Iar ies din decor

Recent cineva mi-a spus ca ar trebui sa incep sa scriu despre chestii mondene daca vreau sa am mai multi cititori, reactia mea de-a lungul conversatiei a socat acea persoana si nu stiu daca am reactionat eu prea dubios sau nu, asa ca am ales sa povestesc aici situatia si poate ma lamureste pe mine cineva, ca na, stiu si eu ca in general am o gandire foarte dubioasa, dar de data asta sunt in dubii, adica as oferii acelasi raspuns oricand, desi nu neg, nu tin minte foarte bine, poate am mai scris, dar daca am facut asta sigur am facut ironzand, dar din nou, chiar nu imi amintesc si nu o sa iau la rand acum toate postarile sa vad. Revenind la ideea de la care am plecat. Raspunsul meu a fost ceva de genul asta: Da, daca as scrie despre scandalurile din lumea mondena, despre cine a mai inselat pe cine si cu cine, cine ce masina/casa/bunuri si-a mai luat pe banii altuia etc etc etc, probabil, defapt mai mult ca sigur as avea mai multi cititori, dar, DAR, nu ar fi genul de cititori pe care ii urmaresc eu. In primul rand sunt foarte multe emisiuni si pagini care discuta despre toate treburile astea, in al doilea rand acei cititori nu vor revenii prea curand pe blogul meu, iar pe mine nu ma intereseaza asta, numarul este cu mult mai putin important decat este calitatea. Nu neg, as vrea mai multi cititori, dar, sincer acum, cine nu ar vrea? Dar nu asa, nu sunt genul de persoana care sa faca orice pentru vizitatori, sunt genul de persoana, de blogger, care scrie subiectiv si cauta sa isi faca prieteni, sa empatizeze si relationeze cu cat mai multi dintre cititori.

Ceva de genul am raspuns, desigur, nu a fost un monolog si nu am folosit exact exact aceleasi cuvinte, dar in marea ideea asta a fost. Iar la finalul discutiei, dupa cum am spus si la inceput, persoana a ramas putin cam socata si mi-a spus ca ma contrazic putin deoarece am afirmat ca vreua vizitatori, dar nu vreau sa abordez subiecte care i-ar atrage. Si mi-a mai spus ca ma contrazic si prin fapte: scriu si advertoriale. Da, fac asta, aici chiar nu pot nega, dar din nou raspunsul oferit de mine nu a fost cel asteptat de acea persoana, sincer nici nu stiu ce raspuns astepta defapt. Am raspuns ca da, scriu advertoriale pentru ca am nevoie de bani ca orice alta persoana, ca m-am angajat doar de o luna, pana acum singurii mei bani de buzunar proveneau din ce reuseam sa scot cu blogul si acele sume nu erau deloc foarte incurajatoare, dar de fiecare data cand am scris un advertorial nu am scris o poveste frumoasa doar pentru bani, am scris un articol ca oricare altul, am povestit ceva, am facut un articol subiectiv, personal, exact ca toate celelalte doar ca am inserat si 1-2 linkuri si de aceea articolele platite de pe blogul meu se diferentiaza de cele simple doar prin prezenta linkurilor, nu si a continutului. 

Si cam asta e in mare dilema mea. Iar am inceput sa filozofez prea mult si sa am o gandire mult prea dubioasa si diferita de a celorlalti? Daca da, sa stiu sa ma adaptez si eu, macar prin a-mi tine gandurile astea dubioase doar pentru mine. 

Cu sau fara?

A trecut cam jumatate de an de cand am plecat de acasa, dar inca nu m-am obisnuit cu anumite aspecte. Adica m-am obisnuit, dar nu inseamna ca imi si place sau ca nu imi este dor, spre exemplu cu mancarea, imi placea sa gasesc mancarea calda pe masa cand ajung acasa, acum nu, trebuie sa mi-o incalzesc eu, si nu mai pot sa ma trezesc peste noapte ca vreau sa mananc x sau y, nu, pachetul vine o data pe saptamana, si ori imi comand, ori ies, ori astept pana saptaman urmatoare ca sa imi trimita mama. Alta problema sunt hainele, spalatul sau calcatul. Tot asa, la saptamana sau chiar la 2, si nu este deloc placut. Initial m-am gandit sa ma duc la service-uri din astea de reparatii masini de spalat sa imi cumpar una de acolo, dar apoi am realizat ca nu am unde sa o tin, camera de camin este si asa destul de incarcata cu restul obiectelor de dormitor/birou, iar baia nu este chiar atat de mare incat sa nu incomodeze o masina de spalat acolo. Dar m-am gandit ca poate totusi ii pot face loc unei masini mai micute, ma rog, medie, nu chiar mica, si m-am mai gandit sa iau masina veche de acasa pe care tata voia sa o duca la fier vechi sau la tara si sa o duc la un centru de reparatatii masini de spalat Bucuresti si chiar voiam sa fac asta, adica deja gasisem service-ul, vorbisem cu tata sa mai tina masina de spalat la subsol pana mi-o aduce la Bucuresti, dar apoi am inceput sa gandesc mai in ansamblu: unde imi usuc hainele? Da, pun un uscator care ocupa o treime din baie sau un sfert din spatiul liber din camera, ceea ce ar putea fi acceptabil o data pe saptamana, dar apoi mai apare si calcatul, cine imi calca mie hainele? Nu, eu nu sunt raspunsul corect clar, si asta nu pentru ca nu stiu, dar pur si simplu mi-ar ocupa mult timp, timp pe care oricum nu prea il am.

