De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu
ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze
sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu
stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca
o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa
fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu
persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…
O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am
facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in
aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la
gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am
suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am
crezut si eu cu maturizarea.
O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da,
stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim
cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore
de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem
auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o
sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai
fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume
bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…
A trecut si liceul, se presupune ca am crescut,
ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie
Ani de liceu,
Cu prietenii pe viata,
Scumpii ani de liceu
Ti-i vei aminti mereu.
