Cineva trebuia sa o spuna

Acum, in ajun de Craciun, un articol putin mai diferit. O sa fac o “descoperire” care o sa ii surprinda, dar nu dezamageasca pe cei ce cred in magia Craciunului si in Mos Craciun: Mos Craciun si Elfii lui sunt ingineri! Da, asa se explica de ce in fiecare an Mos Craciun revine in Politehnica chiar in perioada in care ar trebui sa fie ocupat cu pregatitul cadourilor. Si da, asa se explica cum de acolo la Polul Nord, in atelierul lui foarte sofisticat si tehnologizat care functioneaza fara sa fie alimentat la o sursa de energie de orice forma Elfii pot face produce toate acele jucarii simple sau complexe. Totul este pur ingineresc acolo pentru ca na, inginerul se cunoaste si cineva trebuia sa o spuna, desi toata lumea s-a gandit la asta pana acum. 

Sper ca diseara sa fiti inconjurati de familie si maine dimineata sa gasiti sub brad tot ce va doriti. Stiu ca eu cel putin am primit deja ce am vrut de Craciun anul asta, si aici nu ma refer la lucrurile materiale, dar daca tot am facut un articol in care va prezint aceasta realitate a laboratorulu lui Mos Craciun, vreau sa spun si Multumesc. Vreau sa ii multumesc Mosului ca tot anul, nu doar acum de Sarbatori, mi-a oferit cel mai de pret lucru pentru mine: prieteni care sa fie acolo pentru mine, prieteni cu care sa rad, sa plang, sa ma distrez, sa sufar, sa impartasesc. Multumesc mosule si multumesc si acestor persoane pentru ca au fost acolo pentru mine nu doar cand aveam nevoie de ei, dar si pentru ca mai ales atunci nu m-au lasat, si pentru ca m-au lasat la randul meu sa fiu acolo pentru ei.

Si cum ultima jumatate de an a fost destul de aglomerata pentru mine, astazi punem totul pe pauza si fug sa fac ultimele cumparaturi pentru Craciun si dupa am fugit acasa, pentru ca de Craciun toate drumurile duc acasa.

Sarbatori Fericite! 

Inca incearca

Anul asta universitar aparent este un an dur pentru mine. NU, nu din cauza facultatii, nuu, ar fi fost ok daca era asa, dar nu, este din cauza ca am numai olteni pe langa mine, nu am nimic cu oltenii in general, dar am olteni in jurul meu peste tot, acasa, la munca, peste tot. Si la munca nu doar ca am 2 oltence, mai sunt si economiste, si cu una dintre ele ma contrazic mereu, pentru ca “inginerul se cunoaste” si pentru ca inginerul face si ASE la facultate, face resurse financiare si analiza economica, acum in anul 2 pe primul semestru, si ma corecteaza mereu si imi spune ca e contabilitate generala, si eu nu, e RFAE si o tinem asa mult si bine aparent, ca na, economistul si inginerul in acelasi birou 4 ore pe zi aparent nu prea se impaca bine.

Si mereu incearca sa ma convinga cu tot felul de chestii, ca “si ce faci tu la RFAE asta? Faci contabilitate” si ii explic eu ce fac defapt acolo, cu audit financiar, cu bilant, cu patrimoniu, impozite si alte chestii, si ea imi da instant replica “da, faci contabilitate adica” si eu nu si nu, ii arat ca scrie mare in orar RFAE si dupa ii dau sa citeasca si cum se traduce, ca daca ne luam dupa A. aparent pot sa injur lumea spunand numele materiilor pe care le fac la facultate. Dar imi place ca se ataca, si eu uneori, dar si ea, cand incepe sa imi dea exemple de  nu stiu ce firma de contabilitate din Bucuresti, ca asta fac si ei acolo, ca asta este principiul de baza, ca este “conta”, da, uneori mai schimba contabilitate cu conta ca sa para ca nici la ei la facultate in orar nu scria chiar numele materiei, ca si la ei mai erau prescurtari si chestii, dar acum sa fim seriosi, conta seamana cu RFAE? Sau cu orice alta prescurtare inginereasca? Nici o sansa, dar fata tot incearca si se tot ataca mai ales ca daca ma prinde in momentele mele bune si ii raspund ca sa o tachinez mai tare, dar da, recunosc, ma mai prinde si ea in momente in care ma atac, dar, baza ramane in continuare ca “inginerul se cunoaste” orice i-ai face, inginerul se cunoaste. 

