Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe la Carmen

Bacul prin ochii mei(3)

O sa incep foarte sincer si o sa spun ca nu aveam de gand sa scriu un articol si pentru proba asta de bac. Proba care mi-a dat mereu fiori: engleza! Aveam de gand sa dau foaia goala si sa iau A1(cel mai slab nivel) la toate cele 4 probe. Da, engleza este impartita in 4 probe si pentru fiecare primesti cate un calificativ separat, nu se face medie.

De ce am facut totusi articol? Pentru ca surprinzator, da, mie inca nu-mi vine sa cred, nu am luat nici macar un A1…ba chiar nici macar A2. Calificativele sunt asa, ca sa va faceti o idee:

A1- cel mai slab, se poate echivala cu un incepator

A2- ceva mai bine, echivalentul la mediu

B1- si mai bine, echivalentul la avansat

B2- cel mai bine, echivalentul la experimentat

            Acum revenind. Nu am luat nici macar un A1, desi credeam ca le iau pe toate, ba chiar nici macar A2 nu am luat. Am luat 3 de B2 si un B1. Probele au fost:

Listening- am avut doua texte audio si 10 intrebari in total, 4 pentru primul text si 6 pentru al doilea. Aici a fost ok, B2

Reading- la fel, doua texte, dar de data asta scrise si cu mai multe intrebari,15, 5 pentru primul text si 10 pentru al doilea. Al doilea text m-a plictisit ingrozitor de tare si cand am vazut cat este de mare nu aveam de gand sa-l citesc, sincer. Dar am facut-o. B2 si aici

Writing- aici la fel, doua text, doar ca de data asta trebuia sa le scriu eu. O scrisore catre un amic in care sa-i dau informatiile pentru o excursie pe care urma sa o facem impreuna la Sinaia. Am scris 10 randuri, peste 100 de cuvinte, nu mi-a venit sa cred. Al doilea text era unulde timp argumentativ, cu structura exacta, cu cuvinte de legatura, cu argumente si exemple, la fel ca la romana, surprinzator si aici am scris, nu am scris chiar 180 de cuvinte cate voiau ei, dar spre surprinderea mea am scris. B1 aici, dar tot e bine, adica e mult mai bine decat ma asteptam eu.

Si cel de astazi, da, au fost doua zile, cele 3 de mai sus au fost luni, iar cel de astazi speaking- aici a fost relativ usor, ca si grad de dificultate, dar pentru engleza mea nimic nu e usor, insa surprinzator si aici am scris. Aici au fost 3 cerinte, iar eu am avut asa: la prima a trebuit sa spun daca folosesc internetul pentru amuzament sau pentru educatie, a doua cerinta era sa povestesc un vis, vis-vis nu vis-dorinta/ideal, aici ma blocasem putin…nu aveam idee despre ce sa scriu, eu am niste vise tare ciudate, dar intr-un final am povestit acolo despre cum am visat ca am superputeri si salvez lumea de la incendii, incepusem sa zambesc si mai aveam putin pana la ras cand citeam, profele au inceput si ele sa zambeasca si erau cam la fel ca mine, iar cea de a treia proba a fost din nou un text argumentativ despre un citat, citatul era ceva de genul “inteligenta este abilitatea de a te adapta la schimbari”. Am facut si aici, am scris aproximativ o pagina. B2 si aici.

            Si per total…mult, dar mult mai bine decat ma asteptam asa ca :

