Incercarea moarte nu are

Nu stiu ce parere aveti voi despre medicamente in general, dar eu le ocolesc, nu am motive concrete, poate doar pentru ca stiu ca iti fac bine pe de-o parte si pe alta iti fac rau, adica ok, suferi de o anumita boala, iei pastile sa iti treaca, dar stomacul si ficatul ce spun despre atatea pastile pe care le primesc zilnic? Nu sunt prea incantati, garantat. Personal iau pastile cand simt ca nu mai rezist, ca nu trece si nu trece, abia atunci trec pe pastile. Multi aleg varianta naturista, aici e cu dus si intors. De ce spun asta? Pentru ca pur si simplu sunt multi care doar pun eticheta de “naturist” pe produs si atat, in esenta produsul este pur chimic. Dar da, cu produsele cu adevarat naturiste sunt de acord. Adica in ultimul timp eu am inceput sa am iar dureri de spate si cred ca o sa apelez la niste remedii naturiste, sa vedem ce iese, nu? Am gasit site-ul celor de la Ormus, am vazut ca au si reduceri, adica ei au un principiu foarte interesant, sunt ca la jocuri cand folosesti coduri ca sa primesti avantaje, la ei folosesti cuvantul “Reducere” si surprinzator chiar primesti reducere, si treaba asta merge la orice produs de pe siteul lor. Daca va intereseaza va las mai jos putin un video cu istoria produselor lor:

Daca i-am incercat? Nu, inca nu, dar intentionez sa imi iau un produs de la ei. Adica eu inca ma confrunt cu problema acneei si probabil o sa ma lupt cu ea toata viata, dar m-am obisnuit, e o parte din mine si incep sa o tratez ca atare chiar daca inca incerc sa scap de ea prin diverse remedii. M-am gandit sa incerc un produs naturist si de la ei, am mai incercat inainte altele, nu au avut efect, dar sper ca ormus copper sa isi faca efectul. Nu este special pentru acnee, are foarte multe functii interesante, este bun pentru regenerarea tesuturilor cutanate si a sangelui, scleroza, migrene, stimularea metabolismului renal. Il incercam si pe asta, sa vedem ce iese. 

Toata lumea e multumita

Stiti ce e frumos acum? Chiar daca vine Craciunul scapi repede de cadourile pentru copiii mici, in caz ca ai rude, daca sunt copiii tai clar nu scapi asa repede, dar daca sunt nepoti, verisori, scapi usor: le dai niste jocuri online si ai rezovlat problema, o sa fie atat de incantati incat nu o sa realizeze ca tu practiv nu le-ai cumparat nimic, ci doar le-ai dat un link. Bine, poti sa faci un efort si sa descarci cateva jocuri sau sa faci macar sa para ca te-ai chinuit sa gasesti pagina respectiva.

Ce? Chiar merge, eu fac asta cu un nepot de cativa ani si a mers de fiecare data, dar absolut fiecare data. Anul asta am de gand sa-i arat ce jocuri cu Ben 10 in romana traznet i-am gasit, de doua luni ma chinui sa fac rost de ele.

Da, stiu, e intr-un fel pacaleala, dar eu fac economie, cel mic e incantat, deci toata lumea e multumita, de ce sa-i spunem pacaleala cand putem sa-i spunem simplu castig comun. Cand o sa mai creasca si o sa lase tableta din mana, cand o sa realizeze ca eu defapt nu ii cumpar nimic fizic, cand o sa constientizeze ce inseamna cu adevarat lucrurile astea, normal ca o sa schimb tactica. Probabil atunci o sa-i downloadez cateva jocuri. Glumesc, cand o sa mai creasca o sa ii cumpar chestii ce ii vor face placere, acum insa daca ii cumpar ceva fizic pur si simplu le ignora, se joaca cu ele 2-3 zile, maxim, dar maxim o saptamana si dupa le arunca, se intoarce la tableta. Asa ca de ce sa ma complic cand pot sa ii gasesc site-uri din astea de jocuri faine si e fericit? 

