Adunate din timpul saptamanii

Zic sa revin cu un articol oarecum funny, si tot odata fara un subiect anume, cu mai multe, ca o retrospectiva. O sa incep cu o chestie funny pe care am auzit-o zilele trecute. Joi seara dupa munca am trecut prin Carrefour sa fac si eu diverse cumparaturi, chestii pentru camera, chestii de care aveam eu nevoie personal si chestii de care imi era pofta. Nimic interesant pana aici, partea interesanta vine cand ies din carrefour, ca sa revin la camin trec 2 semafoare si cel de pe partea cu caminele are un intermitent la dreapta. In fata mea 3 domni bine, care era destul de evident ca nu erau studenti, sau poate au inceput facultatea la 30+ ani, nu stiu, irelevant, revenind, 3 domni bine in fata mea, trecem cu totii de semafor, si imediat dupa ce trecem si de cel mic cu intermitent dreapta pentru masini ii aud, involuntar, distanta fiind destul de mica intre noi, ca na, este mereu ‘trafic’ intens printre pietoni pe splai, ii aud discunand ceva foarte interesant, dar normal ca a trebuit sa ma abtin din ras: “ce ti-e si cu astia de la bucuresti, varule, arunca asa cu banii cum le vine, in loc sa schimbe becul la semaforul ala care palpaia intruna, au pus alt semafor”. Poate e rautate ca inca rad de treaba asta, sau ca am ras de la inceput in sinea mea, dar nu ma pot abtine, zau, mi s-a parut prea funny treaba asta, mai ales ca a venit si replica unuia dintre ceilalti 2: “eh, asa sunt astia la capitala, ma, cand se strica ceva ei nu repara, inlocuiesc, dar nu se deranjeaza sa il scoata macar pe ala stricat” si al treilea care din nou a fost foarte tare "lasa-i ma, nu vezi ca si cu 2 semafoare ei tot te calca pe trecerea de pietoni cum vor ei", asta fiind aluzie la faptul ca in spatele nostru unu' a trecut pe trecerea de pietoni pentru ca omul avea intermitent dreapta si normal, nu il interesa ca e rosu pentru inainte. 

Alta situatie funny din ultimul timp? Hmmm, sa vedem...a da. Cand ma duc la munca trec prin fata primariei Bucuresti, si doua blonde [ la propriu] se contraziceau pe tema “asta e prima Bucurestiului fata” si replica nu a intarziat sa apara “fata, asta e primaria sectorului 6, primaria Bucurestiului nu exista, e la cotroceni echivalentul primariei bucuresti”, normal ca s-a continuat cu “Hai ca esti nebuna, cum sa fie la cotroceni primaria, acolo sta Iohanis” Si nu stiu cum s-a continuat discutia pentru ca in timp ce au le-am depasit ca sa  nu intarzii la munca ele s-au oprit in fata cladirii ca sa caute scris undeva pe ea daca e primaria bucurestiului sau primaria sectorului 6.

Si lumea ma mai intreaba de ce nu merg si eu ca tot omul cu castile in urechi cand merg pe strada, uite d-asta, ca sa ma mai amuz si eu intre munca si facultate, daca tot nu am timp sa ajung la un stand up comedy, nu?

Si o ultima chestie funny: cand ies de pe strada de la munca exista un semafor, si cum este normal, exista un semafor pentru masini si unul pentru pietoni. O stimabila, tot blonda [la propriu] trece de semaforul pentru masini si se opreste paralel cu trecerea de pietoni[impiedicand masinile care vin din directia perpendiculara cu ea sa iasa] si asteapta la semaforul pentru pietoni, rosu, si in ciuda claxoanelor si a flashurilor primite pentru ca incurca circulatia, ea nu a plecat de acolo pana cand semaforul de la pietoni, da, ala de la pietoni, nu s-a facut verde.

Si cam atat momentan, astea sunt chestiile funny intalnite de mine, si considerate funny de mine, saptamana asta. Sper sa revin curand pe aici cu un alt articol sau, defapt, eu sper cu mai multe, dar sa vedem ce zice si timpul meu, pentru ca am un program al naibii de incarcat semestrul asta cu facultatea si munca. Dar, sa speram ca reusesc sa ma intorc si la vechea mea pasiune, scrisul pe blog. 