Visul devine realitate

De cand ma stiu am avut o imaginatie extrem de dezolvata si de ciudata pentru ca ce forme si ce modele imi imaginam eu nu mai vazusem nicaieri. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent un amic mi-a spus ca si el are tot felul de viziuni din astea si ca isi doreste sa puna bazele unei afaceri, dar nu stie exact ce si cum. Pentru modelele din vasta lui lume imaginara are nevoie de un material flexibil, dar in acelasi timp dur si rezistent. Si dintr-o data ii vine de nicaieri ideea: plastic! Poate fi modelat usor daca este procesat cum trebuie, iar cand se finalizeaza produsul ramane dur, rezistent si este si durabil. Are fonduri, a gasit chiar si un nume, pe care nu mi l-a spus ca e superstitios si cica aduce ghinion, a gasit si paterialul de baza, modele are mai multe decat poate produce, insa nu stie cum sa le produca. Si a intrebat si el in stanga si in dreapta pana a ajuns sa ma intrebe si pe mine. Eu evident i-am spus ca nu am nici cea mai vaga idee, dar ca ma interesez. Si am inceput si eu sa intreb in dreapta si in stanga si am ajuns sa dau peste o persoana care era pusa la curent cu tot ce tine de industria maselor plastice. Ii povestesc si el incepe la randul lui sa-mi povesteasca despre mari firme, despre aparatura si tot ce tinea de domeniu. Ii povestesc prietenului meu tot ce am aflat si mi-a spus ca si el a auzit cam aceleasi lucruri si ca s-a hotarat, o sa foloseasca o masina de turnare prin injectie mase plastice pentru ca este cea mai eficienta si raspunde exact nevoilor lui.

Are planuri marete si la scurt timp dupa inceperea productiei, daca o sa aiba rezultate pozitive, o sa isi exista sectorul si o sa isi incerce norocul in producerea pieselor de masini, utilizand aceiasi tehnologie, va produce manete de cotrol atasate la volan, manete de semnalizare, stergatoare si multe altele din aceiasi gama. Sincer, abia astept sa vad produsele lui pe piata. 

Bacul prin ochii mei(2)

Miercuri am dat a doua proba, competentele digitale, dar abia astazi s-au aflat oficial rezultatele asa ca abia astazi va povestesc dspre treaba asta.

O sa incep prin a spune cea mai penibila chestie care s-a intamplat acolo: cand am intrat in laborator ne-a asezat la statii si dupa “aduceti telefoanele aici” si o vad pe profa care ne supraveghea cum desface un sac de gunoi din ala fooooarte mare. Ghiciti ce a facut cu el? A bagat toate telefoanele, cheile, gentile, portofele tot tot tot in ele. Noroc ca era cineva cu geanta mare si mi-am bagat si eu telefonul si cheile acolo ca altfel aveam telefonul facut varza cu tot cu folia lui de sticla, probabil trebuia sa o arunc dupa si sa ii schimb si spatele. Asta mi s-a parut maxim de penibil si aiurea, cum sa-mi bagi telefonul intr-un sac cu toate cheile si toate tampeniile pe care le avea unul si altul in buzunar si dupa sa lasi sacii pe jos intr-o camera. Da, poate e fita, ar fi o premiera, dar da, poti sa-i spui ca e o fita a mea, nu mi se pare normal sa-mi arunc telefonul intr-un sac in care mai sunt alte cel ptuin 15 telefoane si alte cel putin 15 perechi de chei si portofele cu chestii metalice pe ele  si genti la fel si mai stiu eu ce.

Continuam cu proba in sine. Am gresit niste chestii fix tampite, subiectele mi s-au parut chiar ok, usoare se poate spune. Ce nu mi-a iesit mie? Am gresit o grila din neatentie, a existat o confuzie de termeni…am spus ca intranetul este o retea privata si dupa am adaugat ca poate fi accesata din exterior doar prin intermediul unui ip exact…si se pare ca nu exista termenul de ip exact ci doar de ip fix si s-au dus si de aici cateva puncte, si ultima chestie care nu mi-a iesit…un tabel in word era tampit la mine si nu voia sa isi egaleze coloanele. In jurul meu la toti le merge comanda la mine nu voia sa le egaleze. Si cam asta  a fost toata proba…a fost destul de ok dupa cum am zis, mai putin chestia cu sacu si telefoanele.

Oh si da, am gresit alea trei chestii, grila avea 2 puncte, chestia cu intranetul 3 puncte si wordul cu coloanele tabelului tot 3 puncte…deci am luat 92 din 100, ceea ce inseamna experimentat. Si dat fiind ca nu intereseaza pe nimeni punctajul ci calificativul…si nici ala nu prea intereseaza pe nimeni, e destul de ok, mai ales cand stiu ca gresilile au fost ca de obicei fix de prosti. 

Miercurea fara cuvinte(25)

Mai multe la Carmen

Se spune ca

Se spune ca dragostea trece prin stomac. Asta e adevarat, mai ales daca barbatul e mai plinut, dar recent eu am descoperit ca se aplica mai mult “dragostea trece prin masina lui”. Serios, incep sa cred ca masina e mai importanta, cand ii mai dau si eu cate un mesaj sa-l intreb ce face imi raspunde ba ca se plimba cu masina, ba ca e la masina, ba ca e cu masina in service ca-i mai pune nu stiu ce prostioare pe ea. Devine stresant, zau. Nu merge nicaieri fara masina lui si are grija de ea mai ceva ca de o persoana, cainelui uita sa-i dea mancare, dar masina nu uita sa o spele, mie uita sa-mi raspunda la telefon, dar masina nu uita sa o lustruiasca. La un moment dat i-am spus ca nu mai vreau sa vina cu masina pentru ca eu deja sunt in plus, masina e suficienta pentru el, m-a calmat, intai mi-a spus ca am innebunit, dar dupa m-a linistit si acum e ok, masina e inca foarte importanta pentru el, dar acum nu conteaza unde si ce face, cu sau fara masina, imi raspunde la telefon si la mesaje, inca putin si o sa-si aminteasca sa hraneasca si cainele zilnic.

Partea mai problematica este ca vine ziua lui peste cateva saptamani si eu inca sunt in dubii cu cadoul. Zilele trecute ma tot gandeam ce sa-i iau, ce sa-i iau, si apoi am zis ca daca ii cumpar ceva pentru masina o sa fie in extaz, dar apoi ma gandeam ca o sa fie prea in extaz, daca revine la vechile obiceiuri, dar mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa caut pe net chestii pentru masini, dar ce? Daca scriu pe google “chestii interesante pentru masini” nu gasesc mare lucru, da, am incercat deja. Si incep sa-l intreb pe X si pe Y, chiar si pe Z si toti imi spun altceva. Si incep eu sa caut frumos pe net si ajung de la una la alta. Ce am facut intr-un final? Simplu, am achizitionat ceasuri plasma de aici. Cred, dar mai ales sper, ca o sa-i placa. Eu am scapat de mersul in magazine auto, si dupa cum am vazut la locco.ro se pare ca acest aspect nu este pe placul nici celor pasionati, iar comanda ajunge inainte de ziua lui, ceea ce este mai mult decat perfect. Toata lumea e fericita, eu am spus de ce + o sa-i ofer cel mai frumos cadou anul asta, iar el pentru ca, ei bine, primeste cel mai frumos cadou si mai ales il primeste de la mine. 

Bacul prin ochii mei(1)

Una s-a dus au mai ramas 5. Trecem peste ele cu stoicism. Marti a fost prima proba de bac si anume oralul la romana…am asteptat destul de mult sa intru in sala dat fiind ca numele meu de familie incepe cu T… dar asta sa zicem ca a fost cea mai mica problema. Am intrat intr-un final in sala, extrag un bilet…nr 71…eu aveam in minte sa nimeresc unul de la 50 si ceva pana la 60…m-am dus prea departe aparent, dar a fost ok si asta…in mare. Adica trebuia sa citesc textul ala si sa-mi dau seama de care este…informativ, argumentativ, epistolar etc etc etc. Si am citit eu acolo de vreo 3 ori textul si tot nu stiam sigur daca e argumentativ sau informativ. Textul era un fragment din “La taifas” scris de Aurora Liiceanu. Si dupa ce il citisem deja de 3 ori am zis ca asta e, sa vedem ce iese, si m-am pus pe scris, am zis ca e si informativ si argumentativ, sa fie acolo de toate. Am zis cui ii este adresat, am extras si ideea centrala. Buun, trecem la 2…aici e aici…toti care au iesit din sala inaintea mea au avut subiecte aiurea rau de tot, despre politica, despre UE, despre importanta lcturarii textelor epistolare (a scrisorilor indosariate in romane), despre publicatiile culturale…mie mi-a picat ceva relativ usor, dar care m-a blocat tocmai pentru ca parea mult mai banal decat ce auzisem inainte si anume…”importanta evenimentelor in viata unui om”. Prima data cand am citit subiectul mi s-a parut usor si ok, dupa am stat si mi-am stors toata imaginatia la celalalt exercitiu si cand am ajuns sa fac textul argumentativ…pauza, liniste totala, stiti cum e in filmele alea cand in mijlocul pustiului trece doar o rota de paie sau de praf? Asa era in mintea mea. Am inceput de 2 ori textul ala si tot nu era ok…pana cand am zis din nou ca asta, vedem ce iese. Si m-am apucat si am scris o gramada de tampenii, dar fix tampenii, nu mi-a placut deloc ce a iesit, dar a respectat structura.

Oricum…cam asta a fost prima proba de bac…sa le vedem pe restu. Oh, si da, am luat experimentat. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe la Carmen

Bau-Bau

Ei bine se pare ca incepe si nebunia cu care m-au amenintat profii inca din clasa a 9-a. Da, inca din primul semestru din clasa a 9-a am auzit “nu avem timp de bazgaiala, trebuie sa luam bacul cu note bune”, in a 10-a nu mai spun…”absolut tot ce invatati anul asta o sa intre la bac” si tot asa. In mintea mea bacul este folosit de profesori la fel cum il folosesc parintii pe bau-bau. Ati inteles ce vreau sa spun, nu? Si ei bine, aparent, acest “bau-bau” care nu se ascunde sub pat, dar cu care m-au terorizat profii inca din clasa a 9-a chiar a venit…sau vine, e pe vine.

Stiu ca probabil nu va intereseaza treaba asta, dar, cum prima proba de oral e maine, proba de atestat o lasam in pace, aia a trecut deja, incepem maine oficial cu bacul, cu oralul la romana mai exact, activitatea mea iar o sa o ia razna si m-am gandit sa imbin putin treburile si sa fac o chestie pe care am vazut-o prima data la Pishky in perioada simularilor. Ea a facut o categorie pe blog numita “Jurnal de Bac” si m-am gandit sa preiau si eu treaba asta pentru ca mi s-a parut chiar interesanta, stiu ca titlul pe care l-a ales este extrem de sugestiv si ok, dar nu o sa il preiau de la ea, preiau deja ideea, sa nu iau chiar si titlul, o sa-i spun “bacul vietii” sau “bacul prin ochii mei” ma mai gandesc pana maine cand ma intorc de la proba. Pentru ca da, o sa fac cate o postare dupa fiecare proba si una la final, cand se termina oficial, adica dupa aflarea rezultatelor.

Asa ca…teoretic ma duc sa invat cate ceva despre stilurile functionale si alte chestii din astea pompoase…practic ma duc sa fac intai un dus, dupa ma uit la un film si apoi ma apuc si de invatat, dar mai bine voi considerati ca ma duc de acum la invatat, sa par si eu putin mai altfel.  

Involuntar

Cazi, te ridici, cazi din nou, iar te ridici…si tot asa, o sa repeti pasii astia continuu fara sa inveti nimic. Da, o sa te amagesti ca „nu o sa se mai repete” dar asta e exact ca dupa fiecare betie, in fiecare dimineata cand te trezesti mahmur iti spui „ai sa-mi bag picioarele, nu mai beau niciodata”. O greseala nu  o faci niciodata o singura data, in cazul meu o fac de n’spe mii de ori. Dar stiti care este diferenta in cazul meu? Nu spun ca este doar in cazul meu, dar acum vorbesc strict despre mine. Fac aceiasi greseala de n’spee mii de ori, imi invat lectia teoretica dupa fiecare, dar niciodata nu pun in practica lectia aia teoretica. Nu, chiar daca as vrea nu pot, si repet greselile din nou si din nou si din nou si tot asa. Interesant este faptul ca involuntar subconstientul meu lucreaza si ma face sa ma schimb usor, chiar nesesizabil imediat, dupa fiecare greseala chiar daca urmeaza sa o repet de n’spe miliarde de ori. Si la un moment dat ajung la a n’spe mia unu greseala repetata si imi dau seama ca nu e ca inainte, ca nu-mi mai pasa, ca pot sa-i spun du-te dracu, nu mai cad, raman in picioare. Dezavantaj? Nu se aplica doar pe o greseala, ramane deprinderea pe care subconstientul mi-a imprimat-o treptat. Si asa ajung sa creez un zid, o bariera si involuntar sa nu-mi arat trairile in totalitate, pentru ca subconstientul meu considera asta o slabiciune si aparent nu mai tolereaza slabiciunile  si incearca sa le inlature pe toate, si interesant este ca o face la fel ca si pana acum, fara sa-mi dau seama decat dupa ce termina cate o etapa. 

Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aparent nu ma pot lupta cu subconstientul meu, mai ales ca deja a lucrat destul de mult la treaba asta.  

1 iunie

Astazi vreu sa urez la multi ani tuturor celor care trec pe aici, da, nu conteaza varsta, fiecare este copil in interior, fiecare este copilul cuiva si va ramane copil indiferent de faptul ca poate la randul lui are copii sau chiar nepoti. In suflet toti suntem copii, chiar si cei care nu vor sa recunoasca si nu lasa copilul din ei sa mai iasa la suprafata. Da, eu nu ma includ printre ei ... eu sunt un copil mare care va ramane mareu un copil mare si las copilul din mine la suprafata mai mult decat persoana in curs de maturizare care se presupune ca ar trebui sa fiu. Iar cei care nu lasa copilul din ei sa se exteriorizeze...ar trebui sa o faca, lasa-ti copilul din voi la suprafata din cand in cand, nu o sa regretati.

Asa ca revenind, urez tuturor un calduros LA MULTI ANI, COPII!

Oh si sa nu uitam ca acolo undeva inca exista

O lume minunata in care veti gasi

Numai copii

O lume cu mult soare si mii de jucarii

Pentru copii

In lumea cu povesti si flori veti intalni

Numai copii

Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi

Pentru copii

Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Fara motiv concret

Incredere zici?

            Stiti cum e treaba asta cu increderea? Uite cam fix asa:

            Da, si mai stiti cum e defapt? O castigi greu, dar o pierzi repede si extrem de greu o recapeti. Dar stiti ce e cel mai interesant dupa mine? Ca nu merita sa lupti pentru increderea cuiva care nu e dispus sa ti-o ofere. Lupti ca sa ce? Tu ii oferi increderea ta deplina, iar el/ei o ignora sau doar profita de ea si nu se gandesc sa ti-o ofere si ei pe a lor, sau iti ofera cu portia, asta asa, doar ca sa-ti alimenteze iluzia, sa te faca sa le oferi mai mult din tine, mai mult din increderea ta, mai mult din tot ceea ce ai tu de oferit. Ei bine, in situatii ca asta eu consider ca nu merita sa lupti pentru increderea persoanei/personalelor respective. Lasa-i in lumea lor, stai in banca ta si nu incerca sa patrunzi pentru ca vei fi vazut mereu doar ca un intrus, vei exista fix doar cand are/au nevoie de tine si apoi vei intra subit in umbra, vei fi lasat de-o parte pentru ca la urma urmei esti doar un intrus in lumea lor. 

Anii ce vin

Pentru ca mai e o saptamana si termin liceul, pentru ca pur si simplu exact asa e in mintea mea:

Anii ce vin or sa fie divini
Anii ce-au fost nu au fost fara rost

Miercurea fara cuvinte(21)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Mici, dar mari

Secretul unei surprize reusite se ascunde exact ca esentele in sticlute mici. Nu trebuie sa fie neaparat ceva material ca sa reusesti sa surprinzi placut. Nu! Din contra, gesturile mici sunt cele care fac difereneta. Nu e nevoie sa trimiti mesaje lungi si pompoase, poti sa trimiti unul simplu cu banala intrebare “ce faci?” , dar daca il trimiti cand trebuie o sa fie tot ce conteaza. Poti sa ii trimiti un simplu mesaj de “buna dimineata” sau unul de “noapte buna” si o sa stie ca a fost prima/ultima persoana la care te-ai gandit. Si nu, nu e valabil numai in cupluri pentru ca eu vorbesc la general.

Cadourile mici, simbolice, sunt tot ceea ce conteaza cu adevarat. O floare, poate sa fie ea si rupta din gradina pe langa care ai trecut cand mergeai spre locul de intalnire, o sa ii aduca un zambet imens. O gluma spuna la momentul potrivit sau un simplu zambet ori chiar o privire calda pot sa fie cel mai frumos cadou primit in ziua respectiva.

Detaliile mici te ajuta sa oferi si sa iti oferi cele mai frumoase momente. Nu te gandi la nimic ca fiind un gest mic si neinportant, totul conteaza…si este posibil ca intr-o zi sa realizezi ca acel “mic detaliu nesemnificativ” era defapt un detaliu important.

Gesturile mici fac diferenta, asa ca bucura-te si profita de ele! 

Respira si....

            Fiecare a avut cel putin o data un moment trist, momentul ala in care iti venea sa-ti bagi tot ce ai si ce nu ai in tot, nu puteai sa te linistesti nicidecum, erai mohorat, nervos si iti venea sa te certi sau chiar bati cu toti cei din jurul tau. Daaar ai ajuns undeva inconjurat de copilasi si inevitabil ti-a aparut un zambet usor fortat pe fata pentru ca nu aveai cum altfel, nu puteai sa te afisezi nervos si gata sa rupi capul cuiva unor copilasi. Si ai intrat in hora si te-ai jucat. Poate acei copilasi nu erau defapt “ei” ci doar unul, e acelasi lucru. Poate erau rude sau ai unor prieteni, din nou, e acelasi lucru.

            Bun, te-ai calmat si apoi te duci sa discuti si cu parintii pentru ca acum erai ok, nu mai aveai acea dorinta sadica de a le redecora casa cu propriul sange. Si ii surprinzi in mijlocul unei crize parintesti: copiii incep sa creasca, serviciul reprezinta in majoritatea cazurilor o absoluta necesitate si ii auzi

            -Ieri am stat cu ala mic in parc toata ziua si nu mai pot, a inceput sa poata sta in picioare sustinut si nu te mai poti intelege cu el, ma doare spatele exagerat de tare, m-a alergat prin tot parcul.

            Imediat vine replica partenerului de viata care ii spune ferm ca este momentul sa cumpere un premergator. Si in momentul ala, tu esti deja lucid, iti amintesti ca exista diverse site-uri online de pe care poti cumpara premergatoare de diferite culori, marimi si materiale asa ca te bagi in mijlocul discutiei ca musca in lapte si le povestesti despre un model pe care l-ai vazut pe net, care era si accesibil si multifunctional, realizat din plastic foarte rezistent, disponibil in trei culori: portocaliu, albastru sau roz, cu masuta muzicala detasabila, si cum am spus, multifunctional, poate fi folosit si ca balansoar.

            M-au intrebat tot felul de detalii, iar eu le-am aratat pe net pentru ca sunt multiple modele pe placul si buzunarul tuturor parintilor ce vor sa-si vada copilul alergand fericit de colo-colo fara sustinerea lor.

Make it real

            Degeaba stai cu nasul in carti toata ziua, degeaba urmaresti n’spe mii de documentare, degeaba stii totul teoretic, daca la practica esti 0. Cea mai importanta lectie pe care o inveti din teorie? Ca lectiile de viata adevarate nu le gasesti in carti. Da, o sa-mi sariti in cap si o sa-mi spuneti ca ba da, ca inveti din greselile si din experienta altora. Nu sunt de acord cu asta, sau nu in totalitate. Eu cand fac o greseala nu o fac de doua ori, o fac de n’spe mii de ori, dar si cand spun stop, e stop, pentru ca imi impun sa invat din greseala aia pe care am tot repetat-o la infinit si imi impun anumite chestii, si e ca dracu, zau ca e! Dar in acelasi timp e si eficient, in schimb pot sa citesc de un miliard de ori o carte si tot nu o sa invat din greselile personajelor.

            Experientele pozitive? Ramane ceva de invatat cu adevarat din ele? Experientele pozitive raman niste amintiri placute, practic sunt mai mult niste lectii deja invatate, ai trait momentul respectiv, ai reusit, ai invatat ceva pe loc si ti-ai creat o amintire frumoasa. Dar nu cred ca mai ramane ceva de invatat. Daaar la fel…asta e in practica, in teorie e aberant sa consideri ca ti-ai aprofundat lectii sau conturat idealuri. Citesti zeci de carti, urmareste n’spe mii de filme siropoase…si apoi afirmi “am invatat ceva important astazi” . Ce? Ce ai putut invata din randurile citite sau din secventele vizionate? Nu, nu ai invatat nimic, in realitate doar ai constatat niste fapte, de invatat inveti atunci cand traiesti pe pielea ta anumite momente, anumite stari, anumite trairi.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva cititului si a urmaritului de filme/seriale, sunt chiar pro ambele, sau toate 3 daca pui filmele si serialele separat, le  practic pe toate 3, da, stiu, nici mie nu mi-a venit sa cred ca citesc, dar aparent am inceput sa o fac, si e placut si relaxant, dar nu inseamna ca imi construiesc idealuri si prototipuri de pe urma a ceea ce citesc sau urmaresc. Nu, dar cu toate astea nu inseamna ca nu fac niste calatorii geniale. Da, ma transpun in pielea personajelor despre care citesc (nu chiar toate, A. si C. daca cititi asta sa stiti ca in cartile alea nu m-am transpus deloc, am urmarit totul de pe margine!!! ) si pentru alea 1-2 ore cat dureaza un film, sau 40 de minute episodul, sau 1-2 ore cat citesc, sunt in alta lume, si imi dau seama de anumite lucruri, le indosariez in minte, dar tot in practica le invat, cand ma lovesc de ele in realitate imi amintesc si abia atunci le inteleg cu adevarat sensul.

            Asa ca nu mai asteptati sa gasiti in carti rezolvari la problemele pe care le intampinati in viata de zi cu zi, nu mai asteptati ca scoala/facultatea/invatamantul in general sa vina cu solutii, nu mai asteptati sa invatati lectii de viata din carti si/sau filme…traiti, incercati, riscati! Cea mai eficienta metoda, nu, nu e simpla, nu e mereu usoare si nici placuta, dar ramane cea mai eficienta. Viata ta? Visele tale? Make it real! 

Si totusi se poate

Cred ca toata lumea a fredonat sau a auzit macar o data “vine vara, bine-mi pare” . Iti da o stare din aia euforica sintagma asta, dar apare sentimentul nasol cand stii ca vine vara, dar nu-ti pare bine. De ce nu-mi pare mie bine? Pentru ca nu o sa am vara, o sa trebuiasca sa invat si sa ma plimb dupa hartii si bla-bla-bla’uri din astea. Dar sa fim seriosi, nu sunt chiar cea mai silitoare persoana, sunt o lepra si normal ca nu o sa invat continuu, sa fim seriosi acum. Si de ce sa astept? De ce sa astept sa vina vara sa aud in stanga si in dreapta sau sa citesc pe facebook despre cat de frumos e la mare sau la munte sau la piscina cand afara este extrem de frumos si acum, mai am ceva timp pana la examene, adica nu e chiar agitatia aia de “mai am 2 saptamani si nu stiu nimic” … acum e mai mult “mai am 2 luni si nu stiu nimic”. E ceva mai rezonabil acum asa ca de ce sa nu profit? De ce sa nu merg la o piscina descoperita fix in ziua deschiderii, adica vineri, pe 9 mai?  Acum e momentul oportun … adica nu e nici stresul foarte mare, cum am spus mai sus, normal ca e stres, dar nu este asa mare, afara este frumos, cald, soare, numai bine pentru facut plaja si o prima balaceala pe 2014.

Ce? De ce pareti surprinsi? Ador marea, ador bazinele, ador piscinele, ador balaceala si in special ador vara! Si stiti care este culmea? Ca desi vara asta este aproape inexistenta, zau ca o astept, normal ca sunt motive sa o detest si sa vreau sa treaca la fel de repede cum a trecut tot anul, dar cu toate astea exista si motive sa o ador. Adica ok, poate nu o sa ajung la mare sa stau o saptamana sau nu o sa ma duc de 2-3 ori pe luna cate 2-3 zile, dar pot sa ies in oras, pot sa ma distrez in weekenduri, pot sa dau fuga la cate o piscina si mai mult decat atat pot sa fac plaja si sa invat in acelasi timp, da, stiu, ar fi cam aiurea sa fac mate si fizica la piscina, dar pot sa camuflez comentariile la romana in dosare si sa le citesc ca pe o lectura obisnuita, fireasca si banala de plaja, nu?

In orice caz…ma intalnesc cu cinva vineri la piscina? Astept un telefon daca da.