Miercurea fara cuvinte(44)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Declaratie

Stiti ce nu v-am povestit eu voua deloc? Despre coelgele mele de camera. Va povestesc acum despre doua dintre ele(sunt trei toate, nu va ganditi ca stau in camera cu inca n’spe mii de persoane)

Va povestesc despre ele pentru ca vreau sa am aici o declaratie pentru viitor, apropiat sau indepartat, scriu acest articol in deplinatatea facultatilor mintale, neinfluentata de nimic si de nimeni. Stau in camera cu doua persoane cu ganduri criminale.

I. si-a adus de acasa foarte multe cutii pe care le tine sub pat si recent am surprins-o masurandu-le, se gandea cum sa ne taie cat mai marunt sa intram acolo ca apoi sa ne poata vinde ca pe niste banale perechi de incaltaminte si sa nu uitam un aspect foarte important, are centura neagra la karate, sau avea.

Iar E. are o privire foarte dubioasa, este o luptatoare, in prezent doar alearga, probabil vrea sa fie in forma cat mai buna ca sa poata fugi in cazul in care vine cineva sa ne salveze in timp ce ne transeaza. Da, mai devreme si-a taiat in fata noastra iubitul, l-a facut feliute si mai mult decat atat a inceput sa manance din el si se pare ca gustul nu i se parea la fel de bun ca la fostul.

El a fost iubitul ei, nu am apuca sa ii faca poza si dupa masacru si nici in timpul crimei, stateam intr-un colt al camerei incercand sa ma ascund sa nu imi simta prezenta:

Prietenie

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.

Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.

Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.

Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.

Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

Ciocolata

Recent am gasit pe net un studiu foarte interesant despre ciocolata. Si exact astea sunt motivele pentru care consum eu ciocolata, nu o fac asa aleatoriu, normal ca ma gandesc la sanatatea mea cand mananc ciocolata. Daca mai citesc de doua ori aproape ca ma cred si eu. Sa va spun ce efecte am aflat ca are ciocolata:

1.  Ciocolata slabeste.

Da, si eu am ramas ceva gen “serios? Ciocolota slabeste?” dar se pare ca un studiul realizat la Universitatea din California pornind de la ipoteza ca ciocolata creste rata metabolismului sustine aceasta teorie. Asa ca ...daca vreti sa slabiti mancati ciocolata, nu o eliminati

2. Ciocolata te face mai desptept

Ma gandesc sa imi iau si eu cateva baxuri de ciocolata, poate poate reusesc sa inteleg THM-ul. Pentru ca se pare ca daca se apropie un examen, e bine sa inveti mancand ciocolata. Fac asta, mereu mananc ceva dulce cand invat, nu mereu ciocolata, dar pe acolo. Ciocolata sporeste activitatea cerebrala, flavonoidele din ciocolata activand centrii care controleaza abilitatile cognitive, imbunatatind astfel capacitatea creierului de a memora lucruri noi.

Sursa

3. Ciocolata te energizeaza

Pe asta o stia toata lumea, nu aveam nevoie de un studiu sa imi spuna asta

4. Ciocolata impiedica imbatranirea muschilor

Asta da, pentru asta se merita un studiu, chiar ma ingrijoram ca muschii mei incep sa imbatraneasca si eu sa intineresc. Niste cercetatori de la Universitatea de stat din Wayne au descoperit ca ciocolata are asupra mushilor efecte asemanatoare cu exercitiile fizice: impiedica imbatranirea tesutului muscular. Si din nou...d’asta mananc eu ciocolata in loc sa fac sport, e aproape acelasi lucru

5. Ciocolate te ajuta sa traiesti mai mult

Pai daca ma ajuta sa ma mentin in forma, clar ma ajuta sa traiesc mai mult, nu? Stil de viata sanatos rezulta viata lunga. Unii se plictiseau si au aflat ca cel mai batran om care a trait pe pamant (dovedit cu acte) a avut nu mai putin de 122 de ani si 164 de zile si consuma in mod regulat ciocolata.

6. Ciocolata te face fericit

Normal ca ma face, cine nu e fericit cand mananca ciocolata? Serios acum, nici pentru asta nu aveam nevoie de un studiu, toata lumea o stie. De asta cand esti suparat mananci ciocolata, sa te faca fericit, nu? Dar totusi se pare ca cineva a facut si studiul asta, mai exact un studiu publicat din Nutritional Neuroscicence releva faptul ca ciocolata reduce simptomele depresiei.

