Ah, ce bine e

Stiu ca am zis in articolul de rezumat de an ca anul asta imi propun sa ma schimb, dar stiti ce am realizat? Ca am facut deja asta, bine, nu in acelasi sens, dar m-am schimbat. Adica sa fim seriosi, cand am scris ultimul articol in care ma luam de ceva? Unde e heitareala din mine? Culmea e ca a fost involuntar si chiar nu am idee cand am scris ultimul articol in care ma iau de ceva. Am remediat ieri, cu un articol semi, dar, nu e panica, remediem in continuare. Si cum remediem? Simplu. Cu clasicul subiect care ma nemultumeste pe mine cel mai tare: cainii din parcarea de acasa!

Da, am stat si eu 2 saptamani acasa in vacanta si am mai iesit si eu din casa, ca tot omul, si ziua si noaptea, de ce sa mint acum? Am iesit si noaptea, am venit acasa noaptea, am venit acasa dimineata. Si iar a trebuit sa merg pe varfuri, sa nu cumva sa scartaie zapada sub picioarele mele prea tare sa se trezeasca animalele salbatice care se numesc cainii din parcul 4, sa am grija sa nici nu alunec ca daca alunecam si cadeam nu mai era speranta, acum mancati coliva, nu mai citeati articole scrise de mine, eram in permanenta cu telefonul in mana ca sa pot sa il apelez pe tata in caz de ceva, stiu ca pana ar fi coborat el cainii deja ar fi fost pe mine, dar voiam sa am un pic de incredere ca daca se intampla ceva exista o sansa mica acolo ca la un moment dat sa dispara acei caini de pe mine.

Asta ma face sa imi amintesc ca prin vara era un status pe facebook cu ceva de genul ca animalele sunt ok si oamenii sunt tampiti si ca ar trebui sa se ia masuri asupra oamnilor. Am dat si eu un comentariu, m-a mancat si pe mine, stiu. Am intrebat cand o sa se ia masuri si asupra cainilor, nu doar a oamnilor. Am cautat postarea si se pare ca au fost sterse comentariile, dar ale mele au ramas in “Activity log” . Mi s-a raspuns ca “nu s-au luat suficiente masuri cand au fost trimise animalele nevinovate in adaposturi?” Normal ca m-a mancat iar, i-am zis ca in slobozia nu s-a intamplat asa ceva, ca eu sunam zilnic la hingheri si cainii din parcarea de la mine nu au disparut in prezent. Asta a fost, de aici s-a trans concluzia ca sunt o persoana ingrozitoare, mi s-a spus ca isi da seama ce inima pot sa am daca am sunat hingherii sa ia niste biete animale din mediul lor, ca animalele ataca doar cand sunt atacate si ca simt cand o persoana este rea. Ce om ingrozitor sunt, asa ca o concluzie. Ocolesc cate 3-4 scari, merg prin parcare cu frica, pref sa nu ies din casa decat sa ma bat cu ei, am atacuri de panica in momentul in care aud un caine ca latra si vine spre mine. Normal, ce persoana fara suflet, ce om ingrozitor poate fi zdwub, suna la hingheri sa ia niste biete animale care nu vor decat sa se joace cu tine molfoindu-ti carnea de pe picioare. Sincer? Nu stiu cum de ma mai suport nici eu, d-apoi altii.

De ce am zis de treaba asta abia acum? Pentru ca am fost acasa si pentru ca am avut din nou, inevitabil, intalniri cu ei. Si mi-am amintit ca tot eu sunt persoana aia teribila din ecuatia asta. Eu ii bat, eu ii alerg, eu ii agresezi, ei simt ca sunt o persoana fara suflet. Incep sa ma gandesc sa ii las sa se hraneasca cu carnea mea, si asa saracii nu au ce manca, dar sa nu ii ducem in adaposturi unde sunt hraniti, sa ii lasam pe strada sa manance din gunoaie si din oameni.

