Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările

8 octombrie 2014

V-am spus? Nu v-am spus, dar va spun. Stiu ca deja incep sa o dau in “jurnal de student din provincie”, dar chestiile astea sunt noi pentru mine si vreau sa le impartasesc cu voi, cei care ati mai ramas pe aici dupa lungile perioade de absenta.
In postarea precedenta va povesteam despre prima mea “ratacire” sau mai bine spus cautare din Bucuresti, astazi vreau sa va spun ca duminica am primit primul pacheet. Da, in primul weekend nu am dat fuguta acasa, dar vinerea asta ma duc, va povestesc si asta la momentul potrivit, revin, in primul weekend am ramas aici si cum de la mine din oras este un autobuz special pentru studenti si pentru pachete care vine pana aici, aproape de caminul meu, nu pana in gara, mama mi-a trimis mancarica prin autobuzul respectiv. Sa incep prin a spune ca parcarea de la Carrefour Orhidea e imensa? Pentru ca, ei bine, chiar este imensa si nu aveam idee unde vine autobuzul si nici nu prea cunosteam pe nimeni acolo si ma gandeam ca nu sunt unde trebuie, dar apoi mi-am dat seama ca nu are pe unde sa intre in parcare prin alta parte asa ca l-am asteptat acolo, l-am pandit sa vad pe unde vine si am facut bine, acolo a si oprit defapt.


Si cam atat pentru un moment...mai revin cu detalii..cel mai probabil tot cu informatii despre noua mea viata si noile mele experiente, daca intre timp apar si alte subiecte mai interesante stiti ca nu pierd ocazia sa le dezbat aici.

9 iunie 2014

Ei bine se pare ca incepe si nebunia cu care m-au amenintat profii inca din clasa a 9-a. Da, inca din primul semestru din clasa a 9-a am auzit “nu avem timp de bazgaiala, trebuie sa luam bacul cu note bune”, in a 10-a nu mai spun…”absolut tot ce invatati anul asta o sa intre la bac” si tot asa. In mintea mea bacul este folosit de profesori la fel cum il folosesc parintii pe bau-bau. Ati inteles ce vreau sa spun, nu? Si ei bine, aparent, acest “bau-bau” care nu se ascunde sub pat, dar cu care m-au terorizat profii inca din clasa a 9-a chiar a venit…sau vine, e pe vine.
Stiu ca probabil nu va intereseaza treaba asta, dar, cum prima proba de oral e maine, proba de atestat o lasam in pace, aia a trecut deja, incepem maine oficial cu bacul, cu oralul la romana mai exact, activitatea mea iar o sa o ia razna si m-am gandit sa imbin putin treburile si sa fac o chestie pe care am vazut-o prima data la Pishky in perioada simularilor. Ea a facut o categorie pe blog numita “Jurnal de Bac” si m-am gandit sa preiau si eu treaba asta pentru ca mi s-a parut chiar interesanta, stiu ca titlul pe care l-a ales este extrem de sugestiv si ok, dar nu o sa il preiau de la ea, preiau deja ideea, sa nu iau chiar si titlul, o sa-i spun “bacul vietii” sau “bacul prin ochii mei” ma mai gandesc pana maine cand ma intorc de la proba. Pentru ca da, o sa fac cate o postare dupa fiecare proba si una la final, cand se termina oficial, adica dupa aflarea rezultatelor.

Asa ca…teoretic ma duc sa invat cate ceva despre stilurile functionale si alte chestii din astea pompoase…practic ma duc sa fac intai un dus, dupa ma uit la un film si apoi ma apuc si de invatat, dar mai bine voi considerati ca ma duc de acum la invatat, sa par si eu putin mai altfel.  

29 februarie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , ,
5 ianuarie: Astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi cuget si traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise toate caracteristicele si trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa iubesc florile.
19 ianuarie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca nu exist, ca doar mama mea exista. Dar eu totusi sunt o persoana reala, pentru ca ii aud, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale distincte si unice.
23 ianuarie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul, si cu buzitele mele ii voi putea da tatalui meu un pupic pe obraz. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si deja stiu ca primul meu cuvânt rostit cu drag va fi: MAMA.
25 ianuarie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si eu voi pleca din nou la Dumnezeu.
2 februarie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze din ce in ce mai clar. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute si sa-l îmbratisez pe tata.
12 februarie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! Mamico cu manutele astea o sa te mangai, tot cu ele o sa ma joc cu jucariile si o sa fac multe nazdravanii care o sa te faca sa zambesti.
20 februarie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 februarie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume, dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Eu as vrea sa ma cheme Maria, sper sa isi asculte sufletelul si sa imi puna numele pe care mi la harazit Dumnezeu. Sunt deja maricica acum.
10 martie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel imi va impleti codite mamica mea.
13 martie: Vad cu ochisorii! In jurul meu sunt multe culori feerice, o parte din razele soarelui razbat de afara pana la mine, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori colorate, dar mai mult decât orice as vrea sa ii vad pe mami si pe tati... Cum arati, mamico?
24 martie: Oare mamica poate auzi soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi, dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: bum-bum, bum-bum. O sa ai o fetita sanatoasa, vesela si frumoasa, mamico! Ai sa vezi!
28 martie: Astazi parintii mei m-au ucis. De ce mamico? de ce taticule? Doar va iubesc asa de mult ... si Dumnezeu m-a trimis la voi sa va fac fericiti. Voi astazi ati ratat o sansa spre fercire si nu stiti. Mamico sufletul meu s-a intristat si plange.

