La patru ace

In mai multe articole am recunoscut ca ador accentele, nu conteaza ca e accent moldovenesc sau ardelean…e ok chiar si accentul american sau italienesc, pur si simplu daca ai accent, de orice natura, deja m-ai captivat. Daaar astazi va mai marturisesc ceva care ma captiveaza: barbatii la costum. Pur si simplu ador un barbat la cravata sau in uniforma de politie… care da, automat implica o cravata. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent am realizat ca pentru un barbat nu e atat de simplu sa isi gaseasca un costum precum crdeam. Serios, mereu mi se parea o nedreptate ca femeile sa caute ore in sir o rochie si tot sa nu gaseasca ce isi dorea sau sa nu gaseasca apoi pantofi care sa se potriveasca si barbatii sa poarte un costum si gata. Ei bine, saptamana trecuta pritenul meu a avut un eveniment foarte important la care automat se cerea o tinuta eleganta, la patru ace cum imi place mie sa spun, asa ca am mers cu el la cumparaturi… ei bine, asta a fost momentul in care am realizat ca si ei cauta la fel de mult ca noi, ca nu toate costumele sunt la fel si ca exista o tona de modele desi par aproape identice. Dar stiti ce m-a amuzat cel mai tare? Si ei sau cel putin el, hai sa nu generalizez, dar si el are aceiasi problema ca majoritatea fetelor: pantofii. Da, am mers prin o gramada de magazine care aveau afise imense sau nu cu: pantofi barbati si cred ca a probat aproape o suta de perechi in zadar. Si eu care pana atunci ma gandeam ca fetelor le ia mult sa isi aleaga o pereche de pantofi, se pare ca m-am inselat… sau poate el e un caz mai special, dar ma indoiesc. Si cand eram pe punctul de a abandona si de a pleca acasa cu ideea “sper sa se potriveasca cei de la costumul celalalt” am vazut un magazin pe care il ratasem, unul retras, dar cu postere pe toate geamurile : pantofi negri barbati. Ne-am spus ca oricum nu poate fi mai rau decat este deja si ca merita sa mai incercam un ultim magazin si din fericire acolo am gasit o pereche care sa-i placa. Asa ca misiune indeplinita, prietenul meu s-a ales cu un costum complet, cu cravata cum imi place mie si cu pantofi negri care sa se asorteze cu cravata lui slim. 

Nu mai e scapare

Stiu ca nu v-am stresat deloc anul asta comparativ cu 2013, dar astazi nu mai e cale de scapare, astazi trebuie sa dam drumu la manele muzica sa auda toata lumea, trebuie sa bem vodka cu suc de mere si sa ne simtim bine. Si cum eu nu ma simt bine complet daca nu impartasesc cu voi...facem party pe blog.

Incepem cu melodia asta pentru ca mi-a fost dedicata inca de la miezul noptii

Si pana se termina melodia si schimba dj’ul playlistul zic sa bem niste sampanie, asa de incalzire 

hai cu paharele

Acum ca tot am gustat sampania...hai sa bagam si niste tooort, diplomat ca altfel nu se putea, desigur(tortul este inca in „constructie”, nu e ornat, asa ca ne multumim cu unul de pe google si apoi probabil pe facebook mai vedem poze)

Sampanie am baut, tort am mancat....hai cu vodka cu suc de mere verzi, normal ca nu putea sa lipseasca

Dar nu e problema daca vreti seaca, avem si asa 

Cel mai probabil pe facebook o sa fie mai multe poze/melodii astazi...asa ca daca vreti sa participati si inca nu ati dat like paginii o gasiti in partea dreapta, sus ...sau mai usor, pun linkul si aici: Just Words

Rezumat

Am ajuns si in ultima zi a anului 2013. A trecut foarte repede anul asta, sincer, parca mai ieri scriam rezumatul de anul trecut. Da, anul trecut am facut un articol de sfarsit de an, un fel de bilant si am zis sa fac unul si anul asta. Sa incep sa imi amintesc ce am facut eu anul asta…nu a fost un an foarte activ pentru mine, dar sa incerc totusi. Am inceput anul luand decizia de a avea un nou inceput in prinvinta unei persoane si am continuat dezvaluindu’mi adevarata fiinta interioara, mini Grinch. De asemenea am spus clar si raspicat care este stilul meu de a scrie pe blog si apoi v’am invitat pe toti sa sarbatorim majoratul meu virtual cu vodka si suc de mere, asta dupa ce am recunoascut ca si la 70 de ani o sa fac acelasi lucru.

