Stare de moment...

Incercarea moarte nu are

Nu stiu ce parere aveti voi despre medicamente in general, dar eu le ocolesc, nu am motive concrete, poate doar pentru ca stiu ca iti fac bine pe de-o parte si pe alta iti fac rau, adica ok, suferi de o anumita boala, iei pastile sa iti treaca, dar stomacul si ficatul ce spun despre atatea pastile pe care le primesc zilnic? Nu sunt prea incantati, garantat. Personal iau pastile cand simt ca nu mai rezist, ca nu trece si nu trece, abia atunci trec pe pastile. Multi aleg varianta naturista, aici e cu dus si intors. De ce spun asta? Pentru ca pur si simplu sunt multi care doar pun eticheta de “naturist” pe produs si atat, in esenta produsul este pur chimic. Dar da, cu produsele cu adevarat naturiste sunt de acord. Adica in ultimul timp eu am inceput sa am iar dureri de spate si cred ca o sa apelez la niste remedii naturiste, sa vedem ce iese, nu? Am gasit site-ul celor de la Ormus, am vazut ca au si reduceri, adica ei au un principiu foarte interesant, sunt ca la jocuri cand folosesti coduri ca sa primesti avantaje, la ei folosesti cuvantul “Reducere” si surprinzator chiar primesti reducere, si treaba asta merge la orice produs de pe siteul lor. Daca va intereseaza va las mai jos putin un video cu istoria produselor lor:

Daca i-am incercat? Nu, inca nu, dar intentionez sa imi iau un produs de la ei. Adica eu inca ma confrunt cu problema acneei si probabil o sa ma lupt cu ea toata viata, dar m-am obisnuit, e o parte din mine si incep sa o tratez ca atare chiar daca inca incerc sa scap de ea prin diverse remedii. M-am gandit sa incerc un produs naturist si de la ei, am mai incercat inainte altele, nu au avut efect, dar sper ca ormus copper sa isi faca efectul. Nu este special pentru acnee, are foarte multe functii interesante, este bun pentru regenerarea tesuturilor cutanate si a sangelui, scleroza, migrene, stimularea metabolismului renal. Il incercam si pe asta, sa vedem ce iese. 

Momente si momente

Exista momente cand cedezi din diverse motive si vrei sa faci un lucru pe care apoi l-ai regreta, stii ca vei regreta, dar totusi vrei sa o faci, simti ca ar putea exista cumva o “minune”, chiar daca esti constient ca nu o sa fie nimic diferit si apoi o sa regreti. Dar exista si momente in care acele regrete de dupa acel telefon sau dupa acea discutie in care spui ca ajunge si ca nu mai vrei si blochezi numarul, blochezi facebookul, blochezi tot ce se poate, stergi numere, stergi tot. Apoi exista din nou acele momente de slabiciune si incerci sa le rezisti, dar cedezi, esti slab, apoi observi ca nu ai cum sa suni, nu ai pe ce, numarul deja nu mai este salvat in memoria ta, nici in memoria telefonului, nici in istoricul apelurilor, nici in istoricul mesajelor, nici in nimic, pur si simplu nu mai e nicaieri. In momentul ala nu stii daca sa te urasti sau sa te bucuri ca ai avut un moment rational suficient de puternic incat sa faci pasul respectiv. Iar intr-un final ajungi din nou la un moment rational si iti spui ca ai procedat corect, trecutul e trecut si trebuie sa ramana trecut si punct. 

Goodbye summer

A venit si ultima zi de vara si cred ca este primul an in care ma bucur ca vine toamna. Dupa cum sitti vara asta a fost destul de urata pentru mine, mult stres, durere, pierderi, dezamagiri, resemnari si cu un nod permanent in gad noi planuri de viitor, dar mai ales noi sperante, noi obiective principale de atins cu orice pret. Dar sa trecem peste capitolul asta pentru ca m-am resemnat cu el, sunt ok.

Cand am vrut sa scriu articolul asta am crezu ca as avea mai multe de spus despre vara mea, dar realizez ca vara mea a inseamna doar luna august defapt, in iunie si iulie am stat cu stresul dupa mine si in prima parte a lunii august eram cu moralul la pamant, o dezamagire constanta ma bantuia, dar am trecut peste ea si m-am bucurat cat am putut si de ultima luna de vara. Am ajuns si la mare anul asta 2-3 zile si a fost destul de ok, am iesit in oras, m-am simtit bine, m-am distrat...se poate spune ca a fost totusi o luna destul de ok, dar cam asta a fost toata vara mea...nu am nimic cu care sa ma mandresc, nu am nimic sa povestesc, asta a fost tot...

