doua zi( si surprinzator chiar au iesit, asta a fost un soc pentru mine) . Ei bine, sa spunem doar ca ne-am apucat de ei pe la 10 jumatate- 11 si am mancat la 3 dimineata. Normal ca a fost putina mancarea pentru 10 persoane, dar am mancat toti si tot. Ideea a fost insa ca ne-am distrat destul de bine in seara aia, cat asteptam sa se faca mancarea normal ca nu stateam degeaba, mai o discutie, mai o barfa, mai o gluma, mai o bere, mai una alta si s-a dus seara si s-au facut si cartofii, am mancat si dupa toata lumea la ei acasa, nu de alta, dar dimineata majoritatea aveau ore destul de devreme.

Am facut si clatite, Ch. S-a chinuit destul de mult la ele, pentru ca aceiasi poveste ca si la cartofi....plita electrica. Dar a meritat asteptarea si in cazul asta, cam in timpul colocviilor, dar a fost ok, nu a fost asta o problema.

Oh si poate ati vazut pe facebook, cei care ma aveti la prieteni, multiplele checkinuri de la pub 21. Da, am fost cam des la pub 21, dar bere ieftina, pizza buna si ieftina, deci perfect pentru noi. Si cum am spus, serile incepeau cu “ies, dar nu stau mult” si continua cu “dar stam si noi pe aici, pe dambovita, nu mergem sa cheltuim bani” si ajungeam normal, la 21. Si ce beam la 21? Bergenbier pentru ca “prietenii stiu de ce”. Si pentru ca era mereu funny cand ne lua comanda, pentru ca: “ce doriti sa comandati?”

“un bergenbier”

“doua”

“hai sa fie trei”

Si tot asa, si saraca scria numarul, taia, iar scria, iar taia, si tot asa. Si dupa s-au invatat si ele si noi si eram ceva gen “bergenbier, dar nu scrie momentan cate”.

Si hai ca deja articolul asta a depasit 1000 de cuvinte, o sa mai revin la subiectul “camin” si o sa mai povestesc, dar momentan ma opresc aici ca probabil v-ati plictisit suficient. Si inchei cu imaginea asta, nu de alta, dar pot spune doar ca...majoritatea pozele de pe studenti din provincie ne reprezinta, deci...

Unul s-a dus

Si s-a tras din nou linie, de data aceasta s-a tras linia finala, s-a terminat cu totul, s-a terminat primul an de facultate. Nu imi prea vine sa cred ca a trecut asa repede timpul, chiar nu imi pot da seama cand a trecut, imi vine greu sa realizez, dar este un fapt concret, nu este nimic ce ar putea fi contestat sau macar disputat, nu, este ceva concret, scurt si concis: a trecut un an, s-a terminat primul an de facultate. O sa va spun asa, pe scurt, cum sta situatia dupa ce s-a tras linie, dar o sa va spun doar despre facultate in sine, depsre primul an in camin o sa fac un rezumat separat, nu de alta, dar nu am spus mare lucru despre treaba asta.

Revenind la facultate, dupa ce s-a tras linie miercuri si s-a incheiat oficial sesiunea pentru mine nu am mai adaugat nici o restanta semestrul acesta, si desi nu m-am implicat mai deloc semestrul acesta in nimic ce tine de facultate [si aici anumite persoane ar putea sa imi dea dreptate si sa comenteze multe, dar sper sa nu o faca, sau cel putin nu detaliat] am reusit sa o scot la capat cu o medie de 8,2 si o medie pe an de 8,15 momentan, dupa ce i-au restana de pe primul semestru ajungem la minim 8,35, sau cel putin asa sper eu.

Ciudat a fost insa ca sesiunea asta am invatat, cate 2-3 zile inainte de examene am stat si am invatat, situatia la final a fost cam asa: 

De ce am spus ca a fost ciudat? Pentru ca in iarna, desi am avut 5 examene in sesiune nu 4, am invatat doar in ziua de dinaintea examenului, nu 2 zile, nu 3, nu, doar cu o zi inainte si am luat cu o singura exceptie 7,8,8,9. Si in sesiunea asta ati vazut, dupa 2-3 zile de invatat 5 5 8 8, macar a fost echilibrat, 2 cu 2.

Oricum, cum am spus si mai sus, dupa cat nu m-a interesat de facultate semestrul asta faptul ca am scos media asta si ca nu am nici o restanta este mai mult decat aveam eu in plan, bine, restanta nu aveam in plan sa mai am, dar media m-a cam surprins, insa am zis ca de la anul asta e, aici raman, nu mai am ce sa fac oricum, asa ca, revenim la modul serios cu facultate, ca pe primul semestru adica, pentru ca atunci chiar ma duceam la tot, invatam, ma implicam activ si din astea.