M’am tot plans de cainii din fata blocului si mi’am descoperit latura de mini killer in devenire. Am cotinuat sa profit de aceasta latura nou descoperita cand s’a manelizat si singura melodie care mi’a placut muuult din ultima vreme si inca imi place.

V’am prezentat flocosenia mea mica sisimpatica in ziua in care a adus’o tata acasa si inca nu avea nume.

Am luat permisul din prima. Am scos din cutia cu amintiri o gramada de obiecte, am lucrat cateva saptamani la un filmulet care sper ca a meritat pentru ca de atunci a inceput sa’mi placa sa ma joc cu videourile si dupa ce scap de bac am in plan niste chestii pe care le las in anonimat momentan.

V’am povestit despre vizita mea in Maramu’, despre tabara la mare v’am povestit chiar de 3 ori (1,2,3)

Am avut parte de un ultim nou inceputde an scolar. M’am gandit sa ma las de inginerie (pana cand am aflat cum spun inginerii 1+1=2) si sa ma fac expert si am “deschis” un mic shop online.

Si cam atat sa zic, momentan. Anul trecut am facut si o lista cu lucurile pe care mi le doresc in 2013 si in mare zic ca le’am cam realizat. Nu am invatat sa dansez, dar am dansat, am avut un majorat destul de ok, carnetul l’am luat, de angajat nu m’am angajat, dar asta e, am combinat tabara cu mersul la mare cu prietenii…in mare a fost ok anul asta, dar a trecut parca prea repede.

Sa fac o lista si pentru 2014? Hai una mica

-             - Sa iau bacu’

-            - Sa intru la facultate, la stat de preferat

-            - Sa prind loc in camin

-             - Sa imi implinesc “fantezia” pe care o am de un an si ceva poate chiar 2

-            - Sa ma simt bine in Bucuresti

-            - Sa imi fac prieteni noi si sa nu dau peste fite prea multe

-             - Sa trec cu bine prin sesiune

-             - Sa realizez chestia cu viodeourile pe care o am in minte

Si momentan nu imi mai vine nimic in minte si oricum articolul e deja prea luuung. Inchei si va urez un 2014 cat mai placut, plin de realizari si impliniri pe toate planuri, sa duceti pana la capat tot ce va propuneti si sa nu renuntati indiferent de situatie. 2014 sa va aduca tot ce 2013 nu a reusit sa realizeze si sa va petreceti frumos noaptea dintre ani alaturi de persoana potrivita/persoanele potrivite. LA MULTI ANI!!! si  LA MULTI ANI 2014! 

Ohh si daca va gandeati ca o sa fiti numai voi alaturi de persoana potrivita la miezul noptii, o sa fiu si eu si o sa va arat poza pe facebook

Complet strain mie

Acum 12-13 ani, aveam si eu 5-6 anisori si aveam o mare problema, nu intelegeam ce e asa mare chestie la o nunta? De cand primeai prin posta invitatia sau venea personal fericitul cuplu sa o aduca toti intrau in priza, felicitari peste felicitari, povesti peste povesti de cand s’au intalnit, de cand erau mici, despre planurile de viitor etc etc. Dupa treceau la biserica, local, lautari(nu’mi amintesc sa se fi folosit termenul de dj pe atunci…veneau lautari) , rochie de mireasa, costum de ginere, nasii si din nou etc etc etc. Toata treaba asta imi parea extrem de stranie, mi se parea ciudat ca se agita toata lumea atat de mult si vorbesc atat de mult despre asta, pentru ca nu, nu scurtau deloc nimic, povestile durau mult, erau foarte amanuntite si treceau de la un subiect la altul imediat.

Si dupa ore se decideau ca ar trebui sa plece pentru ca nu stiu cum a zburat timpul si mai trebuie sa ajunga si pe la altii…in momentul asta de plecare imi venea mie sa le explic cand si cum a zburat timpul, dar nu intelegeam mare parte din ce discutau si mai bine nu spuneam nimic. Dupa plecare discutiile despre subiectul asta continuau. Cu amintiri si impresii pe care nu puteau sa le spuna de fata cu fericitul cuplu sau nu au avut timp sa le abordeze.

Agitatia se reducea treptat pana la 0, dar se intensifica din nou cand se apropia data fericitului eveniment. Si desigur, isi atingea apogeul in saptamana de dinaintea nuntii. De ce? Nu aveam nici cea mai mica idee de ce trebuiau haine noi, cumparate special pentru nunta respectiva, nu intelegeam de ce atata agitatie ca nu poate sa faca programare la ora la care vrea intr’un anume loc in care toti se calcau pe picioare sa ajunga si caruia ii spuneau generic “salon infrumusetare” si vorbeau despre el ca si cum ar fi un loc magic, regenerator, din care iesi complet schimbat.