Plimbare sensibila

Eu incerc sa fiu o persoana prietenoasa, sa arat si altora locuri noi, locuri frumoase pe care nu le vezi prea des prin bucuresti. Asta am vrut sa fac si ieri. Am vrut sa arat cuiva un drum forestier printr-o mini padure din campusul de la Poli. Da, asta am vrut sa fac, nu am luat-o pe drumul gresit! Eu cunosc campusul din Poli acum ca pe propriul buzunar...hei, am gasit 50 de bani in blugi...revenind, cunosc campusul ca pe propriul buzunar, deci exact pe acolo am vrut sa merg ca sa poata vedea si ea frumusetea unui drum forestier in mijlocul campusului, dar ce credeti? Mp3’ul nu a apreciat deloc gestul meu si se tot plangea ca am dus-o in padure si ca ne-am pierdut, evident ca asta nu a fost adevarat, stiam exact unde suntem, i-am aratat si repere, dar ea nu si nu, si am renuntat la plimbarea prin padure si am revenit pe drumul cel bun dupa care am venit acasa.

Data viitoare nu iti mai arat campusul!!! Care nu doar pare imens, chiar este. Dar in acelasi timp este un loc foarte frumos pentru o plimbare luunga sau scurta, depinde pe unde vrei sa o iei, ai pe unde sa alergi, pe unde sa te plimbi cu bicicleta/role, sa te plimbi pe jos, sa stai intins pe iarba si asa mai departe. Dar acum spuneti si voi...mai merita sa du Mp3’utul pe acolo daca se plange ca e padure parasita?

L-am gasit

V-am spus? Nu v-am spus, dar va spun. Stiu ca deja incep sa o dau in “jurnal de student din provincie”, dar chestiile astea sunt noi pentru mine si vreau sa le impartasesc cu voi, cei care ati mai ramas pe aici dupa lungile perioade de absenta.

In postarea precedenta va povesteam despre prima mea “ratacire” sau mai bine spus cautare din Bucuresti, astazi vreau sa va spun ca duminica am primit primul pacheet. Da, in primul weekend nu am dat fuguta acasa, dar vinerea asta ma duc, va povestesc si asta la momentul potrivit, revin, in primul weekend am ramas aici si cum de la mine din oras este un autobuz special pentru studenti si pentru pachete care vine pana aici, aproape de caminul meu, nu pana in gara, mama mi-a trimis mancarica prin autobuzul respectiv. Sa incep prin a spune ca parcarea de la Carrefour Orhidea e imensa? Pentru ca, ei bine, chiar este imensa si nu aveam idee unde vine autobuzul si nici nu prea cunosteam pe nimeni acolo si ma gandeam ca nu sunt unde trebuie, dar apoi mi-am dat seama ca nu are pe unde sa intre in parcare prin alta parte asa ca l-am asteptat acolo, l-am pandit sa vad pe unde vine si am facut bine, acolo a si oprit defapt.

Si cam atat pentru un moment...mai revin cu detalii..cel mai probabil tot cu informatii despre noua mea viata si noile mele experiente, daca intre timp apar si alte subiecte mai interesante stiti ca nu pierd ocazia sa le dezbat aici.

Prima

Prima “ratacire” de cand m-am mutat. S-a intamplat samabata trecuta. Eram in parcul IOR cu mai multi prieteni, rand pe rand ne-am imputinat, iar la final am ramas doar eu si trebuia sa ma mai intalnesc cu cineva acolo. Ce s-a intamplat dupa asta? Ne-am cautat prin parcul ala mai bine de jumatate de ora si intr-un final ne-am gasit la statia de metrou, in parc nu am avut nici o sansa, eram in colturi opuse intr-un fel si practic noi incercam sa ne gasim, dar mergeam in aceiasi directie, apoi am aflat ca mergeam in aceiasi directie, dar pe bulevarde diferite.
Si inca o chestie...cand inca ne cautam prin parc, la un moment dat aveam punct de reper "vezi o mireasa? sunt langa mireasa"
Nu am idee cate mirese au fost in ziua respctiva in parcul ala, dar se pare ca multe, eu am vazut cel putin doua si persoana cu care ma cautam vedea si ea alta.

Am facut-o si pe asta: prima “ratacire”. Daca as avea o lista as putea sa tai asta de pe ea. Sa vedem ce mai urmeaza, muhahaha

Si asta ce inseamna?

Au trecut si primele zile de facultate. Pana acum pot spune ca a fost ok, am dat doar peste un prof comunist, restu par ok, dar in doua zile nu i-am intalnit pe toti.