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.

Unul s-a dus

Si s-a tras din nou linie, de data aceasta s-a tras linia finala, s-a terminat cu totul, s-a terminat primul an de facultate. Nu imi prea vine sa cred ca a trecut asa repede timpul, chiar nu imi pot da seama cand a trecut, imi vine greu sa realizez, dar este un fapt concret, nu este nimic ce ar putea fi contestat sau macar disputat, nu, este ceva concret, scurt si concis: a trecut un an, s-a terminat primul an de facultate. O sa va spun asa, pe scurt, cum sta situatia dupa ce s-a tras linie, dar o sa va spun doar despre facultate in sine, depsre primul an in camin o sa fac un rezumat separat, nu de alta, dar nu am spus mare lucru despre treaba asta.

Revenind la facultate, dupa ce s-a tras linie miercuri si s-a incheiat oficial sesiunea pentru mine nu am mai adaugat nici o restanta semestrul acesta, si desi nu m-am implicat mai deloc semestrul acesta in nimic ce tine de facultate [si aici anumite persoane ar putea sa imi dea dreptate si sa comenteze multe, dar sper sa nu o faca, sau cel putin nu detaliat] am reusit sa o scot la capat cu o medie de 8,2 si o medie pe an de 8,15 momentan, dupa ce i-au restana de pe primul semestru ajungem la minim 8,35, sau cel putin asa sper eu.

Ciudat a fost insa ca sesiunea asta am invatat, cate 2-3 zile inainte de examene am stat si am invatat, situatia la final a fost cam asa: 

De ce am spus ca a fost ciudat? Pentru ca in iarna, desi am avut 5 examene in sesiune nu 4, am invatat doar in ziua de dinaintea examenului, nu 2 zile, nu 3, nu, doar cu o zi inainte si am luat cu o singura exceptie 7,8,8,9. Si in sesiunea asta ati vazut, dupa 2-3 zile de invatat 5 5 8 8, macar a fost echilibrat, 2 cu 2.

Oricum, cum am spus si mai sus, dupa cat nu m-a interesat de facultate semestrul asta faptul ca am scos media asta si ca nu am nici o restanta este mai mult decat aveam eu in plan, bine, restanta nu aveam in plan sa mai am, dar media m-a cam surprins, insa am zis ca de la anul asta e, aici raman, nu mai am ce sa fac oricum, asa ca, revenim la modul serios cu facultate, ca pe primul semestru adica, pentru ca atunci chiar ma duceam la tot, invatam, ma implicam activ si din astea.

Si cam asta a fost primul meu an de facultate, sau cel putin, asta a fost primul meu an de facultate in privinta invatatului, sesiunii, notelor, pe celalalt plan, cum am spus, separat, sa nu le amestecam ca dupa ne ia durerea de cap, cam ca la bauta. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Cea mai mare insulta

Nu stiu cum se face, dar si semestrul trecut am avut si niste profi foarte interesanti, dar astia de semestrul asta de la o materie(spun in privat detalii, nu fac publice nume) zau ca uimesc. Si ca sa rezum introducerea spun doar un citat “noi nu suntem aici sa va invatam”.

Normal, adica cine isi poate imagina ca un profesor este la catedra sa invete niste nimeni de studenti? Auzi tu, asta cred ca este cea mai mare insulta pe care i-ar putea sa i-o aduca cineva, sa spuna, defapt sa se gandeasca, ca el este acolo sa invete. NU, el este acolo doar sa evalueze, si colegii lui de la laboratoare la fel, sunt acolo doar sa evalueze, nu sa invete ceva pe cineva.

Nu mai continui, nu de alta, dar e saptamana mare si nu as vrea sa revin cu heitereala chiar in perioada asta. 

