Faza este mai veche, dar inca are acelasi farmec si
acum. Colega mea de camera, E., inainte de fiecare examen in sesiunea era cam
asa:
“Anm? Cine poate sa inteleaga analiza? Nu se poate
asa ceva, o sa incep sesiunea cu o restanta clar”
“Algrebra? Nu pot sa invat atat, cum sa inveti
atat la algebra, nu ai cand, iau restanta clar”
“Anm? Anm-ul a fost mic copil pe langa thm, cum poate
cineva sa invete atat la thm in asa putin timp? Nu se poate asa ceva, cu
siguranta o sa pic”
“thm? Simplu, uita-te pe cursurile de chimie, deci
trebuie sa inveti absolut tot ce a predat, plus probleme, cand sa invat atat sa
mai invat si probleme? Nu am cum, clar o sa am restanta”
“fizica? E prea mult sa inveti atat la fizica, nu
se poate, pur si simplu nu se poate, acum sigur iau restanta”
Era ceva de genul asta:
Desigur aceste replici au fost repetate foarte des
si au avut si o mimica aparte si o intonatie la fel de specifica si era foarte,
dar chiar foarte funny cum se agita pe aici mereu inainte de fiecare examen.
Partea si mai funny a fost cand dupa sesiune, defapt dupa vacanta de dupa
sesiune, vorbea intr-o seara la telefon si era ceva de genul “semestrul asta
toate materiile sunt urate, mult mai urat decat pe primul semestru. ..... A nu,
prima sesiune mi s-a parut simpla”
Da, asta este cam amintiri din prima noastra
sesiune, dar inca este funny cand ne amintim.
Prima “ratacire” de cand m-am mutat. S-a intamplat
samabata trecuta. Eram in parcul IOR cu mai multi prieteni, rand pe rand ne-am
imputinat, iar la final am ramas doar eu si trebuia sa ma mai intalnesc cu
cineva acolo. Ce s-a intamplat dupa asta? Ne-am cautat prin parcul ala mai bine
de jumatate de ora si intr-un final ne-am gasit la statia de metrou, in parc nu
am avut nici o sansa, eram in colturi opuse intr-un fel si practic noi incercam
sa ne gasim, dar mergeam in aceiasi directie, apoi am aflat ca mergeam in
aceiasi directie, dar pe bulevarde diferite.
Si inca o chestie...cand inca ne cautam prin parc, la un moment dat aveam punct de reper "vezi o mireasa? sunt langa mireasa"
Nu am idee cate mirese au fost in ziua respctiva in parcul ala, dar se pare ca multe, eu am vazut cel putin doua si persoana cu care ma cautam vedea si ea alta.
Am facut-o si pe asta: prima “ratacire”. Daca as
avea o lista as putea sa tai asta de pe ea. Sa vedem ce mai urmeaza, muhahaha
Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?
EU!!!! Nu stiti la ce ma refer? Hai ca dau putin inapoi. Intr-un articol mai
vechi, asta in care faceam o sinteza a bacului, am inceput prin a spune asta
(da, o sa dau copy-paste sa nu ma injurati ca vreau sa va fac sa treceti pe la
articolele mele mai vechi): “O sa incep articolul asta cu o precizare:
tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica
daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta
respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar
tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am
nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice
eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in
loc de “d” sau lipsa…”
Da, ma enervam prea tare facand treaba asta si am
mai adaugat o tastatura la calculator…si cand voiam sa scriu un articol sau sa
vorbesc cu cineva pe chat trebuia sa foloses tastatura aia care se auzea pana
la parter(si eu stau la etajul doi) cand scriam ceva si pe cealalta, aia
defecta, dar fara fir, o foloseam doar cand ma uitam la filme sau voiam sa caut
chesti mici si scurte pe google/youtube.
Si acum revenim la afirmatia de la inceputul
articolului: Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?