Multumesc ca unde stau acum nu sunt caini, sunt defapt 1-2 in campusul politehnicii, dar sunt atat de comozi incat in momentul in care treci pe langa ei nici macar nu ridica privirea sa se uite la tine, in concluzie sunt pasnici, si in plus acolo este mereu un flux foarte mare de persoane, este un dute-vino permanent aglomerat, deci... multumesc ca nu am si aici parte de astfel de animale simpatice si dornice de joaca cu tibia mea dupa ce imi mananca muschii gambei. 

Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Si unde meregem?

Totul a inceput joi seara. Dupa ceva timp primesc un mesaj de la o anume persoana si nu orice mesaj, un mesaj de aproape ca m-a facut sa prind clatita cu capul nu cu tigaia. Un mesaj care suna exact asa, citez, “te scot maine seara in oras?” . Nu mai iesisem de ceva vreme in oras cu persoana respectiva si mesajul m-a surprins, dar am zis da, doar era Valentine’s day, nu? Intalnirea se anunta promitatoare…vineri dimineata am vorbit despre asta…voiam sa aflu unde ma scoate in oras…raspunsul a fost unul simplu, scurt si la obict “la dracu sa ne ia” .

Ei bine…am zis ca daca tot o sa mergem la “dracu sa ne ia”, probabil un local nou, m-am gandit ca o sa fie foarte cald acolo, dracu asta e vestit pentru cazanele lui cu smoala si focurile interminabile asa ca am zis sa vorbim despre alte detalii…de exemplu tinuta…si s-au pus anumite conditii, de exemplu a fost o lista reciproca pentru “nu ies cu tine in oras daca nu:” , daca nu te imbraci in rosu, daca nu iti iei cercei kmetrici, daca nu te aranjezi asa, daca nu iti faci freaza etc etc etc.

Aparent “conditiile” au fost respectate. Am iesit in oras si ce sa vezi? Chiar la dracu sa ne ia am ajuns. Ne-am plimbat prin tot orasul dupa un local cu o masa libera, dar in zadar. Am facut o plimbare prin tot orasu cu taxiul si la pas…cu taxiul pana in centru...pe jos prin spate, printre blocuri catre alta destinatie, cu taxiul catre capatul celalalt al orasului…pe jos din nou pana in centru, aici da telefoane sa aflii daca sunt mese libere in alta parte fara sa te mai deplasezi pana acolo…suni, iti inchide, suni pe altcineva, faci rost de numarul altcuiva care trebuie sa sune pe altcineva ca intr-un final sa iti spuna “nu mai lucreaza acolo, dar…” si acel dar era catre o locatie cu o posibila masa libera, dar telefonul suna iar si ajungem intr’o masina care ne duce pana…pana practic aproape acasa. Nu acasa, aproape acasa. Acasa la cineva mai exact, ne-am “inmultit” si am petrecut Valentine’s day acasa la cineva in mai multi…si am jucat bolț.

Asa ne-am petrecut eu si A. “intalnirea” de Valentine’s day. Romantic, nu?Se presupune ca trebuia sa fie iesire de agatat…singurul lucru care pe l-am agatat a fost paharul la bolț...si nici ala prea des ca stim sa numaram.

Sper ca voi ati petrecut mai romantic ziua de Valentine’s day in compania persoanei speciale...sau macar la fle ca noi, cu prietenii.

Fara sens

A trecut o saptamana si eu nu am ajuns pe blog mai deloc. Stiu ca nu e bine, i-am simtit lipsa, dar nu am avut puterea sa ajung si aici. A inceput scoala si dupa 2 saptamani de stat acasa si de leneveala mi-a venit foarte greu sa ma reacomodez. Si incepand de duminica, 5 ianuarie, am intrat in forta…adica duminica am scris de la 12 si ceva pana seara la 10 si ceva…Si saptamana ce a trecut a aratat cam asa:

Luni- trezit dimineata, ore pana la 1, somn de la 2 pana la 6 pentru ca efectiv nu puteam tine ochii deschisi si dupa pana la 9-10 scris si dupa putin timp de relaxare in care chiar nu imi venea nimic in minte despre care as fi putut scrie

Marti- trezit dimineaa, ore pana la 3, somn de la 3 jumatate la 7 jumatate, dupa stricat telefon si incercat reparat pana la 2 dimineata, fara succes.