O shaorma adevarata

In seara asta am decis sa revin pe blog, si nu oricum, revin in forta si va prezint un nou ‘personaj’, pe T. Mai exact o sa va ‘explic’ si voua cum se mananca o shaorma adevarata. Cum eu oricum mancasem in ultimul doar shaorma de slaba calitate am zis sa mergem si noi la calif sa mancam o shaorma adevarata. Dar acum ziceti si voi, am shaorma la 5 lei medie si 7,5 lei mare la aproximativ maxim 100m de caminul meu, bine, defapt e oferta, 2 medii la 10 lei sau 2 mari la 15 lei, dar indeplineste 2 criterii de baza ale bugetului si statutului studentesc: aproape de casa si ieftin. Dar na, din cand in cand mai trecem si pe “good stuff” ca sa zic asa si merg eu frumos cu T. sa ne luam cate o shaorma de calitate. Bine, T. a facut asta, eu am fost mai din topor, ca na, asa sunt eu, mai de la tara si am mers pe clasicul  “cu de toate”. T. in schimb si-a luat o shaorma ‘adevarata’, fara discutii. Ca sa incep cu inceputul, ca na, pana la urma asta este fundatia fizica a shaormei, o sa incep cu lipie integrala, de vita, cu salata, castraveti murati, rosii, patrunjel, extra legume si cu sos de vinete in loc de maioneza. Ca sa intelegeti, asta se numeste la T. shaorma, nu lipie normala, nu maioneza, nu cartofi, nu, fara din astea, legume cu niste carne de vita asezonate cu un sos de vinete si imbracate intr-o lipie integrala. Lipie integrala pe care, asa ca fapt divers, o folosesc baietii acolo atat de des incat a trebuit sa asteptam sa se faca una, adica na, nu ca nu aveau desfacute, le-au terminat pana am ajuns noi, asta este singura si unica explicatie. 

Asa se intampla cand vrei sa mananci shaorma desi esti la dieta, dar chiar si asa, eu i-am explicat ca s-a intins, dar nu a vrut sa ma creada. A pus si patrunjel in ea, si rosii, si salata, dar cel mai cel, a combinat tot mixul ala de legume ivelite in lipie integrala cu carne de vita. Ce shaorma e aia cu carne si patrunjel? M-a dezamagit profund T. in aceasta seara cand am vazut cum poate sa manance shaorma. Sau poate m-a dezamagit atat de tare pentru ca sunt eu mai de la tara si merg pe principiul: picanta cu de toate si extra ardei.

Dar dupa cum se observa mi-am invatat lectia, acum stiu cum se comanda o shaorma. Ma indoiesc totusi ca la shaorma din spatele caminului meu au lipie integrala si sos de vinete, sau carne de vita, dar cred ca o sa renunt de tot la ce nu au, adica daca nu au shaorma la lipie integrala cu extra legume, carne de vita, patrunjel[ca este de baza] si sos de vinete o sa raman la ce au din lista, adica la o shaorma fara lipie cu rosii salta ceapa si castraveti murati, mama mama ce nebunie, deja ma imaginez mancand un asa deliciu.

Si cum eu sunt o persoana foarte simpatica si adorabila, am impartasit si cu voi cum se mananca defapt acest preparat atata de special si aparent complicat, ca poate mai sunt si altii ca mine care merg pe principiul clasic: cu de toate, adica na, doar nu degeaba este atat de populara vorba “o shaorma cu de toate”, nu? Dar totusi, multumesc T. ca m-ai luinat si ca mi-ai aratat si mie ce inseamna shaorma cu adevarat. 