Inca e funny

Faza este mai veche, dar inca are acelasi farmec si acum. Colega mea de camera, E., inainte de fiecare examen in sesiunea era cam asa:

“Anm? Cine poate sa inteleaga analiza? Nu se poate asa ceva, o sa incep sesiunea cu o restanta clar”

“Algrebra? Nu pot sa invat atat, cum sa inveti atat la algebra, nu ai cand, iau restanta clar”

“Anm? Anm-ul a fost mic copil pe langa thm, cum poate cineva sa invete atat la thm in asa putin timp? Nu se poate asa ceva, cu siguranta o sa pic”

“thm? Simplu, uita-te pe cursurile de chimie, deci trebuie sa inveti absolut tot ce a predat, plus probleme, cand sa invat atat sa mai invat si probleme? Nu am cum, clar o sa am restanta”

“fizica? E prea mult sa inveti atat la fizica, nu se poate, pur si simplu nu se poate, acum sigur iau restanta”

Era ceva de genul asta: 

Desigur aceste replici au fost repetate foarte des si au avut si o mimica aparte si o intonatie la fel de specifica si era foarte, dar chiar foarte funny cum se agita pe aici mereu inainte de fiecare examen. Partea si mai funny a fost cand dupa sesiune, defapt dupa vacanta de dupa sesiune, vorbea intr-o seara la telefon si era ceva de genul “semestrul asta toate materiile sunt urate, mult mai urat decat pe primul semestru. ..... A nu, prima sesiune mi s-a parut simpla”

Da, asta este cam amintiri din prima noastra sesiune, dar inca este funny cand ne amintim. 

Dupa ce se trage linie

Anul acesta, pan acum, de-a lungul timpului am tot “adunat” subiecte pe care sa le dezbat aici, dar dupa lunga absenta nu prea mai aveam aceiasi dorinta sa ma grabesc sa ajung acasa si incep direct sa scriu. Dar este bine ca totusi le-am salvat unedva prin diverse poze, da, vedeam ceva care ma intriga sau enerva si ii faceam poza sa imi amintesc. Deci...o sa am ceva idei de articole in viitorul apropiat, dar astazi incep cu altceva. Asta va spun, sau va arat, cum s-a terminat prima mea sesiune. Uite fix asa:

Cum a fost? Nu pot spune ca foarte stresant, dar suficient de stresant, desigur acum ar putea sa apara anumite persoane care sa spuna ca nu m-am stresat deloc si ca am lenevit mai mult, daaar asta este partea a 2-a si intotdeauna exista un exterior si un interior, o privire directa si una de substrat, dar au si ei dreptatea lor, nu m-am agitat foarte tare si pe de-o parte am anumite regrete, dar cu toate astea s-a terminat si regretele sunt inutile acum, si nu a fost chiar atat de rau pe cat ar vrea altii sa creada ca a fost. Si cand ii aud pe altii cu nopti nedormite, cu stres la maxim, cu 3-4 cafele pe zii + 2-3 energizante, nu stiu ce sa zic, involuntar ma cam amuza cand ma gandesc ca eu am ramas la zi cu vreo 4 seriale, am vazut si cateva filme, m-am distrat, am dormit ( si din nou aici ar putea interveni anumite persoane care sa spuna ca am dormit chiar muult, defapt ca de obicei) si totusi s-a terminat relativ ok sesiunea pentru mine, poate chiar mai bine decat pentru cei care s-au stresat foarte tare.

Pertotal media 8,1 pe semestru cu tot cu anm’ul eu zic ca este suficient de ok pentru efortul pe care l-am( sau nu) depus. Acum ca e vacanta, somnic de voie, leneveala cat cuprinde si rasfat de la mami ca doar sunt acasa, nu? 

Ah, ce bine e

Stiu ca am zis in articolul de rezumat de an ca anul asta imi propun sa ma schimb, dar stiti ce am realizat? Ca am facut deja asta, bine, nu in acelasi sens, dar m-am schimbat. Adica sa fim seriosi, cand am scris ultimul articol in care ma luam de ceva? Unde e heitareala din mine? Culmea e ca a fost involuntar si chiar nu am idee cand am scris ultimul articol in care ma iau de ceva. Am remediat ieri, cu un articol semi, dar, nu e panica, remediem in continuare. Si cum remediem? Simplu. Cu clasicul subiect care ma nemultumeste pe mine cel mai tare: cainii din parcarea de acasa!

Da, am stat si eu 2 saptamani acasa in vacanta si am mai iesit si eu din casa, ca tot omul, si ziua si noaptea, de ce sa mint acum? Am iesit si noaptea, am venit acasa noaptea, am venit acasa dimineata. Si iar a trebuit sa merg pe varfuri, sa nu cumva sa scartaie zapada sub picioarele mele prea tare sa se trezeasca animalele salbatice care se numesc cainii din parcul 4, sa am grija sa nici nu alunec ca daca alunecam si cadeam nu mai era speranta, acum mancati coliva, nu mai citeati articole scrise de mine, eram in permanenta cu telefonul in mana ca sa pot sa il apelez pe tata in caz de ceva, stiu ca pana ar fi coborat el cainii deja ar fi fost pe mine, dar voiam sa am un pic de incredere ca daca se intampla ceva exista o sansa mica acolo ca la un moment dat sa dispara acei caini de pe mine.

