Sunt putin in dubii

Sunt putin in dubii pentru ca am observat si eu asta, sunt putin in dubii pentru ca mi’au mai spus asta persoane de’a lungul timpului, sunt putin in dubii pentru ca cineva mi’a spus din nou si astfel mi’am reamintit de subiect.

Pe blogul asta eu scriu numai aberatii, nu scriu despre politica, nu scriu despre ultimele stiri, mondene sau nu, nu scriu despre subiecte importante, nu fac recenzii de carti, nu sunt critic de film, nu folosesc un limbaj elevat pentru a ma exprima, ba chiar folosesc un limbaj extrem de colocvial si v’am mai spus o data ca asta este stilul meu, de a nu ma exprima prin figuri de stil si imagini artistice si etc etc etc. Dar totusi constat cu placere ca lumea ma citeste si asa. Intra aici si citeste aberatiile mele, multe chiar fara nicio logica la prima vedere, poate nici chiar la a n’spe vedere.

Si sa ajung si la ideea la care voiam sa ajung, nu? Initial ma citeau foarte putine persoane, persoane pe care le cunosteam, daca mai erau si altii nu mi’au lasat niciun semn pentru a’mi da seama de asta. Erau cativa prieteni, de aceiasi varsta cu mine, care intrau aici fie ca vedeau la status pe messenger linkul, fie ca’mi erau prieteni si o faceau ca un gest prietenesc desi nu le’am cerut eu direct acest lucru. Unii mai lasau si semne ca trec pe aici, altii imi spuneau in privat ca le’a placut sau ca nu le’a placut, ca am exagerat sau ca am pus punctul pe “i” . Apoi mi’am facut curaj si am inceput sa comentez pe alte bloguri si autorii blogurilor respective mi’au intors favoarea, unii mi’au devenit prieteni si ma citesc si in prezent din placere, altii au disparut si altii nu au veniti niciodata.

In prezent se pot distinge deja cu usorinta niste cititori fideli, pe care eu ii consider si prieteni. Si uite asa ajung la ideea aia de la care am plecat in mintea mea. Acesti cititori fideli si prieteni virtuali sunt persoane mature din toate punctele de vedere. Sunt persoane inteligente, persoane care pot purta cu usurinta o discutie despre orice, persoane care pot face un articol genial pornind de la o idee aparent banala, persoane care iti pot da un sfat de viata, persoane amuzante si tot odata serioase, persoane trecute prin viata.

Si unii prieteni care mai imi citesc blogul din cand in cand sau cand ma vad pe mine ca’mi citesc mailurile si am comentarii ma intreabau ceva de genul: cum de niste persoane mature, inteligente, cu experienta de viata <<si tot ce am spus mai sus putin>> imi citesc mie aberatiile?

Si as minti daca nu as spune ca si eu m’am intrebat asta inca dinaintea lor. Apoi am vorbit si in afara blogului cu aceste persoane pe care le consider prieteni virtuali, tot online, doar cu o persoana am reusit sa ma intalnesc in offline, dar am vorbit pe messenger sau pe facebook si cu unii si la telefon si am inceput sa cunosc putin cate putin aceste persoane si sa ma atasez intr’o oarecare masura si treptat ideea aceasta de varsta, de maturitate a trecut in plan second, dar recent am primit un comentariu, un comentariu de la o doamna pe care o respect si o apreciez farte mult, care mi’a reamintit de acest aspect, nu intr’un mod negativ, comentariu este acesta : “Floarea bunica16 august 2013, 18:32

Nu fi dezamaita,sti destul de multe,dar nu ai curaj,sa nu zic tupeu.Ai " ceva " care lipseste multor tineri.Vezi , ca pe blogul tau sunt destui oameni maturi care-l citesc si comenteaza.Esti o fata bataioasa,harnica si frumoasa ,pe deasupra.Te pup,”

Si mi’a revenit in minte acea intrebare pe care o aveam pe la inceput…De ce niste persoane mature isi pierd timpul citind aberatiile mele cand in online se gasesc atat de multe bloguri care dezbat subiecte imporante, politice, mondene, culturale si altele de genul?

Pe mine, desigur, ma bucura foarte tare acest aspect si poate acum ma gandesc ca aveau dreptate si acele persoane care mi’au spus la un moment dat ca nu gandesc la fel ca persoanele de varsta mea in mai multe privinte. Ce e drept si atunci le’am spus acelasi lucru ca si acum: nu gandesc la fel ca restul lumii in multe privinte, fie ca sunt de varsta mea sau nu.

Dar nu stiu, asta este mai mult ca o intrebare fara raspuns din mintea mea, la fel ca si cu multe altele, pot trai si cu asta muult timp.

Si inchei pentru ca deja m’am lungit foarte mult desi initial credeam ca nu o sa reusesc sa incheg un articol din asta, dar nu inainte de va spune din nou: MULTUMESC!