Nu am mai scris de cam mult timp despre A. asa ca
scriu acum, si nu asa oricum, pentru ca A. a fost cea mai tare persoana ever.
Luni seara, cand am venit de la munca m-a asteptat cu mancarea calda pe masa,
mi-a dat sa mananc, mi-a dat si desert, iar asta este cel mai tare gest posibil
pentru mine, sa ma astepte cineva cu mancare dupa o zi in care am fost si la
facultate si la munca, sa nu mai stau eu sa fac asta, ador asta. Si in acelasi
timp A. m-a facut aseara sa realizez ca prostia doare si m-a mai facut sa
realizez foarte multe chestii pe care le ignorasem din cauza unor vorbe anapoda
si din cauza unor idei idioate din mintea mea. Asa ca A.: iti multumesc pentru
ca existi in viata mea, chiar nu stiu ce m-as face fara tine si nici nu vreau
sa aflu vreodata, pentru ca daca aseara am reactionat cum am reactionat in acea
situatie, daca ar fi fost cu tine stiu ca ar fi fost mult mai rau de atat. Nu am
multi prieteni, dar in acelasi timp am cei mai buni prieteni si nu i-as da la
schimb pe o mie, pentru ca intotdeauna calitatea bate cantitatea, iar pentru
mine A. face cate n prieteni de duzina, si ma bucur ca in clasa a 9-a in al doilea semestru mi-am facut curaj
sa ma bag in seama cu ea si ca acum, dupa 4 ani si ceva, aproape 5, inca e
prietena mea. Da, ma mai si supara, vreau sa o bat uneori, dar si ea pe mine,
destul de des, dar altfel ar fi ceva plictisitor, nu? Plus ca cine se aseamana
se aduna. Mersi A.
Cand intrebi pe cineva de facultate o sa auzi numai
chestiile alea gen “bai am fost la o bauta aseara, nu am mai ajuns acasa, am
dormit acolo” sau mai generalizat “e bine bai, bauta, muzica, lautari, somn,
leneveala, lejer, nu ai stres, nu trebuie sa te duci la facultate, te duci la
examen si atat”.
Hai sa va spun eu adevarul despre cum e la
facultate pentru ca nu, nu e asa. Adica da, ok, mai faci si cate o bauta, cate
o iesire, dar nu, nu zilnic. Nu merge asa. Nu poti sa te duci la facultate doar
in sesiune pentru ca daca nu te duci la laboratoare/seminare nu ajungi in
sesiune ca nu te baga profii in examen. Daca nu iti faci temele la
seminare/laboaratoare iar nu te baga astia in examen. Da, asa e defapt la
facultate. La liceu te durea in pix ca ai teme, aici nu e asa, daca nu iti faci
temele deja iti scade puncte din nota finala. Si nu, iar nu e ca in liceu daca
iei azi un 2 mai iei 5 sau 6 de 10 si ai
rezolvat totul, nu, aici a scazut si aia
e, sau ai luat 2 din nu stiu cat...pai atat ramane.
Sunt mai cuminte la facultate decat eram in liceu,
serios va zic...si mai stau si in regie, in centrul a tot ceea ce ti-ai putea
dori pentru o distractie...
Dar nu, facultatea inseamna defapt partiale,
examene, teme, laboratoare, seminare, cursuri, da, si cursuri. Da, astea nu
sunt obligatorii, dar 90% de profi tin cont si de asta...adica gen daca ai
prezenta la curs ai 10 puncte din nota finala(100)...daca nu ai prezenta, in
mod logic, ai -10 puncte din nota finala.
Partea asta nasoala nu ti-o spune nimeni despre
facultate, normal ca nu. Dar cum am spus, si ei au dreptatea lor, este si super
fun, nu neg asta, sunt si baute si distractii si ieseli si nopti nedormite si
dimineti prinse prin centrul vechi, si clubareala de cand se inchide pana cand
se deschide la metrou, si chefuri in camine, da, viata de student, viata in Bucuresti e smechera, dar
la facultate nu, nu e smecher deloc. Clar trebuie facuta o diferenta intre
astea doua pentru ca sunt complet incompatibile
Au trecut si primele zile de facultate. Pana acum
pot spune ca a fost ok, am dat doar peste un prof comunist, restu par ok, dar
in doua zile nu i-am intalnit pe toti.