Stari de moment

Fara un motiv anume, doar ca uneori chiar simt ca nu mai rezist, dar alteori simt ca totul e bine sau ca o sa fie si pur si simplu ca
Si nimeni nu mai poate
Sa-mi ia visele toate
Sperantele si apoi
Sa arunce cu noroi
Si nimeni nu mai poate
Sa-mi puna bete in roate

Timpul trece

Cu foarte greu constientizez ca a trecut timpul, nu imi vine sa cred ca mai am 2 luni si fac 20 de ani, nu imi vine sa cred ca in aproximativ o luna intru in prima sesiune, ceea ce implina automat ca deja s-a dus aproape jumatate din primul an de facultate, dar cel mai greu imi vine sa cred ca o parte dintre prietenii mei au ajuns in acel punct in care sunt pregatiti sa stea in fata unui preot si sa spuna cu tarie “DA”. Zilele trecute am primit o invitatie de la un prieten foarte bun care anul asta termina facultate. Ce invitatie? Dupa cum v-ati dat seama din fraza anterioara, o invitatie la nunta lui. Inca nu imi vine sa cred, sincer. Cand a trecut timpul? Cand am crescut asa mult? Ar trebui sa incep sa constientizez si eu lucrurile astea, nu? Adica eu inca ma comport foarte copilareste si am ajuns deja la punctul in care primesc invitatii la nunti si mai mult decat atat, vor sa fiu si domnisoara de onoare, ceea ce implica sa particip foarte activ la nunta. Normal ca raspunsul meu impulsiv a fost acelasi pe care il vor da ei in fata atator persoane si a unui preot: “da”, dar acum incep sa constientizez ca pana la vara nu mai e chiar atat de mult, ca timpul o sa treaca foarte repede si ca deja trebuie sa inceapa pregatirile. Mie mi s-au atribuit niste sarcini destul de simple, nu pot spune ca e exagerat de greu, dar totusi, daca nu o sa fie perfect tocmai din cauza lucrurile care trebuie sa le fac eu? Trebuie sa gasesc un fotograf bun, sa aleg un buchet pentru mireasa, sa merg la degustat torturi( asta mi se pare cea mai tare chestie posibila, ever) si sa ajut mireasa cu sfaturi oricand are nevoie de mine. Si da, imi iau foarte in serios aceste atributii. Deja am inceput sa caut buchete de flori, dar nu gasesc nicaieri o florarie care sa imi ofere posibilitatea de a aranja un buchet cu flori de vara inca de acum, asa ca am trecut la urmatoarea sarcina: fotograful. V-am mai povestit ca pentru mine fotograful este foarte important si asta este unul din motivele pentru care de o saptamana tot caut. Nu vreau ca cel mai important moment din viata prietenului meu sa fie surprinsa in fotografii de catre un amator, trebuie sa gasesc pe cineva profesionist. Si ce credeti? In sfarsit l-am gasit, il cheama Cristi Neacsa si pana acum are deja premii obtinute pe fotografiile lui, imi plac foarte tare pozele facute de el, se vede ca este profesionist si mai mult decat atat ofera si garantia fotografiilor, foloseste multiple backup-uri  pentru a fi sigur ca in cazul in care doamne fereste se intampla ceva cu fotografiile sa le aiba mereu salvate si in alta parte pentru a nu fi nevoit sa spuna mirilor ca fotografiile lor au fost pierdute.

De exemplu, aceasta este una dintre pozele pentru care a obtinut premiu:

De ce am ales poza asta? Pentru ca, sincer, sper sa il surprinda si pe amicul meu intr-o impostaza de genul la nunta lui. CristiNeacsa a reusit sa surprinda bucuria si nebunia momentului intr-o poza statica si cum amicul meu este genul mai traznit, chiar ma bazez pe faptul ca o sa reuseasca sa ii surprinda aceasta doza de nebunie in imagini.

S-a activat iar

Va mai amintiti de piticul meu de pe creier? Ala caruia cand i se pune pata pe ceva trebuie sa obtina acel ceva altfel nu e bine, face urat. De la un timp a inceput sa se simta iar singur, de obicei se intampla asta vara cand vedea pe la altii pe unde se plimba, acum in ajunul iernii nu stiu ce la apucat, dar se simte iar singur. Ce face cand se simte singur? Se gandeste ce frumos vor arata niste pitici de gradina in curtea din fata foarte viitoarei mele case. E nebun, nu? Normal ca e, altfel nu ar mai fi pitic pe creier si probabil ar fi pitic decorativ, cum sunt astia doi: 

Da, stiu, bat campii, iar ma gandesc prea departe, dar daca asta vrea piticul meu la ora asta ce pot face? Nu pot sa ma cert cu el, castiga mereu.