15 septembrie 2011

Posted by Zdwuby | File under : , , ,

Ziua 1: Azi am sarbatorit 25 de ani de casatorie…si nu a fost prea mult de sarbatorit. Cand a venit momentul sa retraim noaptea nuntii, el s-a inchis in baie si a plans.
Ziua 2: Azi el mi-a zis ca are sa-mi spuna un secret. Mi-a zis ca e impotent si doreste ca eu sa fiu prima care afla acest lucru. De fapt nu mi-a zis nimic din ce nu stiam !! De fapt el crede ca nu am remarcat inca acest lucru.
Ziua 3: Casatoria noastra e pusa in dificultate. O femeie are dorinte. Ieri am vazut un film erotic si am izbucnit in plans.
Ziua 4: S-a intamplat o minune! Pe piata exista un nou medicament care ii va rezolva "problema"…se numeste Viagra. I-am zis ca daca va lua Viagra totul va fi ca in noaptea nuntii. Cred ca asta va avea un efect pozitiv. I-am inlocuit calmantele cu aceasta Viagra in speranta ca ii va creste si altceva decat pofta de mancare!
Ziua 5: Ce fericire !!!
Ziua 6: Ce frumoasa e viata!!! Dar e totusi dificil sa scrii cand faci asta…
Ziua 7: Cred ca Viagra asta i se ridica la cap. Ieri am fost la McDonalds si vanzatorul m-a intrebat daca vreau un Big Mac. El a crezut ca e vorba de el. E totusi dragut. Nu cred ca am fost mai fericita vreodata.
Ziua 8: Cred ca a luat prea multe pastile in week-end. Ieri, in loc sa tunda gazonul, a scos morcovii din gradina…folosindu-si noul lui prieten. Pe mine ma doare un pic locul ala.
Ziua 9: Nu am vreme sa mai scriu. S-ar putea sa ma prinda.
Ziua 10: Bine, trebuie sa recunosc: ma ascund de el! Vreau sa spun ca nici o femeie nu ar putea mai mult de atat. Cred ca lucrurile se inrautatesc. El isi ia acum pastilele cu coniac. Ce sa ma mai fac? Ma simt ca intepata de cuie pe tot corpul.
Ziua 11: Ma simt de parca as fi ametita. E ca si cum ai trai cu o masina de gaurit. Azi dimineata m-am trezit lipita de pat. Ma dor pana si subtiorile. El e un porc.
Ziua 12: Imi doresc ca el sa fi fost homosexual. Am incetat sa ma mai machiez, sa ma mai spal pe dinti…el e tot timpul in urma mea. Pana si cascatul a devenit periculos….
Ziua 13: De cate ori inchid ochii urmeaza un atac prin surprindere. E ca si cum ai dormi cu un crucisator in pat. Am probleme la mers si daca el mai incearca o data…o sa-l ucid cu mainile mele.
Ziua 14: As face orice sa-l pot opri. Nimic nu mai functioneaza. Am inceput sa ma imbrac ca o calugarita numai spre a-l opri dar asta il atîta si mai tare. Ajutoooorr !….
Ziua 15: Cred ca totusi o sa-l omor. Ma inteapa orice lucru pe care ma asez. Pisica si cainele nu se mai apropie de el. Nici prietenii nu ne mai viziteaza. Noaptea trecuta I-am zis sa se fu*a singur…si a facut-o…
Ziua 16: Nemernicul a inceput sa se planga de dureri de cap. Imi doresc sa-I explodeze scula. Cred ca o sa-i propun sa treaca din nou la calmantele lui.
Ziua 17: A incetat sa mai ia Viagra dar nu-si face efectul. Doamne! Iar vine inspre mine!…
Ziua 18: A trecut din nou pe calmante. Puturosul iar sta infipt in fotoliu la televizor cu telecomanda in mana asteptand ca eu sa fac totul in casa.
Ce fericire absoluta!!!