Vreau totusi sa va povestesc astazi despre cum
m-am uitat in orar ca intr-o carte de chineza...adica nu intelegeam absolut
nimic.
Uitati aici un print.
Da, acum stiu sa il citesc, stiu prescurtarile de
la ce vin, stiu ce inseamna / ala, stiu cum e imparit pe grupe...pentru ca da,
prima data m-am utiat la prima grupa si nu intelegeam de ce sunt mai multe,
apoi am vazut ca sus e nr grupei.
Cu alte cuvinte m-am uitat ca in craci la el prima
data, dupa ce l-am analizat mai bine l-am inteles si acum sunt ok, nu, normal
ca nu l-am invatat, eu nu il stiam nici pe ala din liceu, d’apoi pe
asta....stiu insa la cat intru si la cat ies in fiecare zi...sau aproape, inca
mai lucrez si la asta.
Cu alte aventuri din noua mea viata de student, ba
chiar de student din provincie revin in curand.
Ca student din provincie, ca proaspat student din provincie,
sunt anumite lucruri cliseice pe care le faci in online, bine, pe facebook. Eu?
Da, recunosc, de data asta ma caracterizeaza si pe mine.
1 1.Setezi ca ai terminat liceul
2. Setezi ca ai inceput facultatea/universitatea x
3. Dai like paginii facultatii si uneveristatii x
4. Intru in grupul creat pentru generatia ta de la
facultatea x
5. Dai like paginii “Student din provincie”
6. Celelalte 5 sunt intr-o ordine cam aleatori,
poti sa le faci si altfel, dar asta, asta in 98% din cazuri este lasat ultimul:
setezi ca te-ai mutat si de acum locuiesti in Bucuresti
Pe 6 l-am bifat sambata asta si de astazi sunt
oficial student, a fost deschiderea. Maine o sa va povestesc despre orarul meu
si cum a fost momentul in care l-am citit prima data si cum m-am uitat in craci.
Dar cel mai probabil maine seara dupa ce vin de la facultate...
De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu
ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze
sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu
stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca
o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa
fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu
persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…
O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am
facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in
aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la
gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am
suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am
crezut si eu cu maturizarea.
O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da,
stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim
cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore
de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem
auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o
sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai
fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume
bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…
A trecut si liceul, se presupune ca am crescut,
ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie
De ceva timp , adica de cand a inceput
scoala defapt…eu mi’am propus sa fiu un elev mai constiincios…adica sa zicem ca
m’am decis sa ma comport ca si cum as fi elev in clasa a 12’a…da, stiu, chiar
sunt. Siii uite ass frumusel stau eu muuult si bine si imi fac teme si invat si
imi fac foi cu formule si imi schitez si etc etc etc, chestii din astea. De se
mira toata lumea de mine cand ma vede ca scriu pe zi si chiar si in weekend. Eu
in general scriam si invatam, atunci cand o faceam, doar seara si in niciun caz
in weekend. Ma mir si eu de mine si sincer va zic ca daca eram asa si in
ceilalti 11 ani de scoala acum eram deja cu mintea prastie si probabil aveam un
loc frumos la spitalu’ nr 9 sau la balaceanca.
