Am intrat pe modul ‘creativ-scriitoresc-boschetaresc’,
stau intre 4 pereti cu draperiile trase, singura sursa de iluminare din
incapere este lumina de la aeroterma, o lumina calda si usor relaxanta care te
indeamna sa dormi, sticlele de bere si alte forme de alcool tin loc de podea si
de scaun uneori, mirosul predominant din camera este de aer inchis si de tutun,
iar in jurul meu este mai mult fum de tutun decat aer, daca deschizi usa si
vrei sa intri in ‘vaguna’ mea pe moment o sa ai impresia ca ai intrat intr-o
camera de afumat. Desi este o liniste mormantala in camera si nici o alta forma
de viata in afara de microsistemele formate in sticlele de alcool si prin mucurile
de tigara pomenite mai sus si de mine, dar la mine uneori am dubii daca mai
sunt sau nu o forma de viata, stau cu castile imense pe urechi si ascult o
muzica sobra si dubioasa care imi accentueaza starea de delir si de apasare
sufleteasca, de incompetenta si incapabilitate de evoluare, si cu un laptop jumatate
nefunctional si cu o cantitate de alcool pe si in el mai mare decat tot ce a
ramas adunat in sticlele din jurul meu si mai mult scrum de tutun decat este in
scrumiera care este acum, doar de decor, langa mine pe biroul care nu ti-ai fi
dat niciodata seama ca este acolo fiind acoperit in intregime de sticle,
resturi de shaorma si mucuri de tigara. Dar cu toate astea laptopul inca merge,
probabil ii place si lui, sau doar s-a acomodat la conditiile existente. Ma uit
de 3 zile la o foaie goala de word pe un ecran de laptop care palpaie parca
doar sa ma ameteasca pe mine mai tare. Uneori mai apar cateva litere negre pe
foaia asta alba, dar cu o viteza de n ori mai mare decat cea cu care au aparut si dispar ca
si cand nu ar fi existat niciodata acolo, si raman din nou, in aceiasi
atmosfera, cu aceiasi melodie dubioasa pe fundal, in casti, si cu mainile
tremurande pe tastatura si cu foaia alba in fata. Trantesc clapeta laptopului
si imi mai aprind o tigara in timp ce desfac o alta sticla de alcool in
asteptarea inspiratiei de parca de asta ar depinde intreaga mea existenta, dar
nu vine, nu a venit nici ieri, nici saptamana trecuta, nici luna trecuta, nici
astazi, cel mai probabil nici maine, nici saptamana viitoare si nici luna
viitoare. Mai aprind o tigara imediat dupa ce o sting pe precedenta si termin
alcoolul ce a mai ramas in sticla deschisa acum 5 minute, si o tin asa in
continuare pana cand, la un moment dat, acum, maine, luna viitoare, anul
viitor, inspiratia o sa isi aminteasca de mine si o sa ma viziteze.
Mda, si cam asta se intampla cu mintea mea obosita
de invatat, dat fiind ca este sesiune. Tot textul de mai sus este pura fixiune
nascuta de mintea mea aberanta si din nou, obosita, dupa ce a vazut urmatoarea
poza pe un grup de facebook din regie:
Am constientizat ca a trecut aproape o luna si eu
nu am postat nimic anul asta si parca nu e ok, chiar deloc si cum nici
inspiratie nu am de ceva interesant si nici eu nu am facut nimic interesant cu
viata mea pana acum ca sa merite povestit am zis sa o dau putin pe fictiune ca
si asa pana acum nu am avut nici un articol de genul. Oh da, si este si un fel
de articol de “nu, inca nu am murit, i’m still here”