Atmosfera generala

Am intrat pe modul ‘creativ-scriitoresc-boschetaresc’, stau intre 4 pereti cu draperiile trase, singura sursa de iluminare din incapere este lumina de la aeroterma, o lumina calda si usor relaxanta care te indeamna sa dormi, sticlele de bere si alte forme de alcool tin loc de podea si de scaun uneori, mirosul predominant din camera este de aer inchis si de tutun, iar in jurul meu este mai mult fum de tutun decat aer, daca deschizi usa si vrei sa intri in ‘vaguna’ mea pe moment o sa ai impresia ca ai intrat intr-o camera de afumat. Desi este o liniste mormantala in camera si nici o alta forma de viata in afara de microsistemele formate in sticlele de alcool si prin mucurile de tigara pomenite mai sus si de mine, dar la mine uneori am dubii daca mai sunt sau nu o forma de viata, stau cu castile imense pe urechi si ascult o muzica sobra si dubioasa care imi accentueaza starea de delir si de apasare sufleteasca, de incompetenta si incapabilitate de evoluare, si cu un laptop jumatate nefunctional si cu o cantitate de alcool pe si in el mai mare decat tot ce a ramas adunat in sticlele din jurul meu si mai mult scrum de tutun decat este in scrumiera care este acum, doar de decor, langa mine pe biroul care nu ti-ai fi dat niciodata seama ca este acolo fiind acoperit in intregime de sticle, resturi de shaorma si mucuri de tigara. Dar cu toate astea laptopul inca merge, probabil ii place si lui, sau doar s-a acomodat la conditiile existente. Ma uit de 3 zile la o foaie goala de word pe un ecran de laptop care palpaie parca doar sa ma ameteasca pe mine mai tare. Uneori mai apar cateva litere negre pe foaia asta alba, dar cu o viteza de n ori mai mare decat cea cu care au aparut si dispar ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo, si raman din nou, in aceiasi atmosfera, cu aceiasi melodie dubioasa pe fundal, in casti, si cu mainile tremurande pe tastatura si cu foaia alba in fata. Trantesc clapeta laptopului si imi mai aprind o tigara in timp ce desfac o alta sticla de alcool in asteptarea inspiratiei de parca de asta ar depinde intreaga mea existenta, dar nu vine, nu a venit nici ieri, nici saptamana trecuta, nici luna trecuta, nici astazi, cel mai probabil nici maine, nici saptamana viitoare si nici luna viitoare. Mai aprind o tigara imediat dupa ce o sting pe precedenta si termin alcoolul ce a mai ramas in sticla deschisa acum 5 minute, si o tin asa in continuare pana cand, la un moment dat, acum, maine, luna viitoare, anul viitor, inspiratia o sa isi aminteasca de mine si o sa ma viziteze.

Mda, si cam asta se intampla cu mintea mea obosita de invatat, dat fiind ca este sesiune. Tot textul de mai sus este pura fixiune nascuta de mintea mea aberanta si din nou, obosita, dupa ce a vazut urmatoarea poza pe un grup de facebook din regie: 

Am constientizat ca a trecut aproape o luna si eu nu am postat nimic anul asta si parca nu e ok, chiar deloc si cum nici inspiratie nu am de ceva interesant si nici eu nu am facut nimic interesant cu viata mea pana acum ca sa merite povestit am zis sa o dau putin pe fictiune ca si asa pana acum nu am avut nici un articol de genul. Oh da, si este si un fel de articol de “nu, inca nu am murit, i’m still here” 

Amintiri

Acum, cand regia incepe sa fie din nou plina de studenti si de parintii lor, mi-am amintit ca anul trecut, nu chiar pe vremea asta, mai cam prin iarna, mergeam si scriam un mesaj in timp ce mergeam ca trebuia sa ne intalnim si cu alte persoane sa mergem pe aici prin regie sa bem un suc, ceva, si am vazut la un moment dat, destul de tarziu, ca vin 2 persoane din fata mea, si dupa am vazut ca am loc sa merg printre ele, era si seara, si am vazut ca s-au dat mai intr-o parte amandoua, si aveam loc sa trec printre ele lejer. Problema a fost cand am incercat sa fac asta si nu am reusit. De ce? Pentru ca fetele duceau amandoua o geanta din aia imensa, neagra, care, pe cuvant daca am vazut-o pana cand am realizat ca "bai, eu nu pot sa mai merg".
Da, abia astept sa se linisteasca iar lucrurile pe aici, mi se pare mult prea multa agitatie.

Astepti si apoi actionezi

Cand esti student si stai la camin in regie nu te intereseaza cat consumi cu utilitatile, poti sa lasi lumina aprinsa non-stop si sa lasi si apa la chiuveta si la dus sa curga pana iti faci piscina in camera, ca oricum platesti ca si cand le-ai folosii in mod restrictiv. Cand pleci de acolo, fie te muti, fie te intorci acasa, incepi sa simti la buzunar cand vine factura la lumina cu prea multe zerouri. Si iti amintesti tu ca era prin camin un afis din ala imens cu “economiseste inteligent folosind becuri cu led” si tu de fiecare data treceai pe langa el si spuneai “pff, am neon, nu platesc, nu imi pasa”.