Sa va mai spun ca isi imagineaza cum va arata si pavajul din jurul piticilor? 

Da, isi imagineaza casa si curtea perfect, in cel mai mic detaliu, cred ca daca ar putea si-ar imagina si constructorii cum lucreaza, noroc ca exista youtubeul ca altfel mi-ar ocupa mintea cu imagini abstracte. Asa intru putin pe youtube, ii arat pe baietii de la europav cum monteaza pavajele, pentru ca ei nu doar livreaza ci iti asigura si motajul pavelelor, si gata, scap de pitic.

 La ora asta imi arata imagini in minte cum o sa arate gradina, ma intreb cat o sa mai dureze pana o sa imi umpla mintea cu imagini interioare, din casa, sa imi arate fiecare coltisor. Daca as putea l-as scoate de pe creier sa nu se mai joace el pe acolo ca si asa face numai conexiuni anapoda si l-as face pitic decorativ, cred ca ar arata mult mai dragut asa, sau cel putin nu ar mai deschide gura sa imi acopere absolut toate gandurile si sa mi le schimbe dupa cum vrea el, zici ca se uita la tv si cand se plictiseste mai schimba canalul.

Am aflat

Cand eram acasa si mama ii trimitea pachet fratelui meu erau saptamani in care spunea “nu vreau si snitele, m-am saturat de snitele” si eu eram ceva gen “serios? Cum se poate satura cineva de snitele?”

De cand sunt la camin am aflat si raspunsul: mananca o luna snitele rece sau incalzite la microunde! Da, clar ti se ia de snitele, sau cel putin de snitele reci/incalzite la microunde.

Uneori, mai ales dimineata si cand vin acasa, zau ca imi e dor de casa. Adica stiti ca m-am alintat destul de rau in ultimul timp acasa si dimineata mereu ma trezeam cu cafeaua calda adusa de mama in dormitor, cand ajungeam acasa mancarea era calda, ma astepta pe masa doar sa mananc. Acum, aici, trebuie sa imi fac eu toate chestiile astea si e destul de aiurea, bine, incep sa ma invat, nu pot spune nu, dar totusi, era mai bine acasa. Acum imi fac cafeaua de seara si o pun intr-o cana termos sa o am facuta dimineata cand ma trezesc, dar mancarea tot trebuie sa mi-o incalzesc eu cand ajung de la facultate, sa imi spal vasele dupa si asa mai departe.

E bine in schimb un lucru: am inceput sa ma adaptez aici suficient incat sa nu imi mai fac patul, sa nu mai imi strang mereu lucrurile de pe birou si etc. Incep sa ma simt acasa aici, dar totusi, uneori chiar ar fi bine sa fie mama aici sa ma astepte cu mancarea calda cand ajung dupa 6-8-10 ore de facultate sau dimineata cand abia reusesc sa ma dau jos din pat sa ma astepte cu cafeaua calda, aburinda, cu mirosul ala imbietor. 

Le-am corupt

Trebuie sa marturisesc ceva: dupa aproape doua luni de cand m-am mutat in camin am inceput sa consider camera de camin “acasa”, cu mici exceptii ma inteleg foarte bine cu colegele, m-am acomodat si cu somnul si cu tot ce tine de viata de camin si am inceput sa ma simt acasa aici, chiar acasa. Si de luna viitoare, adica peste o saptamana maxim doua, o sa incepem sa decoram camera, vine craciunuuuuul si ce craciun e ala fara decoratiuni? Nu se poate asa ceva, daca acum acasa e aici, la bucuresti, in camin, aici o sa fie si craciunul. Deja le-am corupt pe fete si sunt de acord sa decoram camera, ce a mai ramas? Sa mergem sa cautam decoratiuni craciun. Dar aici apare o problema, da, apare vesnica problema: “Cand mergem sa luam? Cine se duce sa ia? Chiar vreti sa mergem azi?” Da, este o problema eterna la noi treaba asta, asa ca ne-am gandit noi cu mintile noastre luminate de viitori ingineri ce suntem: avem internet si e black Friday. Ne-a luat ceva sa gasim site-uri care sa ofere reduceri la astfel de articole, dar intr-un final am gasit decorix, da, ei au reduceri de black Friday si iti ofera si posibilitatea sa platesti in rate. Deci, problema rezolvata, si cu 50% reducere la toate produsele clar o sa cumparam o gramada de prostioare precum acesti fulgi de nea fosforescenti 