Cum adica de ce? Innebuneam bai omule…au
trecut 2 luni si deja simt ca o iau usor pe aratura. Si pe langa faptul ca
toata lumea se mira de mine unii mai fac si caterinca … adica e ceva firesc,
banuiesc. Un fel de karma ar spune unii. Da, se poate spune si asa … adica si
eu faceam caterinca de altii cand invatau toata ziua … acum a venit si randul
meu. Dar doar partial … adica totusi, eu invat si scriu si’mi fac scheme si
desene si rezumate doar la ce ma intereseaza. La restul doar asa, ocazional,
cand e nevoie … cum a fost de exemplu saptamana trecuta cand am scris si la
biologie si la economie ca sa pot copia la lucrari pentru ca nu am putut
invata, dar am incercat. In rest mananc fizica si matematica pe paine … si ma
enervez la eseurile de la romana.
Pe langa multiplele glume mai mult sau
mai putin inspirate ale lui C. mai face caterinca si tata de mine. Cand ma vede
asa mai vine si’mi spune ca miroase cam urat la mine in camera … un miros pe
care nu l’a mai simtit pana acum la mine, aici…prima data m’am uitat tare
ciudat la el ca nu intelegeam … plus ca eram in fizica pana peste urechi … si
dupa il aud “a, gata, stiu … miroase a creier incins” hahahahaha, ce glume bune
are in el, nu? Dar nuuu, nu se opreste aici … continua … si imi spune ca desi e
aproape iarna ar trebui sa se duca prin oras si sa caute o firma buna cu
angajati profi pe care s’ai aduca acasa, la mine in dormitor mai exact si in
momentul in care eu ma concetrez atat de tare si atat de mult sa le spuna
baietilor de la firma pe care o gaseste “gata baieti, hai instalarea aer conditionat”
ca sa mi se mai ventileze putin creierul incins.
Glume una si una pe seama mea … bine
totusi ca m’am apucat de invatat abia acum ca nu rezistat 12 ani cu glume din
astea. Dar…pot spune din nou ca poate fi un fel de karma…si eu am folosit in
trecut gluma asta cu miroase a creier incins pe aici…
Ori am imbatranit eu prea rau si nu ma
pot acomoda repede la reducerea orelor de somn ori relatia dintre mine si somn
a ajuns la un nivel foarte inaintat si nu se poate obisnui cu ideea ca reduc
din orele petrecute impreuna. Altfel nu’mi pot explica cum doar 3 zile de
trezit dimineata si de scoala m’au obosit in asemenea hal. Adica totusi…ieri la
ora 3 si jumatate n’am mai rezistat…la 3 si ceva imi cadeau ochii in gura, la 3
si 25 m’am pus in pat si am adormit instant…m’am trezit abia pe la 7 jumatate
si atunci pentru ca’mi era foame. Si m’am culcat inapoi la 10 jumatate…Si
dimineata ghici ce? Normal ca tot aveam un nivel foarte ridicat de oboseala…
Adica imi imaginam ca o sa fie macar
ceva de genul :
Adica macar in prima saptamana sa ma
trezesc si eu mai fresh, mai ok, dar din pacate se pare ca nu…
Altceva nu stiu ce sa va mai spun…va mai
spun…va mai las cu o imagine care e foarte adevarata…
Poate daca ma acomodez si scap de oboseala asta imi vine si inspiratia
Momentul ala ciudat cand realizezi ca
este ultima ta prima zi de liceu
Un articol cam matinal, da…chiar prea
matinal pentru mine, parca. Dar bine, recunosc, am scris articolul aseara, nu l’am
programat, chiar m’am trezit la ora asta si am intrat si l’am postat. Pentru
cei mai multi dintre voi stiu ca ziua de astazi este una din lunga rutina
obisnuita, dar pentru mine ziua de luni redevine ziua aia enervanta care da
startul unui nou maraton de 5 zile de trezit foarte matinal, ca si acum, sau
chiar mai devreme…asta dupa ce 2 luni a fost o zi ca oricare alta.
Desi am mai pus melodia asta de vreo 2
ori pe aici…astazi este cam ultima data cand pot sa o pun si sa ma suprapun cu
mesajul ei…pentru ca astazi este ultima mea prima zi de liceu, iar anul asta
este ultimul meu an de liceu. Da, stiu ca pot sa repet clasa, dar chiar nu as
vrea sa fac asta.