Asta ma face sa imi amintesc ca prin vara era un status pe facebook cu ceva de genul ca animalele sunt ok si oamenii sunt tampiti si ca ar trebui sa se ia masuri asupra oamnilor. Am dat si eu un comentariu, m-a mancat si pe mine, stiu. Am intrebat cand o sa se ia masuri si asupra cainilor, nu doar a oamnilor. Am cautat postarea si se pare ca au fost sterse comentariile, dar ale mele au ramas in “Activity log” . Mi s-a raspuns ca “nu s-au luat suficiente masuri cand au fost trimise animalele nevinovate in adaposturi?” Normal ca m-a mancat iar, i-am zis ca in slobozia nu s-a intamplat asa ceva, ca eu sunam zilnic la hingheri si cainii din parcarea de la mine nu au disparut in prezent. Asta a fost, de aici s-a trans concluzia ca sunt o persoana ingrozitoare, mi s-a spus ca isi da seama ce inima pot sa am daca am sunat hingherii sa ia niste biete animale din mediul lor, ca animalele ataca doar cand sunt atacate si ca simt cand o persoana este rea. Ce om ingrozitor sunt, asa ca o concluzie. Ocolesc cate 3-4 scari, merg prin parcare cu frica, pref sa nu ies din casa decat sa ma bat cu ei, am atacuri de panica in momentul in care aud un caine ca latra si vine spre mine. Normal, ce persoana fara suflet, ce om ingrozitor poate fi zdwub, suna la hingheri sa ia niste biete animale care nu vor decat sa se joace cu tine molfoindu-ti carnea de pe picioare. Sincer? Nu stiu cum de ma mai suport nici eu, d-apoi altii.

De ce am zis de treaba asta abia acum? Pentru ca am fost acasa si pentru ca am avut din nou, inevitabil, intalniri cu ei. Si mi-am amintit ca tot eu sunt persoana aia teribila din ecuatia asta. Eu ii bat, eu ii alerg, eu ii agresezi, ei simt ca sunt o persoana fara suflet. Incep sa ma gandesc sa ii las sa se hraneasca cu carnea mea, si asa saracii nu au ce manca, dar sa nu ii ducem in adaposturi unde sunt hraniti, sa ii lasam pe strada sa manance din gunoaie si din oameni.

Multumesc ca unde stau acum nu sunt caini, sunt defapt 1-2 in campusul politehnicii, dar sunt atat de comozi incat in momentul in care treci pe langa ei nici macar nu ridica privirea sa se uite la tine, in concluzie sunt pasnici, si in plus acolo este mereu un flux foarte mare de persoane, este un dute-vino permanent aglomerat, deci... multumesc ca nu am si aici parte de astfel de animale simpatice si dornice de joaca cu tibia mea dupa ce imi mananca muschii gambei. 

Plimbare sensibila

Eu incerc sa fiu o persoana prietenoasa, sa arat si altora locuri noi, locuri frumoase pe care nu le vezi prea des prin bucuresti. Asta am vrut sa fac si ieri. Am vrut sa arat cuiva un drum forestier printr-o mini padure din campusul de la Poli. Da, asta am vrut sa fac, nu am luat-o pe drumul gresit! Eu cunosc campusul din Poli acum ca pe propriul buzunar...hei, am gasit 50 de bani in blugi...revenind, cunosc campusul ca pe propriul buzunar, deci exact pe acolo am vrut sa merg ca sa poata vedea si ea frumusetea unui drum forestier in mijlocul campusului, dar ce credeti? Mp3’ul nu a apreciat deloc gestul meu si se tot plangea ca am dus-o in padure si ca ne-am pierdut, evident ca asta nu a fost adevarat, stiam exact unde suntem, i-am aratat si repere, dar ea nu si nu, si am renuntat la plimbarea prin padure si am revenit pe drumul cel bun dupa care am venit acasa.