EU!!! Da,
tastatura noua, laptop nou, materie prima noua pentru viitorul inginer din mine
pentru ca da, sunt un viitor inginer. Stiu ca nu am apucat sa spun asta aici
asa ca specific acum pentru cei care nu ma au la prieteni pe facebook: Oficial sunt
student la Universitatea Politehnica din Bucuresti la Facultatea de Energetica
la buget…deci sunt un viitor inginer…desigur, daca ne luam dupa imnul
politehnicii, pe care il aveti mai jos putin, o sa fiu un inginer peste
aproximativ 9 ani…pentru ca “primi 7 ani sunt grei pana treci in anul 3”, dar
sper sa nu fie cazul si sa ma pot numi inginer peste 4 ani si peste 6 masterant
si de ce nu peste 8 chiar doctor.
Momentul ala ciudat cand realizezi ca
este ultima ta prima zi de liceu
Un articol cam matinal, da…chiar prea
matinal pentru mine, parca. Dar bine, recunosc, am scris articolul aseara, nu l’am
programat, chiar m’am trezit la ora asta si am intrat si l’am postat. Pentru
cei mai multi dintre voi stiu ca ziua de astazi este una din lunga rutina
obisnuita, dar pentru mine ziua de luni redevine ziua aia enervanta care da
startul unui nou maraton de 5 zile de trezit foarte matinal, ca si acum, sau
chiar mai devreme…asta dupa ce 2 luni a fost o zi ca oricare alta.
Desi am mai pus melodia asta de vreo 2
ori pe aici…astazi este cam ultima data cand pot sa o pun si sa ma suprapun cu
mesajul ei…pentru ca astazi este ultima mea prima zi de liceu, iar anul asta
este ultimul meu an de liceu. Da, stiu ca pot sa repet clasa, dar chiar nu as
vrea sa fac asta.
Si acum majoritatea, daca nu toti, o
sa’mi spuneti cat de dor imi va fi de momentele petrecute in scoala, in liceu.
Nu va contrazic, aveti dreptate, chiar o sa’mi fie dor la un moment dat si la
sfarsitul anului, in vara anului 2014 defapt, probabil o sa’mi para chiar rau
ca s’a terminat cu adevarat, dar in acelasi timp o sa ma gandesc la bacul ce o sa
bata la usa, la admiterea ce se va lasa asteptata si la urmatorii 4 ani de
facultate. Si da, normal, o sa ma gandesc si mai mult la faptul ca o sa plec de
acasa si o sa trebuiasca sa iau lucrurile mai in serios pentru ca nu o sa mai
fie mama care sa ma astepte cu masa pusa cand vin de la cursuri.
Da, am pomenit si de bac si de
admitere. Le constientizez foarte bine importanta si chiar o sa incerc sa’mi
dau silinta, dar asta nu o inseamna ca trebuie sa renunt la ceea ce’mi place,
nu inseamna ca un an o sa’mi tin blogul pe pauza pentru ca am eu 2 examene.
Daca stau sa ma gandesc bine examenele astea 2 nici nu se compara cu cele ce ma
vor astepta din toamna viitoare in facultate. Trebuiesc tratate serios,
constiincios si o sa treaca, cu bine, sper. Dar revin la ideea de mai sus: daca
sunt a 12’a nu inseamna ca o sa renunt la activitatea mea zilnica de pe
bloguri, nici de pe al meu si nici de pe ale voastre. Poate doar in perioada
aia de o saptamana cu bacul si 3 zile cu admiterea o sa mai raresc putin
activitatea, dar nici atunci nu o sa fie 0. Sa fim seriosi, nu trebuie sa comentez
si eu undeva cat de rau m’au enervate subiectele sau cat de usoare…da,
nu o sa se intample asta…sau cat de accesibile au fost?
Am precizat asta pentru ca cineva m’a
compatimit saptamanile trecute ca incep liceul si trebuie sa renunt la blog
pentru cel putin un an.
In fine…eu acum dorm pe mine(e scrisa
azi treaba asta, inainte de a posta) si trebuie sa ma duc sa fac un dus, sa
beau cafeaua si in acelasi timp sa ajung si la festivitatea de deschidere, care
incepe la…8. Bun, ma uit la ceas si e cam tarziu pentru tot ce vreau sa fac,
nu? Mai bine fug…
Ce
e mult e mult, nu? Si cand e prea mult trebuie sa mai taiem din ele(vorba unui “mare”
om celebru), corect?