Dupa iti amintesti ca aveai un prieten la electrica si ca si el te stresa incercand sa iti explice care e faza cu numarul de wati si de lumeni si tu te prefaceai ca asculti, doar asa, de complezenta. Acum cand esti la casa ta si trebuie sa platesti intretinerea si utilitatile din buzunar cu adevarat pentru cat consumi, incepi sa te gandesi sa cauti pe google ce spunea prietenul ala. Si gasesti mai multa informatie decat ai fi vrut, nu te alta, dar te zapaceste rau de tot si incepi sa iti spui in sinea ta ca este mandru de tine ca nu te-ai dus la inginerie electrica. Dar tu esti determinat, vrei sa mai tai din zerourile alea de pe factura, sau macar sa scazi din cifre, si citesti si citesti, si nu intelegi nimic, dar continui sa citesti pana ajungi la o concluzie si te duci sa iti cumperi un bec cu leduri sa vezi cum e. Ca ai aflat cum sta treaba cu watii si lumenii si pari interesat la magazin, te dai putin “cult in domeniu”. Ca tu stii deja ca efienta luminoasa este reprezentata de numarul cat mai mare de lumeni, iar consumul de energie este reprezentat de numarul de wati. Si ii explici vanzatorului ca tu vrei un bec cu leduri cu un consum cat mai mic si cu luminozitate puternica, si ca sa iti etalezi noile cunostinte in domeniu, ii explici ca asta inseamna un bec cu un numar mic de wati si cu un numar de lumeni. Si el iti ofera becurile pe care le are, sa iti alegi, evident plictisit si neinteresat de povestile tale, dar tu nu te lasi, ii explici ca vrei ca becul sa aiba raportul dintre wati si lumeni de cel putin 80. Si iti ofera un bec, tu nu ai idee daca respecta chiar tot ce ai cerut tu, scrie pe el, dar nu te-ai interesant mai mult decat ai palavragit in magazin, te duci frumos acasa, montezi noul bec, esti satisfacut de luminozitatea oferita si astepti sa vezi factura si in acelasi timp speri sa fi facut o investie inteligenta.

Dupa ce vine prima factura si se vede diferenta esti multumit si incepi sa cauti online oferte si chestii ca ai vrea sa schimbi toate becurile din casa. Si incepi sa cauti, cu lumina calda, 

Cu lumina rece

Si gasesti un site pe care poti face comenzi si care au o gama larga de produse si mai vezi ca raportul minim dintre wati/lumeni este de 90, si iti amintesti tu ca citisei ca trebuia sa fie minim 80, aici aveau cu 90, pretul era mult mai bun decat cel pe care il dadusei pe primul bec si te tenteaza, nu are cum sa nu te tenteze, pret bun, eficienta buna, nu mai stai mult pe ganduri si te apuci sa dai comanda si schimbi toate becurile din casa, si acum esti doar pe leduri, mai ramane doar sa astepti din nou sa iti vina facutra sa vezi cat a mai scazut sau daca a mai scazut.

Cand visul devine realitate

Mai stiti ca v-am zis ca vara asta vreau sa plec din tara in vacanta macar o saptamna? Da, stiu, apoi am zis ca vreau sa ma angajez, ceea ce ar ingreuna putin lucruile, dar nu le-ar face imposibile, asta este clar. De ce va amintesc asta? Pentru ca...ei bine, Italia, s-ar putea sa te trezesti cu mine in vizita. Si ca student, sau defapt, si ca studenti, ca toti suntem studenti, bine, unii si lucreaza, sunt in an mai mare, dar tot studenti la origini, trebuie sa spun ca cine a avut ideea de “bilete avion low-cost” s-a gandit la studenti. Cum spune si celebra melodie de la Voltaj “tanar vreau mereu sa fiu, sa traiesc asa cum stiu, fara griji si FARA BANI”. Pentru ca am observat o treaba de cand stau in regie, studentii primesc bani duminica-luni si marti-miercuri deja nu ii mai au, dar asta nu ii impiedica sa iasa afara si sa se distreze. E clar ca studentul e facut sa isi traiasca viata, cu sau fara bani, studentul e student, e tanar si nebun si asta spune tot.

Cat despre excursie, destinatia o avem aleasa, tot ce ramane acum de facut este sa... imaginati-va o saptamana si 10 studenti dornici de aventura si de cunoastere intr-o tara precum italia. Ne-am propus sa vizitam atat de multe inca nu stiu daca o sa mai avem timp si de dormit sau de orice altceva inafara de vizitat. Oh, da, o sa avem totusi timp pentru mancat, asta e clar, o persoana a spus foarte clar ca vrea sa incerce cat mai multe preparate traditionale de la ei, pentru ca ce e drept, degeaba avem si noi paste si pizza, cu siguranta nu se compara cu cele facute “la mama lor”.