Miercuri- trezit dimineata, ore pana la 1(am cam plecat de la ultima ora…) si de la 1 jumatate pana la 4 si ceva reparat telefon, de data asta cu succes, de la 5 fara ceva pana seara la nu se mai stie ora scris

Joi- trezit dimineata, ore pana la 1(da, am plecat iar de la ultima ora…) , de la 1 juma la 3 reparat niste chestioare prin pc, de la 4 la 6 scoala(mate), de la 6 jumatate pana la nu se stie ora scris

Vineri- trezit dimineata, ore pana la 2, somn de la 2 jumatate la 6 jumatate. Pana la 7 si ceva cautat niste tampenii pe net pentru ca aia din ziare scriu despre aparate miraculoase care vindeca toate bolile posibile si imposibile. Dupa vazut niste filme cu un amic si niste plimbare si apoi somnic.

Si dupa o astfel de saptamana totusi am reusit astazi sa ma trezesc la 11. Stiu, este ceva… Bine, fie…defapt imi era foame d-asta m-am trezit…

Si weekendul asta se anunta la fel de aiurea ca si saptamana adica am de scris o gramada, dar pana cand ma apuc de teancul de caiete si carti ce ma asteapta recuperez ce am pierdut saptamana asta la voi si poate mai am timp sa scriu cateva articole pentru cazul in care saptamana viitoare o sa fie la fel de aiurea ca asta…

Da, stiu…articol fara sens dupa o saptamana de inactivitate…

Te-am prins!

Inspiratia mea este sublima si nemaipomenita, dar lipseste cu desavarsire, aproape la fel ca si timpul liber. Dar m’am gandit sa apelez totusi la niste mici trucuri si sa fac repede un articol. Ohh si m’am gandit ca daca tot nu prea am timp sa postez zilnic articole mai medii, cum sunt de obicei, sa postez mai des, dar mai putin, gen texte mai scurte, poze, muzica…sper sa nu deranjeze pe nimeni, promit ca o sa fie si articole ca si pana acum, dar si altele mai mici tot in acelasi stil caracteristic mie, cam cum sunt si cele pe care le mai postez pe facebook.

Ideea este ca observ ca am notite salvate si pe calculator si pe telefon, dar nu mai pot sa scriu despre ele…adica ori n’am nici cea mai mica idee la ce m’am gandit cand le’am notat ori nu mai are farmec sa scriu acum despre ele…adica a trecut prea mult timp si nu ar mai avea sens.

Si hai sa nu las articolul chiar asa scurt si sa va arat si ce am vrea eu si C. de Craciun:

Ne face cineva cadou un brad ca asta? Macar unul la amandoi daca nu se poate cate unul. Ohh si i’am spus iar lu’ C. ca’l fac subiect principal pe blog si i’am zis firesc si cu ce…si el a zis:

C.: da frate, normal, pune acolo poze cu pomi din sitcle de wiskey ca sa ne creada lumea niste betivani notorii

Z.: hai ma ca nu ne crede nimeni asa…se prind ei ca e caterinca, doar vorba aia…noi suntem niste ingerasi

C.: daaaa, ingerasi care vor brazi din sticle de alcool in loc de bomboane si alte cele

Z.: si bomboanele merg…sunt unele la Kaufland cu teacher's tare bune

C.: nu, ca si alea tot cu alcool sunt

C.: nu pune pe blog ca dupa rade dracu toata natiunea de noi

Z.: stii ca pun oricum, nu?

C.: nuuu, sau nu ma baga si pe mine

Z.: pai pentru tine bag, ca eu as prefera unul de vodka, dar in lipsa merge si asta =)))

C.: eu de Craciun imi doresc doar liniste sufleteasca, pace in lume si voie buna

Z.: siiigur ca da

C.: da maaa!