Si cam asta a fost primul meu an de facultate, sau cel putin, asta a fost primul meu an de facultate in privinta invatatului, sesiunii, notelor, pe celalalt plan, cum am spus, separat, sa nu le amestecam ca dupa ne ia durerea de cap, cam ca la bauta. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Maturitate

Cand ajungi la facultate si mai ales daca nu e in orasul tau si pleci de acasa, deja se considera ca esti matur, ce cuvant urat, “matur”, si se presupune ca ar trebui sa iti porti singur de grija, sa te duci la facultate chiar daca nu te mai streseaza nimeni dimineata sa te trezesti, sa nu umblii toata noaptea si sa dormi toata ziua, sa iti impui niste limite, sa gestionezi banii pe care ii primesti, eventual sa ii si castigi. Cat de nasol poate sa sune, nu? Da, stiu, foarte, dar faza si mai nasoala? Sunt in situatia asta. Ce e si mai rau de atat? Ca ma gandesc sa ma angajez pe vara, sa produc si eu ceva, nu doar sa cheltui. M-am uitat pe cateva locuri de munca la Aptjob, am gasit un job interesant acolo si apoi am aflat ca au un concurs interesant pe pagina lor de Facebook, ofera o tableta celor care isi finalizeaza sau isi fac de la 0 CV-ul in perioada 4-27 mai. Castigatorul se va desemna printr-un program random si am zis sa aplic si eu.

Este ciudat cand ma gandesc ca am facut asta. Adica, serios, eu sa lucrez? Mi se pare un gand foarte straniu, sincer. Nu stiu daca o sa ajung sa lucrez la jobul pentur care am aplicat pe Aptjob.ro sau la altul, sau daca o sa lucrez pana la urma, dar si doar gandul mi se pare ceva dubios. Nu prea ma vad lucrand, este ceva nou pentru mine, ceva ce as vrea sa incerc, dar ceva cu care nu stiu daca m-as descurca inca.

Bine, este o gama foarte larga de joburi pe site-ul respectiv, dar mi-e greu sa ma consider

Pentru un loc de munca. Da, pot sa gasesc program flexibil, pot sa lucrez in mai multe judete, adica pot sa imi gasesc ceva acasa, sa nu trebuiasca sa raman neaparat in Bucuresti, dar totusi... este ciudat cand ma gandesc la asta, si este si mai ciudat ca totusi iau asta in calcul ca pe o varianta foarte plauzibila de a-mi petrece vara. Si da, stiu, este prima vara de cand sunt la facultate si da, ar trebui sa ma distrez ca am suficient timp sa lucrez, dar parca as vrea sa vad cum e. Plus ca normal ca o sa ma si distrez, nu o sa ma duc pe un job de vara care sa ma solicite 20 de ore din 24 6 zile din 7, ma duc si eu pe ceva cu 8 ore pe zi sau poate chiar cu 4.

Ramane de vazut ce o sa iasa, ideea este ca de ceva timp ma bate gandul asta si nu reusesc sa scap de el, dar inca este doar un gand, mai este pana devine sau nu realitate.

Cel mai frumos sentiment posibil

Am stat o perioada si m-am gandit daca sa scriu sau nu despre treaba asta sau nu si intr-un final am zis ca da, o sa scriu pentru ca a fost un moment foarte intens si foarte important pentru mine, a fost cea mai tare chestie care mi s-a intamplat in ultima perioada. Stiu ca persoana in cauza o sa citeasca, dar asta este ceva de bine, desi a fost principalul motiv pentru care am zis sa nu scriu, apoi am zis ca au trecut cateva zile, e ok daca scriu.

Joi intre 2-3 pm eram in metrou si am pus o melodie pe facebookul blogului si in momentul ala persoanei de langa mine i se aude telefonul, dar fix in acelasi timp cand mi-a aratat mie 100%, adica melodia s-a postat, i-a sunat telefonul cu o notificare. La cred ca aproximativ 1 minut dupa treaba asta se uita la mine si ma intreaba daca eu sunt zdwub care scrie pe Just Words. In momentul ala imi venea sa sar in sus, era in mine ceva ce nu pot sa descriu, dar desigur m-am controlat si am raspuns destul de sec ca da, eu sunt. Apoi persoana respectiva mi-a spus ca mi-a citi o mare parte din articole si ca a observat ca am progresat in exrpimare si ca m-am maturizat in gandire, dar ca am inceput sa imi pierd din subiectivitate, ca in articolele mai vechi aveam o exprimare mai directa, mai subiectiva. Si atunci normal ca m-am intrigat, imi venea si mai tare sa sar in sus si sa dau din maini si picioare, o tentativa de dans, dar cum nu stiu sa fac asta ramanem la dat din maini si picioare. Mi-a spus ca m-a descoperit anul trecut si ca i-a placut foarte tare articolul care l-a gasit aici si a mai citit cateva si dupa a realizat ca a trecut destul de multicel timp de cand statea pe blogul meu si a mai revenit. Si inca o chestie tare mi-a spus ca ii pare rau ca mi-am pierdut ritmult in care scriam, ca pe langa faptul ca am redus din subiectivitate si m-am maturizat in gandire am inceput sa scriu foarte rar. Are dreptate, i-am spus si atunci asta si i-am mai spus ca o sa rezolv asta si incerc sa incep azi. Din pacate totul s-a intamplat in 3 statii de metrou, dar baaaai zau ca a fost cel mai tare moment posibil. Adica cum mai sa mergi cu metroul si cineva complet strain sa te recunoasca si sa iti spuna ca ii place ce aberezi tu pe net? Cel mai smecher sentiment posibil. Si da, desi am dat impresia ca nu este ceva wow faptul ca m-a recunoscut cineva, in minte mea era doar “ma recunoaste cineva, ma recunoaste cineva, ma citeste cineva, ma citeste cineva, nu mai ranjii ca vitelul la poarta noua, fii chill, chill, chill, calm, calm, calm” . Asa ca inca o data ii multumesc persoanei respective pentru ca mi-a facut ziua mai frumoasa, in ziua aia eram la facultate de la 8 si am dat si o lucrare in care am gresit ca prostii si muream de somn si asa mai departe, dar mi-am schimbat starea instant starea dupa intamplarea din metrou. Cea mai tare chestie posibila si cel mai frumos sentiment ever!!!!