Data viitoare nu iti mai arat campusul!!! Care nu doar pare imens, chiar este. Dar in acelasi timp este un loc foarte frumos pentru o plimbare luunga sau scurta, depinde pe unde vrei sa o iei, ai pe unde sa alergi, pe unde sa te plimbi cu bicicleta/role, sa te plimbi pe jos, sa stai intins pe iarba si asa mai departe. Dar acum spuneti si voi...mai merita sa du Mp3’utul pe acolo daca se plange ca e padure parasita?

Ca student din provincie

Ca student din provincie, ca proaspat student din provincie, sunt anumite lucruri cliseice pe care le faci in online, bine, pe facebook. Eu? Da, recunosc, de data asta ma caracterizeaza si pe mine.

1 1.Setezi ca ai terminat liceul

     2. Setezi ca ai inceput facultatea/universitatea x

    3. Dai like paginii facultatii si uneveristatii x

   4. Intru in grupul creat pentru generatia ta de la facultatea x

    5. Dai like paginii “Student din provincie”

    6. Celelalte 5 sunt intr-o ordine cam aleatori, poti sa le faci si altfel, dar asta, asta in 98% din cazuri este lasat ultimul: setezi ca te-ai mutat si de acum locuiesti in Bucuresti

Pe 6 l-am bifat sambata asta si de astazi sunt oficial student, a fost deschiderea. Maine o sa va povestesc despre orarul meu si cum a fost momentul in care l-am citit prima data si cum m-am uitat in craci. Dar cel mai probabil maine seara dupa ce vin de la facultate...

Unde dai si unde crapa

Cand m-am consolat definitiv cu gandul ca sunt oficial un viitor inginer, dar momentan sunt doar un student la energetica...am zis sa dau si eu like paginii de facebook a facultatii, a universitatii dadusem de mult. Foarte tare mi s-au parut sugestiile oferite. Cei care nu au facebook, stiu ca mai sunt si persoane care nu vor sa fie prinse in aceasta nebunie numita “facebook”, cand dai like unei pagini ti se ofera sugestii pentru alte pagini care par a fi in legatura cu cea careia i-ai dat like initial. Sa va arat acum ce mi-a aparut mie la sugestii:

Da, descriierile sunt buna...eu dau like paginii unei facultati, iar facebookul imi sugereaza sa apreciez si doua cluburi din zona si anume, dupa cum se observa din imagine “kulturhaus” si “one” . Unele persoane mi-au spus cand le-am aratat si lor imaginea ca “se mai uita si la om cand dau sugestiile”...poate facebook m-a vazut o persoana mai nesociabila si neintegrabila si s-a gandit sa nu ma lase sa imi bat capul cu facultatea asta cum am in plan cel putin in primul an si sa ma trimita sa ma distre...sa-l ascult...sa nu-l ascult...sunt in dubii, sincer...inca nu i-am urmat sfatul, nu am dat like si cluburilor sugerate.  

Daca nu eu atunci cine?

Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine? EU!!!! Nu stiti la ce ma refer? Hai ca dau putin inapoi. Intr-un articol mai vechi, asta in care faceam o sinteza a bacului, am inceput prin a spune asta (da, o sa dau copy-paste sa nu ma injurati ca vreau sa va fac sa treceti pe la articolele mele mai vechi): “O  sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…”

Da, ma enervam prea tare facand treaba asta si am mai adaugat o tastatura la calculator…si cand voiam sa scriu un articol sau sa vorbesc cu cineva pe chat trebuia sa foloses tastatura aia care se auzea pana la parter(si eu stau la etajul doi) cand scriam ceva si pe cealalta, aia defecta, dar fara fir, o foloseam doar cand ma uitam la filme sau voiam sa caut chesti mici si scurte pe google/youtube.

Si acum revenim la afirmatia de la inceputul articolului: Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?

EU!!!  Da, tastatura noua, laptop nou, materie prima noua pentru viitorul inginer din mine pentru ca da, sunt un viitor inginer. Stiu ca nu am apucat sa spun asta aici asa ca specific acum pentru cei care nu ma au la prieteni pe facebook: Oficial sunt student la Universitatea Politehnica din Bucuresti la Facultatea de Energetica la buget…deci sunt un viitor inginer…desigur, daca ne luam dupa imnul politehnicii, pe care il aveti mai jos putin, o sa fiu un inginer peste aproximativ 9 ani…pentru ca “primi 7 ani sunt grei pana treci in anul 3”, dar sper sa nu fie cazul si sa ma pot numi inginer peste 4 ani si peste 6 masterant si de ce nu peste 8 chiar doctor.  

