Cand eram acasa si mama ii trimitea pachet fratelui
meu erau saptamani in care spunea “nu vreau si snitele, m-am saturat de snitele”
si eu eram ceva gen “serios? Cum se poate satura cineva de snitele?”
De cand sunt la camin am aflat si raspunsul:
mananca o luna snitele rece sau incalzite la microunde! Da, clar ti se ia de
snitele, sau cel putin de snitele reci/incalzite la microunde.
Uneori, mai ales dimineata si cand vin acasa, zau
ca imi e dor de casa. Adica stiti ca m-am alintat destul de rau in ultimul timp
acasa si dimineata mereu ma trezeam cu cafeaua calda adusa de mama in dormitor,
cand ajungeam acasa mancarea era calda, ma astepta pe masa doar sa mananc.
Acum, aici, trebuie sa imi fac eu toate chestiile astea si e destul de aiurea,
bine, incep sa ma invat, nu pot spune nu, dar totusi, era mai bine acasa. Acum
imi fac cafeaua de seara si o pun intr-o cana termos sa o am facuta dimineata
cand ma trezesc, dar mancarea tot trebuie sa mi-o incalzesc eu cand ajung de la
facultate, sa imi spal vasele dupa si asa mai departe.
E bine in schimb un lucru: am inceput sa ma
adaptez aici suficient incat sa nu imi mai fac patul, sa nu mai imi strang
mereu lucrurile de pe birou si etc. Incep sa ma simt acasa aici, dar totusi,
uneori chiar ar fi bine sa fie mama aici sa ma astepte cu mancarea calda cand
ajung dupa 6-8-10 ore de facultate sau dimineata cand abia reusesc sa ma dau jos din pat sa
ma astepte cu cafeaua calda, aburinda, cu mirosul ala imbietor.