Si o sa se potriveasca perfect cu o ghirlanda  cu fulgi de zapada 

Da, stiu, stau intr-o camera, dar asta nu inseamna ca nu pot sa pun tot felul de chestioare pe pereti care sa ma faca sa simt craciunul din plin si sa ma bucur de farmecul sarbatorilor. Plus ca o sa fie prima iarna pe care o petrec in Bucuresti, in camin, cu fetele in camera, si chiar vreau sa ma simt cat mai bine, sa simt magia Craciunului. Normal ca o sa ma duc intr-un weekend si acasa pentru a face si acolo bradul si toate cele, dar vreau sa am Craciunul meu aici, la Bucuresti, si dupa sa am masa de craciunul si Craciunul cu familia acasa. Incepand de anul asta la mine magia sarbatorilor o sa fie dublata.

Da, stiu, e cam devreme, dar stiti doar cat de mult imi place iarna si cat de mult imi place zapada si cat de mult imi place Craciunul. 

Momente si momente

Exista momente cand cedezi din diverse motive si vrei sa faci un lucru pe care apoi l-ai regreta, stii ca vei regreta, dar totusi vrei sa o faci, simti ca ar putea exista cumva o “minune”, chiar daca esti constient ca nu o sa fie nimic diferit si apoi o sa regreti. Dar exista si momente in care acele regrete de dupa acel telefon sau dupa acea discutie in care spui ca ajunge si ca nu mai vrei si blochezi numarul, blochezi facebookul, blochezi tot ce se poate, stergi numere, stergi tot. Apoi exista din nou acele momente de slabiciune si incerci sa le rezisti, dar cedezi, esti slab, apoi observi ca nu ai cum sa suni, nu ai pe ce, numarul deja nu mai este salvat in memoria ta, nici in memoria telefonului, nici in istoricul apelurilor, nici in istoricul mesajelor, nici in nimic, pur si simplu nu mai e nicaieri. In momentul ala nu stii daca sa te urasti sau sa te bucuri ca ai avut un moment rational suficient de puternic incat sa faci pasul respectiv. Iar intr-un final ajungi din nou la un moment rational si iti spui ca ai procedat corect, trecutul e trecut si trebuie sa ramana trecut si punct. 

Pregatiti-va

Serios vorbesc, trebuie sa va pregatiti! Vin sarbatorile! Ceea ce inseamna ca pe langa faptul ca vine Mos Craciuuuun, la randul tau, cel mai probabil, trebuie sa devii Mos Craciun, ceea ce inseamna ca trebuie sa incepi sa pui banii la saltea, mai ales daca mai ai si rude pe care le cheama Stefan/Stefania si derivate sau Vasile si derivate. Eu intru in categoria celor care au. Pe langa faptul ca vine Craciunul si trebuie sa cumpar cadouri pentru parinti si pentru fratele meu, lui trebuie sa ii mai iau un cadou si in fiecare an eu am aceiasi dilema: ce cadouri cumpar? Nu cred ca exista ocazie pentru care sa stiu ce cadou sa cumpar. Anul asta ma gandesc totusi la o chestie, dar nu prea ma pricep. Fratele meu isi doreste de ceva timp navigatie pe masina, nu prea stiu exact ce trebuie sa aiba o navigatie ca sa fie buna. Dupa mine ar trebui sa fie pur si simplu draguta ca aspect, dar presupun ca nu asta este singurul criteriu asa ca am inceput si am tot cautat accesorii auto in speranta ca voi gasi ceva calitativ si foarte important pentru statutul meu umil de student: ieftin.