Si acum majoritatea, daca nu toti, o
sa’mi spuneti cat de dor imi va fi de momentele petrecute in scoala, in liceu.
Nu va contrazic, aveti dreptate, chiar o sa’mi fie dor la un moment dat si la
sfarsitul anului, in vara anului 2014 defapt, probabil o sa’mi para chiar rau
ca s’a terminat cu adevarat, dar in acelasi timp o sa ma gandesc la bacul ce o sa
bata la usa, la admiterea ce se va lasa asteptata si la urmatorii 4 ani de
facultate. Si da, normal, o sa ma gandesc si mai mult la faptul ca o sa plec de
acasa si o sa trebuiasca sa iau lucrurile mai in serios pentru ca nu o sa mai
fie mama care sa ma astepte cu masa pusa cand vin de la cursuri.
Da, am pomenit si de bac si de
admitere. Le constientizez foarte bine importanta si chiar o sa incerc sa’mi
dau silinta, dar asta nu o inseamna ca trebuie sa renunt la ceea ce’mi place,
nu inseamna ca un an o sa’mi tin blogul pe pauza pentru ca am eu 2 examene.
Daca stau sa ma gandesc bine examenele astea 2 nici nu se compara cu cele ce ma
vor astepta din toamna viitoare in facultate. Trebuiesc tratate serios,
constiincios si o sa treaca, cu bine, sper. Dar revin la ideea de mai sus: daca
sunt a 12’a nu inseamna ca o sa renunt la activitatea mea zilnica de pe
bloguri, nici de pe al meu si nici de pe ale voastre. Poate doar in perioada
aia de o saptamana cu bacul si 3 zile cu admiterea o sa mai raresc putin
activitatea, dar nici atunci nu o sa fie 0. Sa fim seriosi, nu trebuie sa comentez
si eu undeva cat de rau m’au enervate subiectele sau cat de usoare…da,
nu o sa se intample asta…sau cat de accesibile au fost?
Am precizat asta pentru ca cineva m’a
compatimit saptamanile trecute ca incep liceul si trebuie sa renunt la blog
pentru cel putin un an.
In fine…eu acum dorm pe mine(e scrisa
azi treaba asta, inainte de a posta) si trebuie sa ma duc sa fac un dus, sa
beau cafeaua si in acelasi timp sa ajung si la festivitatea de deschidere, care
incepe la…8. Bun, ma uit la ceas si e cam tarziu pentru tot ce vreau sa fac,
nu? Mai bine fug…
Ma uit in calendar, defapt in dreapta
jos pe bara de la windows, si vad ca e 22, 22 iulie, in perioada asta,
saptamana asta defapt, se dau examenele de admitere pentru UPB, Universitatea Politehnica
Bucuresti, si ma apuca un gand: la anu’, pe vremea asta, nu o sa mai stau in
fata calculatorului scriind articole pe blog despre tot felul de aberatii care
o sa’mi bantuie mie prin cap, nu, o sa fiu in Bucuresti, stresandu’ma pana
aproape de maxim sau poate chiar pana la maxim cu gandul ca din clipa in clipa
o sa am in fata o foaie de hartie care’mi va asigura sau nu viitorii 4 ani.
Spun din clipa in clipa pentru ca nu stiu exact cand vor fi examenele. Anul
asta de exemplu s’a dat astazi prima proba si maine se da a 2’a, dar nu se da
in fiecare an in aceleasi zile, asa ca mai general si sigur: saptamana asta.
Si pana termin eu cu inscrierile si
toate formalitatile astea(formalitati pe naiba) o sa imi fac cerere de
camin pentru ca da, acolo vreau sa stau. Dar cu siguranta o sa vina unii si o
sa zica ceva de genul “de ce sa stai la camin? Sunt atatea apartamente/garsoniere
cu chirie buna sau cu pret de cumparare bun, o agentie imobiliara te pot ajuta
sa gasesti un apartament bun din punct de vedere calitate-pret si intr’o zona
buna” sau altii care o sa sara si mai si
“Cum sa stai la camin domle’ cand eu stiu cea mai cea agentie imobiliaraBucuresti care iti ofera mai multe oferte decat ai cere?” Si lista poate
continua, evident, dar eu o sa ma incapatanez sa raman la camin pentru ca mi se
pare o experienta inedita ce trebuie traiata macar 1-2 ani.
