Pasiuni secrete

Unele pasiuni secrete, au fost pastrate atat de bine ca fiind secrete, incat atunci cand ies la suprafata sunt o adevarata surpriza pentru toti cei din jur, de la simple cunostinte pana la cei mai buni prieteni. Eu spre exemplu, mi-am socat recent prietenii cand mi-am achizitionat un kit oja semipermanenta si m-am oferit sa le fac manechiura prietenelor mele care stiam ca sunt pasionate. Da, aproape au facut stop cardiac in acel moment, dar acum sunt ok, nimeni nu a fost ranit in acest proces si nu a fost necesara nici o interventie medicala, nici fizica si nici psihica.

Normal ca nu ma pricep, dar aveam nevoie de persoane pe care sa ma antrenez, nu? Si cu oja semipermanenta si cu oja “clasica” tot dificil este sa exersezi pe tine, ai nevoie de o alta perspectiva si garantat daca mana dreapta nu face minuni, stanga garantat face dezastre, si decat sa ai unghiile de la o mana acceptabile si la cealalta mana sa ii faci pe cei din jurul tau sa te intrebe daca a trecut o tornada peste unghiile tale, mai bine inveti sa te descurci bine cu dreapta, exersand pe altii, si dupa incerci pe tine, dupa ce ai “testat” suficient de mult pe altii.

Si daca se intampla sa nu mai fi desenat de cativa ani buni, si chiar si atunci cand desenai nu desenai la o scala atat de mica, lucrurile nu devin deloc mai usoare. Bine, desenul pe care l-am facut in facultate nu se pune, nu cred ca vrea cineva sa aiba pe unghii piulita franceza sau diferite piese incastrate si alte chestii tehnice, nu?

Da, am incercat pe aproximativ 5 persoane, nu am poze cu rezultatele, dar sa spunem ca de la a 5-a incercare a inceput sa imi iasa decent. Si ca sa ma asigur ca o sa fie macar bine, daca nu perfect, dar totusi sa treaca de stadiul “decent”, am inceput sa desenez pe foaie, cu creionul, frumos si batraneste, diverse modele pe care as putea sa le fac si pe unghie, si fiind la scala foarte mica mi-au cam dat batai de cap, dar am inceput sa ma perfectionez. Mai trebuie doar sa gasesc persoane care sa fie dispuse sa ma lase sa mai “exersez” pe ele, ultimele 5 aparent au treaba in perioada urmatoare. 

Pasiune

Am asteptat de foarte mult timp sa iasa soarele afara si cand a iesit ba nu am avut eu prea mult timp, ba se razgandea el si fugea in nori, dar saptamana trecuta l-am prins si nici saptamana asta nu mi-a scapat. Am prins si timp si vreme pentru iesit cu bicicleta, problema era ca aveam doar 2 biciclete copii  si var-miu era ok pe ea, dar eu nu prea, noroc ca am gasit sa inchiriez totusi.

Ma gandeam intr-un timp sa imi aduc bicicleta de acasa, dar apoi am revenit cu picioarele pe pamant si mi-am dat seama ca nu am unde sa o tin, asa ca am renuntat repede la idee. Eu sunt genul de persoana foarte lenesa si sedentara, dar care paradoxal adora bicicleta si mersul pe bicicleta. De cand aveam mai putin de 5 ani stiu sa merg pe bicicleta si mereu mi-a placut. Cand eram la tara, acum prefer comoditatea de a merge cu masina, nu mergeam absolut nicaieri fara bicicleta, si sunt foarte multe persoane care pot confirma treaba asta, adica nu mergeam pe jos nici macar 100 m pana intr-un miniparculet din curtea scolii, poarta bunicilor mei dadea direct in curtea scolii, deci erau maxim 100 m pana in acel miniparculet, dar nu si nu, nu te intelegeai cu mine, eu mergea cu bicicleta chiar si pana acolo. Plus ca am ajuns la “performanta” de a merge cu 20 de litri de apa pe bicicleta, 2 bidoane de 5 L pe portbagaj si cate unul in fiecare mana, pentru ca na, manerele nu sunt facute sa tii mainile pe ele, sau cel putin asa mi-a spus cineva cand m-a vazut. Mi-a ramas treaba asta, oricat de lene mi-ar fi, oricat de tare ma domina sedentarismul oricand as merge cu bicicleta, ma relaxeaza, mi se pare o placere, nu un sport si clar nu un efort. Bine, cand ma urc prima data pe ea dupa o perioada lunga obosesc destul de repede, sedentarismul isi spune clar cuvantul, dar imi revin repede si dupa nu ma mai dai jos de pe bicicleta aia.