Toamna, te rog sa fi mai buna decat vara asta!

Peste noapte

Si nu, titlul nu este deloc la figurat, este fix la propriu. Sa va explic. Sambata stau eu acasa, frumos, lenevesc, dorm, ma relaxez, nu ies din casa deloc, dar deloc-deloc, toata ziua de sambata am stat numai in casa lenevind, dormind si relaxandu’ma. Se face seara, oboseala inca exista asa ca am facut un dus si m’am bagat in pat la somnic(da, pot sa dorm foarte mult, inca nu v’ati obisnuit cu asta?). Ma trezesc pe la 3-4, nu mai stiu cat era exact, cu nasu infundat, foarte infundat, imi suflu nasu si ma bag inapoi la somnic…ma trezesc pe la 10, nasu tot infundat si o durere in gat de mama-mama. Am zis “las’ ca trece”, s’a facut dupa-amiaza…a inceput sa ma doara si capu’…ptiiiu sa’mi bag picioarele, am facut si febra. Ii zic lu’ mama sa’mi faca niste ceai cu miere si lamaie. Fix atunci nu mai aveam lamaie, hai las ca nu’i bai, il beau fara lamaie. Degeaba…febra-febra, nasu infundat-nas infundat, durerea in gat- durere in gat…hai sa iau un paracetamol. Parca ma mai lasa putin febra, ma bag la somn. Tunete si fulgere!!! Nasu infundat, durere in gat…respire zdwub daca ai cum…pe nas nu merge, pe gura zici ca inghiti ace nu aer. Reusesc intr’un final sa adorm, dar ma trezesc din ora in ora ca nu mai pot sa respir…Mai incepe si alarma sa suna…mi se zgarie cate putin timpanul cand o aud. Ma trezesc, ma pregatesc repede si plec la scoala. Nasu infundat inca era, gatu’ inca ma ustura, dar febra nu mai aveam si nici capu’ nu ma durea. Ajung la scoala…nu mai pot, nasu’ imi curgea ca la robinet…am consumat un pachet de servetele intr’o ora, simteam cum mi se face tot mai cald si brusc frig, iar foarte cald…capu’ incepea sa ma doara din nou…febra nu am mai facut, dar eu simteam cum ard. Am sunat’o pe mama, i’am zis ca nu mai pot sa stau la scoala si imediat cum s’a sunat am plecat, m’am dus direct la doctor, mama a venit si ea acolo. Am stat 2 ore la doctor, la coada…nu mai povestesc despre cati draci si nervi mi’am facut acolo…Intru si eu intr’un final…dupa ce imi cam zisese ca nu vrea sa ma primeasca pentru ca nu aveam programare…da, la mine la doctor trebuie sa anticipezi cand o sa te imbolnavesti ca sa poti sa’ti faci programare cu vreo 2-3 zile inainte. Revenind, intru si eu intr’un final si ce’mi zice ? “Ai niste punctulete pe amigale. Niste pungute cu puroi” …ce zici ca am?!?! Asa peste noaptea? Dea drașii in ea de treaba. Ma intreaba, dar parca ironic, “faci injectii?”…stie deja ca nu le suport, stie foarte bine asta, d’asta a si intrebat, dar acum ce sa mai fac? Nu mai rezistam, simteam cum imi pulseaza sangele in cap, zici ca batea cineva la tobe cu capu’ meu, nasu’ imi curgea prea tare, ma incerca si o tuse seaca, gatu’ nu’mi dadea pace deloc…asa ca’i zic “orice e bun, numai sa’mi treaca”. Imi da reteta, injectii la 12h si antibiotice. La 12 ore? 10 injectii…dupa imi zice si ca nu ma duc la scoala saptamana asta. Parca a mai dres’o putin cu treaba asta…dar parca 5 zile pe 10 injectii nu suna chiar asa bine, adica era loc de mai bine. Am ajuns la a 6’a…in dimineata asta am facut’o pe a 6’a…si ma doare de nu mai pot…ustura ca naiba si de la a 4’a, inclusiv, imi ramane si piciorul amortit cateva minute dupa…Niciodata nu am suportat injectiile si niciodata nu o sa le suport!!!!! In trecut faceam chiar “frumos” cand trebuia sa fac injectii…stiu ca o data era doar eu acasa si nu i’am raspuns la usa cand a venit sa’mi faca injectia…si cand erau si ai mei acasa si ii deschideau usa…ei bine, ma rezum si spun ca mai trebuia cel putin o persoana pe langa cea care imi facea injectia pentru a reusi…dadeam din maini si din picioare ca toate cele…