C.: si bine, treaca, mai vreau si sa trec sesiunea…si fie…si un brad din ala

Z.: busted!

Rezolvam!

Si iar a trecut saptamana asta incredibil de repede fara sa imi dau seama si fara sa fac ceva concret sau interesant.

In fine…hai sa va si povestesc ceva. Hmmm dar ce? Asta e o intrebare tare grea, sincer…Aaaa da, stiti ce n’am facut eu de mult? Un articol din ala caracteristic mie, unul in care sa ma revolt ca ma enerveaza ceva. Sa remediem asta…sau macar sa incercam.

Acum 2 zile pe postul de televiziune locala era in direct presedintele consiliului judetean. Si avea acolo trecut si un nr de telefon la care puteai suna sa intri in direct cu diverse probleme. Si a sunat si tata sa se planga de cainii din parc. Pentru ca da…si sambata la 3 juma dimineta cand am venit acasa am avut probleme cu ei si am avut nevoie de insotitori pentru a ajunge la scara.. Asa, suna, intra in direct…Domnul presedinte al consiliului judetean sare repede ca nu tine de el treaba asta, asta nu tine de consiliul judetean, dar chiar si asa isi noteaza ca sa tina cont si va rezolva problema. Eu eram in dormitor cand a vorbit el la telefon, am auzit ca zice ceva de cainiii din parc si de faptul ca eu ocolesc mult, dar nu am bagat de seama m’am gandit ca vorbeste cu eu stiu cine…si apoi vine mama sa’mi zica. Ma duc la el si il intreb…imi povesteste ce i’a zis ala in direct si cam atat ca a schimbat dupa subiectul la tv.

Antreprenor iscusit sau...?

Astazi iar sunt in pana de idei, ca de obicei, asa ca m’am gandit sa va povestesc despre o faza din vacanta aia pe care am avut’o de Paste. Daca va mai amintiti am stat la tara aproape o saptamana atunci si intr’o zi au venit niste unii cu masina prin sat sa vanda gaini. Si ii auzi “gaini, gaini avem, gaini de vanzare avem”…bun, nu o sa ma leg si de faptul ca soferul avea mana lipita pe claxon pentru ca alta explicatie nu gasesc la faptul ca claxona preluuung in continuu(tot m’am legat, nu? Dar doar putin deci nu se pune, nu?) Asa si acum sa revenim. Printre acele claxoane mai prelungi decat cele de la mort il auzeai pe celalalt om care tipa ca vinde gaini…la un moment dat se opreste, parca se distinge si o frana mai brusca, si dupa cateva momente ii auzi iar “gaini avem, gaini de vanzare avem, gaini, gaini avem” si acum vine partea interesanta ii auzi ca striga si  “rate, rate de vanzare, rate avem”. Opaaa, cand au facut aprovizionare si cu rate ca pana acum aveau doar gaini. Hmmm sa aibe oare vreo legatura acea oprire brusca? Mintea mea crede ca da…si tot mintea mea debiteaza urmatoarea intrebrare “de ce te duci sa vinzi gaini intr’un sat?” Adica ma gandesc ca in sat toata lumea (care vrea) are deja gaini si pun closti ca sa le scoata pui, nu? Dar nu, mai bine vine un antreprenor iscusit si vinde gaini in sat…eventual proprietarului.

Da…cand mi’am notat chestia asta in telefon (pentru ca am mai spus eu odata pe aici ca am in telefon o notita cu numele “inspiratie de moment” in care scriu un titlu sau o idee chiar in momentul in care imi vine pentru ca altfel uit, dar in ultimul timp nu am mai scris…) aveam mai multe in cap, adica credeam ca o sa iasa ceva mai mult…eh asta e, n’a fost sa fie…<<articol scris fara inspiratie>>…

Si la 70 de ani

Oficial se presupune ca asta este ultima mea saptamana ca si copil …OFICIAL…si cu siguranta doar atat…doar oficial. Da, stiu ca am inceput de saptamana trecuta sa va spun despre asta, dar ar trebui sa va pregatiti pentru ca o sa mai urmeze…de ce? hai sa va las un fragment dintr’o discutie de pe mess

