Cel mai frumos sentiment posibil

Am stat o perioada si m-am gandit daca sa scriu sau nu despre treaba asta sau nu si intr-un final am zis ca da, o sa scriu pentru ca a fost un moment foarte intens si foarte important pentru mine, a fost cea mai tare chestie care mi s-a intamplat in ultima perioada. Stiu ca persoana in cauza o sa citeasca, dar asta este ceva de bine, desi a fost principalul motiv pentru care am zis sa nu scriu, apoi am zis ca au trecut cateva zile, e ok daca scriu.

Joi intre 2-3 pm eram in metrou si am pus o melodie pe facebookul blogului si in momentul ala persoanei de langa mine i se aude telefonul, dar fix in acelasi timp cand mi-a aratat mie 100%, adica melodia s-a postat, i-a sunat telefonul cu o notificare. La cred ca aproximativ 1 minut dupa treaba asta se uita la mine si ma intreaba daca eu sunt zdwub care scrie pe Just Words. In momentul ala imi venea sa sar in sus, era in mine ceva ce nu pot sa descriu, dar desigur m-am controlat si am raspuns destul de sec ca da, eu sunt. Apoi persoana respectiva mi-a spus ca mi-a citi o mare parte din articole si ca a observat ca am progresat in exrpimare si ca m-am maturizat in gandire, dar ca am inceput sa imi pierd din subiectivitate, ca in articolele mai vechi aveam o exprimare mai directa, mai subiectiva. Si atunci normal ca m-am intrigat, imi venea si mai tare sa sar in sus si sa dau din maini si picioare, o tentativa de dans, dar cum nu stiu sa fac asta ramanem la dat din maini si picioare. Mi-a spus ca m-a descoperit anul trecut si ca i-a placut foarte tare articolul care l-a gasit aici si a mai citit cateva si dupa a realizat ca a trecut destul de multicel timp de cand statea pe blogul meu si a mai revenit. Si inca o chestie tare mi-a spus ca ii pare rau ca mi-am pierdut ritmult in care scriam, ca pe langa faptul ca am redus din subiectivitate si m-am maturizat in gandire am inceput sa scriu foarte rar. Are dreptate, i-am spus si atunci asta si i-am mai spus ca o sa rezolv asta si incerc sa incep azi. Din pacate totul s-a intamplat in 3 statii de metrou, dar baaaai zau ca a fost cel mai tare moment posibil. Adica cum mai sa mergi cu metroul si cineva complet strain sa te recunoasca si sa iti spuna ca ii place ce aberezi tu pe net? Cel mai smecher sentiment posibil. Si da, desi am dat impresia ca nu este ceva wow faptul ca m-a recunoscut cineva, in minte mea era doar “ma recunoaste cineva, ma recunoaste cineva, ma citeste cineva, ma citeste cineva, nu mai ranjii ca vitelul la poarta noua, fii chill, chill, chill, calm, calm, calm” . Asa ca inca o data ii multumesc persoanei respective pentru ca mi-a facut ziua mai frumoasa, in ziua aia eram la facultate de la 8 si am dat si o lucrare in care am gresit ca prostii si muream de somn si asa mai departe, dar mi-am schimbat starea instant starea dupa intamplarea din metrou. Cea mai tare chestie posibila si cel mai frumos sentiment ever!!!!

Daca esti online

Cititi articolul asta numai daca sunteti online! Repet: CITITI ARTICOLUL ASTA NUMAI DACA SUNTETI ONLINE!!! Acum o sa’mi spuneti “bay ai innebunit? Cum l’as putea citi altfel? ” Bine…nu am facut eu o analogie chiar potrivita, dar nu cred ca’mi printeaza cineva articolele sa le citeasca deci sa zicem ca merge. Ce mi’a venit mie acum? Din diverse motive am dat like pe facebook la anumite pagini…fie ca adminul imi este cunostinta sau chiar prieten, fie ca’mi plac anumite lucruri de pe pagina respectiva, fie au aparut din senin si nu le’am dat nici acum unlike si asa mai departe…asa…deci am dat like la cateva pagini…si una dintre ele, la care am dat unlike, tot scria “like daca esti on”…si evident eu nu puteam sa dau like pentru ca mie imi place sa dau like numai cand sunt ofline…cum dracu as putea sa dau like daca nu sunt online? Ma conectez cu creierasul meu mic la wireless si intru pe facebook mintal sa dau like telepatic? Hmm defapt acum daca ma gandesc mai bine suna destul de ok…adica ce? Este destul de probabil, nu?

Ooooh si azi dupa muult timp am ajuns sa vad niste reclame de teleshopping la tv…si nu mai stiu exact care era contextual, dar a fost o replica ce mi’a ramas “copiilor minori sub 18 ani”…interesant…deci este copil, este minor…si este si sub 18 ani? Nu mi’as fi dat seama niciodata de asa ceva…sigur are sub 18 ani? Da’ de unde sti domle tu ca are sub 18 ani? Aaaa e minor…am inteleeees…sau nu, n’am inteles…ai zis deja oricum ca e minor…ai zis ca e copil, ca e minor si ca are si sub 18 ani. Din cate stiu eu suntem romani si la noi in Romania varsta majoratului este la 18 ani nu la 21 ca la americani…desi la ei e ciudat…adica acolo ai voie sa’ti iei permisul la 16 ani, dar nu este major decat la 21 si abia atunci ai voie sa comanzi/bei o bere ca altfel iei amenta sau cateva zile de inchisoare…in fine lasam ciudateniile asta (ciudatenii pentru noi care suntem invatati altfel…sau poate doar pentru mine sunt ciudatenii inca nu stiu sigur…) si revenim la ditai pleonasmul facut la tv in ditai reclama de cacao…

Deci eu ca un necopil, neminor, de peste 18 ani va spun sa’mi citeti acest articol numai, dar NUMAI daca sunteti online si mai ales NUMAI , dar NUMAI SI NUMAI daca sunteti pe blogul asta, oke?