Si am zis ca daca mersul pe bicicleta este foarte util organismului si in acelasi timp este relaxant si placut  de ce sa nu ii ofer si unui prieten, fratele mai mic al unei prietene, placerea de a invata sa mearga pe bicicleta. Si-a strans singur bani si si-a luat o bicicleta de pe Toyz, i-au adus-o acasa pe gratis, livrarea fiind gratuita in Bucuresti si poate sa invete linistit, are garantie 24 de luni, pentru ca da, el vrea sa invete sa mearga pe ea, dar tatal lui este mai mult plecat, mama lui nu stie si nici prietena mea nu stie, asa ca am zis ca o sa il invat eu sa mearga. Sambata avem prima “sedinta de condus”.

Si daca tot ma fac instructor poate ajung sa imi iau si eu Pegas-usul ala pe care il vreau de multicel, nu de alta, dar mi se pare genial acel design vintage, plus ca mie mi se par bicicletele vechi ok si mai durabile decat cele moderne cu tot felul de tampenii pe ele, cum este si a mea de altfel, i-am pus chiar si stop pe frana si semnalizare, deci... . Dar totusi, bicicletele Pegas mi se par foarte faine, nu stiu de ce mai exact de atat, pur si simplu imi place, nu stiu cat as merge pe ea, dar mi-ar place sa stiu ca o am acolo, a mea.  

Diferenta se vede

Pentru o persoana care vrea sa para stabila emotional, care nu isi arata mereu emotiile, e greu sa recunoasca ca exista ceva care o sensibilizeaza. Cam asa sunt si eu dupa cum s-a observat pana acum. Insa cineva mi-a spus ca a recunoaste astfel de lucruri face parte din natura umana, ca este ceva firesc, asa ca m-am decis sa va arat ce ma sensibilizeaza pe mine:

Da, ma sensibilizeaza astfel de videouri. Nu imi imaginez sincer cum ar putea cineva sa ramana indiferent la un astfel de videoclip? Se vede clar pasiunea, iubirea, dintre cei doi, se citeste pe fetele lor, in ochii lor, iar muzica de pe fundal completeaza atmosfera aia romantica, perfecta. Dar evident ca nu orice filmulet de genul ma emotioneaza, trebuie sa fie facut bine, sa aiba calitate, iar cameramanul sa stie ce sa faca cu camera aia. In prezent facebookul este plin de fotografi, dar sa fim seriosi, daca ai un aparat foto profesionist si faci 2-3 poze artistice, iti pui semnatura pe ele si apoi le incarci pe facebook pe o pagina cu numele tau si cu terminatia “photography” nu inseamna ca esti fotograf, nu, inseamna ca ai un aparat foto bun, pe care il lasi setat pe automat si in mod normal o sa iti iasa niste poze ok, dar nu perfecte. Diferentele ies imediat la iveala. Trebuie sa stii sa focalizezi, sa setezi contrast, lumina, sa incadrezi, sa alegi unghiul optim si asa mai departe, nici eu nu ma pricep, nu sunt fotograf si nici nu vreau sa pretind ca sunt, dar diferentele sunt sesizabile cu ochiul liber. De exemplu, nu imi spuneti ca o fotografie ca cea facuta de cei de la Chipurici poate fi facuta si de un amator:

Pe langa faptul ca surprinde un moment extrem de sensibil, de emotionant, da, este sensibil si emotionant pentru toti, chiar si pentru cei care nu au legatura directa cu evenimentul respectiv, ca mine de exemplu, pentru cei implicati direct nici mai spun, este exact asa cum trebuie sa fie, focalizata pe elemntele centrale ale fotografiei, luminozitatea si contrastul sunt in perfect balans si asa mai departe.