De
cand mi’am facut blogul…bine, nu imediat, dar a fost o trecere rapida....am
renuntat la prescurtari. Nu le mai folosesc nici pe mess, nici in mesaje, nici
deloc…scriu cuvantul intreg si sincer cred ca e mai ok asa…adica inainte scriam
atat de multe prescurtari incat daca citeam un mesaj dupa 2-3 saptamani trebuia
sa ma gandesc putin in unele situatii ce am vrut sa spun exact pentru ca puteau
fi multe cuvinte care sa se potriveasca prescurtarii respective(nu erau multe
situatiile de genul, dar cand scriam un mesaj de 10 pagini(adica 10 mesaje in unul
sigur) incercam sa scriu cat mai multe si cat mai repede si nu vreti sa stiti
ce “codate” erau unele mesaje de genul)…si scriu oricum relativ destul de
repede…de ce sa ma mai complic cu prescurtari cand e mult mai ok asa? Am vrut
sa incerc si cu diacritice, dar aici e mai greu si procesul cu siguranta ar
dura mult prea mult…pentru ca nu am tastatura in romana (ma refer la design) ca
sa ma ajute simbolurile si ma pierd in momentul in care vreau sa adaug semne de
ortografie premcum , . ? : ; ) . Si asta
imi ingreuneaza si formarea emoticoanelor…si asa am ajuns si la subiectul
central: emoticoanele! Folosesc prea multe emoticoane…si am avut o perioada in
care am incercat (perioada e mult spus…a fost o singura zi) sa mai reduc din
ele si multe persoane ma tot intrebau ce am patit crezand ca am o problema, o
suparare de nu mai folosesc atat de multe simboluri.
De
ce folosesc eu atatea emoticoane? Simplu…asa m’am invatat…si mi se pare ca asa
pot sa “arat” persoanei respective starea mea…pot sa o fac sa inteleaga ironia
unei situatii (si situatiile astea sunt dese) …adica de exemplu daca primesc o
intrebare cam asa “vrei sa mergem in locul x? ” si eu o sa raspund ceva de
genul “clar! Ma duc sa ma imbrac. Cand mergem?” nu toata lumea o sa’si dea seama ca este un
raspuns ironic…unii o sa o ia ca si cum chiar as vrea sa merg si o sa imi spuna
ora, loc de intalnire si asa mai departe…ei bine eu nu vreau asta…asa ca
raspunsul meu real seamana mai mult cu “clar:)) deja m’am imbracat:))...cand ne
intalnim?:>” si zic eu ca asa isi da mai repede lumea seama de caracterul
complet ironic, nu? Dar totusi sunt prea multe emoticoane!!! Trebuie sa le mai
triez…si trebuie sa invat cum sa fac asta astfel incat sa nu mai exagerez cu
ele, dar totusi sa le mai folosesc din cand in cand si cel mai important
persoana cu care vorbesc sa inteleaga la ce m’am referit, sa inteleaga ironia,
aluzia, seriozitatea si asa mai departe.
Ooohhh,
dar clar a nu se intlege ca folosesc emoticoane gen cel despre care am vorbit
in articolul anterior, NU!!!! Asta clar nu…le folosesc pe cele care exprima
stari, emotii , cele de pe mess standard si nici alea toate, evident!
Si
asta este prima mea “provocare” pe 2013: sa mai scap din emoticoane …sper sa si
reusesc
Azi e 1 iunie…e ziua copilului…si eu sunt si o sa fiu mereu un copil mare…..nu ma intind la vorba doar urez tuturor un La Multi Ani si va las cu melodia asta
Dar tot azi…tot 1 iunie…e si prima zi de vara! Asa ca va las cu melodia asta si cu indemnul lui Connecte-R …”Eu vara nu dorm, Ey,
Decat daca-mi dai somnifere
Si cum nu iau pastile Kamarera da-mi o bere
Beau in cinstea soarelui ca mi-a fost dor de el
Si el bea in cinstea mea fiindca o ardem la fel”
Siiii mai am….am si o leapsa de la Alyz …tot cu ocazia zilei copilului
1. Ce trăsnaie îţi vine în minte de pe acele vremuri?