Concluzie? Service am gasit, masina de reparat aproape functionala am, spatiu si timp nu prea am, asa ca fara masina de spalat in camin. 

Dilema?

Am o dilema, si una inca foarte mare. Nu inteleg deloc, dar absolut deloc, in mintea mea expresia asta nu poate capata sens: “sa traiesti cu numele”. Serios, acum, poate sa imi explice si mie cineva logica acestei expresii? Inteleg, e ziua cuiva de nume, asta o pricepe oricine, dar cum vine treaba asta sa traiesti cu numele? Traiesti cu el ca ti l-au pus la nastere parintii si il suporti, nu te duci sa il ca sa nu ii superi indirect, chiar daca ai un pomelnic in loc de nume. Sau se refera sa te muti, sa iti iei angajamente si sa traiesti cu el, sa stai cu el, sa mananci cu el, sa dormi cu el etc etc.

Oricum, eu o sa spun simplu si sec(pentru ca nu o sa spun sa traiasca nimeni cu numele) La multi ani tuturor ce poarta numele de Ioan, Ioana, Ion, Ionut, Oana si alte derivate.

Eu sunt pe antibiotice, dar va servesc pe voi cu sampanie. 

O dilema omniprezenta

Probabil o sa sune ciudat venind de la mine, dar acum sa fim seriosi…ce fata nu a avut probleme de genul “cum imi fac unghiile/manichiura?” fie ca se refera la model, fie ca se refera la culoare e tot una, ideea este ca problema a existat, exista si va exista mereu. Este o dilema practic omniprezenta in viata unei fete. Pentru ca unghiile reprezinta unul dintre atuurile unei fete. Cum am spus, stiu ca suna ciudat venind de la mine, dar chiar si eu am mai avut probleme din astea. Si care a fost principala problema? Pe langa faptul ca nu stiam niciodata ce culoare sa folosesc sau ce model sa fac nu stiam nici ce lacuri sa folosesc pentru ca mi se parea ca toate sar/se exfoliaza foarte repede si eu nu sunt persoana aia rabdatoare care sa isi faca manichiura zilnic sau la doua zile, nu, eu mi-o fac o data la 2-3 saptamani si atunci vreau sa tina, nu 2 saptamani, dar nici doar o zi. Si mereu am avut problema asta si la un moment dat am zis ca ma las de asa ceva pentru ca mi se parea inutil sa stau zilnic sa imi fac unghiile.

Ce s-a intamplat? Am descoperit un magazin online foarte tare cu produse de calitate, sincer nu de putine ori lumea ma intreba daca am inceput sa ma duc la salon sa-mi fac manichiura pentru ca dura mult si avea un aspect foarte frumos indiferent de ce model faceam, chiar si daca lasam culoarea simpla sau imi dadeam cu lac transparent, avea aspect de proaspat si dupa cateva zile. Nu stiu daca voi folositi altceva, dar eu acum ca am descoperit lacuri OPI cu siguranta o perioada luunga de timp nu o sa incerc altceva pentru ca deja am tot ce am nevoie: durata, aspect profi, da, aspectul iese profi chiar si pe un model simplu pentru ca nu va ganditi ca eu sunt un mini pictor nedescoperit, mai ales la desenele in miniatura, nu, o singura culoare sau french, si recent am inceput sa incerc si french cu alte nuante, am incercat si cu negru si imi place foarte tare ce iese, dar de baza este french’ul clasic asa ca eu cel mai des le folosesc pe astea doua si nu ma doare capul absolut deloc: 