Vreau totusi sa va povestesc astazi despre cum m-am uitat in orar ca intr-o carte de chineza...adica nu intelegeam absolut nimic.

Uitati aici un print.

Da, acum stiu sa il citesc, stiu prescurtarile de la ce vin, stiu ce inseamna / ala, stiu cum e imparit pe grupe...pentru ca da, prima data m-am utiat la prima grupa si nu intelegeam de ce sunt mai multe, apoi am vazut ca sus e nr grupei.

Cu alte cuvinte m-am uitat ca in craci la el prima data, dupa ce l-am analizat mai bine l-am inteles si acum sunt ok, nu, normal ca nu l-am invatat, eu nu il stiam nici pe ala din liceu, d’apoi pe asta....stiu insa la cat intru si la cat ies in fiecare zi...sau aproape, inca mai lucrez si la asta.

Cu alte aventuri din noua mea viata de student, ba chiar de student din provincie revin in curand. 

Cum sa iti faci prieteni noi

Ca niste proaspat studenti ce suntem noi, iesim la o plimbare si la un moment dat ni se face foame, mergem la un McDonald’s ca era aproape de noi si o rezolvam. Mancam si mai stam putin de vorba. Cum credeti ca incepe A. sa isi faca prieteni in Bucuresti? Simplu, isi arata noul sutien pe geam la McDonald’s. Ok, nu va ganditi ca isi ridica tricoul si isi etaleaza sutienul pe geam. A fost ceva mai discret. Arata altcuiva, prin decolteu, si cum stateam la o masa de la geam...cine era afara probabil a vazut faza, defapt mai mult ca sigur unul dintre cei doi baieti care se tot uitau a vazut.

Deci, daca vreti prieteni noi intr-un oras nou, A. va invata cum! 

Ca student din provincie

Ca student din provincie, ca proaspat student din provincie, sunt anumite lucruri cliseice pe care le faci in online, bine, pe facebook. Eu? Da, recunosc, de data asta ma caracterizeaza si pe mine.

1 1.Setezi ca ai terminat liceul

     2. Setezi ca ai inceput facultatea/universitatea x

    3. Dai like paginii facultatii si uneveristatii x

   4. Intru in grupul creat pentru generatia ta de la facultatea x

    5. Dai like paginii “Student din provincie”

    6. Celelalte 5 sunt intr-o ordine cam aleatori, poti sa le faci si altfel, dar asta, asta in 98% din cazuri este lasat ultimul: setezi ca te-ai mutat si de acum locuiesti in Bucuresti

Pe 6 l-am bifat sambata asta si de astazi sunt oficial student, a fost deschiderea. Maine o sa va povestesc despre orarul meu si cum a fost momentul in care l-am citit prima data si cum m-am uitat in craci. Dar cel mai probabil maine seara dupa ce vin de la facultate...

Bloggerii au carti de vizita

De ceva timp tot zic ca scriu articolul asta si mereu am amanat din diverse motive, motive care m-au tinut departe de blog iar aproape o saptamana. Inca un motiv pentru care nu imi place toamna! Dar poate e mai bine asa, ca se leaga lucrurile frumos.

Acum ceva timp mi-a dat Aniela Deby un mesaj pe facebook sa ma intrebe de blog si apoi ma intreaba daca nu vreau carti de vizita. Prima mea reactie a fost ceva de genul “nu am blogul chiar atat de mare sa ii fac carti de vizita”, dar apoi mi-a dat toate detaliile campaniei si am zis ok, ma bag si eu.

La o saptamana dupa ce am trimis mail catre cei de la TipoMedia cu detaliile pe care le vreau specificate pe cartile de vizita le-am si primit. Mie imi place cum au iesit, mi-am ales un model foarte simplu pentru ca am zis ca e timpul sa ma mai maturizez si eu putin, nu?

Si cum am zis la inceput, poate e mai bine sa fac articolul asta acum pentru ca se potriveste oarecum, adica peste cateva zile, sambata mai exact, ma mut la Bucuresti, si ma mut cu cartile de vizita la purtator. Probabil o sa dau una fiecarei persoane noi pe care o intalnesc. 

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe gasiti la Carmen

Ce inseamna fericirea?