Am un prieten cam obsedat de masini pot spune, bine, defapt este obsedat doar de o anume marca auto, dar stie toate accesoriile posibile si imposibile, aparute si neaparute inca pe piata, pentru marca si masina lui, dar stie sa dea si sfaturi pentru alte marci, alte masini, asa ca l-am intrebat pe el si mi-a spus ca exista n’spe mii de navigatii ieftine, dar nu toate bune, multe sunt tepe, ca exista alte n’spe mii de navigatii scumpe, dar nu neaparat calitative, la fel, multe sunt tepe. Si dupa ce mi-a tinut un discurs de cam jumatate de ora despre cate modele de navigatii exista si depsre avantaje, dar si dezavantajele lor, s-a gandit sa imi spuna si ca el si-a cumparat ultima navigatie, de care este foarte multumit, de pe net, mai exact de pe comenzi.ro . Initial am crezut ca glumeste, dar neavand alta optiune am intrat pe site-ul lor si chiar nu a glumit, se pare ca site-ul, defapt firma, are o veche de aproximativ 11 ani si nu am gasit recenzii negative. Am intrat, am gasit si navigatia care sa imi placa, iar pretul era ok, dar pentru bugetul meu de student aflat si in criza de timp, nu prea mai am timp sa strang bani acum, era putin ridicat, dar mi-am amintit o chestie, e noiembrie, trebuie sa fie black Friday, m-am uitat sa vad daca au si ei reduceri, si se pare ca pregatesc cateva reduceri considerabile, sper ca si la produsul pe care il doresc eu, dar chiar daca nu o sa fie, si nu o sa gasesc alt produs similar la reducere, pot sa platesc si in rate. 

Acum ramane doar sa dau comanda, inainte, totusi, o sa cer consiliere, daca tot imi ofera platforma gratuit aceasta posibilitate de ce sa nu profit de ea, mai ales daca nu ma pricep, nu? O sa cer consiliere sa vada daca produsul ales de mine este ok, iar daca nu, o sa ii rog sa imi aleaga unul mai bun, iar apoi o sa astept frumos, in banca mea, sa vina Craciunul sa ii pot da cadoul, iar apoi sa sper ca o sa ii placa. Pentru baieti e ok sa le cumperi chestii de masini, nu? Adica incep sa cred ca ei chiar iubesc masinile mai mult decat persoanele. 

Miercurea fara cuvinte(47)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Diferenta se vede

Pentru o persoana care vrea sa para stabila emotional, care nu isi arata mereu emotiile, e greu sa recunoasca ca exista ceva care o sensibilizeaza. Cam asa sunt si eu dupa cum s-a observat pana acum. Insa cineva mi-a spus ca a recunoaste astfel de lucruri face parte din natura umana, ca este ceva firesc, asa ca m-am decis sa va arat ce ma sensibilizeaza pe mine:

Da, ma sensibilizeaza astfel de videouri. Nu imi imaginez sincer cum ar putea cineva sa ramana indiferent la un astfel de videoclip? Se vede clar pasiunea, iubirea, dintre cei doi, se citeste pe fetele lor, in ochii lor, iar muzica de pe fundal completeaza atmosfera aia romantica, perfecta. Dar evident ca nu orice filmulet de genul ma emotioneaza, trebuie sa fie facut bine, sa aiba calitate, iar cameramanul sa stie ce sa faca cu camera aia. In prezent facebookul este plin de fotografi, dar sa fim seriosi, daca ai un aparat foto profesionist si faci 2-3 poze artistice, iti pui semnatura pe ele si apoi le incarci pe facebook pe o pagina cu numele tau si cu terminatia “photography” nu inseamna ca esti fotograf, nu, inseamna ca ai un aparat foto bun, pe care il lasi setat pe automat si in mod normal o sa iti iasa niste poze ok, dar nu perfecte. Diferentele ies imediat la iveala. Trebuie sa stii sa focalizezi, sa setezi contrast, lumina, sa incadrezi, sa alegi unghiul optim si asa mai departe, nici eu nu ma pricep, nu sunt fotograf si nici nu vreau sa pretind ca sunt, dar diferentele sunt sesizabile cu ochiul liber. De exemplu, nu imi spuneti ca o fotografie ca cea facuta de cei de la Chipurici poate fi facuta si de un amator:

Pe langa faptul ca surprinde un moment extrem de sensibil, de emotionant, da, este sensibil si emotionant pentru toti, chiar si pentru cei care nu au legatura directa cu evenimentul respectiv, ca mine de exemplu, pentru cei implicati direct nici mai spun, este exact asa cum trebuie sa fie, focalizata pe elemntele centrale ale fotografiei, luminozitatea si contrastul sunt in perfect balans si asa mai departe.

