Punct si de la capat.

31 decembrie 2014, am ajuns si in ziua asta, cam repede as spune eu, dar poate mi s-a parut doar mie. La fel ca in ultimii doi ani si astazi o sa fac un rezumat al anului 2014, chiar daca nu prea a fost un an foarte activ din partea mea. Inca de la inceputul anului m-am resemnat ca ar fi inutil sa imi propun inca o data sa uit pe cineva, ghiciti ce? Anul asta chiar s-a intamplat, asa, fara sa imi propun, si chiar ma bucur. Dar chiar daca am uitat aceasta persoana, tot m-am simtit bine de 14 februarie, cand A. m-a dus la  “dracu sa ne ia”.

V-am batut destul de mult la cap cu simularile si cu bacul, dar a trecut si asta. Nu mai caut articolul sa pun link catre el, dar daca cineva este din nou curios, am avut 8,30 in bac: 7,20 romana, 9,80 mate si 7,90 fizica . A urmat admiterea. Despre asta nu prea v-am povestit, nu? Nu, nu am facut-o. Si asta din cauza ca nu a fost exact cum am vrut eu sa fie, dar pot spune ca m-am consolat cu ideea, sunt ok. Oficial sunt student la politehnica, la energetica, mai am doua saptamani si intru in prima sesiune chiar. V-am povestit totusi care sunt pasii elementari pentru un student din provincie.  Ca student inca din prima zi de facultate m-am uitat ca vitelul la poarta noua cand am vazut orarul pe site pentru ca nu stiam sa il citesc. Tot din seria “sunt student la bucuresti” mi-am gasit si primul pachet cu mancare. V-am spus si adevarul despre facultate, da, partea asta nu prea o spune nimeni cand povesteste. Si au tot urmat povestioare despre ce si cum am mai facut eu prin bucuresti, ca proaspat student.

Dupa cum am spus, a fost un an destul de inactiv din partea mea si acum cand ma uit in urma chiar imi pare rau. Imi pare rau ca nu am avut suficient de multa tarie sa va povestesc despre moartea catelusului meu, cu care inca nu m-am impacat si cu care probabil nu o sa ma impac niciodata, sunt si voi ramane mereu in aceasta faza de negare, ca nu v-am povestit despre esecul meu de la admitere, ca nu v-am povestit multe momente care m-au facut sa rad si tot asa.

Anul trecut am facut si o lista...cu ce imi propoun pentru 2014. Am luat bacul, am intrat si la facultate, la buget, nu la facultatea la care mi-am propus, dar e pe aproape, am prins si loc la camin, mi-am implinit si “fantezia” aia dubioasa a mea, ma simt foarte bine in Bucuresti si mi-am facut si prieteni noi, am picat extrem de bine in camera, ma inteleg foarte bine cu fetele din camera si ma inteleg bine si cu fetele de pe modul, de sesiune ramane de vazut daca o sa trec cu bine, cum am spus, in 2 saptamani dau ochii cu ea, iar chestia cu videourile a picat. Per total am facut mai mult sau mai putin cam tot ce mi-am propus. In 2015 sper sa:

- ajung acolo unde in 2014 nu am reusit

- sa trec cu bine peste primul an de facultate

- sa permit altor persoane sa intre in viata mea

- sa ma distrez

- sa ma schimb (in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine)

- sa imi reiau serios activitatea pe blog

- sa lucrez mai mult

- sa plec la vara undeva fara destinatie

Anii ce vin

Pentru ca mai e o saptamana si termin liceul, pentru ca pur si simplu exact asa e in mintea mea:

Anii ce vin or sa fie divini
Anii ce-au fost nu au fost fara rost

Un ultim nou inceput?

Momentul ala ciudat cand realizezi ca este ultima ta prima zi de liceu

Un articol cam matinal, da…chiar prea matinal pentru mine, parca. Dar bine, recunosc, am scris articolul aseara, nu l’am programat, chiar m’am trezit la ora asta si am intrat si l’am postat. Pentru cei mai multi dintre voi stiu ca ziua de astazi este una din lunga rutina obisnuita, dar pentru mine ziua de luni redevine ziua aia enervanta care da startul unui nou maraton de 5 zile de trezit foarte matinal, ca si acum, sau chiar mai devreme…asta dupa ce 2 luni a fost o zi ca oricare alta.

Desi am mai pus melodia asta de vreo 2 ori pe aici…astazi este cam ultima data cand pot sa o pun si sa ma suprapun cu mesajul ei…pentru ca astazi este ultima mea prima zi de liceu, iar anul asta este ultimul meu an de liceu. Da, stiu ca pot sa repet clasa, dar chiar nu as vrea sa fac asta.

Si acum majoritatea, daca nu toti, o sa’mi spuneti cat de dor imi va fi de momentele petrecute in scoala, in liceu. Nu va contrazic, aveti dreptate, chiar o sa’mi fie dor la un moment dat si la sfarsitul anului, in vara anului 2014 defapt, probabil o sa’mi para chiar rau ca s’a terminat cu adevarat, dar in acelasi timp o sa ma gandesc la bacul ce o sa bata la usa, la admiterea ce se va lasa asteptata si la urmatorii 4 ani de facultate. Si da, normal, o sa ma gandesc si mai mult la faptul ca o sa plec de acasa si o sa trebuiasca sa iau lucrurile mai in serios pentru ca nu o sa mai fie mama care sa ma astepte cu masa pusa cand vin de la cursuri.