Si exista momente in viata pe care chiar vrei sa le pastrezi etern. Da, normal ca o sa le pastrezi etern “proaspete” in amintirea ta, dar le vrei si fizic cumva, sa le poti arata si altora, sa le poti arata copiilor de exemplu. Da, o sa le povestesti, o sa le explici, dar altfel isi vor imagina daca vor vedea si o imagine a ceea ce tu povestesti cu atata inflacarare, cu atata pasiune si cu atat entuziasm, si daca acele fotografii nu sunt facute bine, normal ca o parte din farmec se pierde. Mentine amintirile vii in mintea ta si reamintesteti-le prin intermediul fotografiilor de calitate.

Prea multe pretentii?

In materie de filme se poate spune ca am pretentii, dar nu foarte mari, adica vreau sa fie comedie sau horror, nu imi plac cele strict de actiune, ma plictisesc majoritatea, daaar sunt si filme de actiune care mi-au placut pentru ca aveau inserat comedie, romance, dar cele fix doar cu impuscaturi si urmariri ma lasa rece. Si da, am zis la inceput de horror, aici am pretentiile mai mari. Daca e horror vreau neaparat sa fie un horror inspirat din realitate. De ce? Si A. m-a intrebat recent de ce doar inspirat din realitate si a adauga “vrei sa te sperii si mai tare, sa stii ca e real ce se intampla acolo?”. Intr-o oarecare masura, mai exact pe jumatate. Nu prea ma sperie filmele horror, nu ma intimideaza, sunt ok, dar da, vreau sa stiu ca e real ce se intampla acolo. Fiecare cu pasiunile lui ciudate, nu? Asta e a mea. Dar ideea este ca eu oricum am dubii, imi vine greu sa cred ca exista macar o sansa la un miliard sa se intample asa ceva, dar d-asta ma uit la filmele horror inspirtate din realitate pentru ca daca mie imi vine greu sa le cred pe astea, pe alea regizate le privesc ca pe comedie...

Si acum cand scriu articolul asta imi amintesc ca nu am mai vazut de mult un astfel de film, desi spun de cateva seri ca ma uit la unul...la noapte cred ca o sa vad unul. Da, la noapte, ziua nu are absolut nici un farmec sa te uiti la un horror...sau defapt si asta este tot un pitic de pe creierasul meu...horror inspirat din realitate, noaptea, daca ploua afara si mai bine...sau o comedie buna, la care sa rad mult sau o comedie romantica...si ultimele ma pasioneaza si am vazut foarte multe, dar acum deja mi se par prea previzibile...dupa jumatate de ora de film deja pot sa imi dau seama cum se termina...