Si exista momente in viata pe care chiar vrei sa le pastrezi etern. Da, normal ca o sa le pastrezi etern “proaspete” in amintirea ta, dar le vrei si fizic cumva, sa le poti arata si altora, sa le poti arata copiilor de exemplu. Da, o sa le povestesti, o sa le explici, dar altfel isi vor imagina daca vor vedea si o imagine a ceea ce tu povestesti cu atata inflacarare, cu atata pasiune si cu atat entuziasm, si daca acele fotografii nu sunt facute bine, normal ca o parte din farmec se pierde. Mentine amintirile vii in mintea ta si reamintesteti-le prin intermediul fotografiilor de calitate.

Ce nu iti spune nimeni despre facultate

Cand intrebi pe cineva de facultate o sa auzi numai chestiile alea gen “bai am fost la o bauta aseara, nu am mai ajuns acasa, am dormit acolo” sau mai generalizat “e bine bai, bauta, muzica, lautari, somn, leneveala, lejer, nu ai stres, nu trebuie sa te duci la facultate, te duci la examen si atat”.

Hai sa va spun eu adevarul despre cum e la facultate pentru ca nu, nu e asa. Adica da, ok, mai faci si cate o bauta, cate o iesire, dar nu, nu zilnic. Nu merge asa. Nu poti sa te duci la facultate doar in sesiune pentru ca daca nu te duci la laboratoare/seminare nu ajungi in sesiune ca nu te baga profii in examen. Daca nu iti faci temele la seminare/laboaratoare iar nu te baga astia in examen. Da, asa e defapt la facultate. La liceu te durea in pix ca ai teme, aici nu e asa, daca nu iti faci temele deja iti scade puncte din nota finala. Si nu, iar nu e ca in liceu daca iei azi un 2 mai iei 5  sau 6 de 10 si ai rezolvat totul, nu, aici a scazut si aia  e, sau ai luat 2 din nu stiu cat...pai atat ramane.

Sunt mai cuminte la facultate decat eram in liceu, serios va zic...si mai stau si in regie, in centrul a tot ceea ce ti-ai putea dori pentru o distractie...
Dar nu, facultatea inseamna defapt partiale, examene, teme, laboratoare, seminare, cursuri, da, si cursuri. Da, astea nu sunt obligatorii, dar 90% de profi tin cont si de asta...adica gen daca ai prezenta la curs ai 10 puncte din nota finala(100)...daca nu ai prezenta, in mod logic, ai -10 puncte din nota finala.

Partea asta nasoala nu ti-o spune nimeni despre facultate, normal ca nu. Dar cum am spus, si ei au dreptatea lor, este si super fun, nu neg asta, sunt si baute si distractii si ieseli si nopti nedormite si dimineti prinse prin centrul vechi, si clubareala de cand se inchide pana cand se deschide la metrou, si chefuri in camine, da, viata de student, viata in Bucuresti e smechera, dar la facultate nu, nu e smecher deloc. Clar trebuie facuta o diferenta intre astea doua pentru ca sunt complet incompatibile

Aiureli

“E miezul noptii, nu ti se pare ca este suficient de tarziu? Baga-te la somn ca altfel maine nu te iau cu mine”

Asta am auzit in baia unui pub din centru vechi. Cum sa fii atat de cinic? Adica tu iesi la baut, da, era la baut, au baut bere la galeata toata seara, si ii spui copilului tau pe care l-ai lasat aparent singur acasa ca e suficient de tarziu si ar trebui sa doarma. Daca as fi fost in locul copilului respectiv cred ca te lasam sa dormi pe pres, incuiam usa, lasam cheia in usa si daca ai fi sunat la usa as fi spus ca nu am auzit, eu dormeam la orele alea, era suficient de tarziu. 