Dupa terminare celor 4 ani cu
siguranta o sa trebuiasca sa imi caut un apartament sau o garsoniera pentru ca
garantat 100% nu ma intorc in oras sa stau cu mama si cu tata, de la anu’ ma
mut si inapoi nu ma mai intorc sa stau. Adica sa fim seriosi pana la urma, nu?
Cine s’ar intoarce din Bucuresti intr’un oras cum e al meu? Nimeni.
Dar oricum, toate astea sunt momentan
doar in mintea mea pentru ca pana atunci mai e 1 an. Si intr’un an se intampla
multe si 1 an nu trece chiar atat de usor. Desi, fiind ultimul an de liceu,
este posibil sa treaca destul de repede, dar perioada din mai pana in iulie nu
o sa treaca repede deloc.
Cand am cotrobait prin “cutia cuamintiri” v’am mentionat ca din totdeauna am vrut sa dau la politie, pana cand
am intrat la liceu, si tot acolo am spus ca o sa explic asta separat. Pai, sa
va explic, nu? Defapt nu sa va explic, sa va povestesc, chiar daca nu e asa
mult si nici prea interesant…bine, pentru mine este.
De cand ma stiu mi’a placut sa ma joc
cu pistoale, de orice natura, cu apa, cu bile, cu tinte, improvizat din lemne,
cu ventuze, etc etc etc. Ca o mica paranteza, cu cel cu tinte nu m’am jucat
foarte mult pentru ca eu si frate’miu trageam unu in celalalt si alea lasau
semne, si tot din cauza asta nici cu bilele nu ne jucam in casa prea mult…dar
ne mai si jucam…de exemplu intr’un timp insiram pe usa de la dormitor (deschideam
usa si le puneam pe partea aia de sus de la toc) tot felul de jucarioare care
sa stea acolo nemiscate si incercam sa le tintim sa cada. Da, eram niste
lunetisti cu bile, si cu sageti improvizate trageam intr’o bucata de polistiren
pe care lipeam o foaie pe care erau desenate cerculete…un fel de darts
improvizat…sagetile erau interesante, erau facute din: un bat de chibrit, un
bold, ata de cusut si foaie pentru foarma aia din spate care sa’i dea forma
aerodinamica si sa poata sa zboare Asaaa sa mai inchidem si paranteza asta ca s’a
facut cam mare si sa revenim la politia mea. Deci pana acum avem una bucata:
imi placea foarte tare sa ma joc cu pistoalele de orice natie. Dupa, imi placea
uniforma faorte mult. Si mai imi placea ideea de autoritate, de putere. Adica,
normal, nu ma imaginam gargea sau cap de creta de la circulatie, nu, ma gandeam
la ceva mai palpitant, cu interventii, cu impuscaturi, cu morti, cu raniti, cu
arestari spectaculoase, cu munca la birou, cu investigatii, cu criminalistica,
din astea. Si astfel de persoane sunt persoane cu putere, nu? Sunt. Si mi’am
dorit din totdeauna sa fiu si eu asa. Prin generala incepusem ca constientizez
proba aia fizica la care picau multi si ma descuraja putin, dar ma gandeam ca
daca ma antrenez o sa fie ok si acolo si ma gandeam sa dau la academia de
subofiteri de la Campina, dar in a 8’a am aflat ca au facut’o post-liceala…trebuie
sa am minim 10 clase sa ma duc acolo. Si atunci mi s’a taiat tot elanul…adica
ce trebuia sa fac? Sa fac 2 ani mate-info si dupa sa ma las de liceu sa ma duc
la subofiteri? Nu are niciun rost…si sa dau acum…adica la anu… la academia de
politie, iar nu mai are niciun sens, nu mai am nici macar conditia fizica pe
care o aveam in generala si nici asa tare nu ma mai pasioneaza…
Si uite asa …de cand ma stiu am visat
la academia de subofiteri de la Campina si intr’un final am ajuns la Liceul de
Arte “Ionel Perlea” pe mate-info, intensive info…si mai departe cel mai
probabil o sa ajung la Universitatea Politehnica din Bucuresti…
Va
mai amintiti de proiectul in care m’am implicat impreuna cu 3 colegi, “Drogul-paradisul infernului”? Ei bine sa va mai povestesc putin despre el. Acum 2 luni,
cu ocazia sarbatorilor de iarna am adunat hainute si jucarii de la colegii
nostri din Liceul de Arte “Ionel Perlea” Slobozia , hainute si jucarii pe care
le’am sortat, impachetat si dat copiilor de la casele de ajutor din oras.