Acum incepe defapt

Anu’ trecut pe vremea asta va stresam cu ziua mea, acum va stresez cu bacul meu. Si asta dintr-un singur motiv: abia acum constientizez faptul ca bacul nu e doar ceva de umplutura, ca admiterea este serioasa si ca toate astea sunt importante. Saptamana viitoare, da, peste fix o saptamana am prima simulare si abia acum cu ocazia asta constientizez ca eu nu am invatat nimic concret pentru bac si putinul pe care il stiu incep sa-l uit din cauza stresului. Da, am inceput sa ma stresez…ba chiar incep sa ma gandesc ca trebuie sa ma reprofilez. Nu vreau sa o fac, dar trebuie sa-mi aleg totusi si variante de rezerva in caz de…Doamne fereste. Ba chiar am inceput sa caut pe net tot felul de chestii ca poate poate ma duc la Universitate la informatica…sau poate fac un an de ASE…poate fac cibernetica sau ceva cu manangement. Am inceput sa caut informatii despre diverse sectii si chestii. Poate o sa ajung sa fac chiar ceva despre managementul deseurilor care mi se pare destul de interesant daca intri in amanunte tehnice.

Ideea este ca am stat pana acum cu nepasare...bine, nu chiar cu nepasare. Adica am bagat fizica si inca bag fizica la greu, de saptamana asta incep sa bag si mate mai intens si in weekend o sa rup comentariile la romana pentru simulare, dar acum am inceput sa ma stresez si sa ma panichez usor. Trece, nu zic ca nu, dar in momentul de fata caut alternative, caut si alte variante...ma intreb ce as mai putea face daca eu de cand am intrat la liceu si am vazut ca imi place informatica mi-am zis ca o sa fac asta mai departe, o sa fac ceva pe domeniu IT. Sunt 2 optiuni mai mari: Politehnica: la automatica sau la calculatoare si Universitate: la Informatica. Din astea ies inginer, inginer cu alt rang...adica fie inginer automatist, fie inginer IT, fie inginer informatician. Dar sunt inginer...mai e si ASE’ul la cibernetica, dar de acolo ies economist...in domeniu IT ce e drept, dar economician. Sau pot sa fac ceva de management tot la ASE...sau sau sau...multi de sau in capul meu acum si nici urma de formule matematice sau fizice.  

Expert zici?

Din cate imi amintesc eu am mai scris de cateva ori ca ma uit la multe filme si seriale, ba chiar la un moment dat, la sfarsitul anului trecut facusem o rubrica in care vinerea recomandam un film…de ce m’am oprit din asta? Hmm…buna intrebarea, poate ma apuc iar, sa mai vad. Oricum, revenind…ideea este ca astazi a aparut un nou episode dintr’un serial pe care il urmaresc…si da! Ma enerveaza la culme ca trebuie sa astept o saptamana pentru 40 minute, dar imi place serialul si m’a prins actiunea, nu pot sa astept pana se termina sa’l iau de la cap la coada…ma supun si astept o saptamana un episode de 40 minute. Normal ca mi’a stat gandul mult astazi la episodul respectiv, asa ca in momentul in care am ajuns acasa dupa ce am mancat si mi’am rezolvat niste treburi am si dat iama pe filelist sa descarc episodul si sa’l vad. Am vazut episodul…destul de bun zic eu, dar cam scurt, vesnica problema. Dupa mi’am amintit ca n’am terminat filmul de aseara, ca m’a luat somnul si l’am oprit pe la sfarsit, mai avea cam 30 minute. Am vazut si sfarsitul filmului respctiv, si el a fost bun, mi’a placut. Dupa ce am terminat cu asta…intru si eu pe facebook si acolo gasesc diverse stiri de la protv, da, le’am dat like si nu stiu de ce nu le dau unlike pentru ca au in mare parte numai stiri idioate cu titluri “SENZATIONALE!!!!” Si ce credeti? Normal gasesc unul din aceste articole, nu avea chiar un titlu sensational, dar am intrat sa citesc articolul si incep si citesc si ajung la partea asta :

“Un studiu realizat pe 50.000 de persoane a demonstrat ca oamenii care dorm prea mult au acelasi risc ca si cei care dorm mai putin de 6 ore.