Poate cineva, oricine, sa ofere o definitie exacta sau macar aproape exacta a termenului “fericire”? Sincer nu cred. De ce? Pentru ca fericirea inseamna altceva pentru fiecare individ. Fericirea pentru mine, de exemplu, este atunci cand am in jur persoanele dragi, fericirea pentru mine este atunci cand fac persoanele de langa mine sa zambeasca, sa rada, chiar si de mine, nu conteaza, ideea este ca se simt bine si zambesc sau chiar rad. Dar tot fericire este pentru mine cand stau acasa, in patul meu maare si confortabil si ma uit la un film bun sau citesc o carte buna. Cu cartile stiti deja ca eu nu m-am impacat prea bine de-a lungul timpului, dar in ultima vreme ma atrag multe titluri si am inceput sa citesc deja o parte din ele. Sunt pe deme diverse, nu un subiect anume si atat! Nu, sunt carti psihologice, sunt carti de aventura, sunt nuvele, sunt marturii, sunt domenii vaste.

Dar stiti deja ca eu sunt o lepra si nu ma duc prin oras sa caut cartile, pe unele le imprumut de la altii care stau prin zona si imi e usor si comod, si in plus pot sa vorbesc apoi cu ei despre cartile respective, dar cel mai des spun “traiasca acea librarie online” . Internetul imi ofera cate o doza de fericire zilnic pentru ca imi alimenteaza sedentarismul. Pot sa citesc cate carti online vreau, pot sa vad cate filme vreau, pot sa fac persoanele dragi sa zambeasca, normal, nu se compara ca atunci cand totul e “live”, dar totusi... imi ofera zilnic o portie de fericire. Aduce sala de cinema la mine in dormitor, aduce libraria la mine in dormitor, aduce toate magazinele la mine in dormitor. Dar chiar si asa, doza de fericire pe care o primesc cand sunt afara sau undeva cu cei dragi nu se compara cu cea oferita de internet pentru ca desi este foarte util si practic tot nu poate inlocui interactiunile directe, fizice. 

Prea multe pretentii?

In materie de filme se poate spune ca am pretentii, dar nu foarte mari, adica vreau sa fie comedie sau horror, nu imi plac cele strict de actiune, ma plictisesc majoritatea, daaar sunt si filme de actiune care mi-au placut pentru ca aveau inserat comedie, romance, dar cele fix doar cu impuscaturi si urmariri ma lasa rece. Si da, am zis la inceput de horror, aici am pretentiile mai mari. Daca e horror vreau neaparat sa fie un horror inspirat din realitate. De ce? Si A. m-a intrebat recent de ce doar inspirat din realitate si a adauga “vrei sa te sperii si mai tare, sa stii ca e real ce se intampla acolo?”. Intr-o oarecare masura, mai exact pe jumatate. Nu prea ma sperie filmele horror, nu ma intimideaza, sunt ok, dar da, vreau sa stiu ca e real ce se intampla acolo. Fiecare cu pasiunile lui ciudate, nu? Asta e a mea. Dar ideea este ca eu oricum am dubii, imi vine greu sa cred ca exista macar o sansa la un miliard sa se intample asa ceva, dar d-asta ma uit la filmele horror inspirtate din realitate pentru ca daca mie imi vine greu sa le cred pe astea, pe alea regizate le privesc ca pe comedie...

Si acum cand scriu articolul asta imi amintesc ca nu am mai vazut de mult un astfel de film, desi spun de cateva seri ca ma uit la unul...la noapte cred ca o sa vad unul. Da, la noapte, ziua nu are absolut nici un farmec sa te uiti la un horror...sau defapt si asta este tot un pitic de pe creierasul meu...horror inspirat din realitate, noaptea, daca ploua afara si mai bine...sau o comedie buna, la care sa rad mult sau o comedie romantica...si ultimele ma pasioneaza si am vazut foarte multe, dar acum deja mi se par prea previzibile...dupa jumatate de ora de film deja pot sa imi dau seama cum se termina...

Reflexii in oglinda

Detalii gasiti la Sorin

Miercurea fara cuvinte(37)

Mai multe detalii la Carmen

Cu tupeu inainte

Imi amintesc perfect ziua in care mi-am facut blogul si ma vad de fiecare data cum intram pe platforma blogger si ieseam si iar intram si tot asa pana am luat “taurul de coarne” si mi-am facut blogul. Pe atunci nu aveam pe nimeni care sa ma indrume, care sa-mi explice, erau doar eu si noul meu blog. Nici acum nu pot spune ca este cineva anume, dar am invatat tot ce trebuia sa stiu sau aproape tot ce trebuia sa stiu, mereu e loc de mai bine, de pe google. Dar sincer cred ca mi-ar fi fost mult mai usor daca aveam pe cineva langa mine care sa-mi explice anumite lucruri.