Absolut toate evenimentele astea erau ceva straniu, ceva dubios si complet strain mie, nu le gaseam nicio logica, dar parca ma prindeau si pe mine, parca voiam si eu haine noi pentru un eveniment de o asemenea amploare si de e nu? Si un look pe masura tinutei si evenimentului.

Dar cu toate astea nu mi’am dat seama ce era atat de spectaculos acolo, de ce atatea pregatiri si de ce era cotat ca un eveniment de maxima importanta pentru ca desigur, am adormit devreme si la varsta respectiva nu intelegeam absolut nimic din discursul primarului sau din sluja de la biserica, nici urarile repetate aproape cu exactitate de catre toti nuntasii prezenti nu imi spuneau nimic concert, pe intelesul meu si cu siguranta nici topaielile si urletele, denumite chiuituri, nu imi dadeau nicio explicatie de ce este un eveniment atat de diferit de o petrecere oarecare. 

Am imbatranit?

Stiti deja ca eu nu sunt din Bucuresti, dar nici departe nu sunt si am prieteni si rude acolo. Si m’am dus si eu la un party acolo, un majorat. Si ce era sa fac? Nu puteam sa ratez un party, nu? Nu, nu putem, ca doar vorbim de un prieten bun. Si ma urc eu frumos in autobuz si directia Bucuresti scrie pe mine. Cu castile pe cap “mergi singur pe drum ” (d’aia nu e bine sa ascult muzica in timp ce scriu articole, le combin) stau frumos pe scaunul gasit liber cu greu in autobuz si astept sa ajung la destinatie.

Sa va povestesc cum l’am stresat pe frate’miu? Hai sa va rezum…ideea era ca trebuia sa cobor mai devreme, adica sa nu merg pana la gara pentru ca as fi ocolit mai mult dupa. Si imi explica el mie “o sa vezi o biserica, nu cobori acolo, dupa o sa treci pe langa un parc mare, pe langa un avion, pe langa niste sine de tramvai cu gardulete etc etc”. Ascultam si spuneam “bine, ma uit dupa parcuri, avioane si gardulete”. Inchei partea asta prin a spune ca am coborat unde a trebuit si m’am descurcat si dupa relativ ok. Sa ne intoarcem la majoratul la care trebuia sa ajung. Ajunsesem devreme asa ca m’am dus sa stau cateva ore in camin la frate’miu. Ok, ajung acolo, toate bune si frumoase. Incep si eu sa ma pregatesc, ca nah, timpul trecuse, trebuia sa plec. Am parul scurt si in general se aranjeaza repede, dar in ziua ai nu voia sa stea de nici o culoare. Dai cu spuma, dai cu fixativ, dai cu gel, dai cu ceara, dai cu , dai cu, dai cu tot ce gasesti, dar ii dai degeaba. Nu voia antena sa se culce sub nicio forma si nici restu’ parului nu asculta de mine si nu statea cum il asezam eu. El ce’mi zice? “Ai timp sa ajungi la un salon daca te grabesti” …stau si ma gandesc putin…parca nu suna rau ideea…si defapt eram cam singura solutie asa ca’l intreb la ce salon sa ma duc pentru ca nah, evident, nu stiam. Si imi zice “Coafor Mosilor” …ma uit la el putin si nu zic nimic…eu intelesesem “coaforul mosilor”…si intr’un final ii spun ca stiu ca inca mi se mai vad putin cateva varfuri blonde, dar ca nu am imbatranit chiar asa rau. Si dupa imi explica el acolo ca defapt asa ii spune la coafor, ca e pe mosilor. Ok, imi explica cum ajung acolo pentru ca nu avea timp sa vina cu mine. Si dupa il intreb si de un salon in zona aia pentru ca nu mai aveam timp sa ma duc la coafor dupa sa ma intorc la camin sa ma machez si abia dupa sa plec la party. Si imi spune ca ba da, ca tot acolo e si salon frumusete Mosilor. Iar aud aiurea, dar nu’l mai intreb nimic si plec pentru ca trebuia sa ma incadrez si in timp, nu imi place sa intarzi indiferent de ce se intampla sau daca totusi intervine ceva si intarzii mai mult de cateva minute anunt.