Dragul meu

Dragul meu,

Stiu ca simti o atractie a dracu de mare pentru mine din moment ce nu vrei sa pleci niciodata. Presimt ca esti aici, pentru mine, inca din vara si ai gasit un loc bun de “pitit”, dar ai stiut sa apari mereu sa'mi amintesti ca nu, nu ai plecat. Erau momente in care ma pacaleai, stateai ascuns si'mi dadeai falsa impresie ca m'ai parasit. Din cand in cand iti mai invitai si cate un amic...un amic pe care il trimiteai ca momeala pentru a avea impresia ca te'am gasit pe tine, dar nu....niciodata nu erai tu. Tu cand te aratai erai inconfundabil, te puteam recunoaste imediat, inca o pot face dat fiind ca nu te’ai decis sa pleci nici macar acum. Iesi afara la cele mai nepotrivite ore, vii si ma trezesti, iar daca nu reusesti din prima insisti pana esti 100% convins ca m’am trezit. Insisti atat de patimas incat incep sa cred ca ai o adevarata pasiune pentru mine. Incepi de la distanta, dar te apropii din ce in ce mai mult pana ma atingi in cele mai neasteptate locuri. Eu ma impotrivesc de fiecare data si incerc sa te indepartez, dar pentru tine nu conteaza asta, tu insisti in continuare si ma atingi si mai patimas in locuri si mai greu de imaginat. Cand intr’un final reusesti sa’mi captezi toata atentia prin aceste atingeri patimase si vorbe duioase pleci si ma lasi sa te caut minute in sir fara reusita. Dupa ce ma intorc in pat, la somn, parca ai avea un al n’lea simt si fix dupa ce adorm inapoi te intorci si incepi din nou, intai de la distanta doar cu vorbe duioase, apoi te apropii din ce in ce mai tare si ma atingi patimas soptindu’mi vorbe dulci, melodioase. Eu te ignor si mai tare dupa faza de mai devreme, dar pe tine nu te intereseaza nici asta, tu insisti si tot insisti pana ma trezesc din nou si ma dau jos din pat, moment in care iar pleci. Si continui asa pana aproape dimineata.

Dimineata esti plecat complet de parca n’ai fi existat decat in visele mele. Incerci sa ma induci din nou in eroare, sa’mi dai falsa impresie ca te visez, ca nu existi, dar eu stiu sigur ca esti cat se poate de real, ba chiar mai real de atat nici ca se poate.

Cand le povestesc altora despre tine incep sa te caute, dar nu te gasesc si incep si ei sa ma faca sa cred ca tu existi doar in visele mele, dar nu, nu’i las sa ma convinga pentru ca eu te simt in fiecare seara cum ma atingi in cele mai negandite locuri si atingerile astea sunt reale, oh, atat de reale.

Dar te’am inteles, vara este anotimpul tau preferat pentru asta, dar acum? Acum e toamna, este frig, prietenii tau au plecat deja din oras, ai ramas singur…de ce? Ai ramas pentru mine oare? Dar nu inteleg, ce te poate innebuni atat de tare la mine incat nici frigul de afara, nici singuratatea nu te pot convinge sa pleci si ramai in continuare sa te joci cu mine? Tresar imediat cand te aud, chiar si acum, stiu sigur ca esti tu, nu e niciun alt prieten de al tau, cum ti’am spus esti inconfundabil…si in ultimul timp te’ai jucat cu mine si cu mintea mea tot mai des, ma faci sa simt si eu ceva pentru tine si nu stiu daca e bine sa’ti arat asta. Poate ca o sa profiti de aceste sentimente pe care le nutresc pentru tine sau poate te vor speria si iti vei dori sa pleci, dar totusi eu o sa ti le spun, indirect, mai departe totul depinde doar de tine:

du’te dracu de tantar idiot, e toamna, ar trebui sa fii mort sau macar plecat! de ce te incapatanezi sa ramai si sa ma bazai pe mine in fiecare noapte?!?!?!

"Nu'mi bat capul"