Companie in momentele de singurate

O mai stiti pe colega mea, criminala, de camera, I.? Da, am noutati despre ea. Nu, sunt inca in viata, nu a incercat inca sa ma omoare, sau daca a incercat nu a reusit, muhahahaha, dorm iepureste, nu m-ar trezi nici un concert langa patul meu, dar asta e partea a doua, in esenta dorm foarte iepureste. Ce vreau sa va spun desprea I.? Vreau sa va spun ca in weekend a fost acasa si a mai venit cu jumatate de casa in cutia noastra de pantofi, si-a adus mai multe cutii, pe care strategic le-a ocupat cu cate o soseta, un adidas, o cizma ceva, sa nu bata la ochi, intelegeti voi. Si mai stiti ce si-a adus? Nu e frumos sa va spun asta, dar o sa va spun totusi. Stiti cum e la camin, defapt cum se zvoneste ca e la camin, cu golaneala, cu baieti, cu chestii, dar in realitate, noi stam intr-un camin de fete, baietii sunt pe palierul celalalt, pe modul avem o camera de fete, modulul din fata este tot de fete...si in partea cealalta este cabina paznicilor. Deci neinteresant. Si na, stiti cum e...oamenii mai au si ei nevoi, se simt singuri, intelegeti voi, nu? Si si-a adus si ea de acasa companie. Ce companie? Nu, nu si-a adus iubitul transat si indesat in cutii, sau cel putin nu cred, sper ca nu, o sa ma interesez, promit[update: e viu, l-am vazut astazi]. Si-a adus...ce isi aduce omul cand se simte singur si nu vrea sa se mai simta asa...un dildo. Cum nu ma credeti? Am dovezi, doar stiti ca eu nu scriu lucruri degeaba, uitati aici dovezi:

Nu, nu e din ala de facut masaj! 

Miercurea fara cuvinte(44)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Declaratie

Stiti ce nu v-am povestit eu voua deloc? Despre coelgele mele de camera. Va povestesc acum despre doua dintre ele(sunt trei toate, nu va ganditi ca stau in camera cu inca n’spe mii de persoane)

Va povestesc despre ele pentru ca vreau sa am aici o declaratie pentru viitor, apropiat sau indepartat, scriu acest articol in deplinatatea facultatilor mintale, neinfluentata de nimic si de nimeni. Stau in camera cu doua persoane cu ganduri criminale.

I. si-a adus de acasa foarte multe cutii pe care le tine sub pat si recent am surprins-o masurandu-le, se gandea cum sa ne taie cat mai marunt sa intram acolo ca apoi sa ne poata vinde ca pe niste banale perechi de incaltaminte si sa nu uitam un aspect foarte important, are centura neagra la karate, sau avea.

Iar E. are o privire foarte dubioasa, este o luptatoare, in prezent doar alearga, probabil vrea sa fie in forma cat mai buna ca sa poata fugi in cazul in care vine cineva sa ne salveze in timp ce ne transeaza. Da, mai devreme si-a taiat in fata noastra iubitul, l-a facut feliute si mai mult decat atat a inceput sa manance din el si se pare ca gustul nu i se parea la fel de bun ca la fostul.

El a fost iubitul ei, nu am apuca sa ii faca poza si dupa masacru si nici in timpul crimei, stateam intr-un colt al camerei incercand sa ma ascund sa nu imi simta prezenta:

Prietenie

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.

Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.

Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.

Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.

Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

Ciocolata

Recent am gasit pe net un studiu foarte interesant despre ciocolata. Si exact astea sunt motivele pentru care consum eu ciocolata, nu o fac asa aleatoriu, normal ca ma gandesc la sanatatea mea cand mananc ciocolata. Daca mai citesc de doua ori aproape ca ma cred si eu. Sa va spun ce efecte am aflat ca are ciocolata:

1.  Ciocolata slabeste.

Da, si eu am ramas ceva gen “serios? Ciocolota slabeste?” dar se pare ca un studiul realizat la Universitatea din California pornind de la ipoteza ca ciocolata creste rata metabolismului sustine aceasta teorie. Asa ca ...daca vreti sa slabiti mancati ciocolata, nu o eliminati

2. Ciocolata te face mai desptept

Ma gandesc sa imi iau si eu cateva baxuri de ciocolata, poate poate reusesc sa inteleg THM-ul. Pentru ca se pare ca daca se apropie un examen, e bine sa inveti mancand ciocolata. Fac asta, mereu mananc ceva dulce cand invat, nu mereu ciocolata, dar pe acolo. Ciocolata sporeste activitatea cerebrala, flavonoidele din ciocolata activand centrii care controleaza abilitatile cognitive, imbunatatind astfel capacitatea creierului de a memora lucruri noi.