Pentru
noi a fost o experienta noua si foarte placuta deoarece am avut un sentiment
unic pe care eu nu’l pot descrie prin cuvinte ajutand acei copii mai putin
norocosi, dar ne’am si distrat in momentul in care faceam pachetele. De
asemenea am ramas placut surprinsi de numar mare de elevi care s’au implicat si
au “donat” din lucrurile lor.
In
ziua in care am mers sa le dam cadourile am ramas din nou uimiti deoarece
copiii respectivi au organizat o serbare ce ne’a impresionat profund. Pe mine
cel putin m’a impresionat foarte tare o fetita de 3 anisori care a avut o
“reprezentatie” de zile mari.
Oficial
se presupune ca asta este ultima mea saptamana ca si copil …OFICIAL…si cu
siguranta doar atat…doar oficial. Da, stiu ca am inceput de saptamana trecuta sa
va spun despre asta, dar ar trebui sa va pregatiti pentru ca o sa mai urmeze…de
ce? hai sa va las un fragment dintr’o discutie de pe mess
Azi
a fost o activitate de la minister si nu stiu ce chestii. In ce consta
activitatea asta…cate o clasa din 3 licee din oras(printre care si clasa mea)
am impartit pliante si am lipit afise pe strada si pe la insitutii. Si da,
trebuia sa spunem si despre ce e vorba…si aveam fiecare cate o fituica…nu o mai
am, deci nu mai stiu exact cum scria, dar era ceva de genul “in cadrul
judetului ialomita s-a organizat o campanie ce vrea sa aduca alaturi de scoala,
parintii,profesorii si elevii pentru rezultate scolare mai bune ” …pe acolo
oricum. Asaaa…ne’am invartit noi pe bulevard si am impartit pliante din astea,
unii au intrat de au lipit si afise prin institutii si dupa a trebuit sa mergem la prefectura sa ne
intalnim si cu celelalte 2 clase si sa participam la o intalnire cu domnul
prefect.Boon…am ajuns acolo…nu era nici urma de celelalte 2 clase…cei care
stau la intrarea in prefectura nu aveau nici cea mai mica idee despre ce
vorbim. Buuun mai stam ce mai stam si apar si celelalte 2 clase…dupa un alt
interval de asteptare vine unul dintre paznici (aia care stau la intrare…paznici,
jandarmi cum s’or numii ei acolo) si ne spune ca putem intra doar cativa
reprezentanti. Incepe lumea pe acolo sa se revolte :NU, NOI VREM SA INTRAM
TOTI! SA VINA PREFECTUL!!!