Dilema

Nu stiu sigur daca sa-mi cataloghez papagalul ca fiind destept sau diabolic sau enervant. Cred ca e putin din toate. Are un obicei domle…daca e lumina aprinsa si/sau muzica pornita(nu conteaza volumul) si el vrea sa doarma…pai tipa atat de tare incat ii stingi lumini si ii opresti muzica pentru ca altfel nu te poti intelege cu el. Acum aproximativ o luna aveam eu de lucru foarte mult si stateam pana tarziu sa termin…2-3 dimineata…si normal ca lasam lumina aprinsa ca altfel ajungeam cu funduri de sifoane la ochi, bine, se presupune ca oricum ar trebui sa port ochelari, dar nu o fac…si imi lasam si muzica sa mearga, asa pe fundal, nu tare, dar te intelegi cu nebunul? Nu te intelegi, normal ca nu! Si dupa 12 incepeai si ne auzeai cum tipam unul la altul. Da, ce, eu nu am voie sa innebunesc sau cum? El tipa sa-i sting lumina, eu tipam la el sa taca, el tipa mai tare la mine, eu tipam iar la el sa taca si tot asa...zici ca eram doi retardati. Dupa aproximativ 3-4 nopti din astea in care ne certam ca prostii care tipa mai tare mi-am pus castile pe urechi sa nu-l mai aud ca tipa, pentru ca da, tot tipa din cauza ca era lumina aprinsa.

De ce va spun asta acum si le legatura are cu dilemea mea cu care am inceput articolul? Pai, da, incep o fraza cu pai! Aseara am avut din nou o noapte din asta mai lunga, gen am stat pana pe la 3 jumatate-4 fara ceva dimineata sa termin ce aveam de facut, mi-am pus castile pe urechi si mi-am vazut de treaba, apropo are cineva idee cum au putut castile mele sa ajunga asa daca eu nu le-am facut ghem niciodata? Sau macar stie cineva cum le pot indrepta?

Revenind, am stat pana pe la 4 fara ceva cu lumina aprinsa, a mai tipat el, il auzeam si prin casti, dar nu l-am bagat in seama si surprinzator s-a linistit, nu a avut decat 3-4 episoade din astea in care a tipat. Dar ce credeti ca imi pregatea? Am adormit pe la 4 si jumatate....ghiciti la cat mi-a dat trezirea diabolicul meu Miky?  La 6 jumatate! Ma intreb daca nu cumva aseara, cand era el asa cuminte si nu tipa deloc, isi facea planul pentru cum sa mi-o intoarca. Si mi-a intors-o! El nu a dormit noaptea, eu nu am dormit dimineata. Asa ca revin...nu stiu daca este extrem de destept si diabolic sau doar enervant.

Persoane si persoane

Fiecare este diferit in felul lui…sunt tot felul de persoane, de tipuri, de caractere, etc etc…si interactionezi zilnic cu tot mai multe tipuri de persoane…cu unele te imprietenesti imediat, cu altele nu chiar atat de imediat, cu altele deloc.

Ei bine…eu sunt clar o persoana complet diferita de ceilalti…si fizic, si psihic si din toate punctele de vedere cel mai probabil, dar evident si eu interactionez cu tot felul de oameni si ajung sa ma imprietenesc( sau nu ) cu ei. Si vine momentul ala in care te plictisesti si te uiti in lista de mess, facebook, agenda telefonica si vrei sa vorbesti cu cineva…ei bine aici eu intampin 2 categorii: persoane cu care discutiile nu se mai termina…si persoane cu care nu pot trece de banalele “buna ce faci? Bine tu? Bine si eu” . Bine…intr’un final mai depasesti si partea asta, dar trebuie sa te straduiesti, dar sunt si situatii in care te blochezi acolo pur si simplu…ce e de facut intr’o astfel de situatie? Recent chiar am intampinat problema asta…vorbesc in paralele sau nu…unul dupa altu’ cu 2 persoane…si cu una vorbesc de ma doare mana(fie ca scriu, fie ca tin telefonul la ureche) si subiectele se deschid parca singure si discutia merge foarte lejer…si cu cealalta ma blochez dupa “buna ce faci?” …si mai incerci sa scoti ceva din raspuns, dar ce sa scoti dintr’un “bine?”.

Sunt persoane si persoane…asta sa fie explicatia…sau sunt eu de vina? Probabil mai intampina si altii problema asta…si tind sa cred ca nu e vina mea din moment ce cu multe alte persoane discutiile merg natural....asta este una din dilemele mele…oare are cineva o solutie pentru asa ceva? 

Puse la uscat sau la expozitie?

Nu e chiar recenta poza, dar mereu am uitat de ea. Intai sa va intreb ceva…voi cum va uscati hainele? Pe balcon? In curte? COMPLET GRESIT!!! Acum e la moda sa va uscati hainele aici:

 Nu e fake, nu e edit, nu e nimic…e o poza facuta de mine la ghena. Nu stiu daca e expozitie si eu m’am dus sa arunc gunoiul in loc sa’mi duc o parte din sifonier sa o expun ca tot omul…nu stiu daca au fost puse la uscat.

