Prietenie

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.

Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.

Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.

Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.

Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

Prea multe pretentii?

In materie de filme se poate spune ca am pretentii, dar nu foarte mari, adica vreau sa fie comedie sau horror, nu imi plac cele strict de actiune, ma plictisesc majoritatea, daaar sunt si filme de actiune care mi-au placut pentru ca aveau inserat comedie, romance, dar cele fix doar cu impuscaturi si urmariri ma lasa rece. Si da, am zis la inceput de horror, aici am pretentiile mai mari. Daca e horror vreau neaparat sa fie un horror inspirat din realitate. De ce? Si A. m-a intrebat recent de ce doar inspirat din realitate si a adauga “vrei sa te sperii si mai tare, sa stii ca e real ce se intampla acolo?”. Intr-o oarecare masura, mai exact pe jumatate. Nu prea ma sperie filmele horror, nu ma intimideaza, sunt ok, dar da, vreau sa stiu ca e real ce se intampla acolo. Fiecare cu pasiunile lui ciudate, nu? Asta e a mea. Dar ideea este ca eu oricum am dubii, imi vine greu sa cred ca exista macar o sansa la un miliard sa se intample asa ceva, dar d-asta ma uit la filmele horror inspirtate din realitate pentru ca daca mie imi vine greu sa le cred pe astea, pe alea regizate le privesc ca pe comedie...

Si acum cand scriu articolul asta imi amintesc ca nu am mai vazut de mult un astfel de film, desi spun de cateva seri ca ma uit la unul...la noapte cred ca o sa vad unul. Da, la noapte, ziua nu are absolut nici un farmec sa te uiti la un horror...sau defapt si asta este tot un pitic de pe creierasul meu...horror inspirat din realitate, noaptea, daca ploua afara si mai bine...sau o comedie buna, la care sa rad mult sau o comedie romantica...si ultimele ma pasioneaza si am vazut foarte multe, dar acum deja mi se par prea previzibile...dupa jumatate de ora de film deja pot sa imi dau seama cum se termina...

Make it real

            Degeaba stai cu nasul in carti toata ziua, degeaba urmaresti n’spe mii de documentare, degeaba stii totul teoretic, daca la practica esti 0. Cea mai importanta lectie pe care o inveti din teorie? Ca lectiile de viata adevarate nu le gasesti in carti. Da, o sa-mi sariti in cap si o sa-mi spuneti ca ba da, ca inveti din greselile si din experienta altora. Nu sunt de acord cu asta, sau nu in totalitate. Eu cand fac o greseala nu o fac de doua ori, o fac de n’spe mii de ori, dar si cand spun stop, e stop, pentru ca imi impun sa invat din greseala aia pe care am tot repetat-o la infinit si imi impun anumite chestii, si e ca dracu, zau ca e! Dar in acelasi timp e si eficient, in schimb pot sa citesc de un miliard de ori o carte si tot nu o sa invat din greselile personajelor.

            Experientele pozitive? Ramane ceva de invatat cu adevarat din ele? Experientele pozitive raman niste amintiri placute, practic sunt mai mult niste lectii deja invatate, ai trait momentul respectiv, ai reusit, ai invatat ceva pe loc si ti-ai creat o amintire frumoasa. Dar nu cred ca mai ramane ceva de invatat. Daaar la fel…asta e in practica, in teorie e aberant sa consideri ca ti-ai aprofundat lectii sau conturat idealuri. Citesti zeci de carti, urmareste n’spe mii de filme siropoase…si apoi afirmi “am invatat ceva important astazi” . Ce? Ce ai putut invata din randurile citite sau din secventele vizionate? Nu, nu ai invatat nimic, in realitate doar ai constatat niste fapte, de invatat inveti atunci cand traiesti pe pielea ta anumite momente, anumite stari, anumite trairi.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva cititului si a urmaritului de filme/seriale, sunt chiar pro ambele, sau toate 3 daca pui filmele si serialele separat, le  practic pe toate 3, da, stiu, nici mie nu mi-a venit sa cred ca citesc, dar aparent am inceput sa o fac, si e placut si relaxant, dar nu inseamna ca imi construiesc idealuri si prototipuri de pe urma a ceea ce citesc sau urmaresc. Nu, dar cu toate astea nu inseamna ca nu fac niste calatorii geniale. Da, ma transpun in pielea personajelor despre care citesc (nu chiar toate, A. si C. daca cititi asta sa stiti ca in cartile alea nu m-am transpus deloc, am urmarit totul de pe margine!!! ) si pentru alea 1-2 ore cat dureaza un film, sau 40 de minute episodul, sau 1-2 ore cat citesc, sunt in alta lume, si imi dau seama de anumite lucruri, le indosariez in minte, dar tot in practica le invat, cand ma lovesc de ele in realitate imi amintesc si abia atunci le inteleg cu adevarat sensul.

            Asa ca nu mai asteptati sa gasiti in carti rezolvari la problemele pe care le intampinati in viata de zi cu zi, nu mai asteptati ca scoala/facultatea/invatamantul in general sa vina cu solutii, nu mai asteptati sa invatati lectii de viata din carti si/sau filme…traiti, incercati, riscati! Cea mai eficienta metoda, nu, nu e simpla, nu e mereu usoare si nici placuta, dar ramane cea mai eficienta. Viata ta? Visele tale? Make it real! 

De la veterinar la prefect

Azi a fost o activitate de la minister si nu stiu ce chestii. In ce consta activitatea asta…cate o clasa din 3 licee din oras(printre care si clasa mea) am impartit pliante si am lipit afise pe strada si pe la insitutii. Si da, trebuia sa spunem si despre ce e vorba…si aveam fiecare cate o fituica…nu o mai am, deci nu mai stiu exact cum scria, dar era ceva de genul “in cadrul judetului ialomita s-a organizat o campanie ce vrea sa aduca alaturi de scoala, parintii,profesorii si elevii pentru rezultate scolare mai bune ” …pe acolo oricum. Asaaa…ne’am invartit noi pe bulevard si am impartit pliante din astea, unii au intrat de au lipit si afise prin institutii si dupa  a trebuit sa mergem la prefectura sa ne intalnim si cu celelalte 2 clase si sa participam la o intalnire cu domnul prefect.Boon…am ajuns acolo…nu era nici urma de celelalte 2 clase…cei care stau la intrarea in prefectura nu aveau nici cea mai mica idee despre ce vorbim. Buuun mai stam ce mai stam si apar si celelalte 2 clase…dupa un alt interval de asteptare vine unul dintre paznici (aia care stau la intrare…paznici, jandarmi cum s’or numii ei acolo) si ne spune ca putem intra doar cativa reprezentanti. Incepe lumea pe acolo sa se revolte :NU, NOI VREM SA INTRAM TOTI! SA VINA PREFECTUL!!!

DJ Vasile

si acum originalul si autenticul DJ Vasile :