In fine…cam asta e despre raceala mea de peste noaptea…la propriu! Nu, inca nu mi’a trecut complet…nasu’ inca imi mai curge, in gat ma mai ustura, dar nu atat de tare, capu’ nu prea m’a mai durut, dar oricum tratamentul nu e gata…mai am…si abia maine dupa-amiaza ma duc la control sa vad ce si cum…

Dar totusi…Daca tot apare peste noapte ar fi fost frumos sa si treaca tot peste noapte!

Guest-post- Femeile

Femeile, la graniţa dintre durere şi frumuseţe

Se spune despre noi, femeile, că avem cea mai dificilă viaţă. Trebuie să arătăm bine, dar trebuie să facem şi muncile de jos din căminul nostru. Trebuie să fim perfecte pentru soţ (adică, mă înţelegeţi, gospodine la bucătărie, c**ve în pat), dar şi mame bune.

Se spune că bărbaţii suportă mult mai greu durerea decât femeile. S-a stabilit ştiinţific că anumite dureri care pentru femei sunt insesizabile îi pot leşina pe bărbaţi. Iar durerea puternică pe care femeile o simt câteodată la menstruaţie îi poate ucide pe reprezentanţii sexului tare...Şi, totuşi, deşi suntem confruntate cu durere, muncă, mii de pretenţii din partea tuturor, trebuie să arătăm impecabil.

Pentru că femeile nu trebuie să arate neîngrijit. Se zice că o femeie ameţită sau neîngrijită este cel mai dezgustător lucru...Cât despre bărbaţi, ei pot fi burtoşi, bărboşi, obraznici, curvari, fără păr, cu probleme comportamentate, beţivi şi totuşi au tupeul să înşele şi să nu îşi ceară iertare pentru greşelile pe care le fac...

O fi bine, o fi rău?

Articolul este scris de Andreea de la http://andreeatincu.blogspot.ro/ asa ca treceti si pe acolo pentru mai multe subiecte abordate de ea 

Nu o sa o faci

Cand ai de gand sa pleci definitiv si sa lasi pe altcineva sa ocupe locul asta? Chiar nu ai de gand sa’l lasi sa incerce macar? Fa un efort…doar de data asta…si pleaca…da’te la o parte...sau fie nu pleca…stiu sigur ca nu o sa pleci niciodata, dar macar fa’i si lui un loc micut…cat sa se simta ca e aici, ca e prezent. Vrei sa faci asta? Doar de data asta…macar acum…macar dupa atata timp…macar dupa atata timp de cand asteapta…macar dupa atata timp de cand astept eu...

Am inteles ca asta a fost candva locul tau…ti l’am acordat pe deplin si am sperat sa ramai, dar nu asa…am inteles ca nu ai de gand sa pleci si asta este si va ramane in continuare locul tau, dar totusi trebuie sa inveti macar sa’l imparti pentru ca in intregime nu va mai fi niciodata al tau…pentru ca tu nu’l mai vrei si chiar si cand l’ai mai vrut nu s’a mai putut…si nici nu o sa se mai poata…ai inteles si acceptat asta foarte repede, dar totusi te incapatanezi sa’ti lasi urma aici…sa incurci in continuare treburile altora, sa fi mereu prezent in momentele cele mai aiurea, sa nu pierzi nicio clipa de bucurie sau de durere.

Nu credeai ca o sa’ti spun asta, nu credeam ca o sa’ti spun asta…dar astept clipa in care o sa te plictisesti si o sa pleci definitiv…vreau sa faci loc si pentru altcineva, vreau sa faci loc pentru mine si pentru cine vreau eu…...Dar nu o sa pleci, nu e asa?

Postare cam din cutia cu prostii sentimentale