De viitor

Cum zilele trecute a tot fost cald si furmos afara am fost la un prieten la curte pe langa Bucuresti sa facem un gratar, sa fortam asa, putin cate putin, primavara. Dupa facultate ne-am urcat in masina, am fugit la cel mai apropiat market, am luat ce ne trebuia si am plecat la drum. Cand am ajuns acolo am ramas foarte wow la priveliste. Iarba incepea sa se faca vazuta, avea si cateva tufe de ghiocei, cine stie, poate chiar vine primavara. Dupa ce ne-am facut mai comozi am inceput sa pregatim pentru gratar. Cand am vazut gratarul am ramas chiar fara cuvinte, cand o sa am curte o sa vreau sa imi fac ceva de genul ala, neaparat. Avea pavele pe jos si avea iesit in relief cu un alt model tot de pavele o poteca si intr-un colt avea gratarul facut frumos din caramida. Se vedea genial. Pavelele care erau peste tot erau ceva de genul

Iar cele care alcatuiau “poteca” ceva de genul asta

            Dar desigur, ca niste viitori ingineri ce suntem am inceput sa gandim mai practic si cineva l-a intrebat de ce nu a folosit ciment/beton sau altceva mai ieftin, sa toarne dintr-o bucata tot si apoi sa faca poteca din pavele sau doar sa faca poteca, sa nu mai toarne si bucata mare. Raspunsul a fost unul mai pompos, dar tot ce am retinut eu a fost ca pavelele sunt mult mai practice decat betonul sau asfaltul si ca sunt mai ok si ca aspect, si aici ii dau dreptate, se forma o iluzie optica senzationala, imi pare rau doar de faptul ca nu am facut nicio poza, dar data viitoare cand ajung acolo cu siguranta o sa fac muuulte poze ca sa compensez si pentru acum si ca sa le pastrez sa stiu cum o sa arata si curtea mea daca o sa ajung vreodata sa am asa ceva.

S-a activat iar

Va mai amintiti de piticul meu de pe creier? Ala caruia cand i se pune pata pe ceva trebuie sa obtina acel ceva altfel nu e bine, face urat. De la un timp a inceput sa se simta iar singur, de obicei se intampla asta vara cand vedea pe la altii pe unde se plimba, acum in ajunul iernii nu stiu ce la apucat, dar se simte iar singur. Ce face cand se simte singur? Se gandeste ce frumos vor arata niste pitici de gradina in curtea din fata foarte viitoarei mele case. E nebun, nu? Normal ca e, altfel nu ar mai fi pitic pe creier si probabil ar fi pitic decorativ, cum sunt astia doi: 

Da, stiu, bat campii, iar ma gandesc prea departe, dar daca asta vrea piticul meu la ora asta ce pot face? Nu pot sa ma cert cu el, castiga mereu.

Sa va mai spun ca isi imagineaza cum va arata si pavajul din jurul piticilor? 

Da, isi imagineaza casa si curtea perfect, in cel mai mic detaliu, cred ca daca ar putea si-ar imagina si constructorii cum lucreaza, noroc ca exista youtubeul ca altfel mi-ar ocupa mintea cu imagini abstracte. Asa intru putin pe youtube, ii arat pe baietii de la europav cum monteaza pavajele, pentru ca ei nu doar livreaza ci iti asigura si motajul pavelelor, si gata, scap de pitic.

 La ora asta imi arata imagini in minte cum o sa arate gradina, ma intreb cat o sa mai dureze pana o sa imi umpla mintea cu imagini interioare, din casa, sa imi arate fiecare coltisor. Daca as putea l-as scoate de pe creier sa nu se mai joace el pe acolo ca si asa face numai conexiuni anapoda si l-as face pitic decorativ, cred ca ar arata mult mai dragut asa, sau cel putin nu ar mai deschide gura sa imi acopere absolut toate gandurile si sa mi le schimbe dupa cum vrea el, zici ca se uita la tv si cand se plictiseste mai schimba canalul.