Spre exemplu eu mi-am dat seama tarziu care e treaba si ce inseamna defapt optimizare seo. In prezent nu mi se pare complicat, dar nici la inceput nu mi se parea, credeam ca o sa fie ceva simplu si banal, intru pe o platforma gratis de la google selectez “creare site” scriu cateva randuri si apoi lumea se inghesuie sa intre pe noul meu site, dar nu a fost deloc asa...am avut probleme inca de la momentul in care a trebuit sa aleg numele si adresa blogului, dar am reusit, am ales intr-un final si numele si adresa si am publicat si un articol extrem de penibil(da, asa mi se pare acum cand il recitesc, mi se pare ca mi-am schimbat stilul mult..probabil e adevarat ca ma maturizez, sper sa fie totusi alta explicatie)

Mie mi-a luat un aproximativ 1 an pana sa ma avant cu adevarat in lumea asta a bloggerilor, pana atunci scriam, dar scriam doar pentru mine, nu comentam, nu ma comenta nimeni, eram doar eu cu mine intr-o casa cu pereti de sticla in care se putea uita oricine, dar nu o facea nimeni. De ce spun asta? Pentru ca sincer nu as vrea sa treaca si altii prin asta, desi nu cred ca sunt prea multe persoane care sunt cu adevarat noi pe blog si care sa stie de la inceput ce sa faca, asa ca daca cineva are intrebari sa nu ezite sa le adrese, mie(mailul este public) sau oricarui alt blogger, eu am convingerea ca oricine ar ajuta un incepator si inca o chestie...nu mai fiti timizi, pe blog este posibil sa ti se para ca comenteaza doar cunoscuti, in realitate toti sunt straini la inceput, dar comenteaza ca si cum ar fi prieteni si mai tarziu chiar ajung prieteni. 

Multumesc A.

Unul dintre cele mai naspa momente sunt alea in care atingi o limita si consideri ca trebuie sa inchei cumva asta. Te gandesti ca cei dragi tie pot fi afectati din cauza ta si apoi cand atingi limita aia consideri ca cel mai bine ar fi sa te retragi usor usor, nu complet, dar suficient cat sa nu mai fie afectati cei de care iti pasa si la care ti. Cum treci peste momentul asta extrem de naspa? Tu nu crezi ca treci, nu vrei sa treci, vrei sa duci pana la capat ce ti-ai propus, dar apoi apare un prieten care nu te lasa sa cedezi, in cazul meu apre A. si ma face sa imi dau seama ca nu ar fi cea mai buna solutie cea pe care o gasisem eu si ma face sa am din nou incredere si imi da metaforic doua palme care ma trezesc la realitate si ma fac sa imi amintesc ca am langa minte niste persoane adevarate ca doar nu degeaba tin atat la ele, nu? Si si ele tin la mine si asta este un sentiment foarte placut si linistitor.

Stiu, v-am obisnuit ca A. sa va distreze de obicei, dar astazi am vrut doar sa-i multumesc ca a fost mereu langa mine in prostiile mele si stiu ca o sa mai fie. Aaaah, dar da, am si o secventa de mesaj care ii este specific.

Oh si inca o chestie mica....A.? Fara stres ca trece tot! 

Miercurea fara cuvinte(36)

Mai multe gasiti la Carmen

Goodbye summer

A venit si ultima zi de vara si cred ca este primul an in care ma bucur ca vine toamna. Dupa cum sitti vara asta a fost destul de urata pentru mine, mult stres, durere, pierderi, dezamagiri, resemnari si cu un nod permanent in gad noi planuri de viitor, dar mai ales noi sperante, noi obiective principale de atins cu orice pret. Dar sa trecem peste capitolul asta pentru ca m-am resemnat cu el, sunt ok.

Cand am vrut sa scriu articolul asta am crezu ca as avea mai multe de spus despre vara mea, dar realizez ca vara mea a inseamna doar luna august defapt, in iunie si iulie am stat cu stresul dupa mine si in prima parte a lunii august eram cu moralul la pamant, o dezamagire constanta ma bantuia, dar am trecut peste ea si m-am bucurat cat am putut si de ultima luna de vara. Am ajuns si la mare anul asta 2-3 zile si a fost destul de ok, am iesit in oras, m-am simtit bine, m-am distrat...se poate spune ca a fost totusi o luna destul de ok, dar cam asta a fost toata vara mea...nu am nimic cu care sa ma mandresc, nu am nimic sa povestesc, asta a fost tot...

Toamna, te rog sa fi mai buna decat vara asta!