Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa. 

Un ultim nou inceput?

Momentul ala ciudat cand realizezi ca este ultima ta prima zi de liceu

Un articol cam matinal, da…chiar prea matinal pentru mine, parca. Dar bine, recunosc, am scris articolul aseara, nu l’am programat, chiar m’am trezit la ora asta si am intrat si l’am postat. Pentru cei mai multi dintre voi stiu ca ziua de astazi este una din lunga rutina obisnuita, dar pentru mine ziua de luni redevine ziua aia enervanta care da startul unui nou maraton de 5 zile de trezit foarte matinal, ca si acum, sau chiar mai devreme…asta dupa ce 2 luni a fost o zi ca oricare alta.

Desi am mai pus melodia asta de vreo 2 ori pe aici…astazi este cam ultima data cand pot sa o pun si sa ma suprapun cu mesajul ei…pentru ca astazi este ultima mea prima zi de liceu, iar anul asta este ultimul meu an de liceu. Da, stiu ca pot sa repet clasa, dar chiar nu as vrea sa fac asta.

Si acum majoritatea, daca nu toti, o sa’mi spuneti cat de dor imi va fi de momentele petrecute in scoala, in liceu. Nu va contrazic, aveti dreptate, chiar o sa’mi fie dor la un moment dat si la sfarsitul anului, in vara anului 2014 defapt, probabil o sa’mi para chiar rau ca s’a terminat cu adevarat, dar in acelasi timp o sa ma gandesc la bacul ce o sa bata la usa, la admiterea ce se va lasa asteptata si la urmatorii 4 ani de facultate. Si da, normal, o sa ma gandesc si mai mult la faptul ca o sa plec de acasa si o sa trebuiasca sa iau lucrurile mai in serios pentru ca nu o sa mai fie mama care sa ma astepte cu masa pusa cand vin de la cursuri.

Da, am pomenit si de bac si de admitere. Le constientizez foarte bine importanta si chiar o sa incerc sa’mi dau silinta, dar asta nu o inseamna ca trebuie sa renunt la ceea ce’mi place, nu inseamna ca un an o sa’mi tin blogul pe pauza pentru ca am eu 2 examene. Daca stau sa ma gandesc bine examenele astea 2 nici nu se compara cu cele ce ma vor astepta din toamna viitoare in facultate. Trebuiesc tratate serios, constiincios si o sa treaca, cu bine, sper. Dar revin la ideea de mai sus: daca sunt a 12’a nu inseamna ca o sa renunt la activitatea mea zilnica de pe bloguri, nici de pe al meu si nici de pe ale voastre. Poate doar in perioada aia de o saptamana cu bacul si 3 zile cu admiterea o sa mai raresc putin activitatea, dar nici atunci nu o sa fie 0. Sa fim seriosi, nu trebuie sa comentez si eu undeva cat de rau m’au enervate subiectele sau cat de usoare…da, nu o sa se intample asta…sau cat de accesibile au fost?

Am precizat asta pentru ca cineva m’a compatimit saptamanile trecute ca incep liceul si trebuie sa renunt la blog pentru cel putin un an.

In fine…eu acum dorm pe mine(e scrisa azi treaba asta, inainte de a posta) si trebuie sa ma duc sa fac un dus, sa beau cafeaua si in acelasi timp sa ajung si la festivitatea de deschidere, care incepe la…8. Bun, ma uit la ceas si e cam tarziu pentru tot ce vreau sa fac, nu? Mai bine fug…

Miercurea fara cuvinte (3)

Mai multe gasiti la Carmen