Si totul se termina cu bine, gasesc salonul, ajung la timp si la petrecere si dupa dai cu voie buna si cu distractie pana spre dimineata.

Facebook loveste din nou

Nu stiu daca am cititori care au petrecut 3 zile si 3 nopti trecerea dintre ani, dar eu sper ca acum toata lumea e ok, casa nu se mai invarte cu nimeni si mancarea ramane in stomac. In perioada sarbatorilor m’am tot abtinut de la muulte subiecte, ca am zis nah…de sarbatori cica sa fii mai bun, dar pe bune ca nu mai pot…daca pentru alte subiecte am reusit sa astept 1-2 saptamani pentru facebook nu mai pot! Am stat 1-2-3 zile, dar ajunge ! Cu siguranta toti care aveti conturi de facebook ati vazut in comentarii :poop: si pentru cei care nu stiu ca asa se formeaza sau nu au cont, nu, nu inseamna “pup” inseamna rahat. Da domle..rahat! la asta ma refer:

Daca inainte toti se “poop” pe ei la figurat acum au inceput sa o faca si la propriu…si acum facebook’ul pute la propriu a rahat. Creierasul meu, asa micut cum este el, nu poate sa inteleaga rostul sau utilitatea reala a acestui emoticon. Si mai ales nu poate sa inteleaga de ce dracu este atat de folosit. Adica acum pe bune…in ce context ai putea sa folosesti simbolul ala? Eu zic ca in niciunul pentru ca este absurd…sau ok, hai sa zicem ca e funny, dar e funny o data, de doua ori hai maxim de trei ori, dar nu…normal ca nu…trebuie sa’l vedem de zeci de ori , sute de ori.

Eu va recomand cu drag iubitorilor de rahat sa incercati sa mai mergeti si la baie daca tot sunteti constipati!!!!

Daaa, stiu…nu trebuia sa ma leg de ei sau de facebook asa devreme…ca doar ce am intrat in 2013 si bla bla bla, dar ce sa fac daca facebookul a facut designul aiurea? Nu pot sa ma uit la o poza ca trebuie sa am in dreapta si comentariile…adica ma uit si eu frumos la o poza si trebuie sa vad rahat.

Dar sa nu ziceti ca incep asa tare din 2013 am rezumat foarte tare ce aveam eu in minte in momentul in care am deschis word’ul ca sa scriu asta

Avem afise neamule!

Acum cateva zile imi da cineva mesaj si imi spune ca vin iar aia de la Mix music evolution (na ca le fac si reclama) si pe la noi prin oras. Buuun! Intreb si eu normal cand vin? Si primesc un raspuns foarte frumos: “nu scrie data pe afisele alea”. Boon! Este bine domle! Ziua urmatoare ies si eu prin oras si vad afisele astea…ma uit si pe’o parte si pe alta…citesc tot ce e scris si mai mare si mai mic…vad un drac! Vad cine vine(tot aia de anu’ trecut), vad sponsori si atat! Ma ajuta foarte tare informatiile astea, sincer. Adica ok e bine sa stiu cine vine ca si asta ma intereseaza, dar asa ca idee cred ca mi’ar fi fost de folos sa stiu si perioada in care vin.

De ce mai pui afise prin oras daca nu le pui si tu cu toate informatiile utile? Sau ce…ai pus afise pe format mare, color si n’ai mai avut bani sa scrie pe ele si data, nu? Mai bine puneai d’alea mici in format A4 si scriai mai mic, dar scriai si cand se desfasoara evenimentul!

Unii zic ca e in weekend(ceea ce ar fi foarte urat pentru mine) ca circula prin oras o masina cu “goarna” care anunta. Hmm asta ma face sa ma gandesc ca nu e problema banilor aici…adica daca ai bani de benzina sa ti se plimbe o masina toata ziua pe strazile orasului cred ca aveai bani sa scrie si data pe afise, nu? Ba chiar cred ca ieseai mai ieftin.

Asa ma apuc si eu sa fac acum afise cu “vine *nu stiu ce mare cantaret* si va sustine un concert in aer liber in piata revolutiei!” Si tot am dat mai multe informatii decat astia…rectific “vine *cantaretul ala mare* si va sustine un concert in aer liber”…dar nici asa nu e bine ca zic ce fel de concert o sa fie…rectific din nou “vine *cantaretul ala mare*!” gata…ma duc acum la o tipografie si imi tiparesc afisele pe format mare cu o ditai poza cu respectivul cantaret si cu textul de mai sus! Ar fi cam acelasi lucru, nu? Dar ce rezolv cu asta? Cheltui bani aiurea ca la concert o sa vina doar aia care aud galagia…ca altfel nu au de unde sa stie unde se tine concertul si nici data sau intervalul.