Toti pot face boli grave, cum ar fi diabet, obezitate, anxietate sau afectiuni cardiace, scrie Daily Mail.

Mai mult, Academia Americana de Medicina a Somnului sustine ca persoanele care dorm prea mult sunt mai expuse bolilor decat cele care dorm prea putin.”…stai putin, inapoi…Academia Americana de Medicina a SOMNULUI????? Serios? Exista asa ceva? Stati, stati ca mai e ceva interesant :

“Doctorul Safwan Badr, expert in somn, precizeaza ca odihna pe timpul noptii este la fel de importanta ca si alimentata echilibrata sau exercitiile fizice.”…staaaai, si aici, inapoi…EXPERT IN SOMN???!?!?!

WTF?!?!? Pe bune chiar exista academia americana de a somnului si cineva care poarta “rangul” de expert in somn. Adica, oficial, ca asa si eu sunt expert in somn, dar eu sunt pentru ca dorm muuuult, el a facut o scoala ca sa poata fi numit asa?

Nu pricep…mi se pare chiar aberant si ciudat si aiurea si tot odata funny. Sa inteleg ca acum nu ma mai pot autointitula expert in somn, nu? Adica nu am urmat niciun fel de studii pentru asta…O sa ma documentez…poate imi iau si eu o astfel de diploma. DA! Ar fi cel mai bine asa. Gata cu Politehnica, gata cu automatica…ma duc la o facultate care imi poate oferi o diploma de expert in somn! Stie cineva una buna? 

Azi + 1 an

Ma uit in calendar, defapt in dreapta jos pe bara de la windows, si vad ca e 22, 22 iulie, in perioada asta, saptamana asta defapt, se dau examenele de admitere pentru UPB, Universitatea Politehnica Bucuresti, si ma apuca un gand: la anu’, pe vremea asta, nu o sa mai stau in fata calculatorului scriind articole pe blog despre tot felul de aberatii care o sa’mi bantuie mie prin cap, nu, o sa fiu in Bucuresti, stresandu’ma pana aproape de maxim sau poate chiar pana la maxim cu gandul ca din clipa in clipa o sa am in fata o foaie de hartie care’mi va asigura sau nu viitorii 4 ani. Spun din clipa in clipa pentru ca nu stiu exact cand vor fi examenele. Anul asta de exemplu s’a dat astazi prima proba si maine se da a 2’a, dar nu se da in fiecare an in aceleasi zile, asa ca mai general si sigur: saptamana asta.

Si pana termin eu cu inscrierile si toate formalitatile astea(formalitati pe naiba) o sa imi fac cerere de camin pentru ca da, acolo vreau sa stau. Dar cu siguranta o sa vina unii si o sa zica ceva de genul “de ce sa stai la camin? Sunt atatea apartamente/garsoniere cu chirie buna sau cu pret de cumparare bun, o agentie imobiliara te pot ajuta sa gasesti un apartament bun din punct de vedere calitate-pret si intr’o zona buna” sau altii care o sa sara si mai si  “Cum sa stai la camin domle’ cand eu stiu cea mai cea agentie imobiliaraBucuresti care iti ofera mai multe oferte decat ai cere?” Si lista poate continua, evident, dar eu o sa ma incapatanez sa raman la camin pentru ca mi se pare o experienta inedita ce trebuie traiata macar 1-2 ani.

Dupa terminare celor 4 ani cu siguranta o sa trebuiasca sa imi caut un apartament sau o garsoniera pentru ca garantat 100% nu ma intorc in oras sa stau cu mama si cu tata, de la anu’ ma mut si inapoi nu ma mai intorc sa stau. Adica sa fim seriosi pana la urma, nu? Cine s’ar intoarce din Bucuresti intr’un oras cum e al meu? Nimeni.

Dar oricum, toate astea sunt momentan doar in mintea mea pentru ca pana atunci mai e 1 an. Si intr’un an se intampla multe si 1 an nu trece chiar atat de usor. Desi, fiind ultimul an de liceu, este posibil sa treaca destul de repede, dar perioada din mai pana in iulie nu o sa treaca repede deloc. 