A. : stii ce-mi place mie la tine

Zdwub: ce anume?:”>

A. : de fiecare data de ziua ta

A. : esti mandra de anii pe care ii implinesti

A. : :)))

Zdwub: bineinteles:)))

Zdwub: sunt anii mei :)))

A. : :))

3.12.2012

Ziua de azi, 3 decembrie suna cam asa: ma trezesc cu mare chin la 7 si 20 sa opresc alarma si ma intorc pe partea cealalta…dupa Miky face galagie si cand ma uit la ceas: 8 fara 25…ma dau jos din pat si cu ochii inchisi ma duc pana la baie…ma schimb si ma asez pe pat sa’mi beau cafeaua si imi iau telefonul sa intru putin pe net…mail, blog, facebook …asa sa arunc un ochi pe net in loc sa citesc presa in timp ce beau cafeaua…surprize surprize nu merge netul (wireless) nu dau importanta si las telefonul in pace…beau cafeaua si plec la scoala. Peste cele 5 ore de scoala sar si ajung la ora 1 cand ajung acasa si mananc mancare calda doar pentru ca am microunde si multa mancare facuta de ieri…pentru ca gazele au fost oprite in tot orasul pana pe la 10 p.m trebuia, dar vad ca le’au dat drumu mai devreme. Dupa pe la 1 juma sa deschid si eu calculatorul ca tot omul, nu? Dar ce vad? Lipsa net…vine mama si imi zice ca a incercat si ea sa intre pe la 10 si lipsa net…buuun…luam telefonul si sunam la aia de la net…”pentru siguranta bla bla bla”…bun e posibil sa’mi inregistreze apelul nu’i bai…dupa “momentan toti operatorii nostri sunt angajati in alte convorbiri va rugam sa ramaneti la telefon pentru a va pastra prioritatea in fata apelurilor” …astept…astept aproape 2 minute, dar incepe sa sune…suna de vreo 4 ori…nu avea chef sa’mi raspunda si mie, dar imi raspunde…si imi pune seria de intrebri idioate urmata de  “da…am facut o sesizare in care am notat tot ce mi’ati spus si in cel mai scurt timp posibil echipa care se ocupa de asta va incerca sa rezolve problema ”…ce onoare pe capul meu…stau…se face 2…mi’e somn…ma bag in pat..adorm…primesc mesaje…raspund la mesaje…adorm la loc…pe la 5 ma suna cineva…raspund…ma culc la loc…nu ma adorm…pe la 5 juma ma trezesc…inca fara net si fara gaze…deci fara caldura…Ma apuc sa fac ce n’am mai facut de cand eram in 1-4…fac teme la ora 5 juma-6 …eu in general scriu dupa ora 8 pentru ca pana atunci nu pot sa ma concentrez cum trebuie…pe la 6 jumate ma duc sa mananc pentru ca se pare ca avem gaze…7 juma…primesc un apel “Va sunam in legatura cu deranjamentul anuntat…sunteti acasa?” …buun…ajung baietii…se uita la calculator ca’n stele…nu stiu ce are…dau telefoane peste telefoane…pana la urma unu’ ramane sa se mai uite prin calculator si celalt se mai uita o data pe scara… se pare ca pe scara inca sunt probleme, dar in casa intre timp a pornit netul ca prin minune de s’au mirat amandoi…dupa s’a oprit…si iar a pornit…si iar s’a oprit dar intr’un final aproape de ora 8 am avut netul functional…asa ca iti multumesc echipa XXXXX pentru ca dupa cel putin 12 ore de net nefunctional te’ai deranjat sa te deplasezi pana in zona mea si sa rezolvi problema …desi cineva care sta chiar langa scara mea inca nu are net functional, dar nah…baietii poate s’au oprit la o tigara sa mai treaca timpul ca la 9 se incheie programul