Hai sa facem afise sa ne aflam in treaba. Mai bine lasai doar masina aia sa se plimbe si nu mai puneai niciun afis daca tot nu’l faci complet!

Asa arata si afisele din orasul meu:

Vis cu inel de logodna

Am avut un vis…unul putin ciudatel…caruia nu’i stiu intelesurile ascunse pentru ca nu ma pricep la semnificatia viselor, dar nici nu stiu daca vreau sa o aflu pentru ca mie mi’a placut visul asa cum a fost el.

A fost cam asa: Eram mai mare, dar nu foarte…nu terminasem facultatea…eram prin ultimul an de master sau doctorat…nu stiu exact, dar stiu ca era an terminal…si eram impreuna cu o persoana cu care am fost  in trecut. Ne plimbam si la un moment dat ajungem la un restaurant, unul “pretentios”, unde era o petrecere cu multi cunoscuti. Initial ma uitam putin “ciudatel” pentru ca nu intelegeam ce caut acolo. Dupa ma duc si vorbesc, dansez(clar a fost vis) cu niste prieteni, iar la un moment dat se opreste muzica si se sting toate luminile...era o liniste mormantala, dar se aprinde un reflector…pe EL, iar el se apropia de mine. Nu intelegeam nimic…ajunge in fata mea…si…ingenuncheaza, iar in timp ce spunea un discurs foarte frumos si sentimental, dar si usor amuzant, cum ii este lui specific, scoat din buzunar un inel de logodna incredibil de minunat, dupa care imi ia mana in a lui si ma intreaba

-Vrei sa ma vezi si mai des decat o faci acum, sa te trezesti la mine in brate, sa te impiedici de si mai multe lucruri ale mele, sa adormi cu mine privindu’te, sa imparti cu mine tot, sa primesti flori si cadouri mai des si sa ma lasi sa incerc sa te fac sa zambesti in fiecare secunda? Sau mai pe scurt…vrei sa te casatoresti cu mine?

Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa’i raspund…doar ma uitam in ochii lui si la acel inel(care era unul dintre cele mai frumoase inele de logodna pe care le vazusem)…dupa care am reusit sa’mi mut privirea si sa vad cum toti cei prezenti acolo erau stransi in jurul nostru si asteptau un raspuns, dar eu nu putea sa deschid gura, insa intr’un final cand toti se gandeau la un “nu”, sau cel putin asta se citea pe fata lor si in ochii rugatori si usor dezamagiti ai lui, am reusit sa deschid gura si sa zic un DA din toata inima. Atunci toti au inceput sa aplaude, a inceput si muzica sa cante, iar el s’a ridicat si m’a sarutat. Am dansat si ne’am distrat in continuare…la propria petrecere de logodna de care nu stiam nimic.

Ziua urmatoare m’am trezit la el in brate, era treaz de ceva vreme, dar nu s’a ridicat, a ramas sa ma tina in brate si sa se uite la mine cum dorm, si sa’mi ofere cel mai mare zambet si cel mai dulce sarut de “ ‘neata” . Toata ziua nu am iesit nicaieri, am stat doar in casa si am vorbit despre diverse lucruri, despre nunta evident, ca doar ma ceruse…ne’am uitat de modele de verighete, de rochii, de localuri si de tot felul de lucruri de genul.

Nu stiu cum dar in momentul urmator eram deja in drum spre altar unde ma astepta el foarte zambaret si fericit, dar in loc de clopote se auzea un sunet ciudat…era alarma de la telefonul meu…era dimineata…si totul a fost doar un vis…unul frumos, dar doar un vis.

Nu stiu de ce, dar mi’a placut scenariul…si probabil asta este modul in care subconstientul meu vrea sa fie acel moment, in care acea persoana speciala pentru mine vrea sa fim impreuna mereu…ehehe…dar cati dintre noi(probabil fetele mai mult) nu s’au gandit(sau poate tot visat) macar o data la ceva de genul?

Artificii

Stiti expresia aia "petrece 3 zile si 3 nopti"...ei bine..nu stiu cat tine la voi petrecerea dintre ani dar la mine artificiile au inceput sa apara....rosii, verzii si albastre si alte culori o sa zboare pe pagina ...si o sa tina "3 zile si 3 nopti"<<pe sisteeem>>....La multi ani de acum tuturor si un an nou fericit in care sa realizati tot ce va doriti!