Da
domle! M’am hotarat, m'am hotarat sa nu ma hotarasc deloc. Dupa cum am mai spus inca de la
sfarsitul anului scolar trecut am dilemma asta: eu unde dracu ma duc la
facultate? La poli sau la medicina? Si uite asa am tot ramas cu dilema asta,
dar acum m’am hotarat si m’am hotarat asa: dau la amandoua! Da, trebuie sa
invat putin in plus…adica daca nu intru la medicina asta e invat biologia de a
11’a degeaba si daca intru la medicina asta e am invatat mecanica si m’am
chinuit putin si la mate degeaba. Dar nu’i bai. Cum? Pai…m’am decis sa invat
fizica foarte bine…si la admitere la medicina sa dau examenul la fizica nu la
chimie. Si la poli si la medicina se dau 3 capitole ale fizicii: termodinamica
si electricitatea sunt comune, diferenta este ca pentru medicina trebuie sa
invat si optica si pentru poli trebuie sa invat si mecanica. Mai pe scurt
trebuie sa invat toata fizica, dar 2 o sa le invat oricum pentru bac si pe
celelalte 2 o sa le invat in timp si o sa le aprofundez in perioada de dupa bac
pana la admitere.
Stiu ca melodia asta am postat'o si acum un an, dar nu s'a terminat liceul asa ca...
"Ani de liceu, Cu prietenii pe viata, Scumpii ani de liceu Ti-i vei aminti mereu"
"Ani de liceu,Cand o ora un an iti pare Fiindca stiï ca te va asculta..."
Daca m’as uita in oglinda …probabil in jur de 19…daca legat de modul cum gandesc in general 15, dar daca e legat de modul cum gandesc cand ma comport serios…+20
2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
E mai rau sa nu incerci decat sa esuezi…de ce? Pentru ca merita sa risti indiferent de situatie, chiar daca aparent esecul este asigurat…mai bine sa sti ca ai facut tot ce tinea de tine decat sa regretii mereu ca nu ai avut acest curaj
3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru ca nu avem de ales…nu ne placa sa mergem la scoala/facultate, dar trebuie pentru ca altfel nu vom reusii nimic in viata…nu ne place sa mergem la serviciu, dar trebuie pentru ca altfel nu vom avea venituri. Daca nu avem venituri => murim de foame, frig, etc. Si sunt multe alte situatii in care trebuie sa facem ce nu ne place
4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Dimineata mea…dat fiind ca inca sunt la liceu trebuie sa ma trezesc destul de dimineata.
Pay…sa vedem…imi suna alarma de la telefon la 7:35 …o inchid si ma intorc pe partea cealalta. Dupa ce ma fatai prin pat 5 minute…fara reusita de a tine ochii deschisi complet…ma ridic…imi iau blugii pe mine, tricoul/camasa pe umar si ma duc la baie…ma spal pe fata, pe dinti, imi dau cu cremele pentru dezinfectat fata si cosuri dupa care niste deodorant si imi iau si camasa sau tricoul pe mine. Ma duc intr’o stare de somnolenta la usa sa ma incalt…si pe la fara 10 plec la scoala...ajung acolo la fara 2-3 minute sau fix (depinde de starea de somnolenta, cat este de accentuata). Si continui cu ore pana la 14.
Asa arata o dimineata a mea in general…in timpul saptamanii…in weekend si in vacante se schimba treaba. Ce inseamna asta? Inseamna ca ma trezesc la minim 12 (in vacante…in weekend ma mai trezesc si pe la 10-11)…mai lenevesc in pat o jumatate de ora sau o ora in speranta ca poate mai adorm…dupa ma dau jos…ma duc fac dush…ma spal pe fata, pe dinti, imi dau cu cremele alea…dupa ma duc sa mananc (asta este motivul pentru care ma trezesc in general…ma apuca foamea) dupa care pierd orele la calculator. Da stiu…asta nu prea e dimineata…dar eu daca ma trezesc la 2 si atunci ma salute cineva eu ii raspund cu “neata” pentru ca asta este pentru mine…dimineta…nu imi pasa ca “lumea s’a saturat de treaba deja” .
Vreau sa vad cum arata diminetile lor: Denisa, Ana, C.L.M, Alyz, Andrei, Emil . Cine mai doreste sa o preia este binevenit