Dupa parerea unora

Unii zic lucruri de genul cica imi pierd potentialul…ca sunt o lepra. Ce pot sa zic? Partial adevarat…sunt de o lene iesita din comun, dar totusi…Eu sunt de parere ca lumea ma supraapreciaza…DA! Asta e parerea mea…oamenii cred ca sunt in stare de multe de care eu nu sunt asa sigura pe mine…eu am dubii, dar altii sunt siguri pe capacitatea mea de a reusi. Si cica pentru ca nu’mi dau suficient interesul si nu vad asta imi pierd potentialul…ca daca m’as stradui mai mult cu capacitatile mele as putea sa fac mult mai multe. Cam asa spun majoritatea persoanelor care ma cunosc nu am scos eu cuvintele astea…ce e drept au o parte de adevar si aici…adica sunt o persoana care retine repede, dar care nu poate invata decat logic…nu pot sa tocesc. Invat mecanic cuvant cu cuvant, dar cand termin ideea de citit deja uit cum incepe. Deci asta nu prea inseamna ca da potentialul afara din mine, nu? Dar totusi multi se incapataneaza sa’mi repete chestia asta si cred ca intr’o zi o sa mi se urce rau de tot la cap si o sa ajung si eu sa cred ca pot sa fac anumite chestii de care nu sunt atat de sigura.

Trebuie totusi sa recunosc ca m’am bazat putin pe ideea asta, pe stilul meu de a asimila informatii cu usurinta atata timp cat le gasesc o logica in momentul in care m’am hotarat sa nu ma hotarasc deloc la ce facultate dau si sa incerc la amandoua…si la Poli si la Medicina.

Nu prea are sens articolul, stiu, dar am vrut sa va spun si voua ca cica imi pierd potentialul fara sa’mi dau interesul dupa parerea unora. Au si n’au dreptate, nu? Adica chiar sufar de lene acuta, dar totusi imi dau intr’o oarecare minima masura interesul…am o gandire logica si retin destul de repede idei, dar numai logic deci totusi asta nu inseamna ca am ditai potentialul sa fac cine stie ce si eu nu’mi dau seama si nu fac nimic, nu? 

Si m'am hotarat!

Da domle! M’am hotarat, m'am hotarat sa nu ma hotarasc deloc. Dupa cum am mai spus inca de la sfarsitul anului scolar trecut am dilemma asta: eu unde dracu ma duc la facultate? La poli sau la medicina? Si uite asa am tot ramas cu dilema asta, dar acum m’am hotarat si m’am hotarat asa: dau la amandoua! Da, trebuie sa invat putin in plus…adica daca nu intru la medicina asta e invat biologia de a 11’a degeaba si daca intru la medicina asta e am invatat mecanica si m’am chinuit putin si la mate degeaba. Dar nu’i bai. Cum? Pai…m’am decis sa invat fizica foarte bine…si la admitere la medicina sa dau examenul la fizica nu la chimie. Si la poli si la medicina se dau 3 capitole ale fizicii: termodinamica si electricitatea sunt comune, diferenta este ca pentru medicina trebuie sa invat si optica si pentru poli trebuie sa invat si mecanica. Mai pe scurt trebuie sa invat toata fizica, dar 2 o sa le invat oricum pentru bac si pe celelalte 2 o sa le invat in timp si o sa le aprofundez in perioada de dupa bac pana la admitere.

Deciziile mele

Era o chestie  care se tot plimba pe facebook, era share’uita si like’uita de muulti cu ceva de genul e viata mea si greselile mele, nu trebuie sa te bagi tu in ele….chiar nu imi vine acum cum era defapt…ceva pe acolo oricum. Si acum ce vreau eu sa zic cu asta, nu? Vreau sa zic asa: ca deciziile care tin de mine, de viitorul meu, de binele sau raul meu le iau eu si atat! Mie asa mi se pare logic…daca trebuie sa iau o decizie care imi va afecta viata MEA, viitorul MEU, etc mi se pare firesc sa iau EU decizia respectiva, nu? La fel ca pe foarte multe altele probabil o sa iau o decizie gresita, dar nu o sa reprosez nimanui, ci in cel mai rau caz o sa simt nevoia sa’mi dau mie palme, dar cum am zis asta doar in cel mai rau caz.

Sunt o persoana care in teorie invata din trecuta, dar in practica ce am invatat in teorie tinde spre 0…deci per total e egal aproape 0, dar cu toate astea…0,0000…01 ala de azi si cu 0,0000…01 de ieri si tot asa se aduna si pe un timp foarte indelungat invat ceva, dar cu toate astea au fost greselile mele…au fost rezultatul deciziilor mele.