Luna trecuta va spuneam despre esecul meu in incercarea de a intrat pe piata muncii vara asta si tot atunci va spuneam despre oferta unui amic de a lucra cu el la o agentie web, la agentia lui mai exact. Doar ca problema era ca eu nu stiu sa fac asa ceva…nu am nici cea mai mica idee cu ce se mananca treaba asta, stiu extrem de putin html si absolut deloc java. Recent m’a cautat din nou, citise articolul si apoi mi’a spus ceva de genul “pai bine ma, tu ai blog de 2 ani de zile, blogul este un site la urma urmei, un site care trebuie ingrijit, un site care are nevoie de optimizare seo”. Si da, are dreptate, doar ca eu nu prea fac asta sau daca o fac o fac inconstient, involuntar si in niciun caz cu gandul la optimizare. Si mi’a mai spus si de web design, ca un blog are nevoie de asa ceva si vede ca al meu a avut pana in prezent cateva si toate destul de ok. Da, singura problema este ca au fost luate aproape integral de pe net, eu facand niste modificari mult prea minore pentru a fi luate in considerare. Dar nu s’a oprit, stie ca eu anul asta o sa dau bac, stie ca sunt la mate-info intensive info si atestatul este obligatoriu in cazul meu, stie ca o sa trebuiasca sa pregatesc ceva solid pentru acest atestat pentru ca asa imi sta in caracter. Si aici are dreptate, doar ca de cand am intrat la liceu speram ca in momente ca astea sa fac un program-program, adica stiu ca acum 4-5 ani cand a dat frate’miu atestaul el a facut un program de redare media, ceva gen winamp si din plictiseala combinata cu pasiune a facut pentru el si un program de socializare, un chat, ceva gen messenger, desigur cu mai putine functii, dar functional si ok. Si ma asteptam sa am si eu sansa sa pot face ceva de genul, dar mie mi s’a taiat tot elanul cand profa a spus de nu stiu cate ori anul trecut ca la atestat facem html pentru ca html e in programa si nu vrea sa’si bata capul. Si m’am resemnat cu ideea asta, o sa fac html un an intreg si la atestat o sa ma prezint cu o pagina web. Si apoi o sa astept sa intru la facultate pentru a putea invata ceva practic, util si care sa fie mai pe placul meu. Dar pana atunci poate ma mai joc eu pe acasa, in nebunia mea incercand sa invat tot felul de programe. 

Traditii sau...?

Aud peste tot “asta nu e treaba de baiat/fata”….”asta e treaba de baiat/fata” . Dar nu vad unde e problema daca un baiat stie sa’si faca de mancare si sa’si calce un tricou. Nu inteleg de ce este vazut ca un lucru anormal si baiatul automat considerat de la ciuat pana la a i se pune la indoiala orientarile sexuale. Eu vad asta cu totul diferit…o vad ca un lucru chiar folositor pentru ca asa baiatu’ poate sa lase fusta lu’ maica’sa si sa se mute si descurce si singur pana isi gaseste o consoarta…nu sta acasa sub fuste pana la 30 si ceva de ani cand isi gaseste o iubita stabila, poate viitoare sotie.

Sau de ce o fata care in facultate are o pasiune pentru fizica si electricitate nu poate sa isi urmeze pasiunea si sa o transforme intr’un hobby, iar in momentul in care i se strica ceva in casa sa stie sa’si bage putin sau mai mult nasul singura fara sa astepte nu stiu cat pana poate sa vina un vecin/prieten/ruda/etc sa o ajute si sa’i schimbe un bec fara la fel sa fie considerata de la ciudata pana la a i se pune la indoiala orientarile sexuale.

Chestiile astea sunt considerate din mosi stramosi, nu? Dar pe langa astea mai sunt multe altele care pentru mine sunt mai multe misoginisme decat obiceiuri pastrate din timpuri indepartate . Adica ok…poate candva era considerat normal, dar acum multe decenii. De exemplu in casa un barbat nu trebuie nici macar sa’si ridice picioarele sa poata sa dea sotia cu aspiratorul pe langa el . De ce? Pentru ca nu atunci trebuia sa dea cu aspiratorul …pentru ca nu trebuie sa’l deranjeze pe barbat cu zgomotul si pe langa toate astea sa’l puna si sa faca efortul supra omenesc de a’si muta locul. Si sunt multe alte exemple asemanatoare.

Si cum articolul asta este rezultatul unei inspiratii de seara ma opresc aici pentru ca restul ideilor nu reusesc sa le mai leg in fraze coerente, dar in incheiere tot spun ca mie nu mi se par ok multe dintre datinile pastrate din mosi stramosi…si raman la inrebarea: traditie sau misoginism? 

Monday Seven!- Love

Ce este mai frumos decat dragostea?
7pasi pentru o relatie reusita:

1. Respect

2. Incredere

3. Sinceritate

4. Sustinere

5. Egalitate

6. Identitati separate

7. Comunicare

Pasiune

Kiss

Joaca

Afectiune

Cadou

Respect/Incredere

Grija

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Schema e simpla:7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte