Pasiuni secrete

Unele pasiuni secrete, au fost pastrate atat de bine ca fiind secrete, incat atunci cand ies la suprafata sunt o adevarata surpriza pentru toti cei din jur, de la simple cunostinte pana la cei mai buni prieteni. Eu spre exemplu, mi-am socat recent prietenii cand mi-am achizitionat un kit oja semipermanenta si m-am oferit sa le fac manechiura prietenelor mele care stiam ca sunt pasionate. Da, aproape au facut stop cardiac in acel moment, dar acum sunt ok, nimeni nu a fost ranit in acest proces si nu a fost necesara nici o interventie medicala, nici fizica si nici psihica.

Normal ca nu ma pricep, dar aveam nevoie de persoane pe care sa ma antrenez, nu? Si cu oja semipermanenta si cu oja “clasica” tot dificil este sa exersezi pe tine, ai nevoie de o alta perspectiva si garantat daca mana dreapta nu face minuni, stanga garantat face dezastre, si decat sa ai unghiile de la o mana acceptabile si la cealalta mana sa ii faci pe cei din jurul tau sa te intrebe daca a trecut o tornada peste unghiile tale, mai bine inveti sa te descurci bine cu dreapta, exersand pe altii, si dupa incerci pe tine, dupa ce ai “testat” suficient de mult pe altii.

Si daca se intampla sa nu mai fi desenat de cativa ani buni, si chiar si atunci cand desenai nu desenai la o scala atat de mica, lucrurile nu devin deloc mai usoare. Bine, desenul pe care l-am facut in facultate nu se pune, nu cred ca vrea cineva sa aiba pe unghii piulita franceza sau diferite piese incastrate si alte chestii tehnice, nu?

Da, am incercat pe aproximativ 5 persoane, nu am poze cu rezultatele, dar sa spunem ca de la a 5-a incercare a inceput sa imi iasa decent. Si ca sa ma asigur ca o sa fie macar bine, daca nu perfect, dar totusi sa treaca de stadiul “decent”, am inceput sa desenez pe foaie, cu creionul, frumos si batraneste, diverse modele pe care as putea sa le fac si pe unghie, si fiind la scala foarte mica mi-au cam dat batai de cap, dar am inceput sa ma perfectionez. Mai trebuie doar sa gasesc persoane care sa fie dispuse sa ma lase sa mai “exersez” pe ele, ultimele 5 aparent au treaba in perioada urmatoare. 

Involuntar

Cazi, te ridici, cazi din nou, iar te ridici…si tot asa, o sa repeti pasii astia continuu fara sa inveti nimic. Da, o sa te amagesti ca „nu o sa se mai repete” dar asta e exact ca dupa fiecare betie, in fiecare dimineata cand te trezesti mahmur iti spui „ai sa-mi bag picioarele, nu mai beau niciodata”. O greseala nu  o faci niciodata o singura data, in cazul meu o fac de n’spe mii de ori. Dar stiti care este diferenta in cazul meu? Nu spun ca este doar in cazul meu, dar acum vorbesc strict despre mine. Fac aceiasi greseala de n’spee mii de ori, imi invat lectia teoretica dupa fiecare, dar niciodata nu pun in practica lectia aia teoretica. Nu, chiar daca as vrea nu pot, si repet greselile din nou si din nou si din nou si tot asa. Interesant este faptul ca involuntar subconstientul meu lucreaza si ma face sa ma schimb usor, chiar nesesizabil imediat, dupa fiecare greseala chiar daca urmeaza sa o repet de n’spe miliarde de ori. Si la un moment dat ajung la a n’spe mia unu greseala repetata si imi dau seama ca nu e ca inainte, ca nu-mi mai pasa, ca pot sa-i spun du-te dracu, nu mai cad, raman in picioare. Dezavantaj? Nu se aplica doar pe o greseala, ramane deprinderea pe care subconstientul mi-a imprimat-o treptat. Si asa ajung sa creez un zid, o bariera si involuntar sa nu-mi arat trairile in totalitate, pentru ca subconstientul meu considera asta o slabiciune si aparent nu mai tolereaza slabiciunile  si incearca sa le inlature pe toate, si interesant este ca o face la fel ca si pana acum, fara sa-mi dau seama decat dupa ce termina cate o etapa. 

Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aparent nu ma pot lupta cu subconstientul meu, mai ales ca deja a lucrat destul de mult la treaba asta.  

Dragul meu

Dragul meu,

Stiu ca simti o atractie a dracu de mare pentru mine din moment ce nu vrei sa pleci niciodata. Presimt ca esti aici, pentru mine, inca din vara si ai gasit un loc bun de “pitit”, dar ai stiut sa apari mereu sa'mi amintesti ca nu, nu ai plecat. Erau momente in care ma pacaleai, stateai ascuns si'mi dadeai falsa impresie ca m'ai parasit. Din cand in cand iti mai invitai si cate un amic...un amic pe care il trimiteai ca momeala pentru a avea impresia ca te'am gasit pe tine, dar nu....niciodata nu erai tu. Tu cand te aratai erai inconfundabil, te puteam recunoaste imediat, inca o pot face dat fiind ca nu te’ai decis sa pleci nici macar acum. Iesi afara la cele mai nepotrivite ore, vii si ma trezesti, iar daca nu reusesti din prima insisti pana esti 100% convins ca m’am trezit. Insisti atat de patimas incat incep sa cred ca ai o adevarata pasiune pentru mine. Incepi de la distanta, dar te apropii din ce in ce mai mult pana ma atingi in cele mai neasteptate locuri. Eu ma impotrivesc de fiecare data si incerc sa te indepartez, dar pentru tine nu conteaza asta, tu insisti in continuare si ma atingi si mai patimas in locuri si mai greu de imaginat. Cand intr’un final reusesti sa’mi captezi toata atentia prin aceste atingeri patimase si vorbe duioase pleci si ma lasi sa te caut minute in sir fara reusita. Dupa ce ma intorc in pat, la somn, parca ai avea un al n’lea simt si fix dupa ce adorm inapoi te intorci si incepi din nou, intai de la distanta doar cu vorbe duioase, apoi te apropii din ce in ce mai tare si ma atingi patimas soptindu’mi vorbe dulci, melodioase. Eu te ignor si mai tare dupa faza de mai devreme, dar pe tine nu te intereseaza nici asta, tu insisti si tot insisti pana ma trezesc din nou si ma dau jos din pat, moment in care iar pleci. Si continui asa pana aproape dimineata.

Dimineata esti plecat complet de parca n’ai fi existat decat in visele mele. Incerci sa ma induci din nou in eroare, sa’mi dai falsa impresie ca te visez, ca nu existi, dar eu stiu sigur ca esti cat se poate de real, ba chiar mai real de atat nici ca se poate.

Cand le povestesc altora despre tine incep sa te caute, dar nu te gasesc si incep si ei sa ma faca sa cred ca tu existi doar in visele mele, dar nu, nu’i las sa ma convinga pentru ca eu te simt in fiecare seara cum ma atingi in cele mai negandite locuri si atingerile astea sunt reale, oh, atat de reale.

Dar te’am inteles, vara este anotimpul tau preferat pentru asta, dar acum? Acum e toamna, este frig, prietenii tau au plecat deja din oras, ai ramas singur…de ce? Ai ramas pentru mine oare? Dar nu inteleg, ce te poate innebuni atat de tare la mine incat nici frigul de afara, nici singuratatea nu te pot convinge sa pleci si ramai in continuare sa te joci cu mine? Tresar imediat cand te aud, chiar si acum, stiu sigur ca esti tu, nu e niciun alt prieten de al tau, cum ti’am spus esti inconfundabil…si in ultimul timp te’ai jucat cu mine si cu mintea mea tot mai des, ma faci sa simt si eu ceva pentru tine si nu stiu daca e bine sa’ti arat asta. Poate ca o sa profiti de aceste sentimente pe care le nutresc pentru tine sau poate te vor speria si iti vei dori sa pleci, dar totusi eu o sa ti le spun, indirect, mai departe totul depinde doar de tine:

du’te dracu de tantar idiot, e toamna, ar trebui sa fii mort sau macar plecat! de ce te incapatanezi sa ramai si sa ma bazai pe mine in fiecare noapte?!?!?!

Happy Weekend(39)

Acum, in plina iarna, azi, pentru editia 39 de Heppy Weekend va urez :

Monday Seven!(11)

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Ascuns

Fețe

Mister