Da, probabil sunt haine aruncate de cineva, dar cu siguranta nu le’a insirat de tomberoane ca la expozitie…oare au fost scoase de concetatenii nostrii de etnie rroma care frecventeaza des locul…si le’au lasat acolo ca nu le place? In situatii de genul eu cred ca accepti ce ti se da, nu? Nu incepi sa faci nazuri. Oricum…mie mi’a atras atentia si intr’o oarecare masura m’a si amuzat…sper ca si pe voi.(articol facut in lipsa de inspiratie, v’ati dat seama dinainte cu siguranta, dar am vrut sa confirm)

Si m'am hotarat!

Da domle! M’am hotarat, m'am hotarat sa nu ma hotarasc deloc. Dupa cum am mai spus inca de la sfarsitul anului scolar trecut am dilemma asta: eu unde dracu ma duc la facultate? La poli sau la medicina? Si uite asa am tot ramas cu dilema asta, dar acum m’am hotarat si m’am hotarat asa: dau la amandoua! Da, trebuie sa invat putin in plus…adica daca nu intru la medicina asta e invat biologia de a 11’a degeaba si daca intru la medicina asta e am invatat mecanica si m’am chinuit putin si la mate degeaba. Dar nu’i bai. Cum? Pai…m’am decis sa invat fizica foarte bine…si la admitere la medicina sa dau examenul la fizica nu la chimie. Si la poli si la medicina se dau 3 capitole ale fizicii: termodinamica si electricitatea sunt comune, diferenta este ca pentru medicina trebuie sa invat si optica si pentru poli trebuie sa invat si mecanica. Mai pe scurt trebuie sa invat toata fizica, dar 2 o sa le invat oricum pentru bac si pe celelalte 2 o sa le invat in timp si o sa le aprofundez in perioada de dupa bac pana la admitere.

Sa fim "cool"!

Da, hai sa fim in randul lumii! Toata lumea sa intre acum pe youtube, sa intre la orice melodie vrea, sa dea un comentariu pe baza melodiei sau complet aleatoriu, dar neaparat sa apara si urmatoarea fraza “mana sus”,  “up”,  “thumbs up” sau orice incurajare va vine pe moment, dar care sa aiba acelasi subiect si scop: sa primesti like’uri! Si nu, de data asta nu ma refer la like’urile de pe facebook deoarece pentru alea o sa fac un articol separat pentru ca nu’mi permit, evident, sa le ignor…acum vorbesc de youtube. Da, e veche faza si tocmai ca e  veche acum o pun in practica tot mai multi copilasi si nu numai. Intru si eu sa ascult o melodie…pentru ca da, eu ascult mult muzica pe youtube, in ultimul timp as putea spune ca numai pe youtube ascult muzica si este unul dintre motivele pentru care ma enervez la culme cand plec undeva si vreau sa ascult muzica la casti: nu mai am muzica actualizata deloc in telefon sau calcultator pentru ca nu mai descarc! Dar sa revenim la subiect…intru sa ascult o melodie si fara sa vreau primele comentarii imi intra in cadru asa ca sa se bage si ele in seama. Si acolo vad ca sunt ori comenteriile uploaderului ori cele mai votate comentarii…si acolo vad chestii tampite gen “cine asculta melodia in (anul curent) mana sus/up” si incep sa cred ca nu e vina saracului copilas care a scris comentariul asta…pentru ca na atat il duce pe el mintea de maxim 12 ani(daca are mai mult incep sa ma gandesc ca sunt totusi si ceva probleme), dar imi vine sa’mi dau palme cand vad ca are peste 50 like’uri. 

Si mai sunt si aia mai smecheri decat astia care asculta melodia in fiecare an , aia care dau comentarii gen “da’mi up/like/mana sus fara motiv”. Ei vor sa fie ceva mai smecheri, dar de astia imi place mai mult…pentru ca daca o fac cu motivul care imi vine mie in minte adica: sa vada cati idioti chiar dau like, atunci eu ii consider ceva mai destepti. Dar imi vine sa’mi dau de 2 ori mai multe palme si sa ma arunc in cap de pe geam(dar din pacate daca sar de la etajul meu ma aleg maxim cu o mana rupta) cand vad ca astia au in general chiar mai multe like’uri decat aia cu “cine asculta melodia in (anul curent)”. Serios??? Iar intru in categoria oamenilor cu probleme mintale ca mi se par anormale chestiile astea? Doar eu consider ca sunt cam redusi mintal ? Si nu neaparat cei care dau comentariile astea cat cei care chiar dau like.

Dar cum am zis la inceputul articolul hai sa fim “cool”! Dar oare cum suntem mai “cool” daca dam like’uri sau daca dam comentarii si asteptam sa primim like’uri? Sunt in dilemma in momentul asta…