Da, am pomenit si de bac si de admitere. Le constientizez foarte bine importanta si chiar o sa incerc sa’mi dau silinta, dar asta nu o inseamna ca trebuie sa renunt la ceea ce’mi place, nu inseamna ca un an o sa’mi tin blogul pe pauza pentru ca am eu 2 examene. Daca stau sa ma gandesc bine examenele astea 2 nici nu se compara cu cele ce ma vor astepta din toamna viitoare in facultate. Trebuiesc tratate serios, constiincios si o sa treaca, cu bine, sper. Dar revin la ideea de mai sus: daca sunt a 12’a nu inseamna ca o sa renunt la activitatea mea zilnica de pe bloguri, nici de pe al meu si nici de pe ale voastre. Poate doar in perioada aia de o saptamana cu bacul si 3 zile cu admiterea o sa mai raresc putin activitatea, dar nici atunci nu o sa fie 0. Sa fim seriosi, nu trebuie sa comentez si eu undeva cat de rau m’au enervate subiectele sau cat de usoare…da, nu o sa se intample asta…sau cat de accesibile au fost?

Am precizat asta pentru ca cineva m’a compatimit saptamanile trecute ca incep liceul si trebuie sa renunt la blog pentru cel putin un an.

In fine…eu acum dorm pe mine(e scrisa azi treaba asta, inainte de a posta) si trebuie sa ma duc sa fac un dus, sa beau cafeaua si in acelasi timp sa ajung si la festivitatea de deschidere, care incepe la…8. Bun, ma uit la ceas si e cam tarziu pentru tot ce vreau sa fac, nu? Mai bine fug…

Life in pictures(20)

Si una asa de sfarsit de saptamana, ca tot vine halloween'ul oficial peste cateva zile

Mai multe gasiti la Costin

Am plecaaaaat(again)

Dap, am plecat din nou…pana sambata-duminica activitatea mea iar o sa tinda spre 0, dar o sa am cateva articole programate…. Cand ma intorc o sa recuperez promit!

Si acum sa va zic unde plec? Paaay…calendaristic vorbind asta este ultima saptamana din vara, nu? Eu asa stiu ca pe 1 septembrie incepe toamna…deci…o sa’mi petrec ultima saptamana din vara …acolo unde poti sa profiti din plini de caldura, de soare, de faptul ca este vara: la mare.

Sper sa nu uitati nici de data asta de micutul meu blog si sa’l mai vizitati ca sa nu se simta singur si sa se plictiseasca.

Saptamana frumoasa si va salut de la mare, pentru ca da, cand apare (si cand o sa’l ctiti) o sa fiu deja pe plaja sau si mai probabil in mare, la balaceala. 

E de data trecuta poza, dar pana ajung acasa cu altele mai proaspete merge si asta, nu?

Vacanta

Azi s'a terminat oficial scoala! A venit si ziua asta...Acum eu va las cu o melodie care se potriveste cu starea mea  si atat:

Va salut de la mare

          Se spune ca orice sfarsit are un inceput, ca orice poveste are un trecut si ca orice gluma e o parte dintr’un adevar. A’ti mai auzit vreodata asta? Unii ar spune e logic, altii ca nu e adevarat. De ce orice chestie aparent banala trebuie sa fie transformata in ceva filozofic?
             DA! Orice sfarsit e normal sa aiba un inceput, dar cand e sfarsitul iti mai amintesti de inceput? Cand mori te gandesti “ba ce fericit eram cand m’am nascut”? sau ala care te plange se opreste din plans si spune “ba ce fericit era cand s’a nascut” o sa’si aminteasca ce ai facut, cum ai facut, ce ai zis si cum ai zis  dar nu o sa zica nimic de inceput, dar inseamna ca nu ai avut?NU!
    Orice poveste are un trecut, nu e acelasi lucru ca mai devreme? DA, orice poveste are un trecut, dar are si un prezent si un viitor. Tu traiesti in prezent orice ai face nu ai cum altfel, dar poti trai un prezent bantuit de trecut, poti trai in prezent inlantuit de frica viitorului sau poti trai fericit prezentul, fiecare clipa asa cum iti vine pe moment. La ce te ajuta daca te gandesti in continuu la trecut?Poti sa modifici ceva?NU! doar iti intuneci prezentul si il afunzi in umbrele trecutului, la ce folos sa iti pierzi viata gandindu’te “si maine ce o sa fac?” , esti un tanc dar te gandesti deja la ce loc de munca vrei si deja iti pregatesti cv’ul, la ce bun toate astea? Traiesti in viitor pentru ce? Cand vine momentul pe care l’ai asteptat si planificat toata viata sa iti dai seama ca nu e asa cum vrei tu? Si realizezi ca viata a trecut pe langa tine si tu nici mancar nu ti’ai dat seama. Pentru ce toate astea? De ce? De ce cand poti sa traiesti in prezent, sa te bucuri de el? NU!! Nu trebuie sa uiti trecutul si nici sa fi indiferent la viitor, dar nu trebuie sa le lasi sa’ti domine prezentul! Trecutul sa fie amintit in treaca cu zambetul pe buze, viitorul sa fie un pas mai sus mereuJ. Orice poveste are un trecut, dar mai bine nu il dezgropi!
                  Orice gluma e o parte dintr’un adevar…atunci de ce o mai zici ca pe o gluma? Zi direct ce ai de zis, de ce sa o lungesti atat? Zici si dupa cand vezi reactia “aaa pay sti? Am glumit”, de ce atata lasitate? Ce se poate intampla daca zici direct? Nimic, doar termini mai repede si mai usor, de ce sa te ascunzi in spatele unei “glume” doar ca sa vezi o reactie?Si daca reactia aia nu e asa cum credeai tu dai inapoi, de ce? O gluma o spui ca sa razi, nu ca sa iti ascunzi tu lasitatea si frica.