Am mai spus ca vreau sa vizitez Piata Trevi si fantana sa uriasa. Fontana di Trevi are un mit care spune ca orice dorinta ti-ai pune cand arunci o moneda in fantana se indeplineste, si in plus mi se pare ca arata extraordinar, si am o presimtire ca o sa stam mult timp numai sa ma benoclez eu pe acolo.

Acum abia astept sa treaca sesiunea si sa ajung acolo, pacat ca nu ajung inainte sa imi pot pune dorinta sa trec cu bine de sesiune, dar nu asta este ideea oricum, ideea este ca eu de cateva zile sar in continuu in sus prin camera si ma uit la trasee din italia, la obiective turistice, facem liste cu ce sa vizitam si dupa le unim, caut imagini si tot felul de lucruri de genul asta. Abia astept, nu mai pot de nerabdare. 

Miercurea fara cuvinte(22)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

E oficial

Oficial, da, abia acum e oficial, stau in Bucuresti. 

Da, am viza de flotant, am adresa de capitala, si nu, nu va spun la ce camera stau, ma rog, aici vad ca ii zice apartament, dar nu, nu va spun asta, sau cel putin nu va spun aici, in privat da, si nici CNP'ul nu vreau sa vi-l spun. Da, e pana la vara, dar nu conteaza, se prelungeste la toamna.

Da, stiu, e stresant, dar imi place sa impart cu voi lucrurile astea. Pentru mine astea sunt lucruri noi si importante, stiu ca v-am mai spus, probabil o sa va mai spun pentru ca asta e adevarul. Si vreau sa va mai spun si ca m-am hotarat ca indiferent de cat de aglomerat am programul sa nu ma mai ascund in spatele lui si sa il folosesc ca o scuza, asa ca o sa revin aici cum eram candva, cand scriam des si scriam tot felul de tampenii. Da, si acum tot tampenii scriu, dar mai rar, insa o sa incerc sa imi revin si sa postez cat mai des, am inceput deja, dar se poate si mai bine, chiar se poate. Adica in 2012 s-a putut sa scriu 312 articole, in 2013 s-a putu sa scriu 253, anul asta pana acum, incluzand articolul asta am doar 104. Nu imi place, nu e bine. Da, mereu am bagat scuza ca am avut treaba, ca am avut bac si acum ca am avut partiale si cursuri pana tarziu, dar exista si noapte, exista si pauze, trebuie sa existe timp si pentru ceea ce imi place, nu? Adica mai mult pentru ceea ce imi place, pentru ca da, chiar imi place sa fiu aici, sa scriu si sa va citesc, asta este modul meu de a ma relaxa si de a ma descarca. Cand nu o sa am subiecte? Ca in majoritatea timpului? O sa scriu un articol exact ca asta, fara o tema concreta, dar cumva o sa scriu. 

L-am gasit

V-am spus? Nu v-am spus, dar va spun. Stiu ca deja incep sa o dau in “jurnal de student din provincie”, dar chestiile astea sunt noi pentru mine si vreau sa le impartasesc cu voi, cei care ati mai ramas pe aici dupa lungile perioade de absenta.

In postarea precedenta va povesteam despre prima mea “ratacire” sau mai bine spus cautare din Bucuresti, astazi vreau sa va spun ca duminica am primit primul pacheet. Da, in primul weekend nu am dat fuguta acasa, dar vinerea asta ma duc, va povestesc si asta la momentul potrivit, revin, in primul weekend am ramas aici si cum de la mine din oras este un autobuz special pentru studenti si pentru pachete care vine pana aici, aproape de caminul meu, nu pana in gara, mama mi-a trimis mancarica prin autobuzul respectiv. Sa incep prin a spune ca parcarea de la Carrefour Orhidea e imensa? Pentru ca, ei bine, chiar este imensa si nu aveam idee unde vine autobuzul si nici nu prea cunosteam pe nimeni acolo si ma gandeam ca nu sunt unde trebuie, dar apoi mi-am dat seama ca nu are pe unde sa intre in parcare prin alta parte asa ca l-am asteptat acolo, l-am pandit sa vad pe unde vine si am facut bine, acolo a si oprit defapt.

Si cam atat pentru un moment...mai revin cu detalii..cel mai probabil tot cu informatii despre noua mea viata si noile mele experiente, daca intre timp apar si alte subiecte mai interesante stiti ca nu pierd ocazia sa le dezbat aici.