Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

Mi s-a pus pata pe tine

Eu sunt genul de persoana careia ii plac lucrurile iesite din comun. Imi plac lucrurile extravagante, sa fie cat mai “ciudate”. Si asta in orice domeniu. De exemplu la telefon imi place sa am cele mai dubioase teme posibile, cele mai complexe, cu cat mai multe prostioare, dar dupa ce iarna trecuta mi-am cam “prajit” telefonul facand asta am renunatat si l-am lasat asa cum e el. Si aici pe blog, daca va amintiti mereu am avut teme cu o gramada de elemente, zapada iarna, teme de sezon si tot asa, am inceput sa renunt si aici, sau poate ca nu, ma mai gandesc. In casa nu mai spun. Acasa am usa plina cu desene, desenele alea vechi facute de mine, dar e usa plina, lenjeria de pat trebuie sa fie cat mai colorata sau sa aiba cat mai multe chestii imprimate, pana cand si canile mele sunt “dubioasa”, adica am o cana cu ochi pe arc, da, imi place mereu sa zdrangan ochii aia cand sunt acasa si beau cafeau. Anul viitor, sau poate reusesc pana de craciun, vreau sa iau pentru acasa, pentru camera mea, vreau sa iau un corp de iluminat de la atas, mai exact asta:

Este stralucitor, complex in simplitatea lui, si iesit din comun, sau cel putin asa mi se pare mie. Vreau sa il pun chiar deasupra patului. Imi place cum se vede lumina, asa, in toate directiile, imi place forma, imi place modelul, mi s-a pus pur si simplu pata. Si site-ul asta de 20 de ani ofera o gama foarte variata de corpuri de iluminat, interior si exterior, asa ca ma gandesc sa li-l arat si parintilor, poate vor si ei sa schimbe ceva prin casa. Stiu ca ei nu o sa cumpere ceva asemanator de ceea ce vreau eu in dormitor, dar au de unde alege asa ca nu imi fac griji, chiar deloc.

Abia astept sa o cumpar si sa vad cum se vede in dormitorul meu. Sunt ca un copilas din la mic, stiu, dar zau ca mi s-a pus rau pata. 

Am aflat

Cand eram acasa si mama ii trimitea pachet fratelui meu erau saptamani in care spunea “nu vreau si snitele, m-am saturat de snitele” si eu eram ceva gen “serios? Cum se poate satura cineva de snitele?”

De cand sunt la camin am aflat si raspunsul: mananca o luna snitele rece sau incalzite la microunde! Da, clar ti se ia de snitele, sau cel putin de snitele reci/incalzite la microunde.

Uneori, mai ales dimineata si cand vin acasa, zau ca imi e dor de casa. Adica stiti ca m-am alintat destul de rau in ultimul timp acasa si dimineata mereu ma trezeam cu cafeaua calda adusa de mama in dormitor, cand ajungeam acasa mancarea era calda, ma astepta pe masa doar sa mananc. Acum, aici, trebuie sa imi fac eu toate chestiile astea si e destul de aiurea, bine, incep sa ma invat, nu pot spune nu, dar totusi, era mai bine acasa. Acum imi fac cafeaua de seara si o pun intr-o cana termos sa o am facuta dimineata cand ma trezesc, dar mancarea tot trebuie sa mi-o incalzesc eu cand ajung de la facultate, sa imi spal vasele dupa si asa mai departe.

E bine in schimb un lucru: am inceput sa ma adaptez aici suficient incat sa nu imi mai fac patul, sa nu mai imi strang mereu lucrurile de pe birou si etc. Incep sa ma simt acasa aici, dar totusi, uneori chiar ar fi bine sa fie mama aici sa ma astepte cu mancarea calda cand ajung dupa 6-8-10 ore de facultate sau dimineata cand abia reusesc sa ma dau jos din pat sa ma astepte cu cafeaua calda, aburinda, cu mirosul ala imbietor. 

Ce nu iti spune nimeni despre facultate

Cand intrebi pe cineva de facultate o sa auzi numai chestiile alea gen “bai am fost la o bauta aseara, nu am mai ajuns acasa, am dormit acolo” sau mai generalizat “e bine bai, bauta, muzica, lautari, somn, leneveala, lejer, nu ai stres, nu trebuie sa te duci la facultate, te duci la examen si atat”.

Hai sa va spun eu adevarul despre cum e la facultate pentru ca nu, nu e asa. Adica da, ok, mai faci si cate o bauta, cate o iesire, dar nu, nu zilnic. Nu merge asa. Nu poti sa te duci la facultate doar in sesiune pentru ca daca nu te duci la laboratoare/seminare nu ajungi in sesiune ca nu te baga profii in examen. Daca nu iti faci temele la seminare/laboaratoare iar nu te baga astia in examen. Da, asa e defapt la facultate. La liceu te durea in pix ca ai teme, aici nu e asa, daca nu iti faci temele deja iti scade puncte din nota finala. Si nu, iar nu e ca in liceu daca iei azi un 2 mai iei 5  sau 6 de 10 si ai rezolvat totul, nu, aici a scazut si aia  e, sau ai luat 2 din nu stiu cat...pai atat ramane.

Sunt mai cuminte la facultate decat eram in liceu, serios va zic...si mai stau si in regie, in centrul a tot ceea ce ti-ai putea dori pentru o distractie...
Dar nu, facultatea inseamna defapt partiale, examene, teme, laboratoare, seminare, cursuri, da, si cursuri. Da, astea nu sunt obligatorii, dar 90% de profi tin cont si de asta...adica gen daca ai prezenta la curs ai 10 puncte din nota finala(100)...daca nu ai prezenta, in mod logic, ai -10 puncte din nota finala.

Partea asta nasoala nu ti-o spune nimeni despre facultate, normal ca nu. Dar cum am spus, si ei au dreptatea lor, este si super fun, nu neg asta, sunt si baute si distractii si ieseli si nopti nedormite si dimineti prinse prin centrul vechi, si clubareala de cand se inchide pana cand se deschide la metrou, si chefuri in camine, da, viata de student, viata in Bucuresti e smechera, dar la facultate nu, nu e smecher deloc. Clar trebuie facuta o diferenta intre astea doua pentru ca sunt complet incompatibile

Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Miercurea fara cuvinte(20)

Mai multe la Carmen