Ar fi pacat

Va mai amintiti ca eu aveam candva un prieten C.? Da, inca traieste, si da, inca are o mie de idei idioate sau geniale, depinde cum le privesti. Spre exemplu ultima lui idee geniala, dupa mintea lui, a fost sa isi deschida singur o firma de avocatura, ca aparent s-a plictisit sa lucreze in una, vrea una a lui si punct. Dar e dezamagit de faptul ca multe persoane ca si el au idei bune de afaceri, dar nimeni nu ii ajuta sa le indeplineasca, pentru ca ce, cumva credeati ca nu s-a interesat? Ba da, dar a aflat ca ai nevoie de prea multe chestii de care el nu are habar, managementul nu este chiar punctul lui forte. A incercat sa afle ce si cate harhogarii ii trebuiesc pentru o firma de consultanta achizitii publice, dar a renuntat, aparent este destul de greu sa deschizi o afacere noua pentru ca ai nevoie de mult prea multe hartii, de mult prea multe aprobari, de mult prea multe chestii de care nu iti spune nimeni nimic. E ca la facultate, toata lumea iti spune ‘hai la facultate, e smecher aici, bem, ne distram, fete/baieti, petreceri, iesiri, distractie, nebunie’, dar nimeni nu iti spune ‘cursuri obligatorii/ seminarii obligatorii/ laboratoare obligatorii/ teme obligatorii/ sesiune/ examene/ partiale/ teste’, exact la fel e si aici, toata lumea spune ca ‘da, ia si infiinteaza-ti propria afacere, o sa fie bine’, dar nimeni nu spune ca ai nevoie de n acte, de n aprobari, ca ai de facut n drumuri, ca nimeni nu iti spune nimic, ca o sa depui n dosare la n ghisee si n asociatii ca sa primesti o amarata de hartie sa mergi mai departe, nimeni nu iti spune ca fara hartia aia nu faci nimic, nimeni nu iti spune cum poti sa obtii hartia aia, nimeni nu iti spune nimic, tot ce ti se spune e ca o sa fie bine dupa ce ai afacerea ta, ca o sa fi propriul tau sef. Nu e chiar asa. C. a inceput sa renunte la gandul lui, desi eu sper sa nu o faca, pentru ca a stat la ... nici el nu mai stie cate cozi ca sa incerce sa faca rost de o adeverinta sa poata sta la alte multe cozi infernal de lungi sa poata obtine o aprobare si sa mearga la alta coada si tot asa.

La inceput il auzeam foarte entuziasmat, foarte incantat de ideea asta, de dorinta lui, de initiativa lui, dar acum il aud tot mai descurajat, tot mai hotarat sa renunte la visul si ideea lui. La inceput imi spunea despre tot felul de chestii, despre licitatii, dosare licitatii, proiecte, viitori asociati, chiar si planuri de afaceri. Si chiar imi pare rau sa il aud acum asa dezamagit, sincer chiar as vrea sa il ajut, dar domeniul asta este unul complet strain mie, il pot ajuta doar incercand sa il incurajez si sa il conving sa nu renunte la ideea si la visul lui, de foarte mult timp isi doreste asta si cand in sfarsit a inceput sa faca ceva in acest sens sistemul il da inapoi, cel mai urat lucru posibil...

Regulament partial

Desi stiu sigur ca totul este regizat, desi stiu ca persoanele respective iau bani frumosi ca sunt acolo, tot ma uit din cand in cand la emisiunea schimb de mame. Ma amuza si din cand in cand ma mai uit. Si m’am uitat si duminica trecuta si mama zice ceva de genul “pai daca ar veni la noi cineva ce s’ar face cu tine?” . Iar acolo era o secventa cu trezitul dimineata. Si eu i’am spus ca lasa in regulament treaba asta, deci regulamentul in ce ma priveste pe mine ar suna cam asa:

Am 2 copii, unul dintre ei a terminat facultatea, este angajat, nu o sa ai treaba cu el pentru ca nu vine pe acasa, des, insa copilul ramas acasa pentru inca doar un an o sa te tina ocupata, astfel nu o sa te poti plictisi. Doarme pana in jurul orei 12, uneori chiar pana mai tarziu de ora 12, trezitul mai devreme ar fi foarte complicat, nu incerca pentru ca o sa incerci in zadar, in dormitor nu o sa poti intra decat dupa ce se trezeste, usa fiind blocata pana atunci, daca totusi este o urgenta poti incerca la telefon, dar nu iti garantez nici asa ca se va trezi.

De mancat o sa’ti spuna cand ii este foame, iar atunci o sa trebuiasca sa’i pui sa manance si cand masa este asezata strigi si o sa vina. Inainte sa faci mancare te poti duce sa intrebi ce ar vrea sa manance, in mare parte o sa’ti spuna ca nu stie, dar tu sa’i spui ce mancare ai de gand sa faci si o sa’ti spuna intr’un fel sau altul, mai pe ocolite, rar direct, daca ii place sau nu.

Uneori o sa te strige sau o sa vina la tine sa’ti spuna ca ar vrea ceva de rontait sau ceva dulce, dar nu stie ce. Tu o sa mergi sa’i duci in dormitor ce vrea de rontait sau dulce.

Uneori seara mai iese in oras, nu o sa’ti ceara bani, o sa’ti spuna ca pleaca si cand pleaca, o sa’ti spuna daca vrea sa manance inainte, iar daca vrea o sa’ti spuna si ora exacta la care o sa vrea sa fie mancarea pe masa, incearca sa fie gata pana la ora respectiva, 5-10 minute in plus/minus nu sunt mare paguba, insa de cele mai multe ori nu o sa stie sa’ti spuna cand se intoarce sau unde se duce exact.

Si nu’mi mai vine in minte ce sa spun, dar cam asta ar fi in esenta. Si acum ma intreb: cine ar rezista? Sunt o fire cam alintata in privinta asta, m’am obisnuit asa in ultimul timp…de cativa ani…si imi place, dar acum nu va ganditi ca daca nu e mama acasa eu mor de foame sau ceva de genul. Nu, pentru ca stiu sa’mi fac si eu acolo ceva de mancare cat sa nu mor de foame, imi spal vasele si asa mai departe, dar daca inca  e mama care sa faca toate astea…de ce sa le fac eu? De la anu’ o sa tot am timp sa’mi incalzesc eu mancare, sa’mi spal eu vasele, sa’mi asez hainele si toate cele, de ce sa nu mai profit inca un an de treaba asta?