De viitor

Cum zilele trecute a tot fost cald si furmos afara am fost la un prieten la curte pe langa Bucuresti sa facem un gratar, sa fortam asa, putin cate putin, primavara. Dupa facultate ne-am urcat in masina, am fugit la cel mai apropiat market, am luat ce ne trebuia si am plecat la drum. Cand am ajuns acolo am ramas foarte wow la priveliste. Iarba incepea sa se faca vazuta, avea si cateva tufe de ghiocei, cine stie, poate chiar vine primavara. Dupa ce ne-am facut mai comozi am inceput sa pregatim pentru gratar. Cand am vazut gratarul am ramas chiar fara cuvinte, cand o sa am curte o sa vreau sa imi fac ceva de genul ala, neaparat. Avea pavele pe jos si avea iesit in relief cu un alt model tot de pavele o poteca si intr-un colt avea gratarul facut frumos din caramida. Se vedea genial. Pavelele care erau peste tot erau ceva de genul

Iar cele care alcatuiau “poteca” ceva de genul asta

            Dar desigur, ca niste viitori ingineri ce suntem am inceput sa gandim mai practic si cineva l-a intrebat de ce nu a folosit ciment/beton sau altceva mai ieftin, sa toarne dintr-o bucata tot si apoi sa faca poteca din pavele sau doar sa faca poteca, sa nu mai toarne si bucata mare. Raspunsul a fost unul mai pompos, dar tot ce am retinut eu a fost ca pavelele sunt mult mai practice decat betonul sau asfaltul si ca sunt mai ok si ca aspect, si aici ii dau dreptate, se forma o iluzie optica senzationala, imi pare rau doar de faptul ca nu am facut nicio poza, dar data viitoare cand ajung acolo cu siguranta o sa fac muuulte poze ca sa compensez si pentru acum si ca sa le pastrez sa stiu cum o sa arata si curtea mea daca o sa ajung vreodata sa am asa ceva.

E oficial

Oficial, da, abia acum e oficial, stau in Bucuresti. 

Da, am viza de flotant, am adresa de capitala, si nu, nu va spun la ce camera stau, ma rog, aici vad ca ii zice apartament, dar nu, nu va spun asta, sau cel putin nu va spun aici, in privat da, si nici CNP'ul nu vreau sa vi-l spun. Da, e pana la vara, dar nu conteaza, se prelungeste la toamna.

Da, stiu, e stresant, dar imi place sa impart cu voi lucrurile astea. Pentru mine astea sunt lucruri noi si importante, stiu ca v-am mai spus, probabil o sa va mai spun pentru ca asta e adevarul. Si vreau sa va mai spun si ca m-am hotarat ca indiferent de cat de aglomerat am programul sa nu ma mai ascund in spatele lui si sa il folosesc ca o scuza, asa ca o sa revin aici cum eram candva, cand scriam des si scriam tot felul de tampenii. Da, si acum tot tampenii scriu, dar mai rar, insa o sa incerc sa imi revin si sa postez cat mai des, am inceput deja, dar se poate si mai bine, chiar se poate. Adica in 2012 s-a putut sa scriu 312 articole, in 2013 s-a putu sa scriu 253, anul asta pana acum, incluzand articolul asta am doar 104. Nu imi place, nu e bine. Da, mereu am bagat scuza ca am avut treaba, ca am avut bac si acum ca am avut partiale si cursuri pana tarziu, dar exista si noapte, exista si pauze, trebuie sa existe timp si pentru ceea ce imi place, nu? Adica mai mult pentru ceea ce imi place, pentru ca da, chiar imi place sa fiu aici, sa scriu si sa va citesc, asta este modul meu de a ma relaxa si de a ma descarca. Cand nu o sa am subiecte? Ca in majoritatea timpului? O sa scriu un articol exact ca asta, fara o tema concreta, dar cumva o sa scriu.