Sursa

3. Ciocolata te energizeaza

Pe asta o stia toata lumea, nu aveam nevoie de un studiu sa imi spuna asta

4. Ciocolata impiedica imbatranirea muschilor

Asta da, pentru asta se merita un studiu, chiar ma ingrijoram ca muschii mei incep sa imbatraneasca si eu sa intineresc. Niste cercetatori de la Universitatea de stat din Wayne au descoperit ca ciocolata are asupra mushilor efecte asemanatoare cu exercitiile fizice: impiedica imbatranirea tesutului muscular. Si din nou...d’asta mananc eu ciocolata in loc sa fac sport, e aproape acelasi lucru

5. Ciocolate te ajuta sa traiesti mai mult

Pai daca ma ajuta sa ma mentin in forma, clar ma ajuta sa traiesc mai mult, nu? Stil de viata sanatos rezulta viata lunga. Unii se plictiseau si au aflat ca cel mai batran om care a trait pe pamant (dovedit cu acte) a avut nu mai putin de 122 de ani si 164 de zile si consuma in mod regulat ciocolata.

6. Ciocolata te face fericit

Normal ca ma face, cine nu e fericit cand mananca ciocolata? Serios acum, nici pentru asta nu aveam nevoie de un studiu, toata lumea o stie. De asta cand esti suparat mananci ciocolata, sa te faca fericit, nu? Dar totusi se pare ca cineva a facut si studiul asta, mai exact un studiu publicat din Nutritional Neuroscicence releva faptul ca ciocolata reduce simptomele depresiei.

Plimbare sensibila

Eu incerc sa fiu o persoana prietenoasa, sa arat si altora locuri noi, locuri frumoase pe care nu le vezi prea des prin bucuresti. Asta am vrut sa fac si ieri. Am vrut sa arat cuiva un drum forestier printr-o mini padure din campusul de la Poli. Da, asta am vrut sa fac, nu am luat-o pe drumul gresit! Eu cunosc campusul din Poli acum ca pe propriul buzunar...hei, am gasit 50 de bani in blugi...revenind, cunosc campusul ca pe propriul buzunar, deci exact pe acolo am vrut sa merg ca sa poata vedea si ea frumusetea unui drum forestier in mijlocul campusului, dar ce credeti? Mp3’ul nu a apreciat deloc gestul meu si se tot plangea ca am dus-o in padure si ca ne-am pierdut, evident ca asta nu a fost adevarat, stiam exact unde suntem, i-am aratat si repere, dar ea nu si nu, si am renuntat la plimbarea prin padure si am revenit pe drumul cel bun dupa care am venit acasa.

Data viitoare nu iti mai arat campusul!!! Care nu doar pare imens, chiar este. Dar in acelasi timp este un loc foarte frumos pentru o plimbare luunga sau scurta, depinde pe unde vrei sa o iei, ai pe unde sa alergi, pe unde sa te plimbi cu bicicleta/role, sa te plimbi pe jos, sa stai intins pe iarba si asa mai departe. Dar acum spuneti si voi...mai merita sa du Mp3’utul pe acolo daca se plange ca e padure parasita?

L-am gasit

V-am spus? Nu v-am spus, dar va spun. Stiu ca deja incep sa o dau in “jurnal de student din provincie”, dar chestiile astea sunt noi pentru mine si vreau sa le impartasesc cu voi, cei care ati mai ramas pe aici dupa lungile perioade de absenta.

In postarea precedenta va povesteam despre prima mea “ratacire” sau mai bine spus cautare din Bucuresti, astazi vreau sa va spun ca duminica am primit primul pacheet. Da, in primul weekend nu am dat fuguta acasa, dar vinerea asta ma duc, va povestesc si asta la momentul potrivit, revin, in primul weekend am ramas aici si cum de la mine din oras este un autobuz special pentru studenti si pentru pachete care vine pana aici, aproape de caminul meu, nu pana in gara, mama mi-a trimis mancarica prin autobuzul respectiv. Sa incep prin a spune ca parcarea de la Carrefour Orhidea e imensa? Pentru ca, ei bine, chiar este imensa si nu aveam idee unde vine autobuzul si nici nu prea cunosteam pe nimeni acolo si ma gandeam ca nu sunt unde trebuie, dar apoi mi-am dat seama ca nu are pe unde sa intre in parcare prin alta parte asa ca l-am asteptat acolo, l-am pandit sa vad pe unde vine si am facut bine, acolo a si oprit defapt.

Si cam atat pentru un moment...mai revin cu detalii..cel mai probabil tot cu informatii despre noua mea viata si noile mele experiente, daca intre timp apar si alte subiecte mai interesante stiti ca nu pierd ocazia sa le dezbat aici.